163 matches
-
cunoștea limite. Pierzându-și răbdarea, ieșiră din rând și-o escaladară, agățându-se de ie, de salbe, de crețurile fotei, migrându-i libidinoși pe sâni și pe gât, înmuindu-i veșmintele cu saliva și snaga lor. Îi pătrundeau pe sub mânecile bufante și leșinau amețiți de mireasma de mosc a subțiorilor ei, unde pielea făcea pliuri calde și moi. Se târau pe sub pânza aspră a iei ca să găsească mameloanele ca niște dude, ridicate de răcoarea din sală, să le-îmbrățișeze și să
Ce-ați zice de-un fan-club Cărtărescu? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7055_a_8380]
-
pentru silueta unui dansator, marcată de un cordon, încheiat în față cu un vârf ascuțit și având gulerul tunicii răsfrânt și mâneci până deasupra cotului, cu manșete late. Poalele din pliuri scurte ale tunicii lasă să se vadă pantalonii scurți, bufanți și picioarele purtând cizmulițe înalte. Pe sub tunică poartă o cămașă închisă pe gât, cu mâneci lungi, mâneci care par alcătuite din zale (ca o suită de brățări), iar pe cap o pălăriuță cu vârful pe frunte. În fine, pe lângă aceste
Sigiliul lui Paolo Taglioni - O piesă prețioasă păstrată la București by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5773_a_7098]
-
numai eu știu că dorm O fetiță, o adolescentă, o femeie... Ascunse una într-alta. Refuzând să rodească. Dulap pictat }ine o coasă în mână Și se apleacă galant înspre frumoasa-i stăpână Cu părul pudrat și înalt. Are chilotul bufant, Tricornul cu pene și până Și ochii îi sunt de berbant Dar ține o coasă în mână. Iar gestul extravagant Sensul obscur și-l amână. El flutură coasa-n neant Dar poartă perucă de lână. Bătrân și macabru amant între
Poezie by Ana Blandiana () [Corola-journal/Imaginative/12556_a_13881]
-
că în urma lor se întindea pegra roșie Ca și cum nu li s-ar fi întîmplat niciodată nimic. Eu sunt rezultatul durerii mele A splendorii în care am ars Acum sunt la fereastra princiară și natura îmi aparține Fîntîni arteziene și șampanii bufante mă sărbătoresc Mîine mă întorc acasă Unde sigur voi reuși Unde sigur va izbucni A Tristei splendoare. Măinile negre căutănd căi florale Ca și culoarea petalelor, stinsă, în depărtata formă de relief Misterul te-mpinge să fugi, să nu-l
Poezie by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8161_a_9486]
-
tributare unei voite încifrări a sensurilor. Alteori, noțiuni banale, de o concretețe raportabilă la un cod lingvistic tern, fără nimic poetic în sine (firide, uragane, mâțișori de salcie, mărgele, cadavre de măgăruși, buzunare rupte, leagăne, dulapuri. pușculițe, monede, topoare, mâneci bufante etc.), sunt convertite în metafore și comparații memorabile, care ies din logica normalității, dobândesc o altă identitate decât cea inițială, se integrează într-o ordine a imaginarului, producând tensiune și simplitate de mare poezie: „Lente înmormântări cortegii trecând/prin filele
Consecvența cu sine a poetului by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/3851_a_5176]
-
o altă identitate decât cea inițială, se integrează într-o ordine a imaginarului, producând tensiune și simplitate de mare poezie: „Lente înmormântări cortegii trecând/prin filele jurnalului tău prin pupilele copilăriei tale imense/ chipuri de ceară triviale aripi cum mâneci bufante/câte-o tresărire a sufletului negru strălucitor cum marmura/și stai afară pe-un asemenea timp fascinant/în soarele moale de toamnă perfect conservat cum un obraz de femeie trecută/alături te-așezi de cei duși care-ți arată cu
