88 matches
-
există popoare care duc tava. Istoria înregistrează izbânzile săbiilor, nu pe cele ale spiritului. Cele mai multe tragedii naționale apar după decimarea elitelor. Orice început de secol sporește cota de neliniște și de așteptare. De regulă, în istorie rămân numai anii negri, buboși, sângeroși și răpănoși. Combinând epocile, înțelegem că în curând s-ar putea să mâncăm arpacaș cu soia. Nu a omorât poporul rus atâtea muște câți oameni a ucis Stalin în numai câteva decenii. În istorie rămân comandanții ignoranți, nu genialii
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
stăteau doi polițai de la brigada homo, Departamentul pentru Suprimarea Homosexualității: o adunătură numai un pic mai brează decât șantajiștii. La o masă lângă ei, stând de unul singur, era un tânăr Kriminalassistent de la secția din Wedersche Market, a cărui față buboasă mi-o aminteam În principal pentru că el fusese cel care-mi arestase o dată informatorul, pe Neumann, bănuit de furt. Frau Stock Îmi luă rapid comanda de picioare de porc cu varză murată, fără să se Încurce În politețuri. Femeie ageră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
și mi-l aduse. Îi aruncă soțului ei o privire care ar fi putut să-i facă o gaură În cămașă, dar el se prefăcu că n-o vede. Merse apoi să curețe masa pe care o eliberase Kriminalassistent-ul cel bubos. Stock se așeză și mă privi cum mănânc. După un timp, l-am Întrebat: — Și? Ce-ai mai auzit? — Cadavrul unui bărbat a fost pescuit din Landwehr. Asta e ceva cam la fel de neobișnuit ca un conductor de tren gras, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
cameră. Rândul meu vine la miezul nopții. Intră în vârful picioarelor, zice „pardong” dacă sunt cu vreo femeie, și se retrage mândră și disprețuitoare. - Doresc să fiu lăsat să dorm, o întrerup morocănos, închizându-mi ochii rușinat ca un seminarist bubos de cumințenie. Mă feresc pe cât pot ca să o jignesc, cu toate că sunt singurul pensionar care nu vrea să priceapă ce dorește doamna Pipersberg. Câteodată vine să verse lacrimi, ca s-o întreb: „De ce plângeți, doamnă?...” Cunosc trucul... Și iarăși, după interval
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
spațios unde eram noi și începură să alerge care încotro. Bacaloglu încolțise unul mare și gras cât o pisică și îl șprițuia acolo unde se plasase. Scosese limba într-o parte cu o expresie de beatitudine pe chipul său parcă bubos, deși nu avea nici o bubă pe față. Îndrăsneț, șobolanul îl înfruntă, făcu un salt și țâșni în sus și puțin lipsi să nu-l apuce pe Bacaloglu de nas. Revenind pe mozaic, se aținti din nou, cu râtul lui mic
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
vremea respectivă) și a grecilor (inamicii săi etnici; pe locul al doilea aflându-se evreii), văzând în corpul matriotic doar „bube” și „răni”. România, ca „mumă glorioasă și blândă”, era cloroformizată din cauza veneticilor. Și pentru Caragiale, trupul românesc era unul „bubos” politic sau chiar un „cadavru sângerând”, fie din cauza veneticilor, fie din cauze interne (Caragiale nu era obsedat doar de culpa străinilor, chiar dacă aceasta este adeseori pomenită). În articolul intitulat Rărunchii națiunii, Caragiale propune o soluție insolită: harakiri - România fiind proiectată
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
urâtului. Se perindă prin fața ochilor noștri șobolani pe malul Tamisei părăsite de nimfe, oase de naufragiați din Furtuna lui Shakespeare și nu numai, prostituate, amintirea unui viol, perspectiva unui weekend carnal la Brighton și binecunoscutul episod dintre dactilografă și "junele bubos", contrastând toate cu trecutul Tamisei, istoria reginei Elisabeta cu Leicester, ironizată în toată splendoarea ei. Pe scurt, simplul gând la existența femeii aduce după sine ideea de moarte, de neființă. Partea a patra îl descrie chiar pe Phlebas înecatul, parcurgând
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
îndrăzneț"792. La cincisprezece ani, Făt-Frumos cere să i se dea ceea ce i s-a făgăduit la naștere. Cum împăratul n-avea cum să-și îndeplinească promisiunea, Făt-Frumos pleacă în lume nu înainte de a-și alege un cal "răpciugos și bubos și slab"793, dar năzdrăvan care îl sfătuiește să ia hainele și armele din tinerețe ale tatălui său. După trei zile și trei nopți ajunge într-o câmpie plină de oase omenești - câmpia Gheonoaiei care omora pe oricine îi călca
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
atrofierea aripilor, nevoite să stea mereu strânse. Absența eroului îl face pe cal să suporte efectul duratei și forma în care este găsit devine metafora universului vlăguit: „cum a-mbătrânit tată-tău, așa am îmbătrânit și eu”, „un cal răpciugos și bubos și slab”, „zăcând pe coaste”. Ca și cerbul care pornește potopul, calul zace pentru că energiile vitale s-au epuizat, și latența conservă forța de regenerare. Intrat din nou în dimensiunea eroică, armăsarul devine o hiperbolă a forței: „Cinci voinici în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Philippide face o confesiune: "Mi-e dat să-mi caut timpul zburînd din eră-n eră/ Și să colind, eratic, prin secolii glodoși./ Tot ce-i contrast m-atrage, și-n mine, ca-ntr-o seră,/ Cresc palmieri alături de cactușii buboși". E aici mărturisirea unei dorințe de a îmbrățișa "vremurile toate", de a socoti "cu veacuri, nu cu ani", de a căuta "ceea ce durează" pentru a culege valorile culturii și a putea întemeia cu ajutorul lor un eon privilegiat care să ne
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
O poartă era naosul, iar altarul - cealaltă. Undeva în Valea Spumoasă se juca de-a indienii. Acolo era o peșteră cu două intrări. E și acum - și miroase a urs peștera. Încins miroase, stătut. Între rugi de zmeură și ferigi buboase. Femeile n-aveau dreptul să pătrundă acolo. Doar războinicii. Spune și asta ceva despre originea sacrului. Și războinicii ăștia, odată, au atacat un trenuleț care ducea bușteni la Fabrica de Hârtie. Pe mecanic l-au imobilizat și l-au legat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ce cumpăra cu ei contribuindu-se În acest fel, la Înflorirea speculei și a vinderii anumitor produse de strictă necesitate sau de lux la suprapreț, plăgi social-economice de care n-am scăpat decât În acești ultimi ani de democrație șchioapă, buboasă și duhnind, uneori, a autocrație și a despotism, când gem galantarele boutique-urilor și mall-urile de marfă dar bani ioc! O gravă greșeală a comis redacția emisiunilor pentru străinătate În ziua de 8 ianuarie 1974 când cerberul M. VÎrtopeanu a
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
a dăruit aproape patruzeci de ani din viață editării operei lui Liviu Rebreanu! Dar de astăzi îl evoc pe Niculae Gheran și cu reală plăcere. Anume, cu bucuria bucureșteanului pătimaș după farmecele și blestemele urbei sale, după istoria sa bezmetică, buboasă, trădătoare, dar fermecătoare în jalea, hărțuirile, hărtănirea, nenorocul și metehnele ei fără leac. La 80 de ani, cât va împlini în octombrie, Niculae Gheran parcă și-a amintit că a debutat în 1955, în «Tânărul scriitor», cu o schiță umoristică
Niculae Gheran () [Corola-website/Science/315585_a_316914]