38,363 matches
-
Mircea Mihăieș Încă un motiv de bucurie națională: în cel mult un an, leul nostru "gras" va deveni "tare" (ghilimele sunt obligatorii în ambele cazuri). Intenția a fost anunțată cu surle și trâmbițe, după ce, în urmă cu câteva luni, începuse pregătirea psihologică a opiniei publice. După cum merg
Leul copt și paraiul bun by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15312_a_16637]
-
citit în cheie simbolică cu referire la locul pe care acest poet îl are între poeții vechi și cei noi: Ah, sărac sunt, puțină mi-a fost partea,/ averi n-am strâns, nepriceput și fără prevedere -/ n-am strâns decât bucurii întoarse din drum,/ neștiute miresme amare/ ca florile stranii, nevăzute ale nucului.// Sărac sunt, ca arborele din pădure -/ doar umbră dau și veștede frunze/ și-un braț de lemne albe, uscate...// Dar ia acest lemn, e drept și trainic,/ și
La umbra nucului în floare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15317_a_16642]
-
Telefil La o emisiune a lui Marius Tucă, mare bucurie, mare! Revedere cu dnii Păunescu și Vadim. Telefil se declară mulțumiți de faptul că invitații arată ca totdeauna. Gîndesc ca totdeauna. (Cu o mică excepție în cazul lui A.P., devenit subit prooccidental. Dacă dorința de a-l apăra pe Miloșevici
Mareșalul și evreii by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15334_a_16659]
-
Într-o clipă să vă piardă. Mânia Lui e-o arzătoare joarda Și fericiți sunt cei ce cred În El. 3 1. O, Doamne, ce mulțime de vrăjmași ! Ce gloata a venit să ma-mpresoare ! 2. Își zic, cuprinși de bucurie mare, Că n-am scapare-n Ține, că mă lași... 3. Dar Tu În jurul meu ești că un scut, Ești slavă mea, lumina-mi cerni pe frunte. 4. Te chem, Te strig, și Tu, din sfanțul munte, I mi dai
Biblice. In: Editura Destine Literare by Eugen Dorcescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_345]
-
va da belșug și tihna. 6. Mulți zic : „Cine ne poate arăta Ce-i fericirea ?” Însă eu spun iară, Cum am mai spus : „Fă, Doamne, să rasară Lumină Fetei Tale peste țară Și peste orice om lumină Ta !” 7. Tu bucurii Îmi dai cum nu-s acele Ce nasc din grâu, din fructe și din vin. 8. Mă culc si-adorm, pacific și senin, Căci Domnul e tăria casei mele. 5 1. Îndura-Te către cuvântul meu O, Doamne, si alunga
Biblice. In: Editura Destine Literare by Eugen Dorcescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_345]
-
9. Numele Tău ! Ce tainic și ce mirific este Pe-ntinderea de huma și-n marile celeste ! 9 1. Inima mea, Întreaga mea ființă Vor laudă pe Cel Etern, spunând Minunile-I oriunde pe pământ. 2. Căci El mi-e bucurie, biruința, Numele Lui Îl venerez și-L cânt : El, Cel teribil. Și, la fel : Cel blând. 3. Dușmanii s-au retras și au căzut În fața Ta. Și vor cădea mereu. 4. Căci Tu mă aperi, Dumnezeul meu, Tu, nepărtinitor și
Biblice. In: Editura Destine Literare by Eugen Dorcescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_345]
-
self-disgust. - Ia stai, mi-am zis, nu cumva te afli în neprielnica poziție morală pe care o detești la neprietenii tăi politici? Nu cumva, tot suflându-ți ei în nas, te-au contaminat? Și mi-am amintit dintr-odată de bucuria răutăcioasă cu care săreau în binom d-nii Iliescu și Roman, atunci când, nu altunde ci la Alba Iulia partizanii domniilor lor îl huiduiau nu pe altcineva, ci pe Corneliu Coposu. Dar voluptatea cu care tot dl Iliescu îl lua peste picior pe
Suntem în anul Caragiale by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15363_a_16688]
-
telespectatorilor revoluționari" la revoluția românească transmisă în direct. în Maramureș sînt povestite scene în care francezii se îndreptau spre frigider, își luau provizii și se instalau confortabil în fotolii... Marianne, soția personajului narator, este internată pentru un timp îndelungat. Micile bucurii ale eliberării de sub supravegherea consoartei sînt descrise cu lux de amănunte. Urmează și o eliberare de sub influența amantei... iar de aici drumul naratorului este liber (spre sfîrșitul romanului se va "încurca" cu un încîntător personaj de-al său). Alt plan
Sfînta lizibilitate și tirania rețetei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15344_a_16669]
-
destine, ca o Sfîntă Amélie (cum se imaginează, telenovelistic și post-modern, privind-o la televizor pe Maica Tereza!); midineta cu suflet de misionară vrea să-i convertească pe cei din jur - nefericiți, grăbiți, indiferenți, opaci - la emoție și la puțină bucurie. Ceea ce reușește mai greu cu ea însăși. Dar nu degeaba un bătrîn înțelept o avertizează: "Norocul e ca turul Franței: îl aștepți mult și trece repede!" (Norocul lui Amélie va fi un tînăr salariat la un sex-shop și la un
