129 matches
-
și eu ca Fănuță! Bătrânul, când a auzit așa o tărășenie, întâi rămase făra glas, iar când își reveni sări ca ars, de parcă ar fi călcat pe cărbuni aprinși cu piciorul gol. - Cum...?! cum, să‟nveț?! - Ioti-așa... vreau să‟nvăț buchea tătî...tătî!... - Cum să‟nveț‟ buchea?! ... n-ai să poți!.. zise bătrânul, tremurând ca varga. - Ba pot... di ci să nu pot!... Fănuță cum poati? Bătrânul văzând atâta hotărâre în ...mâna aceea de om, se cutremură. - Când ai să te
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
a auzit așa o tărășenie, întâi rămase făra glas, iar când își reveni sări ca ars, de parcă ar fi călcat pe cărbuni aprinși cu piciorul gol. - Cum...?! cum, să‟nveț?! - Ioti-așa... vreau să‟nvăț buchea tătî...tătî!... - Cum să‟nveț‟ buchea?! ... n-ai să poți!.. zise bătrânul, tremurând ca varga. - Ba pot... di ci să nu pot!... Fănuță cum poati? Bătrânul văzând atâta hotărâre în ...mâna aceea de om, se cutremură. - Când ai să te faci mai mare, ai să mergi
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
și privi roată în jur, în clasa goală. Tabla aceea mare și neagră... îi sări prima în ochi. Apoi, privind șirul de bănci, se gândi că i-ar plăcea să steie și ea în una din ele, și să învețe buchea, așa cum a auzit de la Fănuță. Și, cum stătea ea, așa, ca vrăjită, deodată, simți că o mână caldă și moale căuta să-i ridice bărbia. Era chiar învățătorul... „Domnu“, cum i se spunea în sat. La început mai cu sfială
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
începu Anuca lecțiile cu învățătorul cu chip plăcut și cu glas cald și blând. Avea multa dorință și voință să învețe...Timpul petrecut la școală, îi deschidea orizonturi noi, pline de încântare. In scurt timp,Anuca citea și scria... deprindea buchea cărții cu o repeziciune care uimea... Căuta să dea de rostul lucrurilor... începea sa înțeleagă, să cunoască o lume nebănuită până atunci. Învațătorul, de fiecare dată când se apropia, de dânsa, îi punea mâna pe creștet și o mângâia... ceea ce
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
dă mai mare dragu, care matale v-ați afunda până-n ceafă, o pipă turcă aproape putredă, care tre că face un munte dă parai, un candelabru cu clopoței, un covor persan, futurist, un bust a lu Napoleon, o bibliotecă cu buchi serioase: Istoria universală de Cesare Cantú, Minunile lumii și ale omului, Biblioteca internațională a cărților vestite, Anuarul „La Razón“, Grădinarul ilustrat de Peluffo, Comoara tinereții, La donna delinquente de Lombroso, și câte alte. Izedin iera cu capsa pusă. Iar lu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
în orice caz, o cultură temeinică și o experiență lungă sunt o garanție mai mare decât nici o cultură și nici o experiență. Dar fiindcă la aproape toate posturile din țară poate aspira oricare cenușer, de aceea fiecine care a-nvățat două buchii lasă plugul, cotul si calupul în știrea lui Dumnezeu și râvnește a se face roată la carul statului. Ș-au făcut ei, nu-i vorbă, mii de locuri în care să încapă, dar nu-i încape pe toți, încît acuma
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
întîmplat tocmai contrariul. Clasele productive au dat îndărăt; proprietarii mari și țăranii au sărăcit; industria de casă și meșteșugurile s-au stins cu desăvârșire ori au trecut în mâni străine; iar clasele improductive, proletarii condeiului, cenușerii, oameni ce încurcă două buchi pe hârtie și aspiră a deveni deputați și miniștri, advocații, s-au înmulțit cu asupra de măsură, dau tonul, conduc opinia publică, fericesc nația în fiecare zi - pe hârtie. Nu ne vom face noi apărătorii vremilor trecute - laudatores temporis acti
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
în care autorii studiului introductiv arată că aceasta este "întâiul manual sistematic din istoria școlilor românești din Principatul transilvănean căci Bucoavna de la Bălgrad întrunește condițiile unei astfel de lucrări" (Mârza și Călugăru, 1989, p. 37). Scrisă, desigur, cu litere chirilice ("buchii", de unde și numele de "bucoavnă"), cartea era menită să îi introducă pe puținii învățăcei în tehnica buchisirii pentru a le sluji la treburile bisericești și, cu bătaie mai lungă, în vederea edificării religioase. Finalitatea educațională a bucoavnei consta, fără niciun dubiu
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
