313 matches
-
cu sufletul plin de griji...”. Liniștea din Sala de mese, ne înfricoșa, fiecare își auzea bătăile inimii, parcă le-ar fi numărat... Patetismul, poate neintenționat, cu care Sfinția Sa ne vorbea, adâncea teama în sufletele noastre și mai mult. La Prut, bubuitul tunurilor se auzea tot mai tare. Pământul se cutremura de violența detunăturilor... văzduhul era brăzdat de fulgere și flăcări, pământul era răscolit de furia oarbă a ucigătoarelor unelte ale războiului. Gândurile noastre zbuciumate, de copii, „.. Ce va fi cu noi
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
înăspri. Trupele române eliberau ultimele localități românești dinspre graniță. Presa internațională menționa ca foarte important: „..Trecerea României alături de Aliați a grăbit prăbușirea Germaniei...:” Zilele de octombrie se scurgeau cu repeziciune. Frontul ajunsese la graniță. Trupele române eliberaseră ultimele localități românești. Bubuitul tunurilor se auzea tot mai rar și mai încet, doar avioanele cu zvastica neagră pe aripi, încă se mai foiau pe deasupra, cu toate că trupele germane se retrăseseră în Ungaria...parcă, vrând să ucidă tot ce a mai rămas viu, ca o
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
și a rămas pe gânduri. În Ion Cârțu avea încredere ca în sine, dar nu avea nici o cât de mică dovadă împotriva lui Alistar. Era duminică... înainte de ivirea zorilor, dar mai era încă până a se crăpa de ziuă. Un bubuit de armă răscoli somnul codrilor la poalele Hășmașului și din valea Bicăjelului, cu ecouri vălurite până mai departe înspre văile Dămucului... urmat de o rafală de armă automată. Baltă, odată cu toți ceilalți, sări direct în picioare... recunoscând semnalul de alarmă
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
În Fălticeni lumea Îl poreclise «iepurele». În clipa când doctorul comisiei de recrutare a zis «slăbuț, dar tot bun», Ițic a leșinat. Numai gândul că va merge la război Îl Îngrozea. Era convins că are să moară când va auzi Întâiul bubuit de tun. Cu o zi Înainte de-a porni din garnizoană, și-a luat rămas bun de la nevastă, de la cei șase copii, de la toți vecinii și cunoscuții, plângând ca o babă”. Ulterior Însă, fiind pe front, spaima paralizantă s-a
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
nădăjdui să se scuture de pecinginea ce o acoperă și o roade. Când, după cuvântările lui Corneliu Georgescu și ale celorlalți camarazi, bulgării de pământ au răsunat pe coșciugul coborât în groapă, ca în balada lui Coșbuc: „Și-adânc din bubuitul frânt Al bulgărilor de pământ...”, lacrămile noastre ale tuturor șiroiau nu numai pentru venerabilul protopop care suferise atâtea, ci și la amintirea dureroasă a lui Ionel Moța și ale celorlalți camarazi căzuți întru credința legionară, frământând în suflet gândul neînduratei
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
patria mama și restul Bucovinei. Pe unii dintre ei i-am petrecut, cu mintea noastră de copii, mergând pe langă tunuri, căci tare semănau cu părinții noștri concentrați ce urcau spre Cernăuți..și într-o dimineață am auzit prima dată bubuitul neintrerup al tunurilor, apoi tot mai departe, tot mai departe... până au tăcut. Pe refugiații din cealaltă vară, care erau pe la noi, i-am văzut cum se bucurau de tare, până la lacrimi că se întorceau acasă. Ei plecau spre satele
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93291]
-
spunea Dragoș Vicol în a sa poezie „L-am întâlnit pe tata, pribeag....: Ce faci, tată bun, tată drag ca lumina? Îmi mut lângă Dumnezeu bătrânețea și Bucovina...” Revigorată, redacția spunea: „Revista Bucovinei este un făt al războiului. Născută sub bubuitul de tun în ianuarie 1942, ea își continua activitatea din refugiul de la Timișoara și cu nr.1-2 pe ianuarie și februarie 1945 „pentru că, spunea ea, sunt glasuri care ne îndeamnă cu stăruință să continuăm.” În revista, refugiată la Timișoara, în
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
românilor. Armata română a stat concentrată timp de 3 luni în pasivitate, dar aceste trei luni i-au servit foarte mult, căci a deprins pe țăran cu viața militară și cu disciplina taberei. A mai deprins pe oameni și cu bubuitul tunului și cu unele elemente ale luptelor active. Când, după dezastrul rușilor la Plevna, armata română a trecut Dunărea, soldatul român nu mai era un novice. După jumătatea lui iunie, țarul Alexandru strămută Cartierul general de la Ploiești, unde era, la
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
