220 matches
-
acorda probabil naturalizarea. Opoziția din țară răspândește toate acestea, folosindu-le împotriva guvernului. Presa europeană este foarte dușmănoasă față de noi și îl atacă și pe Brialemont. Licitațiile pentru construirea fortificațiilor sunt amânate. După-amiaza cu Elisabeta la castel până la ora 7. Budoarul ei este gata. Seara nimeni la masă. Scris. Duminică, 17/29 iulie Vreme minunată. Ora 9 la biserică, apoi D. Ghica la mine; episcopul catolic solicită un loc aici pentru o capelă catolică, noi suntem împotrivă, căci aceasta ar provoca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
19/31 iulie Vreme minunată, cald. Ora 9½ primit pe baronul Saurman, îmi aduce o scrisoare de la împărat, notificarea nașterii celui de-al doilea fiu al lui Wilhelm de Prusia. Ora 10½ la castel, unde Elisabeta s-a instalat în budoarul ei. La dejun D. Ghica, Mavrogheni, Sturdza, Chițu și Radu Mihai. După aceea discutat cu ei despre terenul lui Stavropolus, unde urmează să se ridice palatul Dacia. Ora 4 cu toții la castel, care e vizitat en détail. Mavrogheni, Chițu și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
era obsedat de un ritm nou"), de entuziasm pentru descoperirea unei "noi armonii", ceea ce în limbajul romanului înseamnă ieșirea la rampă a protagoniștilor, pentru "aria" glorioasă a duetului îndrăgostiților. Secretul se camuflează în acte ce-i închid într-un tainic budoar "muzical": "înapoia storurilor dese și ușilor ermetice, în umbra îndoliată care făcea apartamentul mai tainic, se auzeau suntete de orgă sau plîngeri de arcuș, discrete, reculese". Exaltarea muzicianului are resorturi clare, ce-l împing spre expresia dublă, a lecției de
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
i-am zis supralicitând aberația momentului. - Bă, tu ai greșit că ai dat nume! Nnu știam ce să-i replic. Au fost oameni care s-au recunoscut, dar, oricum, se știau toate chestiile alea dinainte. Și nu erau chestii de budoar, n-am intrat în dormitor. - Da, bă, dar tu ai scris! Știi că taică-miu a vrut să vină într-o seară să te bată. Acu’ vreo 3 săptămâni? Abia l-am oprit. Adică aceste mituri fondatoare rămâneau inofensive atât timp cât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
vorbirii lor. Același fapt îl reclamă și Dan C. Mihăilescu în privința limbajului celor doi corespondenți: Eminescu Veronica Micle: "Vorbeam de pasionalitatea sfârșitului de secol XIX deopotrivă în retorica politică, erotică, gazetărească, în moravuri, mentalități, pulsația invențiilor economice, ritmul financiar, în budoar ca și în stilul pamfletar, în teoriile rasiste sau psihanalitice, în activitatea francmasonică, în arhitectură, transporturi... mă rog, pretutindeni se trăiește într-o accelerație aproape hipnotică, într-o locvacitate aiuritoare, cu stiluri flamboiante fie în lumea baroului, a cazinourilor sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
opri, pășind pe loc și zornăindu-și pin tenii ca și cum s-ar fi Îndepărtat. Apoi căută cu ochii de jur Împrejur și descoperi ușa ascunsă sub draperie. Trase fulgerător draperia, deschise ușa din spatele ei și se po meni Într-un budoar tapițat cu aceeași mătase vișinie. O femeie Încerca să părăsească ascunzătoarea, pășind de-a-n dăratelea. Când se Întoarse și dădu cu ochii de tânărul prinț, țipă speriată. Conrad fu și el surprins. Nu se așteptase s-o vadă pe Ingrid
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
văzut intrând într-o zi, anunțat de lacheu ca marchiz, dar fără să-i pot desluși numele, un om destul de trupeș și de puternic, îmbrăcat cuviincios, dar fără căutare. După ce a strâns mâna contesei, s-a așezat în agreabilul ei budoar de mătase albastră, mic salon de conversație anexat marelui salon de muzică. Aici Rossini, de Girardin, Mamiani, Martinez de la Rosa și femeile frumoase ale acestei societăți, nu cele de vânzare, ci cele galante și cele mândre, se adunau rând pe
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
răutate decât în alte părți. Tonul conversației era excelent. Nu puteai auzi trăncăneală rece sau veninoasă, nici mecanisme de masacru social organizat împotriva lui cutare sau a lui cutare. Cei mai mulți ambasadori străini treceau prin acest salon și conversau în acest budoar împodobit cu flori, unde cea mai agreabilă facilitate de limbaj se îmbina cu multe lumini, cu multă știință, grație și dragoste pentru arte. Atmosfera nu era galică sau pariziană, ci meridională, și încă din meleagurile cele mai dulci, înclinate spre
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