Consecvența cu sine a poetului by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/3851_a_5176]
-
carnaval - n.r.) și alte asemenea personaje. "Vedetele în România sunt chiloțarii și boschetarii. Nu mai există VIP-uri în sensul clasic, adică să te bucuri de admirație, de respect. La noi, acum, dacă ai fusta mai scurtă sau pantalonii mai bufanți, ești vedetă. Nu avem noțiunea de vedetă". MAMAIA. În replică, Radu Mazăre a declarat că "Habar nu au ce vorbesc. Primăria nu s-a ocupat niciodată de Festivalul Mamaia, ci Consiliul Județean. Nu e treaba mea și nici nu a
MAMAIA a murit, spune Mădălin Voicu by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/35687_a_37012]
-
ce animă publicul multinațional sosit la Venezia cu prilejul acestor zile de Carnaval. Inclusiv în sală, costumația unei bune părți a publicului meloman amintea de decorul stilului galant de sfârșit de secol XVIII. Pelerinele negre, perucile albe atent pudrate, pantalonii bufanți ai bărbaților, rochiile cu crinolină ale doamnelor, pălăriile înalte, cu boruri largi, împodobite cu pene multicolore, tot acest decor bogat animat aducea un farmec aparte sălii Teatrului La Fenice; este una dintre cele mai frumoase săli de operă ale lumii
Enescu - 130 - Muzica maestrului la Veneția by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5716_a_7041]
-
contrapunct muzical, învăluie cu mecanica sa alternativă. Verva țâfnoasă se amplifică în mii de nuanțe, la toate palierele proastei dispoziții. Este forma bernhardiană de rezistență împotriva lumii. Stifter îmi amintește mereu de Heidegger, de acest ridicol filistin național-socialist, în pantaloni bufanți. Dacă Stifter a degradat total literatura înaltă în kitsch, Heidegger, filosoful din Pădurea Neagră, a transformat filosofia în kitsch, Heidegger și Stifter, fiecare la rândul său, în felul lui, au prefăcut filosofia și literatura în kitsch. Pe Heidegger, după care
Thomas Bernhard - Vechi maeștri by Gabriela Dantiș () [Corola-journal/Journalistic/11081_a_12406]
-
Reger ieri, la care au fost părtași și încă mai sunt toți oamenii de știință germani. Astăzi, Heidegger nu este încă întru totul demascat, vaca Heidegger a mai slăbit, dar laptele Heidegger se mai mulge încă. Heidegger, în pantalonii săi bufanți tociți, în fața casei-bloc din Todtnauberg, ca într-un decor, mi-a rămas în minte ca fotografie demascatoare, filistinul gânditor cu scufie neagră de Pădurea Neagră pe cap, în care s-a tot pus la fiert imbecilitatea nemțească, spunea Reger. Suntem
Thomas Bernhard - Vechi maeștri by Gabriela Dantiș () [Corola-journal/Journalistic/11081_a_12406]
-
importante în instituțiile Uniunii Scriitorilor precum Ștefan Aug. Doinaș sau Ioanichie Olteanu) să intervină în vreun fel pentru a i se ameliora situația". Oricâte obiecții am putea aduna în contul acestui mușchetar vanitos, înzorzonat cu o amplă coleretă, cu pantaloni bufanți și cu dantele spumoase la mîneci, care e Marin Mincu, e sigur că fără d-sa literatura noastră actuală ar fi fost mai puțin vie, mai lipsită de culoare. Dacă, după ce l-am privit sub unghiul spectacolului baroc ce ni
Un muschetar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10514_a_11839]
-
Luter și cele ale topitoriei Lemaître. Plăpumarii nu putuseră înjuga decât un bou mai mult mort decât viu, împreună cu care trăgea-n jug, în huiduielile mulțimii, un catâr frumos acoperit cu satin galben canar. Dar micii funcționari cu mânecuțe negre, bufante și cu cozoroc de țiplă, băieții de prăvălie și ucenicele ce-și lăsaseră mașinile de cusut în croitorii ca să caște gura la paradă rămaseră încremeniți văzând cum trece maiestuos prin fața lor minunea cea mare a defileului, scandalul din vara lui
