1,837 matches
-
și ți-l fac cadou pentru copii. Sunt așa de drăguți... - Dimpotrivă, susțin eu. Trebuie să-l dați cuiva care nu sta foarte aproape. Ca să nu sufere! Aveți nevoie de un amator serios, care locuiește la vilă. Să aibe o bucățică de curte, să poată zburda în voie... - Dar sufletul? La suflet nu te gândești? Oftează madam Gurnist. Parcă totul e să stai la vila și să te plictisești? Tot la bloc e mai vesel. Așa un cățel de rasă se
SCHIŢE UMORISTICE (9) – ÎN RÂND CU LUMEA BUNĂ de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1384 din 15 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383689_a_385018]
-
potrivă, ca să refacă întregul: „S-au risipit jumătățile după cădere. Plâng după întregul de ieri, dar nu-și mai pot aduna sufletul și rătăcesc de nebune până arahnida țese coconul. O pădure de fire la capătul cărora se află o bucățică de măr. Când firul se clatină începe muzica morții”. Și totul se poate spulbera într-o clipită. Nimeni nu poate evada din propriul destin. Nici musca, nici merele, nici măcar cei doi care vor să trăiască în lumină. Adevărul îl rostește
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
brațe, într-o zi rece de toamnă? Și tot așa. Este un joc al închipuirii, plecând de la ceva concret: o pâine caldă. De fapt, un gest al unei femei milostive. În cele din urmă, elevii încep să guste câte o bucățică din pâine. Autoarea știe să stoarcă orice lucru de sens. Să găsească o infinitate de nuanțe posibile pentru același lucru. Pâinea caldă te îmbie, de asemenea și la un act de caritate, la generozitate. Cum poți înfuleca dintr-o pâine
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
are o replică: “Elevul 5: Cărțile sunt ca o pâine caldă, dacă guști din ele. Apariția celor două eleve întârziate, aducând și ele o pâine de la aceeași bătrână darnică, are darul de a însufleți jocul. Unul din elevi oferă o bucățică de pâine unui porumbel. Prilej de alte simboluri: porumbelul și apa, Noe, potopul. Totul se înlănțuie, ceva amintește de altceva, ca într-un lanț magic. Lanțul vieții, al amintirilor, al cunoașterii. O incursiune în biologie, în fizică, în toate științele
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
cele două respectabile doamne. - Ce-i nou? Am întrebat. - Păi, nu știi? Astă noapte a ars magazinul de delicatese a lui Joel măcelarul. Că știi, pe lângă toate care le avea dinainte, în ultima vreme se lărgise, găseai la el o bucățică bună de mezel, pastramă, costiță afumată, cașcaval și chiar urda proaspătă, dacă aveai poftă. Și uite că i-au pus foc, bandiții, au spart geamul și au aruncat o cârpă cu benzină... - Ce vorbiți? Mă mir eu. Cine să fi
SCHIŢE UMORISTICE (81) – FOC LA DELICATESE de DOREL SCHOR în ediţia nr. 2025 din 17 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380120_a_381449]
-
singur în cap. - Atunci, poate că extremiștii. - Ce fel de extremiști? Că sunt de tot felul... - Mă gândesc la ultra-religioși... Când au aflat că Joel vinde carne și brânză împreună, ca să nu mai spun că găseai la el și o bucățică faină de porc, s-au gândit să-l facă cașer. - Ce idei ai și dumneata, mă contrazice doamna Gurnist. Fanaticii ăștia pot să-ți spargă capul dacă intri sâmbătă cu mașina în cartierul lor, dar n-o să se atingă de
SCHIŢE UMORISTICE (81) – FOC LA DELICATESE de DOREL SCHOR în ediţia nr. 2025 din 17 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380120_a_381449]
-
am grijă, în furia mea de o clipă, să nu rup marginea de jos. O mai deschid o dată, o citesc, un înger trece pe lângă mine, îi simt aripile-i reci pe piele, mă cutremur sub fior, nu pot să rup bucățica rămasă. E taina mea! Eu sunt Taina și am în mine o taină adâncă, de catacombe ascunse în inima Pământului. O las vântului, întreagă, suflu în bucățica de hârtie: Du-te și împrăștie inima mea în zările lumii!”; Vreau să
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
aripile-i reci pe piele, mă cutremur sub fior, nu pot să rup bucățica rămasă. E taina mea! Eu sunt Taina și am în mine o taină adâncă, de catacombe ascunse în inima Pământului. O las vântului, întreagă, suflu în bucățica de hârtie: Du-te și împrăștie inima mea în zările lumii!”; Vreau să strig la Dumnezeu. Iar strigătul meu este râs și plâns: De ce eu? De ce eu? De ce eu? Ascunde-mă, Tată, fă-mă să dispar (...) Tată, zecile de pagini
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