privirile asupra auditoriului și rânjind frumoșii lui dinți albi într-un surâs seducător și șmecher, urma cu glasul blajin și ca într-o șoaptă: „Domnilor, n-aș voi să spun mai mult. Mă opresc aici“. Apoi, izbucnind deodată, ca un bubuit de tun: „Cine are urechi de auzit să auză!“ Tunete de aplauze și strigăte furtunoase 11 de bravo! ridicau o sală electrizată de atâta elocință. Și, gâfâind, auditorii ne uitam unii la alții spre a ne comunica nemaipomenita mulțumire. Această
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
-se de pe socluri. Trecea duhul răzbunării deasupra măririlor și din ruina lor speram poate să ne Înălțăm noi, din instinctul obscur ce aduce pe tineri În jurul catastrofei Înaintașilor. Se prăbușeau Tocilescu, Urechia, Xenopol și chiar Hasdeu, se despica pământul; În bubuitul tunetelor, din rotocoalele de fum și În mirosul de pucioasă se desprindea, totuși, Încetul cu Încetul, o nouă statuie ridicată din sfărămiturile celorlalte. E povestea mai tuturor reputațiilor; viața vine pe căile morții. Destul de sinistru - nu? - acest Lovinescu... Bătălia instrumentată
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
se găsesc destule (datate august-septembrie 1944) din care reiese că, de pildă, în Bistrița-Năsăud, trimisul Budapestei făcea revizuirea financiară (auditul), că la Cluj avea loc o operațiune de vânzare-cumpărare a lanțului de cooperative de consum, în timp ce dinspre Turda se auzea bubuitul tunurilor. După cum adevărat este și faptul că ordinele de mobilizare, respectiv salariile mici la nivelul treptelor de jos ale administrației comunale (notari, ajutor de notari), pe parcursul anului 1942, au constituit o mare bătaie de cap. Subprefectul de plasă din comitatul
[Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
în localul Primăriei pentru a umple cel puțin în parte golul lăsat de dispariția unei părți a medicilor și farmaciștilor”. După această frază, Weinfeld trecea iar la secțiunea „propagandă” în folosul cominoritarilor, neuitând să-i re-beștelească pe infamii „fasciști”: „Când bubuitul tunului se mai auzea la marginea orașului, un grup de tineri conștienți de misiunea ce și-o iau, au pășit la refacere, iar medicii și farmaciștii cu o muncă titanică au aranjat o policlinică model, astfel cum a funcționat în
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
se trase înapoi, sări din pat și se îndreptă spre ușă. - Sunt îngrozitor de obosit - spuse. Cred că am să mă duc la culcare. În timp ce se îndrepta spre ușă să iasă din dormitorul ei, se împiedică de covor. Căzu cu un bubuit. Paul Marriott, în vârstă de treizeci și unu de ani, tresări și deschise ochii. Zăcea cu fața aplecată pe pragul dormitorului din capul scărilor. Era un frig aspru ce-l pătrunse prin halat și pijama. Își simțea corpul înțepenit. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85115_a_85902]
-
al bunului trai, al nepăsării pentru ziua de mâine, la care aproape nimeni nu gândea, al plăcerilor cuminți și, uneori, al patimilor lumești spre care Îndeamnă lipsa altor griji. Asta ținu până la dezastrul acestui huzur universal, anunțat de trâmbițele și bubuitul zilei de 2 august 1914, când toate perspectivele și tot decorul vechi al vieții se prăbușiră dintr odată, ca și cum n-ar fi fost și ca să nu mai reapară nici până azi, aducând În locul lor pe lume deze chilibrul moral și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
tată pentru nepotul Ștefan. Ce spui? face Ștefan pe miratul, deși prea bine știe. Chiar așa a spus Slăvitul? De barbă? întreabă și își mângâie obrazul, cu un zâmbet șăgalnic. Regret: barba-rade... de musteață, poate... Boierii pufnesc în râs, o dată cu bubuitul pușcilor pe metereze. De nu era "Ghiaurul ista spurcat", nu știu, zău, dracu' ne lua, mărturisește Duma, fiul lui Vlaicu și văr bun cu Ștefan, un tânăr pârcălab, iscusit sol și cavaler de nădejde al Măriei sale. Ce vorbești, vere? zâmbește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu prapure, cu moaștele făcătoare de minuni ale Sfintei Fecioare din Blacherne ocrotitoarea orașului am îngenuncheat în piață. Ne rugam, ne prosternam cu fruntea în țărână, strigam și plângeam în hohote cu sughițuri, cerând Cerului ajutor... Maria... Te rog... Maria! ...Bubuitul tunurilor și răcnetele luptelor de pe metereze se amestecau cu vaietul mulțimii, cu dangătul clopotelor ce parcă înnebuniseră. Fiecare bolborosea sau își striga păcatele, spovedindu-se Cerului, căci moartea era atât de aproape, ne despărțea un zid. Femeile își smulgeau părul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
gropița din obrazul stâng se adâncește făcând-o și mai fermecătoare. Îți amintești? Prima oară... Nu... Ce anume? întreabă Ștefan. Acu doi ani și mai bine. Era într-o miercuri... Fulguia... Clopotele Bucureștiului băteau să se spargă, amestecându-se cu bubuitul pușcilor ce băteau Cetatea Dâmboviței... Aaa... Atunci? Țara Românească înfrântă era sub călcâiul "Moldoveanului cumplit". Taica, scăpase... Prin fugă la turci! Mi-a scăpat printre degete... Noi eu și maica am rămas în Cetate, dobândă... ..."Balaurului fioros", râde Ștefan amintindu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