Fenomenul "Amélie" și fenomene colaterale by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15379_a_16704]
-
înapoi mâna dreaptă și ea veni, palidă și tremurătoare, și se întinse la locul ei ca un animal bolnav..." Infirmii, orbii, cei suferinzi în exterior sunt ființe desăvârșite lăuntric, capabile să recepteze prezența Domnului; în jurul lor se rotește universul: "Ce bucurie să-i povestești ceva unui infirm... imobilitatea... îl face să fie el însuși un lucru mai desăvârșit... care ascultă cu tăcerea sa ...cu vorbele rare, încete și cu simțămintele pline de venerație... un punct liniștit în mijlocul acestei grabe". Ostap, bătrânul
Povestiri sau poezii? by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15381_a_16706]
-
ființele care o populează sunt parcă învelite într-un celofan invizibil" (imaginea învelișului de celofan revine obsesiv ca semn al inexorabilei înstrăinări: deși încă aproape, mama nu mai e aici, ci trece lent spre moarte). Teamă și speranță, îngrijorare și bucurie vor marca fiecare dintre reîntâlnirile lor, căci bătrâna mamă este imprevizibilă: când vlăguită, cu ochii înfundați în orbite, cu singura dorință de a rămâne în pat, când nerăbdătoare și gătită pentru a face o ieșire în oraș. Vor merge la
Memoria salvată by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/15407_a_16732]
-
Gheorghiu. Prefața este semnată de Alexandru Zub. O prezentăm în avanpremieră, însoțită de cîteva din imaginile albumului. Autorul acestui album tematic, Val Gheorghiu, a dorit să aibă câteva rânduri de la mine în chip de prefață. Îmi făcea astfel o nespusă bucurie, însă rar mi-a fost dat să resimt un asemenea disconfort la luarea deciziei, întrucât autorul (scriitor și publicist totodată) era esențialmente pictor, unul cu profil aparte, anevoie clasificabil chiar și de critica domeniului. Ce putea spune însă un istoric
Ușile lui Val Gheorghiu by Alexandru Zub () [Corola-journal/Journalistic/15433_a_16758]
-
valoare dinamică, o transgresiune de prag, o invitație la de-pășire, cum s-a spus deja, identificându-se ușa cu poarta și relevându-se mereu polisemia conceptuală. Per me si va... Se intră în alt spațiu, al durerii sau al bucuriei, al căutării chinuite sau al speranței luminoase, ca peste o punte magică între două lumi. Sensul ei de epifanie divină a fost nu o dată relevat. "Eu sunt ușa", ianua coeli, sună un verset evanghelic, regăsibil și sub alte forme. În timpul
Ușile lui Val Gheorghiu by Alexandru Zub () [Corola-journal/Journalistic/15433_a_16758]
-
Când Ștefan Micle s-a stins din viață, a lăsat-o pe Veronica și pe cele două fetițe fără sprijin material. Veronica i-a scris lui Eminescu: „Toți dușmanii or să se bucure de moartea lui Micle, crezând că această bucurie se reflectă și În sufletul meu. Dar nu. Sentimentul care mă călăuzește În acest moment este cu totul altul”. Prima persoană care a aflat despre marea lor dragoste, a fost confidentul lui Eminescu, Titu Maiorescu. La Început nu s-a
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
poezii Îi erau dedicate, Eminescu nu era omul care să facă concesii pe această linie, el era sincer În aceste aprecieri. Cele mai valoroase poezii oglindesc dragostea ei, ca un adevărat jurnal poetic de dragoste, cuprinzând toată gama de sentimente: bucurii, supărări, momente pasionale, revolte, temeri, mărturisiri, Împăcări” Versurile ei parcă stabilesc o complicitate cu cititorii. Au valoarea sincerității și a unei grații de necontestat: De câte ori am tresărit La fiece mișcare, Crezând că poate vei veni O, dulce alinare. De câte ori am
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
întoarce el. Măcar să se arate. Atunci ar și afla că nu trebuie să se poarte cu pisica așa. Ii va ieși în întâmpinare, cumva ca din întâmplare, galeșă, pe labe foarte încordate. Iar la început - nu va mai sări de bucurie în sus. Dragoste la prima vedere Amândoi sunt convinși că dintr-o dată s-au îndrăgostit. E frumoasă această siguranță, dar nesiguranța e și mai frumoasă. Cred că dacă mai devreme nu s-au cunoscut nimic între ei n-a fost
Poeme de Wislawa Szymborska by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/15436_a_16761]
-
un tată fragil și o mamă maniacă, toți catolicii inflexibili, toți suferă în felul lor și toți merită compasiune, ("Inexplicabil și ciudat îi iubesc pe cei din specia căreia îi aparțin și eu, adică pe oameni."). E o carte despre bucurii naive și drame reale, însă totul are un aer de spectacol trist în care joacă și asistă un clovn bețiv și cu umori negre. Schnier seamănă cu nebunii shakespearieni, cu Zacharias Lichter al lui Matei Călinescu sau cu orice alți
