134 matches
-
de natură poetică, este de manierizare. Începând chiar de la Focul și sărbătoarea și din ce în ce mai pregnant în următoarele cărți, se simte cum poemele se desfășoară în spații exterioare, decorative (ca un simptom, abundența substantivelor). Modelul clasic și influența italiană - de la modelul bucolicii elegante și al sonorităților vergiliene la modelul poeziei prețioase, obscur-strălucitoare - covârșesc substanța genuină a imaginarului. Lirica se desfășoară de-acum pe două coordonate destul de amestecate, inclusiv valoric: pe filiera neotradiționalistă, de inspirație religioasă, trecută prin expresionismul blagian, și pe aceea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288922_a_290251]
-
188-192; Lit. rom. cont., I, 418-424; Sângeorzan, Conversații, 73-78; Tomuș, Mișcarea, 98-102; Ciobanu, Opera, 156-160; Cândroveanu, Printre poeți, 124-129; Iorgulescu, Prezent, 179-184; Cristea, Fereastra, 191-195; Cistelecan, Poezie, 114-121; Dimisianu, Subiecte, 141-146; Stănescu, Jurnal, III, 39-43; Micu, Limbaje, 223-234; George Pruteanu, Bucolicul gnomic, CL, 1989, 1; Simion, Scriitori, IV, 118-128; Radu Cernătescu, Ion Horea necredinciosul, LCF, 1995, 28; Pop, Pagini, 57-61; Dicț. scriit. rom., II, 527-529; Milea, Sub semnul, 24-27; Cistelecan, Top ten, 73-75, 193-196; Micu, Ist. lit., 392-393; Dicț. analitic, III
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287447_a_288776]
-
a materiei în care se manifestă harul divin. Anotimpuri, volumul de debut, se remarcă printr-o multitudine de „peisaje”, transpuse liric cu ajutorul unui vast repertoriu de epitete coloristice și de comparații, într-o îmbinare fericită a clasicului cu modernul, a bucolicului cu simbolismul, idealizând imaginea rusticului transilvan, pe care o transformă într-o ipostaziere terestră a Raiului: „Râd toporașii vineți ca ochiuri de izvoare./ E-o dimineață albastră și clară ca un clopot/ [...] Când alb răsare-n slavă Ierusalimu-n flori/ Și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287288_a_288617]
-
urmă nu sînt drogați, ci doar adulți care au întors ostentativ spatele civilizației moderne. Impunîndu-și lor și propriilor copii o existență frustă, incomodă, din dorința exasperat-polemică de a reconstitui miniatural o societate primitivă, autosuficientă, ei sînt totuși conștienți că idilicul bucolic e o simplă ficțiune. Povestea începe cu călătoria ultraorășenilor (două perechi și un agent imobiliar), sătui de hotelurile de cinci stele de pe mapamod, spre un loc izolat din provincie, pentru a vedea o clădire, momentan lipsită de utilități, pusă în
Noutăți literare italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11870_a_13195]
-
sfârșit de secol XVIII. Andreescu induce aici spiritul unei acțiuni constructive, o fluență a cărei vivacitate, a cărei dinamică interioară devine iradiantă. Am regăsit-o în atât de originalul opus care este Simfonia "Pastorala"; fa major-ul nu este aici bucolic ci expansiv. Este o simfonie care aparține lumii romantice a epocii, un moment deloc umbrit - încă! - de marile îndoieli. Este prima mare lucrare simfonică ce inaugurează programatismul muzical al secolului. Este bucuria cea simplă, incomensurabilă, care umple inimile și le
Cu Horia Andreescu și Mihaela Ursuleasa ..."a new look" al clasicismului vienez by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/8682_a_10007]
-