și nu în sensul bun. Când am atenționat o vânzătoare, a întrebat sarcastic: „Nu-și dorește fiecare femeie șolduri mai mari?” Piesele de mobilier ar fi trebuit să semene cu cele pe care oricine și le-ar dori într-un budoar acasă. Lumina ar fi trebuit să facă pe oricine să arate superb. De fapt, lumina ar fi trebuit să fie obținută din mai multe aplice mici, ca să poți vedea cum ar arăta culoarea la lumină naturală, fluorescentă, sau la cea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1868_a_3193]
-
este deloc întâmplător că ultimele pe lista copy-paste-urilor din acquis-ul comunitar sunt tocmai legile concurenței. Text publicat în Revista 22, 18-24 octombrie 2005 Marea încornorare Nu vreau să intru în jocul „monstruoasei coaliții”, nici să mă gândesc la trădări de budoar politic, între partide, fiindcă pe această cale uităm că politicienii ar trebui să fie prestatori de servicii de guvernare și că, în ultimă instanță, cei trădați nu putem fi decât noi, cetățenii, alegătorii, contribuabilii, adică angajatorii acestor oameni. Față de noi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
ceea ce o privește pe aceasta din urmă, se șoptea că era destinată încă din aprilie să fie viitoarea împărăteasă, după anumite amînări, legate de trecerea de la protestantism la credința ortodoxă. De-a lungul șirului de săli de recepție și de budoare intime salonul denumit "Greuze" ar fi meritat o zăbovire pentru a admira pe zidurile împărțite în mici pătrate suta de portrete ale celor mai frumoase fete din provinciile Imperiului, datorate penelului maestrului cortegiul ajunse la capelă, iar binecuvîntarea nupțială fu
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
protagonistă era prințesa Margareta, fiica ducelui de Geneva. Venit să-l vadă pe duce în palatul său de la Torino, Regele Galantuomo 45, urcase în pas iute, fără a se face anunțat, pînă la etajul unde locuia prințesa. La ușa unui budoar, în spatele unei perdele, o aude pe prințesă vorbind cu cineva și ciulește urechile. Vorbea franțuzește, adresînd termeni aleși atașatului militar al Franței, dar imediat continuă discuția în germană cu ministrul Austriei. Intrigat, regele aruncă o privire prin perdea: aflată singură
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
scara“ corectă a imediatului, să creeze ierarhii existențiale cu sens. Îmi dau perfect seama că orice discurs despre „lucrurile importante“ e pândit de primejdii demobilizatoare. El poate sucomba în linearitate sublimă, dar flască, în inexprimabil, sau - hélas - în abisalitatea de budoar a lui Paulo Coelho. Mai modestă și mai direct utilizabilă ar fi, poate, o abordare piezișă. Mai important decât să inventariezi, numindu-le, lucrurile importante este să ții mereu deschisă întrebarea cu privire la ele. Cu alte cuvinte, să fii mereu atent
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
altfel și fără telefon unii mușterii de la mesele învecinate îți strică liniștiți cheful și ciorba întreținându-se cu amicii din jur ca și cum ar fi acasă, în bucătăria proprie: cu glas mare, cu hohote de râs ascuțite, cu tachină rii de budoar. Prin orașe s-a răspândit obiceiul ca, din când în când, în piața centrală, o orchestră „de fițe“ să-și instaleze pagode întregi de scule muzicale, cu ajutorul cărora tero rizează sonor, ore de-a rândul, tot ce mișcă pe o
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
du-te dracului cu dialectica ta golănească: tu să nu mai poți de bine și milioane să tragă mâța de coadă, controla-ți-ar dosarul cineva din alt partid. 12 mai 2006 Brendul nostru, săracul Nu demult, niște cățeluși de budoar european, se dădeau de ceasul morții că România nu are brend, ca și cum se rupseseră ei în fund, se spetiseră să-i facă ei, României, brend și asta, România, nu voia, rămăsese fără, îi refuzase, avusese și îl pierduse, nu se
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
de vară, o lună strălucită, stele de aur ce-și închideau pleoapele spre a le deschide iar, un cer albastru și fără nori, case nalte a căror streșini de cărămidă se uitau în lună - iată tabloul. Fetele ce dormeau în budoarele lor profumate, mângâiate {EminescuOpVII 138} de-un roi de visuri de aur, studenți cari dormeau cu capul pe cărți visând ministerii, dandi visând vânări * și cai, proști nevisând nimica - ce îmi păsa mie de lumea asta ce dormea, pe care
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
palatul frumos al damei, el îi dete brațul și se urcă cu ea pe scări în sus; prințul îi văzu și nu rămase deloc scandalizat, ba ea îl ținu de mână pe bietul băiat și-l trase după sine în budoarul ei, îmbrăcat în vioriu și alb. Fără nici o jenă ea-ncepu să se dezbrace și, când el îi încunjura grumazul gol și alb cu brațele, ea zâmbea și se uita în ochii lui atât de adânc și cu atâta nespusă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