care o am, după satul natal, după casa părintească si familia în care mi-am petrecut copilăria, după tovarăsii de joacă si de năzbâtii, împreună cu care mi-am însusit alfabetul vieții, după scoala friguroasă si sărăcăcioasă în care am deprins buchea cărții, si care a constituit pentru mine rampa de lansare spre învățătura înaltă, după câmpurile pe care păsteam animalele sau participam alături de ceilalți membri ai familiei la muncile agricole, după aerul pe care îl respiram în lărgimea Iticasului, a Răpițistii
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
ani !” Familia N. Stoica din Făgăraș, îi scria, pe o felicitare obișnuită, cel care la vârsta copilăriei școlărești trăsese cu urechea la explicațiile domnului elev de curs superior de la Școala Normală din Bârlad către mai începătorul în ale deprinderii înțelesului buchilor cărții, colegul de bancă ale celui la care ne referim. Cum s-a consumat evenimentul anunțat depășim faza pentru că prea mare era durerea care avea să-i sosească total nepoftită în august același an. Unii defilau și se distrau, el
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
în care autorii studiului introductiv arată că aceasta este "întâiul manual sistematic din istoria școlilor românești din Principatul transilvănean - căci Bucoavna de la Bălgrad întrunește condițiile unei astfel de lucrări" (Mârza și Călugăru, 1989, p. 37). Scrisă, desigur, cu litere chirilice ("buchii", de unde și numele de "bucoavnă"), cartea era menită să îi introducă pe puținii învățăcei în tehnica buchisirii pentru a le sluji la treburile bisericești și, cu bătaie mai lungă, în vederea edificării religioase. Finalitatea educațională a bucoavnei consta, fără niciun dubiu
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
atacarea Poloniei, când noi - nu mă refer doar la noi doi, ci la milioanele de copii de vârsta noastră - împlineam șapte ani și porneam pe poarta școlii cu traista în care purtam abecedarul și plăcuța pe care încercam să învățăm buchea aceea : « O-i, oi ! C-u-c, cuc !». Și ca un făcut, conflagrația s-a terminat în anul când noi, târâș-grăpiș am absolvit cele șapte clase primare. ...Ce bine era dacă școala noastră era mai scurtă, poate și războiul se termina mai
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
-l dăm uitării. - Dragă prietene de demult, așa este, să-l dăm uitării, dar cred că e bine să spun ceva despre anii de școală, ești de acord ? - Da, voi spune ceva, în câteva cuvinte despre cei șapte ani de buche la școala primară din Pungești. Clădirea școlii mi se părea atunci, prichindel fiind, o construcție enormă, în formă de u, cu patru săli de clasă (mi se păreau imense și ele) și două cancelarii. Într-una dintre ele mi-aduc
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
noi era ca de la cer la pământ. Nu-i plăcea cartea nici cât negru sub unghie. La ce bun, bre, îmi spunea. Uită-te la taică-miu. Dacă ai lua-o după carte, îi prost ca noaptea. Nu știe o buche. Se uită ca mâța la calendar dacă îi pui un ziar în fața ochilor. Și, cu toate acestea, se descurcă mai acătării decât ăl de al lui Brânză, care are nu știu ce școală dar îi plâng copchiii de foame. Într-un fel
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
să se ridice și să se dezvolte pentru a aduce prinosul efortului său de viață unirii tuturor românilor. Piscurile și văile acestor munți legănară copilăria micului cioban care până la o vârstă destul de înaintată (16 ani), nu știa să slovenească o buche; totuși văzând că nu este deosebire între limba vorbită de el și cea a ciobanilor de peste graniță, și-a dat seama că soarta poporului nostru nu este de a trăi despărțit, o parte dincoace, cealaltă dincolo de Carpați. Mai târziu, piscurile
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
firmamentul satului nostru, mult îninte de a fi desființată iobăgia. Întreaga pleiadă de preoți cu numele de familie Banciu, pe carei regăsim în istoria bisericească a satului Streza au fost la origine țărani iobagi care au avut norocul să descopere buchea de ceaslov, mai întâi de la oarece călugări din multele mânăstiri din zonă, mai apoi urmând cursuri, destul de elementare e drept, la care deprindeau tipicul coordonării slujbei religioase, au fost apoi, odată cu mersul vremii, obligați de mai marii bisericii să știe
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
că părinții, școlile și culturile pot forma și formează oameni. Cea mai importantă influență din viața mea, pe lângă familie, a fost exercitată de profesoara mea de jurnalism din liceu, Hattie M. Steinberg. Ea și-a Învățat elevii cum să deslușească buchile jurnalismului - nu doar cum să scrie o știre sau să transcrie un citat cu fideliate, ci, mult mai important, cum să se comporte din punct de vedere profesional. Se apropia de 60 de ani când am avut-o profesoară și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