putem recunoaște suferințele magnifiate ale acelorași drame ca ale noastre, durerile acelorași „speranțe catastrofice” ca ale noastre și aceeași luptă pentru supraviețuire interioară? Fondane spunea în 1929, după ce părăsise România în 1923, că, odată ajuns la Paris, ucisese poetul contemplativ, „bucolic” din el, poetul neo-tradiționalist de dinainte, și că apoi cunoscuse moartea, adică rămăsese mut timp de patru ani, înainte ca poezia să-l reviziteze, să-l regăsească, de data asta în limba franceză - o poezie a rătăcirii infinite, a contingenței
Manifest pentru Fondane by Magda Cârneci () [Corola-journal/Journalistic/5601_a_6926]
-
aproape o modă literară. Scriitori mai fragezi sau mai copți își rememorează cu voioșie - Ad usum Delphini - emoția primirii cravatei roșii, campaniile de colectare a sticlelor și borcanelor, țigările fumate în toaleta de la liceu sau frumoasele idile începute în tabloul bucolic al practicii agricole. Un amestec straniu de frenezie și absurd, de umor și întunecime, de bășcălie și teamă, în care - chiar și nouă, cei care am prins acei ani - ne este tot mai greu să ne situăm, să înțelegem logica
Fustele lui Mitică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10088_a_11413]
-
al legumelor”, „fîntîna din cer”, „clopoțeii de lemn pe sfori de vînt/ anunță o trecere și mai adîncă”, „îngerul închis în gutuie”, care acordă naturii moarte o perspectivă de adîncime, pipăind „sufletul lucrurilor”. Incontestabil, autorul Arheologiei blînde are un suflet bucolic, nutrit însă de impresiile unui sat „civilizat”, ale unui mediu în care natura se întrepătrunde cu alcătuirile toposului de origine, cel al Banatului, intersecție a unor factori de civilizație și timpuri specifice. Inteligența fină a poetului fixează tocmai această particularitate
Poezia lui Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13341_a_14666]
-
sau rămase în stadiul de potențialitate. Amintirile și imaginația sunt cele care îi animă viața și o Clara Mărgineanu trăindu-și fericirea la timpul prezent ar fi, în planul poeziei, o prezență la fel de insolită ca un, să zicem, Bacovia, poet bucolic. Contemplarea propriilor înfrângeri, a experiențelor mai mult sau mai puțin traumatizante, îi conferă poetei sentimentul puțin pervers al unei împliniri sui-generis. Tot ceea ce în viață a fost promisiune și speranță devine certitudine doar la nivelul poeziei. De aceea, cărțile Clarei
Dance me to the end of love by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11202_a_12527]
-
îmi aprindeam țigara, lumina chioară a becului se lăfăia pe reliefurile stucaturilor ce decorau plafonul, nimerisem întâmplător în fascinanta lume lermontoviană (cu corecții proletare), fumam și reciteam sonetele și madrigalurile lui Marino până alunecam domol în țara viselor. *** Din episodul bucolic cu care m-a procopsit ursita, nu pot uita figura Mutei, femeia de serviciu a școlii, ocrotitoarea mea fidelă, ce-mi aducea în fiecare dimineață un clondir cu lapte și o cană cu smântână, privindu-mă duios, admirativ, smerit, de parcă
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
regiunii.) E cât se poate de adevărat că și Soldier's Pay privilegiază referințele la astfel de personaje mitologice. Numai că funcția lor e ironică și parodică, în ton cu poetica modernistă. Departe de a încerca să recreeze un univers bucolic, Faulkner demonstrează că mitul funcționează și în condițiile „nerealității" spirituale în care s-a scufundat omenirea după Primul Război Mondial.