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
milioane de culori. Iar în medalionul din mijloc, în mărime naturală, era mama ținîndu-mă-n poală, ea minunată și majestuoasă, cu obrajii scobiți, rujul ieftin pe buze și rochița cu buline, cum se purta pe atunci, iar eu în spielhosen galbeni bufanți, cu o rățușcă pe pieptar, adică tocmai în pantalonașii mei de joacă pe care-i lustruiam toată ziua pe cadrul de lemn al gherghefului. Ne priveam în ochi, zâmbind, și în globii ochilor noștri se răsfrângea, strălucitoare, lumina ferestrei. Am
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
colegii de studenție înainte de a se îmbolnăvi, și noi simțeam cum stâncile și gheața reușeau să-l transforme din nou pe automobilist în adolescentul alpinist, care după ascensiunea la hotelul montan mai zăbovea un pic în mijlocul poieniței, în pantalonii lui bufanți și cămașa de lână cadrilată, scotea un ah! din toți rărunchii și toată fața îi era numai un zâmbet larg. Hotelul montan spre care ne ducea mașina - pe noi, împreună cu fratele mamei - era un loc liniștit; Onkel Curt aflase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
să rateze - și, în mod surprinzător, era din nou acolo: „Good shot! Well done!“. Tata stătea pe patinoarul situat sub Grand Hotel cu o șapcă modernă cu cozoroc pe cap și cu ștergătorul în mână. Pe genunchiul drept al pantalonilor bufanți își legase un prosop. Pe fața lui stăruia o liniște grea - și arăta de parcă ar fi atins în viață tot ce-și propusese, tot ce era de atins. Trax rupea cu dinții lui de oțel dâre întunecate în zăpadă, uruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
up“ sau sunetul prelung și întunecat „down, down!“, în timp ce tata încă mai plutea în spatele degetelor lui, pe urmă se tupila, urmărind piatra cu privirea, până când zgomotul înfundat spărgea tensiunea. Dar jocul devenea acum aproape războinic. Domnii englezi în pantalonii lor bufanți și șalurile scoțiene, care ridicau prietenoși mâna strigând „good shot“ sau „next time better“, n-au mai venit, poate îmbătrâniseră prea tare pentru un joc care devenise între timp un sport. Nu se mai ridicau mâini, vocile sunau puternic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
șurii, și-n trupușorul ăla de trei ani ticăie repede, repede de tot, de frică, o inimă. Nelu seamănă puțin cu Sandu, are ochi albaștri iar tu semeni cu un balaur așa cum ești Îmbrăcat În speilhosenul tău colorat cu cracii bufanți ca doi bostani. Și nu iese din ascunzătoare decât după o vreme, topit de plâns, și nu se obișnuiește cu tine decât numai atunci când Îi dai un biscuit, ochii Îi râd, dar el suspină Încă și se uită la tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
vapor lovit de scorbut. Am înnebunit de vreau să intru acolo? Dumnzeu știe cu ce boală mă pot pricopsi de pe scaunele alea! — Intră totuși, dă-o-n mă-sa de boală, mă îmboldește maniacul care vorbește în microfonul pantalonilor mei bufanți, nu-nțelegi ce-o să vezi acolo, înăuntru? Zambilica unei femei. — O zambilică? — Da, toată, fierbinte și umedă, gata de măciuci. Da’ o să mă căptușesc cu un sifilis numai dac-ating biletul. O să-l iau pe tălpile tenișilor și-o să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Când doamna Hagiaturian intră în camera de primire, își îndreaptă imediat privirea spre cele două fetițe numai pistrui și zulufi castanii care-i aduc aminte de tinerețea și chipul Smarandei. Așezate pe canapea, așteaptă cuminți, cu mâinile în poala rochițelor bufante, la fel de albastre ca și ochii ce privesc cu interes la tot ce se află în jur. Ochii tatălui lor. Lângă ele, un bărbat cu părul negru încărunțit și chip marcat de umbrele unor vicisitudini din trecut. Poartă o pereche de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
