308 matches
-
pe măsură, de unde și neputința unui crispulus homo (filfizon) în a le sesiza stofa. Autorii au o imaginație luxuriantă și o putere de invenție spumoasă, calități pentru a căror adulmecare e nevoie de altă înzestrare decît cea cerută de comediile bufe. Dacă viața e o greșeală, adică o glumă proastă a destinului obscur, atunci în fața ei singura reacție firească e cea de repudiere în numele unui sarcasm superior. Teologia albinoșilor este o astfel de repudiere făcută de la înălțimea unui talent indubitabil. Vituperarea
Turnul nebunilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5943_a_7268]
-
o menește. Rezultatul unei campanii de teren și de salon. Budai-Deleanu intuiește acest compromis care scrie istoria - pe de-o parte, faptele de arme, cât ar fi ele de ridicole (dar, în fond, nici o campanie nu duce lipsă de episoade bufe), pe de alta, divanul, comentariul. Așa încât Țiganiada e un tablou istoric rotund, în care gâlceava din subsol, unde divagația filologică și amendarea istoriei merg laolaltă, întregește șirul întâmplărilor. De bună seamă, căutarea unei patrii nu poate fi despărțită de căutarea
Campania din Egipt by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5711_a_7036]
-
ne-a spus, de pildă, în primul moment, că a fost contrabandist. Ne-a spus foarte clar: «Eu aveam bani, la sfârșitul regimului Ceaușescu eram un om foarte bogat». Foarte bogat. Deci, nici un activist nu avea această avere, «pentru că făceam buf». Sigur, vorbește în jargon. Asta însemna, făceam contrabandă. Știm foarte bine că făcea. Cu cine făcea? Împreună cu Securitatea, pentru că puteai să fi arestat dacă aveai 5 dolari, nu dacă aveai 100.000 de dolari. Deci ne-a spus: «eu am
Emil Constantinescu: Elitele intelectuale au greşit girându-l pe preşedintele contrabandist Băsescu () [Corola-journal/Journalistic/48944_a_50269]
-
rafinat manieriste, pentru înscenări ludice intertextuale, pentru deconspirări ale convențiilor ficționalității, pentru pastișe și parodii cât o proză scurtă, pentru «însemnări la firul ierbii» pe care se încastrează reflecții livrești ori inflexiuni poetice, pentru metanarațiuni istoriografice burlești, de nu chiar bufe, pentru «epicul ipotetic» și «fantezismul alegoric», pentru dislocări halucinante ale temporalității, spațialității și perspectivelor sau instanțelor narative, pentru «tratamente fabulatorii» ale psihologiilor și trăirilor cotidiene.” E adevărat, T. O. Bobe e tobă de literatură, are un condei extraordinar, fiecare bucată
Literatura, suficientă sieși? by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/4852_a_6177]
-
și cruzime la Creangă, adus întâi în discuție de Valeriu Cristea când a scris, în 1970, despre Soacra cu trei nurori, sau de Nicolae Manolescu în capitolul din Istoria critică unde trimite, prin comparare, la spiritul renascentist și al comediei bufe, acest raport Eugen Simion îl proiectează atât pe fundalul formării intelectuale a lui Creangă, ca „umanist al științelor sătești”, cât și pe acela al conformației lui umane care era a unui geniu frust, „neînstare să excludă moralismul jovial și umoristic
Alt Creangă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5301_a_6626]
-
de dantelărie licoroasă, registrul cărții e fatal minor. Cu tente jucăușe și enumerări mustoase nu se poate scrie eseu de speță valoroasă. Dacă nu-și va schimba tonul de bază, Ciprian Vălcan va rătăci în granițele efemere al unei eseistici bufe.