Primul Faulkner (IV) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6797_a_8122]
-
Finalul, brusc, este o străfulgerare a Paradisului ca apocatastază, restaurare a esenței neîntinate, virginale. Salomea, deviată de la o cale fericită printr- un destin crud, revine la puritate în insula natală, unde petrece câteva zile de vis cu Stratis, în decorul bucolic vegheat de Sotiris, un țăran credincios doamnei Bilio, cum se numea odinioară cea care moare curând și inexplicabil, departe, de față cu Lala, ținând în mână garoafe, simboluri al lumii celeilalte. Ceea ce face Stratis pentru a se pune în relație
Yorgos Seferis și romanul unei resurecții în spirit by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4514_a_5839]
-
toate, încă spre o neașteptată cunoaștere a sinelui. Acum lumea poate părea suprarealistă, dar datorită suprarealiștilor, chiar și este suprarealistă, în cel mai profund și ciudat mod cu putință. Iată-l din nou pe Charles Baudelaire, la fel de oracular: "Aruncă, cititor bucolic, Naiv și sobru cetățean, Volumul meu saturnian Și orgiac și melancolic ! De nu ai studiat metodic Retorica de la Satan, Să-l zvârli ! Altfel citești în van Și-ai să mă crezi nebun spasmodic. Dar dacă a scruta vei ști În
Andrei Codrescu - Scandalul de a fi geniu by Rodica Grigore () [Corola-journal/Journalistic/11148_a_12473]
-
bucuriilor permise: "E mai jos un plai de visuri omenești,/ miei de vată, îngeri mici de zahăr roz/ un covor de iarbă fină, plus o baltă cu rogoz/ pentru barcă și idilă. Suflete-ai putea să te oprești." (Iubire). Aproape bucolic. De ce-ți refuzi, încremenit într-un surîs "transcris", copiat, va să zică, dintr-un text oarecare, dintr-o situație trecută, această oprire? Răspunsul, provizoriu, sub un titlu definitiv, Închinare apocaliptică, poate veni din această strofă închisă într-o sticlă înaintînd hîrșiit
Altă lume by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7281_a_8606]
-
se ivește în producția poetului arădean. E acea nediferențiere între factorii componenți ai realului, acel sincretism ontologic ce indică intuiția originarului unitar, a ansamblului ale cărui părți rămîn tainic solidare. Bunăoară un amestec de modern și arhaic, de urban și bucolic, dincolo, s-ar zice, de-o intenție de poetică, precum o respirație generoasă a organismului liric. Lucrurile diferite sub raportul naturii și al vîrstei lor își răspund cu dezinvoltură. Sufletul copilului se vădește prea analitic, fiind precumpănitor spontan-sintetic: "prima dată
Efectul copilăriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13843_a_15168]
-
știe că nu va muri sfîșîiat de pe urma ei. Tradiția se usucă și ighemoniconul se golește într-o incintă bisericească a cărei pustietate nu e decît reflexul unei transformări exterioare. Biserica se schimbă fiindcă țara se schimbă. Elveția iese din stadiul bucolic al paradisului cîmpenesc și intră în zodia modernizării. Cele două figuri emblematice ale Elveției de odinioară - căprarul și sacristanul (țîrcovnicul însărcinat cu buna desfășurare a slujbei religioase) - sunt înlocuite de protagoniștii epocii moderne: tehnicianul și inginerul de drumuri. Elveția pastorală
Gustul resemnării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9661_a_10986]
-
marginal-magică, populată cu eroi pe jumătate fantastici, pe jumătate caraghioși - este Le Dilettante. Înființată tot în 1984, și-a început activitatea publicîndu-i primul volum lui Eric Holder, Nouvelles du Nord (Eric Holder este unul dintre scriitorii francezi desueți, un minimalist bucolic pentru domnișoare de pension). Dar cunoscută se face mai tîrziu, spre sfîrșitul anilor 90. Scriitorul-fanion al editurii este o micuță Amelie Poulain - Anna Gavalda - și un micuț Boris Vian - Martin Page. Ce a rămas la ei din recalcitranța literaturii de
Declinul prozei franceze by Matei Alexandru () [Corola-journal/Journalistic/10708_a_12033]
-
gâfâie. Îmi era teamă și nu-mi era teamă. Era ca și cum totul, în afara noastră, ar fi murit." Din punct de vedere textual, sugestiile sunt indubitabile. Numai că sensul în care sunt interpretate de Faulkner sugerează orice, dar nu romantism. Nimic bucolic - în ciuda descrierilor de natură - în demersul scriitorului. Drept dovadă, și Januarius Jones, dublul perfect al lui Donald Mahon - se reflectă în aceeași oglindă deformatoare, cu diferența că „satirul gras" e privit cu un ochi rău, disprețuitor, pe când Donald pare să