Clovnii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15445_a_16770]
-
risc minim de a greși -" momentul relatat de Eugen Ionescu în Nu, al confruntării lui Camil Petrescu, evident, cu opinii total negative ale lui Eugen Ionescu despre el. În textele Gabrielei Omăt se simte ca o revărsare de șuvoaie intensitatea bucuriei descoperirilor, vibrarea neobositului elan al căutării, asocierile dintre literatură, ca fapt de creație, și anecdotica vieții cotidiene, individualitatea de a apăra o teză, de a elucida conflicte, prin ocolirea clișeelor, prin pateticul situațiilor în stare să descopere sufletul omenesc, multiplu
Monumentalitatea epică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15424_a_16749]
-
niște prăjiturele rotunde./ O, de ce nu sunt un mare poet sârb/ Sau măcar unul care promite)/ Să mi le facă nevasta cât ai bate din palme") cântărețul balcanic plânge cu un ochi, râde cu altul, trăind deopotrivă suferințele, cât și bucuriile vieții bizantine: Cronicarul/ desenează cu pana din aripă de înger/ Litere mari, negre și indescifrabile/ Descrierea naturii în oglindă/... Cu mâna dreaptă scrie, stânga i se usucă,/ Prefăcându-se în aur curat."(Ivan Lalici). Ioan Flora, Antologia poeziei sârbe (sec
Omul grec by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15483_a_16808]
-
Reporterul îl privi cam jumătate de minut, fără să facă vreo mișcare. - Ar trebui s-o scriu... murmură el... Ar trebui s-o scriu. Vocea i se pierdu într-un fel de extaz; îi arunca redactorului priviri înflăcărate de o bucurie un pic sepulcrală, în timp ce redactorul îl privea și el cu ceva glacial și răzbunător în ochi. - Da. Eu zic să te duci acasă și să scrii chestia asta. - Să mă duc la mine și să... La mine, unde n-aș
PYLON (continuare) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15475_a_16800]
-
făcut dacă ar fi fost de felul ei puioasă. În toți anii ăștia ar fi avut timp să-ți facă și șapte-opt copii, ca să te lege definitiv de mîini și de picioare... Unul singur este altminteri o plăcere și o bucurie, care te face să uiți de tot ce te-ar împiedica să trăiești așa cum ai vrea. Copilul crește, timpul trece, curge în legea lui, și mai repede și mai încet, oricît de aprig ți-ai pune soarta la cale, sau
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15477_a_16802]
-
Nu în ultimul rînd se cuvine menționat plictisul, acel monstru perfid, "care nici zgomot și nici gesturi mari nu face", conform faimoasei definiții baudelairiene, care nu ezită a "înghiți" pînă și copilăria, căreia i s-au răpit toate darurile, toate bucuriile îndătinate. O copilărie abuziv redusă la ecranul alb al devalorizării: " În țarcul rotund al zilei, mai ții minte, plictiseala era cea mai gravă amenințare. Creștea din unghere, nu știai cînd. Ce era strălucitor prindea fără avertisment o boală. Rîsul stătea
Copilăria alterată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15494_a_16819]
-
Oriîncotro te uiți, doar lume dezamăgită, iritată, bântuită de angoase. înafara rânjetelor tip "Vacanța Mare" sau "Țociu și Romică", a zâmbetului-țiplă al Andreei Marin, românii au uitat că există și alte expresii ale feței decât rictusul, stânjeneala ori încruntarea. Micile bucurii ale vieții sunt ascunse cu grijă, așa cum fiara ascunde în bârlog ciozvârta smulsă din animalul pe care l-a sugrumat la drumul mare. Unde să găsesc, așadar, motivele de optimism după care tânjesc? în mâna întinsă a pensionarului incapabil să
Cimitirul ca loc al protecției sociale by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15548_a_16873]
-
fi mișcat nimeni, iar din temerea că mîinile acelea străine ar fi putut pune stăpînire pe el se ivi și crescu treptat o excitație plăcută, dar neliniștitoare, ca sfiala și teama de sine, emoția tot mai intensă, spaima plină de bucurie a unei căderi spre înalt: , gîndi grefierul și - sau așa își aminti după aceea, sau așa crezu că își amintește". Recapitulînd secundele, fu convins că a fost o iluminare, încerca "să-i găsească o explicație, conformă bunului său simț". Pentru
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
plină forță a creației) îi încarcă pe membrii trupei de astăzi. Glasurile celor ce înseamnă tradiție se amestecă armonios cu ce-le noi, sosite în valuri. Coborînd în sala Studio, arhiplină într-o zi din săptămînă, am descoperit cu reală bucurie că Hora iubirilor este o demonstrație de virtuozitate a coexistenței generațiilor într-o distribuție care își propune să fixeze ștacheta valorii sus. Și reușește. Textul lui Schnitzler ar putea, în destule momente, să devină vulgar, într-un fel ieftin sau
Lanțul slăbiciunilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15503_a_16828]