132 matches
-
naiv, rudimentar, cu Măriuca și cu Vasilache, dialog ce se consumă fad, interminabil, în avalanșa replicilor moralizatoare. Înrâurit de Hesiod și de Georgicele lui Vergiliu, poetul celebrează, la maturitate, muncile campestre, curgerea ciclică a anotimpurilor, într-un poem didactic și bucolic ca Anul cel mănos, bucuria lumei (1820). Aurorală, „drăgălașa primăvară” „desfată”, ca într-un pastel, ce se presimte, al unui mai stângaci Alecsandri; A. inventariază, nu fără anume grație, păsări și flori, fructe, unelte și semințe, un duh antonpannesc animă
AARON-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285139_a_286468]
-
staule dulci de-amintire / Vițeii ne cheamă cu muuu, / Copacii-și procură jobene / Și mor eleganți” etc. autorizând, ce-i drept, analogia, și, mai ales, cu Francis Jammes (poezia micilor viețuitoare, inofensive și umile, contemplate cu atenție binevoitoare, în cadru bucolic etc.). Pe de altă parte, se pot percepe și ecouri din M. Blecher, dar și din poezia „dinamitardă” a „generației războiului”, îndulcite însă, acestea din urmă, prin fixarea în derizoriu și parodie. Ca și, fără îndoială, „trimiteri” la Tudor Arghezi
BRUMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285886_a_287215]
-
2003; Opera poetică, I-II, Chișinău, 2003. Repere bibliografice: Leonid Dimov, Pledoarie pentru un nou poet, VR, 1969, 12; Leonid Dimov, Un cavaler rătăcitor, ARG, 1970, 8; Nicolae Manolescu, „Mă numesc Julien Ospitalierul...”, RL, 1974, 11; Lucian Raicu, Poezia unui bucolic, RL, 1974, 20; Mihail Petroveanu, „Detectivul Arthur” de Emil Brumaru, VR, 1971, 7; Raicu, Critica, 337-344; Al. Andriescu, „Cântece naive”, CRC, 1977, 7; Valeriu Cristea, „Spre o delicatețe infinită”, RL, 1977, 13; Simion, Scriitori , I, 322-327; Iorgulescu, Scriitori, 38-39; Poantă
BRUMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285886_a_287215]
-
fără să fi știut dinainte, într-o eclipsă s-a acoperit și s-a descoperit, tulburând culorile de alb și negru lăsate pe frunze și pe iarbă. A fost și hram la biserică, cu petrecere mare, cu țărani gătiți. Peisagiu bucolic. Pe drum, căruțele musafirilor. Hora. Câte un țăran beat încerca să tulbure petrecerea, dar ceilalți făceau ordine. Lăutarii țigani erau neobosiți. Noi eram mari personagii acolo, salutați ceremonios, la biserică invitați în locul de onoare. În definitiv, nu prea îmi dau
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
și domnișoara Overman, dacă ar fi fost încă în viață, ar fi găsit-o frapantă, poate chiar atrăgătoare de citit și, fără îndoială, „interesantă“, cu condiția să-i fi acordat aceeași atenție neștirbită cu care-și trata vechii ei ciobănași bucolici, Browning și Wordsworth. Ce a găsit el, ce anume funcționa pentru el, e foarte greu de descris. Cred că e util să încep prin a vă arăta că Seymour iubea clasicul haiku japonez, din trei versuri a câte șaptesprezece silabe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
ecran în partea de jos, că Zeus a făcut-o iar de oaie. Că a făcut-o de oaie, sau un simplu plici cu mămăliga-n geam nu ar fi fost de mirare, fiindcă acest așa numit Zeus, de prea bucolicii români, mereu o face lată în când își exprimă voința politică. Și o face așa de des că ne cocoșează. Oare cât de deștepți pot fi cei de la Antena 3 când concep titlurile acelea de pe „burtieră” în așa fel încât
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
orice caz, după ce-oi muri, am să vin să ard totul”. „Atunci ăsta-i un loc bântuit de fantome, sper”, zise Lorenza. „Acum, da. Pe timpul unchiului Carlo, nu, era foarte vesel. Era georgic. Acum vin aici tocmai fiindcă-i bucolic. E frumos să lucrezi seara, În timp ce câinii latră În vale”. Ne arătă camerele unde trebuia să dormim: mie, lui Diotallevi și Lorenzei. Lorenza privi odaia, atinse patul vechi cu cuvertura lui mare, albă, mirosi cearșafurile, zise că i se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
habitat este menit să dureze. Înainte de a ajunge la Maroquinerie, trecem prin fața numerelor 13, 15 și 17, succesiune de imobile OPAC datînd din 1991, de o mare banalitate arhitecturală. Fațadele monotone contrastează cu micile case din fața lor, pline de farmec bucolic. La cîteva zeci de metri de strada Boyer, după ce termini de urcat strada Ménilmontant, ajungi la "140", nume de cod local al clădirii Louis Bonnier, arhitectul său. Construită în 1925, împodobită cu o fațadă a cărei combinație de cărămizi diferit
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