presupune o misterioasă legătură între planul terestru și cel cosmic, timpul individual alunecând în cel universal: ,,(...) influență oculta a lungii nopți magnetice”. Oglindă, creatoare de ficțiune, protejează somnul, uitarea, eroul putând intra în mit: ,, ( ...) gheață Lacului întins crapă cu un bubuit înfundat și peștii tresăriră în malul veșnic.” Dezghețul lacului induce drame existențiale prin pierderea armoniei. Somnul care îl domină pe erou chiar de la inceput declanșează nu doar onirism (prin suprapunerea imaginilor dispersate, prin îndepărtarea coerentei), ci și o stare interioară
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
tindeau să fie „revoluționari de profesie”. Ei nu puteau ieși din algoritm. Nu înțelegeau decât limba lor și aveau (majoritatea) un mod extrem de agresiv de intervenție. În sarcina lor cădea însămânțarea terorii în plan local. Ei duceau „greul”. Ei erau „bubuiți” sau „trântiți la munca de jos” dacă erau prinși cu mâța lipsei de vigilență în sac. Nu voi ști niciodată dacă mi-era mai mult silă decât milă de cei din această categorie. Acum îi compătimesc sincer. În devălmășia de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
corăbiei pe care o înecasem. «Medghidieh e la fund, și o să vă duceți și voi dracului după dânsa... Foc !» se auzi strigând pe vasul care se apropiase mult de noi. După câteva clipe, o lumină roșie scăpără prin nouri, un bubuit răsună în urma noastră și auzirăm bine șuierul unui obuz, care zburase pe deasupra capetelor. Ne-am lungit cu burta pe punte, schimbând cârma într-un bord, ca să fugim din drumul fregatei. Al doilea obuz izbucni în arboradă ; catargul din provă trosni
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
Poate vă amintiți de acest tip de avion, construit în ultima perioadă a primului război, biplan, schelet de lemn, aripile din pânză cauciucată. Prima cedă aripa inferioară dreapta și imediat cea din stânga, apoi ambele aripi superioare și într-un vuiet, bubuit extraordinar, rămas numai cu fuselajul în imposibilitate de a reacționa, văd cum acesta, urmând una din crengile groase ale unui stejar bătrân, luă direcția spre pământ cu același zgomot asurzitor. Așteptam cu îngrijorare contactul cu solul gândindu-mă în special
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
completează una pe alta, fiecare venind cu subiectivitatea propriilor impresii și emoții, însă cu toții întregind, ca pe un mozaic, istoria acestei zile memorabile. Adj.av. Ilie Dumitru (Escadrila 61): "Fără să știu cum, mă găsesc cu degetul pe trăgaci, cutremurat de bubuitul tunurilor și mitralierelor mele... Strâng virajul, pilotul american vrea să scape. O nouă rafală, și proiectilele mele urcă spre motorul din dreapta, care ia foc. Îi ia foc și aripa și nu mai are scăpare. Cade în vrilă, prăbușindu-se la
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
Poate vă amintiți de acest tip de avion, construit în ultima perioadă a primului război, biplan, schelet de lemn, aripile din pânză cauciucată. Prima cedă aripa inferioară dreapta și imediat cea din stânga, apoi ambele aripi superioare și într-un vuiet, bubuit extraordinar, rămas numai cu fuselajul în imposibilitate de a reacționa, văd cum acesta, urmând una din crengile groase ale unui stejar bătrân, luă direcția spre pământ cu același zgomot asurzitor. Așteptam cu îngrijorare contactul cu solul gândindu-mă în special
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
noastră o vecină, ce avea treabă cu mama, striga de zor. Cu sprinteneala copilului, ce eram, dau fuga la poartă, curios să aflu ce vrea vecina. N-am făcut nici douăzeci de pași spre poartă, că în urmă aud un bubuit înfundat urmat de un uriaș nor de praf... Căzuse tocmai peretele în jurul căruia mă aflam și eu fusesem la un pas de a mi pierde viața și să nu mai ajung locatar al noii noastre case. Scăpasem teafăr din prima
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
degrabă șuierat. Se auzea ca și cum mii de bătrâni își sugeau dinții, trăgând printre ei bruma de aer care mai exista acolo. Ciudat rău. A fost singurul zgomot care se distingea atunci. Toate celelalte încetaseră. Și cutremuratul pământului, și huruitul, și bubuitul... În urechi îmi vâjâia doar un hiu hiu hiu. Răsuna strident în beznă. Parcă ne pândea nerăbdător un animal de pradă, gata-gata să pună laba pe noi. Sau mii de insecte subterane oribile, având aceeași țintă, se dilatau și se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]