În ultima lună se dusese În vale, la Bursa, de șaptesprezece ori În total. De trei ori stătuse peste noapte la Hanul Gogoșilor, peste drum de moscheea sultanului Ouhan. Plecase Într-o dimineață Îmbrăcat cu cizme, ciorapi până la genunchi, pantaloni bufanți, doulame și vestă și se Întorsese În seara următoare Într-un costum dungat, cu o eșarfă de mătase Îndesată sub guler, ca la un cântăreț de operă, și cu un melon negru pe cap. Mai erau și alte schimbări. Începuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de interes al scenei: un cazan gri imens, cu un blazon pe care scrie: CREUZETUL ȘCOLII DE ENGLEZĂ FORD. Începe o melodie din folclorul european. Deodată pe pasarelă apare o siluetă. Îmbrăcat cu un costum balcanic format din vestă, pantaloni bufanți și cizme Înalte de piele, emigrantul Își duce avutul Într-o bocceluță, la capătul unui toiag. Se uită În jur cu teamă, apoi coboară În creuzet. ― Ce propagandă, bombăne Zizmo În scaunul lui. Lina Îl șușuie. Acum În creuzet coboară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
creuzet. ― Ce propagandă, bombăne Zizmo În scaunul lui. Lina Îl șușuie. Acum În creuzet coboară SIRIA. Apoi ITALIA. POLONIA. NORVEGIA. PALESTINA. Și, În cele din urmă, GRECIA. ― Uite, e Lefty! Cu o vestă palikari brodată, cu o poukamiso cu mânecile bufante și cu o fustanelă plisată, bunicul meu străbate pasarela. Se oprește o clipă ca să se uite În public, dar luminile puternice Îl orbesc. N-o vede pe bunica mea, care Îl privește la rândul ei, gata să-și trădeze secretul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de la spate, veni jos s-o vadă pe Gaia Vasilakis. Tânăra stătea Între părinții ei, pe sofaua durdulie de culoare verde marin, ea Însăși o fată grăsuță, Îmbrăcată cu o rochie albă cu crinolină, tivită cu volane și cu mâneci bufante. Șosetele albe, scurte, aveau și ele volane. Îi aminteau lui Milton de mileul care acoperea coșul de gunoi din baie. ― Mamă, da’ știu că ai ceva insigne! spuse Gus Vasilakis. ― Milton mai avea nevoie de o singură insignă ca să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
am și astăziă era din cârpă: tatăl meu mi-o adusese de la Milano, iar numele ei era/este Giuseppina. Avea părul tuns scurt (din ațeă, ochi din nasturi, gura brodată, și era umplută cu câlți. Mâinile și picioarele îi erau bufante, așa că se putea, la o adică, dormi pe Giuseppina. Păpușa adusă de la Milano era urâțică, dar foarte simpatică și veseloasă, drept care am iubit-o întotdeauna. Totuși, „păpușa“ pe care am utilizat-o cel mai mult în jocurile mele din copilărie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
erau ca cele ale americanilor - europeni de vest, de pe Pământ, așa cum îi avea Gosseyn în memorie. Și îmbrăcămintea le era absolut ridicolă: mulate pe corp, niște cămăși cu aspect metalic, se încheiau cu un guler foarte strâns la gât. Pantalonii bufanți, albi, până la gleznă, le făceau picioarele mai scurte. În plus, fiecare dintre ei purta un fel de căciulă peste părul galben-auriu. Aceasta părea foarte umflată. Ceea ce dădea căciulii un aspect atât de voluminos era un instrument complicat instalat în vârful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]