în prima culegere, un poem-portet al lui F.T. Marinetti din Facla, IX, 358, 19 mai 1930, un „epitaf” confesiv despre Contimporanul apărut în Reporter, II, 47, noiembrie 1934, și fragmentele narative publicate între 1946-1947 în Revista Fundațiilor Regale sub titlul „bucolic” „Plăcerile cîmpului“. Postfața „Jacques frondistul“ a lui de Geo Șerban sintetizează multe dintre informațiile disponibile despre viața și activitatea lui Costin. Pe numele real Jacob Goldschlager, n. 13. IV. 1895, București - m. 22. XII. 1971, Paris, coleg de liceu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Metodele pedagogice se bazează pe o responsabilizare a tinerilor de tipul autoadministrării, de multe ori preferată autoritarismului. În felul acesta, la École des Roches, "casele", clădirile din internat împrăștiate în mijlocul parcului de 60 de hectare și al terenurilor cultivate, botezate bucolic "Colina", "Movila", "Ferigile" sau "Nisipurile" sunt autoadministrate de un colectiv de elevi, cu supravegherea directă a adulților. La fel se întâmplă în Elveția, în Rosey. Acești tineri vor avea diferite responsabilități de exercitat, dintre care cea mai importantă va fi
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
tradițională: lirica religioasă, poezia bucolică și panteistă, poezia chtoniană (elogiul energiilor germinative ale pământului); poezia de inspi rație mitică și de sensibilitate metafizică (cu puncte de tangență cu poezia expresionistă) - construirea viziunii poetice pe repere ale unui univers existențial rustic, bucolic (plai natal, natură umanizată/sacralizată, spațiu originar/spațiu matrice al românismului etc.) - idealizarea modelului uman rustic - țăranul, păstorul, homo religiosus, apostolul, rapsodul - tonalitatea afectivă dominantă: fiorul religios, de sensibilitate metafizică - prezența unor simboluri selectate din planul naturii și al reprezentărilor
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
distrusă a fostei biserici catolice. În rest, nu era nici o casă incendiată, În ruine ori cu urme de lupte sau focuri de armă. Oamenii Își vedeau de treburile lor, și abia de se zăreau soldați. Totul ar fi fost aproape bucolic, dacă n-ar fi existat un detaliu: croații din Dragovac, vreo sută de oameni, dispăruseră de pe o zi pe alta. Acolo nu mai erau decât sârbi. Se zvonea că va mai fi un masacru, așa că Faulques și Olvido se Înarmaseră
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
ea are o structură multidimensională, vizând grupuri de poeți adunați pe teme, direcții, experiențe poetice și alte criterii estetice, unii dintre poeți făcând obiectul mai multor studii urmărite. Enumerăm câteva perspective de referință: lirica feminină, poezia eclectică, experiențe poetice, spațiul bucolic ardelean, modernism, poezia militantă. Poeții cei mai reprezentativi ai perioadei formează o structură aparte; li se atribuie un dosar individual în care se urmărește în detaliu arta poetică prin exemplificare estetică și tematică: Ion Gheorghe, Ioan Alexandru, Nichita Stănescu, Marin
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
macedonskian: Și-n râuri se-nălțau păsări și păsări tremurau în râuri/ Și soarele curgea-pământuri și din pământuri către soare/ Se desfăceau păduri de trunchiuri și mânjii nedesprinși de frâuri/ Cum nechezau cuprinși de azurul ce începu să-i înfioare". Bucolic, Ion Horea are personalitatea lui, deși se mișcă în tiparele tradiției; pitorescul rural, sentimentul timpului, sentimentul iubirii, fixate într-un cadru de transmiteri și de tensiune, alimentate și de melancolia de sursă eminesciană stau alături cu preocuparea modernilor pentru forma
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
în ele tainele lumii. De-altfel, poetul este obsedat de misterul creației la nivelul micro și macro universului. Așa cum Anton Pan a cântat ceapa, I. Voronca dedică un imn cartofului, M. R. Paraschivescu închină laudă tomatei. În "Tristele" reînvie universul bucolic; "Pan", "Două octave", "Bucolică", "Mărul", " Privește acest mar e mai aprins/ decât obrazul tinerei fecioare/ și arcuirea lui ce dinadins/ a rotunjit ispita în dogoare". 2 Demostene Botez rămâne un poet de aceeași factură, (cunoscută din perioada interbelică), un poet
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
fost din veacul românesc." 8 D. Vrânceanu se-ndreaptă spre baladă și va cânta patetic spațiul dintre Argeș, Siret și Olt. Creația sa este dominată de viziuni de legendă. Poetul este modern în expresie și tradiționalist în conținut, reînvie peisajul bucolic, pe Făt-Frumos, dar și cornul de vânătoare, pe maeștrii cântăreți, dar și colosul din Rodos sau statuia lui Zeus de Fidias. Cu volumul "Pajura de fum" (1967), poetul, într-un extaz vitalist, aude crescând pădurile, Oltul își umflă apele, copacii
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
tradițională: lirica religioasă, poezia bucolică și panteistă, poezia chtoniană (elogiul energiilor germinative ale pământului); poezia de inspi rație mitică și de sensibilitate metafizică (cu puncte de tangență cu poezia expresionistă) - construirea viziunii poetice pe repere ale unui univers existențial rustic, bucolic (plai natal, natură umanizată/sacralizată, spațiu originar/spațiu matrice al românismului etc.) - idealizarea modelului uman rustic - țăranul, păstorul, homo religiosus, apostolul, rapsodul - tonalitatea afectivă dominantă: fiorul religios, de sensibilitate metafizică - prezența unor simboluri selectate din planul naturii și al reprezentărilor