Primul Faulkner (V) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6773_a_8098]
-
tragic: "E tînăr Homer/ și petrece/ Vestalele-l plac/ și-i așază dinainte/ flori felurite/ și pietre colorate// o dată pe an/ e voie să rîzi și de orbi" ( Ilustrată din Troia, p. 93). Ultimele două versuri transformă în grotesc peisajul bucolic din prima parte. De altfel, finalurile neașteptate sînt o marcă inconfundabilă a poeziei lui Ioan Morar. Versurile lui Ioan Morar sînt presărate cu un cinism fin, precum cele din Sangria, poem inspirat de o lume prin definiție antipoetică: cea a
Elegii de histrion by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14005_a_15330]
-
cred, pe urmă, că pentru unul ca el, ar fi prezentat vreun interes senzual o femeie pe care o percepe astfel: „Capul și trupul ei alcătuiau o combinație decorativă, exprimând tinerețe sănătoasă, energie vitală, dar și o anumită drăgălășenie. Ceva bucolic, sămănătorist, își zise, un model feminin coborât din pânzele românești pictate în veacul al nouăsprezecelea. I se păru că descoperă secretul armoniei acestui chip, luminat de puternica baterie electrică a scenei, și anume dilatarea la dimensiunile adulte a boiului fetișcanei
Zăpezile de-acum by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3110_a_4435]
-
cea făcută de dascălul său, Mircea Zaciu: "Mircea Petean sfidează clișeele tradiționale legate de ființa (fragilă, maladivă, retractilă) poetului. El pare, deopotrivă, mai aproape de energetica înfățișare a luptătorului: amestec de forță și voință de a învinge în tot ce face. Bucolic și citadin, ingenuu și livresc, speculativ și direct, ironic și grav, sentimental și tăios, schimbând registre și stiluri cu destulă degajare, Mircea Petean își riscă de fiecare dată, carte după carte, miza intimă, gata întotdeauna să și piardă, la o
Tranșeele textualismului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6866_a_8191]
-
deturna cursul istoriei, salvîndu-l pe Carol întîi de la calvar. Trimiterile biblice sînt prezente la tot pasul. Tot după douăzeci de ani, cînd pleacă să-și caute prietenii de odinioară, D'Artagnan îi găsește retrași, pe fiecare, în cîte un paradis. Bucolic - pentru Porthos, iezuit - pentru Aramis și senin-didactic - pentru Athos. Dar numai morții (sau cei încă nenăscuți) pot locui în Paradis. O știu ei înșiși, fiecare. Chiar și titlul romanului ar putea să însemne Douăzeci de ani de la moarte. Povestea în
Mitul Muschetarilor by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15034_a_16359]
-
îi pasă? Cine mai știe? Atâta pot să spun că între bătăi și flux, Pobjoy chelarul îmi aduce tot ce reușește să fure de pe la Grefă, bucăți de pergament ieftin pe care mi-a poruncit să îi zugrăvesc scene de extaz bucolic, gen Constable: adunatul fânului și țărani idioți ca Pobjoy însuși și căruțe ce trec prin vaduri stropite de soare, prostii pe care să le poată da și el altora, la schimb sau pe bani. Pobjoy lălâul e o specie între
RICHARD FLANAGAN - Cartea cu pești a lui Gould () [Corola-journal/Journalistic/5659_a_6984]
-
tenis. Nu după multă vreme, un bărbat Înalt și subțire, Îmbrăcat În uniformă de ofițer de la Luftwaffe, ne-a anunțat că Goering se schimbă și că ne va primi În zece minute. Palatul era mohorât: apăsător, grandios, afișând un aer bucolic care contrasta cu situarea lui urbană. Rienacker s-a așezat pe un scaun cu aspect medieval și nu a scos o vorbă cât m-am uitat eu În jur, ci doar m-a urmărit Îndeaproape cu privirea. — Drăguț, am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
de la Castel), un copil trebuie să dispară, o tânără să se sinucidă, iar restul, adică cei vii, să-și omoare timpul cu ignorarea adevărului. Dacă vreți - deși e taman o asociere citadină - e ca atunci când, într-un oraș (fără farmec bucolic) uitat de lume, toți cei rămași își duc zilele în amorțeală, ignorând continuu și doar aparent eventualitatea unui alt trai. Povestitorul ne spune cine e autorul crimei, după care își pune pușca la tâmplă, iar „atmosfera“, deducem, revine la „normal
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]