i-am făcut fideli. și unii dintre ei, chiar dacă-s ofițeri SRI, mai erau pe ștate și la SIE. și toate astea erau la generalu’ Iliescu, eu eram în departamentul de lucru...“. Din alte mărturisiri, înțelegem că practica șantajul de budoar: „Pe unii îi cunosc și în alte poziții, mai cunosc cu peruca-n cap, pe alții îi cunosc și cu fetițe ce fac“. Pe polițiști lasă să se înțeleagă că-i avea la mână cu dosarele de la anchete speciale, care
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
această încăpere era interzis să intri. Luana pândi, într-o zi, plecarea mătușii după care, profitând de neatenția bunicii, intră tiptil în casă și se furișă hoțește în dormitor. În comparație cu mobila modestă din locuința mamei, camera în care intrase întruchipa budoarul unei prințese. Privi avidă, cu ochi măriți, lucrurile extraordinare din jur. Se aruncă pe pat și acesta abia se arcui sub apăsarea delicată a trupului ei. Se ridică și se maimuțări în oglinda de cristal apoi deschise șifonierul și mângâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
rating. Căci datoria Franței atinge și ea 90% din PIB. Numai că datoria e în creștere și PIB-ul în stagnare, datorită anchilozării competitivității. Se impun deci reforme radicale, țîfna antiglobalistă nu mai ține loc de politică socială, cancanurile de budoar nu pot crea prea multe locuri de muncă, campaniile militare prin Africa nu pot înlocui necesara creștere a producției etc. Ce se vede în politica economică franceză este etatism, supraimpozitare cu strangularea clasei de mijloc și plecarea celor bogați, protecționism
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
mimesisul lui Bitzan perturbă pînă la anihilare modelul, îl golește de toate sensurile originare și îl resemantizează într-un alt sistem de codificații. Fila de manuscris, pagina de incunabul, insectarul, laboratorul alchimic sau al omului de știință pozitivist, inventarul de budoar și tot ceea ce universul artificial oferă în ansamblu și în amănunt se preschimbă, printr-o halucinantă construcție mimetică, în opusul desăvîrșit al originalelor: în iluzie pură, în gratuitate absolută, în joc dramatic cu absurdul și cu fatalitatea. Confuzia inițială, oscilațiile
Ion Bitzan, între creație și mimesis by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8794_a_10119]
-
nu putem dovedi, pentru că nu folosim instituțiile care contează în această ecuație. Putem să spunem în fața oglinzii că sîntem geniali pînă ni se înroșesc coardele vocale, dar trebuie să-i convingem de acest lucru și pe cei ce trăiesc în afara budoarului în care facem noi vocalize. Pentru asta avem nevoie de o legislație rațională și stabilă, de instituții puternice, de continuitate în efort și, în mod evident, de mult, foarte mult, profesionalism.
Iarăși despre piața de artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12457_a_13782]
-
și permise permanente, de genul celui obținut în 1832 de poetul Vasili Jukovski pentru prietenul său A. S. Pușkin. Dincolo de celebre pânze, sculpturi, colecții, Ermitajul închide în zidurile sale, precum un chihlimbar, istoria Rusiei pe o perioadă de aproape trei secole: budoare, sala tronului, saloane, săli de bal ce încă par să păstreze foșnetul rochiilor ample, parfumul buchetelor ornamentale, clinchetul veselei și al paharelor ciocnite, acordurile valsurilor somptuoase. Într-un colț de geam, spre Neva, se pot încă vedea câteva slove scrijelite
Arca sufletului rus by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12193_a_13518]
-
recent: "România dă culoare Americii. Avioane americane vor folosi culoarele de zbor și bazele aeriene din România fără o aprobare a parlamentului" (EZ 9.02.2003). Culoar e un împrumut din franceză, cu tipică transpunere în scris (se regăsește în budoar, fermoar, fumoar) a pronunției finalei din limba de origine. Nu sînt totuși multe cuvintele din această categorie, în care oa nu mai apare ca de obicei în alternanță cu o (ca în peron - peroane, rog - roagă, a onora - onoare). Ipoteza
Ortografice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14254_a_15579]
-
neaparținând profund nici unei istorii ajunge să le aparțină, superficial și diplomatic, tuturor, trec nenumărate file de poveste, comploturi, trădări, războaie, mari și mici, mondiale în felul lor, agitând internaționala principilor, fie că e vorba de politică sau de afaceri de budoar. Asta nu face din Cathérine-Paris nicidecum un roman de acțiune. Ca un tablou de vânătoare din care lipsește vânătoarea (imaginea îi aparține Marthei Bibescu), viața Catherinei e o colecție de pasiuni și blazoane care pe ea o privesc puțin sau
Viețile Parisului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3143_a_4468]