și frumos, și deștept, și ascultător! Ordinul se execută, nu se modifică, nu-i așa, și două fete se canonesc, cum pot și ele ca să le fie suportabil, să aducă porcul până lângă masa șefilor. - Vreau să-mi tai o bucățică din pulpa din spate, zice Boss-ul, imi umpli un pahar cu vin din sticla de Chateau Petrus 2005, iar pe o farfurioară îmi pui sos-muștar din borcanul de Moutarde de Dijon! Din cartofii copți pe jar si făcuți cu
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.12 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378125_a_379454]
-
și copiii sunt pe seama tatălui, bine educați, cu stimă și dragoste față de părinți, bunei și străbunei. De exemplu, Angelica, fiica cea mai mare a dlui Porfir CIOCĂLĂU, care a absolvit Institutul de Finanțe din Harkiv, e nevoită să-și câștige bucățica de pâine în străinătate, fiind mereu cu dorul și gândul la cei scumpi și dragi. Felicia NICHITA-TOMA
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93590_a_94882]
-
ei se dovediră impasibile la elanul său și generoasa dorință de a-i colinda pe gospodarii cumsecade. Numai că respectivii gospodari își dotaseră frumoasa intrare cu interfon. Ușa încuiată nu se deschidea dacă nu introduceai în cutiuța ei misterioasă o bucățică de plastic fermecată care-i șoptea parola: „Sesam deschide-te”! Numai gospodarii blocului aveau plasticul fermecat, botezat cu banalul nume de...”cartelă”. Dacă nu aveai cartela cu parola, nu intrai în bloc. Cei care nu o aveau trebuia să butoneze
FLORICICA MAMEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382042_a_383371]
-
școală, va merge la colindat...știam că Dumnezeu îl iubește, atât de mult încât își făcuse timp să vină la noi în seara de Ajun... Pe masă, uitată , o pâine se uscase de mult timp...am frânt în mâini o bucățică de pâine și am băgat-o în gură. Lacrimi mari mi s-au rostogolit pe față. Erau atat de mari... pâinea amestecată cu lacrimi devenise împărtășania pentru o mamă care câștigase lupta cu Moartea și o întrevedere cu Dumnezeu. „Să
O MÂNĂ ÎNTINSĂ DE LA DUMNEZEU de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382233_a_383562]
-
colegi, de profesori. Ne petrecem nenumărate ore și zile împreună, ne cunoaștem unii pe alții cu bune și cu rele, ne toleram defectele, ne împărtășim preocupările, strângem amintiri, cultivăm cu grijă relații, iubim... upă fiecare despărțire, rupem mereu câte o bucățică din inima noastră, dar umplem golul rămas cu amintirea zilelor în care am învățat împreună, în care ne-am descoperit unii pe alții. Zâmbește chiar dacă e... un sfârșit... Zâmbește oamenilor, zâmbește florilor, zâmbește răsăritului pentru că anii aceștia trec și nu
D by LORELA CARADAN () [Corola-journal/Journalistic/84101_a_85426]
-
din casă-n casă. Era foarte impresionantă și o țineam într-un sertar special, în care nu se mai afla decît o bucată de sticlă Tiffany și niște pergament din Liban. Nu știu de ce păstram pergamentul. Crezusem că e o bucățică din Vechiul Testament, dar era contractul de arendare a unei stâne. Tata nici măcar nu se obosise să împăturească fața de masă, și, când m-am uitat la țesătura adunată cocoloș lateral, "O să iasă cu scandal", m-am gândit și mi-am
Portocalele nu-s singurele fructe by Vali Florescu () [Corola-journal/Journalistic/8020_a_9345]
-
Loga (personajul narator) și cel mai bun prieten al său, Răzvan Ionescu se hotărăsc să o pedepsească exemplar. Au frecat clanța de la ușă, băncile, catedra și tabla cu usturoi, apoi i-au rugat pe toți colegii să ronțăie câte o bucățică. Felul în care este descrisă reacția sclifositei profesoare ține mai degrabă de imaginația apriorică a autorilor farsei decât de realitatea propriu-zisă: Ochii i s-au bulbucat zdravăn. S-au umflat rapid, ca niște gogoși. A deschis gura, ca și cum s-ar
Cu Stalin printre manele by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7084_a_8409]
-
huni, tătari. Trăiam, ca vrednic străjer, - străjeria, o formație școlară a tineretului, condusă de un fotogenic maior, Teofil Sidorovici - într-o Românie căreia-i lipseau doar trei mii de kilometri pătrați ca să împlinească trei sute de mii. La împărțirea Cehoslovaciei exact bucățica în chestiune ne fusese oferită - firește refuzasem. Mai cu seamă în prima fază a războiului antisovietic, articole de presă vorbeau de Româniile imperiale de mâine. împingeam hoardele bolșevice spre Stalingrad, suiam voioși pe Vladikavkaz, la radio se cânta "aolică, mă
Să nu-ți faci iluzii... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8115_a_9440]
-