Filosofia nostimă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5465_a_6790]
-
amintim și de Vitoria Lipan). Atunci lupul nostru începe a mînca hlpav; și gogîlț, gogîlț, gogîlț, îi mergeau sarmalele întregi pe gît. - Dumnezeu să ierte pe cei răposați, cumătră, că bune sarmale ai mai făcut (fățarnicul!)... Și cum ospăta el, buf! Cade fără sine în groapa cu jăratec... mă pîrlesc, ard de tot, mor, nu mă lăsa! * După ce am ascultat pînă la capăt povestea aceasta cumplită, i-am pus în vedere naratoarei mele: data viitoare, lupul să nu mai strănute, și
Țața Lixandra by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6500_a_7825]
-
colerice, din nevoia de a elibera tensiunea acră. La asemenea nefericiți, care alcătuiesc de fapt grosul speciei umane, șarjele repetate de toxine psihice mînjesc atmosfera și înveninează sufletul apropiaților. Și tot ei sunt cei care secretă umorul gros, bădărănesc și buf. Alex Ștefănescu nu se numără printre energumenii mustind de frustrări bilioase, a căror viață aduce cu un mic iad încărcat cu stenahorii patologice. Pe scurt, criticul nostru n-are vînă iritabilă, de aceea nu e o fire susceptibilă care să
Umorul sever by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6109_a_7434]
-
nebunesc, ciudat, fancy-fantasy, lejer-parodic, absurdaiurea, ar putea fi vorba despre un nou avangardism, eclectic, „internațional”, care se amuză pe seama literaturii și fantasmelor înțepenite ale culturii media contemporane. Pe scurt: romanul reia tema la modă a Apocalipsei, într-un registru între buf și absurd, dar în orice caz fără urmă de tragism, ba chiar cu tușe de cinism ușor kitschy și dintr-o perspectivă extrem de literară (fără a eluda implicațiile teologice). Apocalipsa nu este singura temă a romanului. Personajul principal, naratorul-scriitor (clișeu
Neo-Avangarda se apropie by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/4997_a_6322]
-
al tentelor nevăzute. Pînă la urmă e o dramă la mijloc, aceea a unui scriitor avînd convingerea că e un intrus estetizant, fără predilecție pentru trăiri ominoase. Fără această dramă subiacentă, cartea ar fi rămas în ton minor, de peripeție bufă. Cartea e sprințară, dar nu e înaripată. E zemoasă sub unghi lexical, dar iremediabil plată sub unghi duhovnicesc, inapetența autorului pentru stihii obscure blocîndu-i ochiul lăuntric și încărcîndu-l cu tenta mată a unui turist ocazional, atins de clasica miopie a
Pe drumuri de schit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5000_a_6325]
-
operetă veselă, și nu o dramatică meditație despre fericire, dragoste și moarte. La fel, cine cunoaște din Rigoletto numai câteva din ariile Ducelui („Questa o quella” ori „La donna è mobile”) va fi convins că Verdi a compus o operă bufă, un spectacol amuzant pentru o seară relaxată. În realitate, Rigoletto e o tragedie creată după toate regulile genului. Am trecut și prin faza „snobismului invers”, considerând, alături de câțiva prieteni, că opera e un gen minor, un fel de teatru de
O seară la operă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4599_a_5924]
-
drumuri. Curat viceversa, parol! Nu doar oamenii se nasc, ci și societățile, ori gazetele. În Românii verzi, moftangiul se naște asociat. E luat în evidență în societatea pentru ajutorul mutual al mamelor, în caz de naștere. Amintind, vag, de precocitatea bufă a eroului din The life and opinions of Tristam Shandy, gentleman, romanul lui Sterne. O altă cronică, din lumea atotstăpânitoare a presei, poartă numele de Cum se naște o revistă? Dintr-o asociație, bineînțeles, de tineri nutrind idei nobile. Care cer
Începuturi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4630_a_5955]
-