pietrele de pe malul Tarcăului... copilăria mea pierdută... Țarcul - moștenirea lui Creangă Sadoveanu a plantat doi meri în aceeași groapă din fața casei de la Humulești : unul pentru Ion Creangă, celălalt pentru Mihai Eminescu. Chiar dacă Mihai mai pleacă prin lume, iar Nică paște buchile pe-aici, merii cei doi s-au îmbrățișat, s-au îngemănat... «Sărac ca azi, ca ieri și ca de când sunt, n-am fost niciodată », obișnuia să spună mucalitul de la Humulești, chiar dacă nu era chiar lipit pământului. Ceva de departe îi
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
ca d-ta prin falangă, ha! ha! și panachidă.“ Scoarță tocmai făcuse, cu multă duioșie, teoria panachidei: „iacă o scândură lățită și spălată bine, în urmă ceruită, toată ziua scriam cu un condei de fier sau de lemn slovele: azi, buche, vede, glagore, dobro, iest, juvete, zialo, kethalipa [= etc.]; apoi iar o ceruiam, și prin astfel de metod am învățat o icoană de minune, cine scria ca logofătu Scoarță? Ei! ei! când eram la zărăfia ispravnicului județului Slam Rămnic, scrisoarea mea
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
Băieții mai înaintați la învățătură, când voiau să-și zică ceva care să nu fie înțeles de profani, comunicau între dânșii astfel: az, iotă, lude, az, pocoi, râță, ucu, naș, est [= Ai la prune] și cellalt îi răspundea: naș, est, buche, az, tferdo, est, pocoi, on, pocoi, az [= Ne bate popa]. Cei de la bucoavnă râvneau la dânșii cum vorbeau păsărește.“ (Școala acum 50 de ani) Viteza telegrafului conspirativ era desigur modestă, cu toată plăcerea infantilă a jocului. Să deducem prin comparație
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
telegrafului conspirativ era desigur modestă, cu toată plăcerea infantilă a jocului. Să deducem prin comparație cât de lentă putea fi, în clasă, operația descifrării unui text oarecare. „[...]o grea învățătură - remarcă Heliade - era a face pe copil a zice că buche și cu az face ba, și vede și cu ije face vi, și glagore și cu uc face gu. Acel silabism avea nevoie de luni și de ani până să se deprinză copiii a-l învăța pe dinafară“ (Curs întreg
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
generală, I). Anevoințele slovenirii îl puteau năuci chiar pe un școlar dintre cei isteți, cum trebuie să fi fost Ion Codru Drăgușanu: după o iarnă întreagă de învățătură cu dascălul Nica Davistei „știam bucoavna de rost, însă a sloveni cu buche - az - ba nu putusem învăța, până ce bietul Comșuț, în bătrânețe, aduse sistema de a - be - ce de la Orlat, după care apoi, în trei zile, silabisii cu perfecțiune“. Practica școlară adopta astfel, cu o întârziere de patru decenii, metoda propusă de
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
statutului lor european, argumentelor în favoarea alfabetului latin li se adaugă o motivație nouă, menită a le spori ascuțimea și convergența; este vorba de argumentul politic. Greutatea reală a acestuia se deduce mai ales din mărturii ulterioare, scoase de sub pecetea tainei. „Buchile vechi - scrie Heliade în prefața ediției a II-a a Curierului de ambe sexe (1862) - [...] ajunseseră a ne masca limba și în ochii lumii, și ai noștri proprii, și puterea farmecelor de la nord se sforța a ne ține astfel ascunși
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
1841! Heliade, autoironic, își pune cenușă în cap: „Pe redactorul Curierului român nu-l știa până acum oamenii să facă un pas înapoi din ceea ce apucase să facă înainte, și acum, favorizând pe cei ce vor să ne ție cu buchile, adică pentru «hatârul» dumnealor, mai încărcă pe bietul Curier cu câteva buche, de care scăpase în anul trecut. Pe semne că voiește să mai ia câțiva galbeni și de la niște oameni ce mai niciodată n-au dat bani pe cărți
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
nu-l știa până acum oamenii să facă un pas înapoi din ceea ce apucase să facă înainte, și acum, favorizând pe cei ce vor să ne ție cu buchile, adică pentru «hatârul» dumnealor, mai încărcă pe bietul Curier cu câteva buche, de care scăpase în anul trecut. Pe semne că voiește să mai ia câțiva galbeni și de la niște oameni ce mai niciodată n-au dat bani pe cărți rumânești“ (Urzicele, în Curierul românesc, 1847, nr. 3). Dictată de rațiuni financiare
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]