ordinul împăratului Dioclețian, Sfântul Gheorghe a fost ulterior canonizat. Rămășițele sale pământești au devenit moaște. Istoria menționează că o mică, infimă parte din corpul Mucenicului se află într-o biserică din Atena, iar Vaticanul susține că posedă și el o bucățică. Capul sfântului a dispărut însă fără urmă, el fiind localizat în secolul al XII-lea în Kosovo, iar de aici în Karlovat, Athosul sârbesc. De aici a dispărut și i s-a pierdut urma pentru aproape 600 de ani. După
Ce cărţi grele scriu şefii de la Libertatea când nu se ocupă de pagina 5 - Florian Bichir: Vânătorul de minuni, la Bookfest () [Corola-journal/Journalistic/69902_a_71227]
-
a contrastului dintre coaja aparențelor și imensitatea numenului transcendent, și de aceea rolul științelor e de nivelator statistic al unor fenomene trecătoare. Rezultatul este preschimbarea oricărui proces într-un mecanism, cu eliminarea programatică a noțiunii de organism. Aici Schopenahuer este bucățică ruptă din Kant, la care mecanismul (mechanema e opera de artă care slujește unui scop suprasensibil) e un fenomen care nu-și are scopul în sine (entelehia), în vreme ce organismul e acea stihie guvernată de o entelehie primordială. Un individ, o
Velle non discitur (III) by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3918_a_5243]
-
cadre, de la municipiu, că nu a vrut să se culce cu „dumnealui”. După alții, de vină au fost băutura și apetitul ieșit din comun al tinerei profesoare pentru bărbați. Elevii din clasele mari, de la liceul unde preda Mimi, o porecleau ,,bucățica“. Știa, dar de supărat nu se supăra... Dă-mi o țigară, Petrache, simt că înnebunesc... Nu visam niciodată că totul se poate transforma în câteva ore, că tiranul va fi îngenuncheat. Nu-i răspunse imediat Petrache. Se întoarse încet și
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
un lup, nu lăsa pe nimeni să-i facă ochi dulci. A rămas grea Ioana și a născut-o pe Maria, care nici pe departe nu a semănat cu Toader. Apoi l-a născut pe Dumitru, care era și este bucățică ruptă din Toader Lupu. Anii se scurgeau ușor, familia a crescut numeric. Lupu era și fierar, așa că se descurcau și ei cu ce câștiga el la fierărie. Lemne aducea el cu spatele, că era pădurea aproape și o iubea mult
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
și a rămas casa în care acum stă Dumitru cu Tița. Să nu faceți ca ei! Pedeapsa Divină Dumitru Cristescu, zis Perceptorul sau Crâșmarul, pe vremea cât a fost perceptor, i-a deposedat pe mulți consăteni de-ai lui de bucățica lor de pământ, încărcându-i cu cote fictive. Așa s-a îmbogățit și a deschis crâșmă. Era un bărbat înalt, de vreun metru șaptezeci și cinci, gras, ras la față, cu un cap mare cât o baniță, cu ochii roșii și bulbucați
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
blid de mâncare și câțiva bănuți, de la două văduve, care-și pregăteau magaziile cu lemne pentru iarnă, spusese: Iacă. nevastă, măcar anul acesta sărbătorim și noi Nașterea Domnului cum se cuvine. Avem o gâscă, cam slăbuță dar vom avea o bucățică de carne pe masă. La auzul acestor cuvinte, lui Ionuț Îi Înghețase sângele În vine. Cele două gemene chicoteau Într-un colț al singurei odăi, În care trăiau cele șapte suflete, Înghesuite Într-un pat mare de scânduri cu salteaua
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
va ajunge friptură de Crăciun. Ochii lui Ionuț Înotau În lacrimi de supărare. Bobocul de gâscă era cel mai bun prieten al său, cum să-l taie și să-l mănânce? Era sigur că nu va putea gusta, nici măcar o bucățică din el. Băiatul purta În abecedarul primit de la copilul trecut În clasa a II a, o iconiță cu Iisus Hristos, cel despre care preotul spunea În biserică: El s-a jertfit pentru păcatele noastre, mari sau mici, să ne fie
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
Dacă ne rugăm la El ne iartă, ne ajută În nevoi, În necazuri, În boală și tot felul de primejdii. Trebuie doar să crezi În El și să fii sigur că nu vei rămâne neajutat. Atunci a luat Ionuț o bucățică de lumânare și un chibrit, s-a refugiat În magazie și Îngenunchind În fața iconiței, așezată pe o scândură, a Început să-I vorbească. Nu prea știa cum să se roage În necazul lui. Iată, vezi? Eu am un mare necaz
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
de el...este al meu și nu pot să mă despart de el. Te rog să faci Tu o minune pentru familia mea, așa fără nici un ajutor nu ne putem descurca. Sărutase iconița și-și lipise fruntea de ea. Stinsese bucățica de lumânare, Își ștersese lacrimile apoi se așezase pe prispa căsuței lor cu bobocul de gâscă În brațe. Într-un târziu intrase și el În casă, Își făcuse semnul crucii și se culcase cu nădejdea că rugile lui vor fi
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]