ce aproape îl sperie (nici vorbă pentru că accentele le distribuie un regizor), ei, asta merge cât merge, vreo două - trei imagini, acolo, pentru ca apoi un demon de duzină (cine n-are nevoie de așa ceva) să deturneze textul spre o modulație bufă, dar nu flecară, după care solemnitatea primelor imagini, repliindu-se, revine fâlfâind cu grandoare, își cere drepturile de la alt nivel și vocea roz-bombon a sentimentalității, ulterior straturile superioare ambetate cumva și, oricum, consternate își mobilizează forțele vizionare, încercând să dea
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]
-
de Gioacchino Rossini. Spectacolul lui Pawlik este original și spumos, extrem de rafinat și cu mult bun-gust, fără niciun fel de disonanțe, vulgarități ori distorsiuni care ar putea altera o partitură muzicală absolut genială. Opera se înscrie în categoria comediei muzicale bufe și pornește de la cunoscuta piesă de teatru, Bădăranii, a lui Carlo Goldoni, libretul aparținând lui Giuseppe Pizzolato. Conducerea muzicală a fost asigurată de Vlad Conta, care a demonstrat că iubește această partitură, intrând cu ușurință în jocul subtil al actorilor
I Quatro Rusteghi by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/5605_a_6930]
-
de întîmplări burlești ce dau culoare clipei, de aceea textele din volum le citești pentru amuzament, fără a căuta satisfacții estetice în litera unor pagini cărora le lipsește pretenția literară. Firea autorului e pătrunsă de umezeală flegmatică, de aici ochiul buf cu care culege o cazuistică pestriță de aberații sociale, impresia volumului fiind de „momente și schițe“ în ton șugubăț. Vintilă Mihăilescu e un pișicher mustăcind la vederea anomaliilor, pe care le înfățișează cu discernămînt, dar fără încrîncenare. Exemplele alese, oricît
Cetatea comică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3694_a_5019]
-
erau lipite/ cum trebuie de asphalt. semaforul se face verde trec stra/ da și mă opresc la un chioșc de unde îmi iau doi covrigi/ calzi cu sare”. În acest scenariu extrem de previzibil, cinismul și scabrosul fac casă bună cu comicul buf și cu autoironia. Majoritatea pieselor din volum au un aer gnomic, sunt parabole pe invers, demonstrații reluate la nesfârșit că lumea e urâtă, nedreaptă și rea. A te revolta înseamnă, pentru eul care se confesează în poezia lui Vlad Drăgoi
Horror show by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3418_a_4743]
-
clipa lor măruntă. Există o serie de scene grotești, însă în ele sunt prezente de fiecare dată activiștii, securiștii, regizorii obtuzi ai unui spectacol absurd care trece în ochii tuturor drept o farsă. Până și acele imagini au ceva teatral, buf, însăilat, de spectacol ieftin de brigadă artistică unde sunt expuse maniheist virtuțile și păcatele capitale. În rest, glumele se țin lanț în întreprinderea unde lucrează Emilia, și acest umor salvator oferă fața umană a regimului, alimentează estalgia și creditează un
Estalgie și puțină uitare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3275_a_4600]
-
lui Ion Vodă cel Cumplit. Spre stupoarea tinerilor neolegionari. Se observă cu ușurință că parodia e, în romanul lui Bogdan Suceavă, la ea acasă. Tonul alb, neutru și stilul voit descriptiv al naratorului, articulând o ironie tip pince-sans-rire, îngroașă latura bufă a cărții. Dincolo de aceasta există însă și un sâmbure de gravitate al cărții, o pledoarie discretă pentru normalitate socială și mize esențiale în planul vieții personale. Venea în timpul diez este un surprinzător, excelent roman al Tranziției, reducând cu inteligență și
Daciada by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11207_a_12532]
-