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
de 1 Mai provine și "de jos" și corespunde unor sentimente mai profunde, trăite de masele populare. Această zi este simbolul primăverii, al trezirii la viață așa cum au exprimat-o de altfel, într-un mod mai mult sau mai puțin bucolic, numeroși artiști legați de mișcarea muncitorească. 1 Mai a fost sărbătorit cu mult înainte de Primul Război mondial și mai puțin după. Despre semnificația sa, cf. E. Hobsbawm, Un anniversaire oublié: le centenaire du 1er mai, "Liber", revistă europeană a cărților
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
poziția unei mentalități primitive care aruncă o privire pură asupra lumii, având ca efect senzația de prospețime. Prezentă în câteva poeme, metafora jocului și implicit gratuitatea conduc spre estetismul arghezian, spre o lume paradisiacă, idilică, de unde și impresia de poet bucolic. Arghezi are un suflet faustian, în care nu sălășluiesc numai "două suflete", ci se ciocnesc principiile contradictorii ale omului modern (Pompiliu Constantinescu). TEMELE ARGHEZIENE a. Poezia filosofică: ars poetica (Rugă de seară, Testament, Portret), lirica sociogonică (Cântare omului), lirica existențială
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Stănescu și Mircea Ivănescu, ba chiar și cu François Villon, Jean Cocteau ori Francis Jammes! Numai pentru a concede că, finalmente, Emil Brumaru nu poate fi comparat decât cu... Emil Brumaru. Adică un inegalabil caligraf al spațiului (doar în aparență) bucolic, în fapt remodelat de singura perfecțiune grea pe care este dispus să o vadă ochiul său lăuntric: "O, vechi și dragi bucătării de vară,/ Simt iar în gură gust suav de-amiază/ Și în tristețea care mă-nconjoară/ Din nou
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
o Păstoriță (idilă), Ion Duican (Al.Bogdan-Pitești) îl elogiază pe pictor pentru o astfel de compoziție care are toate caracteristicile genului: tinerii, copii de țăran aflați la vârsta inocenței, își țes povestea de dragoste înflorită și parfumată într-un cadru bucolic. Instinctul îi dirijează mutual către o unire paradisiacă sub semnul purității sufletești și a anotimpului alegorizat, Flora, Primăvara. Dragostea împărtășită nu face loc spasmului dionisiac al instinctelor dezlănțuite, iar prezența lor solitară în mijlocul câmpului cu flori sugerează beatitudinea inocentă a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
indirecte, ori alianțe?! c. „Hambarul tatei era mereu plin, iar de Paști și Crăciun mama scotea din cuptor rânduri de cozonaci, plăcinte și colaci” Cu un remarcabil talent scriitoricesc, fereșteanul Emanoil Busuioc stabilit la Iași, descrie în corespondența sa caracterul bucolic al vieții de la țară din acele timpuri: „...treptat, în jurul casei au început să apară tot felul de atenanse (anexe n.n.). Mama avea o femeie din sat care o ajuta la menaj și căreia îi amenajase tata o cameră de locuit
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
nu poate fi înțeleas pe deplin decât prin includerea ei în cadrul mai larg al opoziției dintre natur și om. Acest raport de opoziție constituie o veche tem a reflecției filosofice. Ralea îl privește prin prisma a ceea ce numește el dialectica bucolicului și a industrialului, identificând prin aceste noțiuni dou tendințe care îl însoțesc pe om în întreaga lui existenț istoric. Autorul nu împrtșește îns concepția lui Rousseau cu privire la stadiul primar al omului natural, ci, fidel formației și convingerii sale sociologice, consider
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
opun arma sa suprem, creația tehnic, astfel toat istoria, devenind o uriaș construcție alturi sau contra naturii. Ralea arta c datul, pe care omul l-a gsit înc de la viața animal e instinctul ori reflexul în psihologie, anarhia sau patriarhalismul bucolic în viața social, raportul de forț în etic, risipa în economie, copierea naturii în art, gândirea concret în științ. Autorul va distinge, cu atât mai mult, în acest domeniu, între frumosul natural și frumosul artistic, dând artei un sens de
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
tenis. Nu după multă vreme, un bărbat Înalt și subțire, Îmbrăcat În uniformă de ofițer de la Luftwaffe, ne-a anunțat că Goering se schimbă și că ne va primi În zece minute. Palatul era mohorât: apăsător, grandios, afișând un aer bucolic care contrasta cu situarea lui urbană. Rienacker s-a așezat pe un scaun cu aspect medieval și nu a scos o vorbă cât m-am uitat eu În jur, ci doar m-a urmărit Îndeaproape cu privirea. — Drăguț, am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]