cu lentoarea surprinderii infinitezimalelor sufletești, este concurat și, în final, umbrit de romanul problematizant, de o mare cruzime a privirii și a descripției. În noile ficțiuni, scrise cu evidente ambiții artistice totalizante, încap toate: povestirea și eseul, drama și comedia bufă, culpa individului și a epocii în care trăiește, aspirațiile și limitele omenești, erorile, cele câteva reușite și numeroasele eșecuri, teroarea difuză ori bine precizată. Romancierul nu se mai află"sus, în polul plus"; se implică, în multiple modalități, în destinul
Un alt fel de roman by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10217_a_11542]
-
Cei patru gemeni trâmbițează apocaliptic; în studio, lumea râde, inclusiv domnul ministru Gheorghe Barbu. Dar mai discret. C|R}I NOI ANUN}ATE LA TELEVIZIUNE Mircea Geoană, teatru, ediție princeps: Golanii, tragi-comedie după o idee de Liviu Rebreanu; Mizerabilii, comedie bufă, dramatizare și adaptare pesedistă după V. Hugo; Canci prezentă la Parlament, dramoletă; Neonazistul, viața romanțată a lui Mircea Mihăieș. Poșta rubricii. Mircea Badea, emisiunea ,În gura Presei", Antena 1: Ați ghicit: Machu Picchu este, într-adevăr, un joc de cărți
Asfaltarea șoselelor cu maiul... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10772_a_12097]
-
Faceți dragoste, nu război! (...) Să nu ziceți că nu v-am zis, în curând vor ieși îngerii să se iubească prin cârciumi, vor coborî sfinții de pe pereții bisericilor să conceapă copii prin șanțuri...“. O carte cu un soi de drame bufe, care reține atenția prin dexteritatea literară a prozatorului.
Drame bufe by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4113_a_5438]
-
Landa își documenta investigația cu considerații filologice, în timp ce prea puțin cultivatul yankeu îi scrijelea stângaci pe frunte semnul infamiei: swastika. Plăcerea discursului este definitorie pentru felul în care a evoluat ca regizor Tarantino și ea stă alături de supralicitarea ludică până la buf și absurd a violenței. Discursul este înecat într-o baie de sânge și putem înțelge filmele lui Tarantino ca pe o încercare de a pune violența în discurs printr-o sublimare estetică, pentru a o descătușa ulterior cu toată fervoarea
Sânge și manieră by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3970_a_5295]
-
Simona Tache Marinake ne semnalează că a început înmatricularea auto cu trei cifre. Hm... Interesant. Oare PIC și BUF, CIP și COC sunt acceptate? Ce-ar mai trebui interzis? Ziceți și voi.
PIC, POC, BUF şi BOC… by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19023_a_20348]
-
brăzdate de lumini nestinse și cu atât mai mult platourile televiziunilor. Cinematografe nu mai sunt azi, le-au luat loc nălucile lor, caruselul de mijloace de emisii (DVD-uri, Internet, camere video, telefon mobil...) care redau un conglomerat vulgar, amatorist, buf de imagini devastatoare pentru cultură. Toate sunt mașini de imagini foarte puțin sau deloc profesioniste, iradiante, mai puțin, mai mult sau total piraterizate, în totalitate fără aroma și catifeaua spectacolului de pe marele ecran din perete, ori chiar micul ecran cu
TAMARA BUCIUCEANU-BOTEZ. DACĂ O AVEM PE MAESTRĂ, MAI AVEM SPERANŢE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384556_a_385885]
-
a pus / Și lupului i le-a adus. Lupul le-a înghițit pe toate - / Gogâlț, gogâlț - nemestecate. „Cumătră, Domnul să îi ierte / Pe cei plecați! Bine sunt fierte Și tare bune le-ai făcut / Sarmalele. Chiar mi-au plăcut!” Deodată buf, în groapa-n care / Jăratecul se-ncinse tare, Căci scăunelul s-a topit, / Fiind din ceară întocmit. Nici rogojina n-a ținut, / Iar astfel lupul a căzut În groapă și cuprins, peloc, / De flăcările mari, de foc. Cuvântul cel adevărat
CAPRA CU TREI IEZI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383224_a_384553]