241 matches
-
răutăcios. - De n-ar fi bărbații, s-ar alege praful de voi, femeile... - Chiar așa să fie?, îl interpelă Linda. - Mai rău decât atât. Ați rămâne fete bătrâne și n-ați mai avea cu cine să faceți copii. Tinerele fete bufniră în râs. - Dacă stăpânul Mike așa gândește, înseamnă că are dreptate, completă Linda și-i fură un sărut iubitului ei soț. Ei, da, așa bărbat mai zic și eu. Proaspăt barbierit, proaspăt îmbăiat... cu milea mirosind ca aroma ceaiului ce
CARTEA CU PRIETENI- CORNEL ARMEANU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351770_a_353099]
-
sale mai mici, organizase și expoziții personale, se pricepea, ce mai. Parcă-l văd ca acum, servea masa la cantină, se ștergea politicos la gură și apoi râgâia copios că de rușine mă uitam numai în jos să nu mă bufnească răsul. Să nu râzi, tinere, zicea, că râgâitul n-o fi el academic, dar ajută la digestie. Și cine nu are o digestie bună, nu are o sănătate bună, asta era vorba lui. Apoi punea mâna pe nodul de la cravată
DIN NOU ÎNTREBĂRI de ION UNTARU în ediţia nr. 405 din 09 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351627_a_352956]
-
gustos. Nici nu m-am pieptănat. Nici pe față nu m-am spălat. Offffff.... Povestim...câteva știri de la tv, din bloc...și iar despre „marea debarasare” (cum zice un amic). „Dar cum ați putut trăi cu animalul ăla, doamnă?” Mă bufnește râsul. Chiar așa...cum am putut? Dacă până nu de mult, vecina asta îi mai lua apărarea...lui ex, acum, după ce a fost martora mea la „predarea-preluarea” bunurilor și l-a văzut în acțiune pe om, nu mai știa cum
LA CUMPĂNA ANILOR de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 363 din 29 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350976_a_352305]
-
fetelor și nu invers. - Hm! E ridicol! Fetele trebuie să ofere mărțișoare băieților! Și-n plus, la televizor spuneau că în Moldova fetele oferă mărțișoare băieților! Aici, de ce nu e la fel? Nu e drept! Băieții nu au nicio obligație! bufnea supărat Rebel. - Ei, Robert, dragul bunicii, așa e frumos din partea unui cavaler! Băieții trebuie să ofere mărțișoare fetelor! Și, ar fi păcat să nu le oferi, mai ales că noi ne putem permite să fim drăguți! E păcat să nu
MĂRŢIŞOARELE LUI PUNKY de DORU CIUTACU în ediţia nr. 794 din 04 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345580_a_346909]
-
asistenta argumenta expunerea sa. Depune eforturi vizibile să reziste căldurii! Cu al său uriaș posterior în forma dunelor de nisip ea făcea să tremure podeaua când trece pe lângă mine! Așa forme în dimensiunea lor nu mai văzusem! Clara din zâmbet bufnește în râs. Robert ești răutăcios! Ochii mei și zâmbetul au atras-o pe Clara. Mă privea continuu. - M-ai privit atât de profund până n-am putut să mai respire! - Clara ești o forță te iubesc! - Robert te iubesc spune
SUNT LACRIMĂ DIN LACRIMILE TALE (INCLUDE UN NOU CAPITOL) de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 598 din 20 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355121_a_356450]
-
sale mai mici, organizase și expoziții personale, se pricepea, ce mai. Parcă-l văd ca acum, servea masa la cantină, se ștergea politicos la gură și apoi râgâia copios că de rușine mă uitam numai în jos să nu mă bufnească răsul. Să nu râzi, tinere, zicea, că râgâitul n-o fi el academic, dar ajută la digestie. Și cine nu are o digestie bună, nu are o sănătate bună, asta era vorba lui. Apoi punea mâna pe nodul de la cravată
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET, 15 de ION UNTARU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355530_a_356859]
-
privesc acum calm de departe și când vei ajunge iar aproape arunc toate bilele de foc și glazurile romantismului meu degradat pentru un alt poem al departelui cândva prea aproape pentru că. punct prin brazii cuvântului iubire ceva trosnește ceva cade bufnește mimezi mimăm tăcerea care răsună aproape șoptit în toate urmele tale rămase sau nu în viața femeii cu ochii din cărbunele care i-a conturat vag lumina viața urma... Anne Marie Bejliu, 24 iulie 2016 Referință Bibliografică: răsună aproape șoptit
RĂSUNĂ APROAPE ŞOPTIT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2033 din 25 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370875_a_372204]
-
întrucât, după șocul loviturilor primite, începuse să-mi scadă nivelul de adrenalină. Dureros de mult. Din instinct am dus mâna la față, încercând să mângâi zona tumefiată. Colonelul ‒ spirit de observație fin ‒ a remarcat gestul meu: ‒ Ce-i, tinere?... te bufnește râsul sau?... s-a arătat el curios nevoie-mare. Nu, domnu′ colonel, i-am răspuns, dar au început să mă doară rănile. ‒Ce răzvrătit ești tu, mă, dacă nu ții la durere?!... Sau ești căcăliv, ca o muiere? Acum te plângi
„REVOLUȚIA” MEA- (UN ROMAN MAI ALTFEL, MAI PUȚIN ROMANȚAT) de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2047 din 08 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/353395_a_354724]
-
privință, chiar dacă a fost crescută într-un mediu de oameni simpli și cu anumite precepte creștine. Instinctele sale vicioase erau mai puternice decât educația primită în copilărie. Plecând de la viitoarea sa locuință spre actualul loc de domiciliu, mai că o bufnea râsul în tramvai când își amintea cum îl chinuia pe săracul om în momentele intime, cum urcându-se peste el începea să-l muște de peste tot, iar el abia se abținea să nu țipe, ca să nu-l audă locatarii din
ROMAN , CAP. PAISPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1863 din 06 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354019_a_355348]
-
fi atât de mic încât ideile astea fasciste ar fi inutile întrucât cea mai mare grijă ar fi hrana zilnică. Să nu-mi spui că veți trăi precum strămoșii voștri de acum câteva mii de ani, din vânat, că mă bufnește râsul... - Ce mă miră este că și tu, un om cu ceva mai multă minte decât alții, nu poți înțele- ge anvergura unui plan perfect. Timp de câteva generații, până când industriile necesare nouă vor fi adaptate noilor lucrători, totul se
BOBIŢĂ, UN COMPLOTIST CU GHINION de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353110_a_354439]
-
meu mai mare, a fost campionul vânătăilor atunci! Abia a ajuns acasă, cu cămașa lipită de crăpăturile pielii! Mama a înmuiat colțul basmalei în uleiul din paharul candelei și ungea rănile, să se desprindă cămașa. Tata a intrat pe ușă bufnind și scrâșnind din măsele: - Îl omor, ceara mamii lui, cu mâna mea îl omor, îi zdrobesc oasele, îl calc în picioare... -Taci omule și nu mai sudui! Lasă-l în plata Domnului! - Până la Dumnezeu îi dau eu de cheltuială, necuratul
DE SILVIA OLTEANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353119_a_354448]
-
insistă el. - Non adesso. Altra volta, abiamo altri impegni... (Altă dată... acum avem alte planuri...). - Pecato! Mi sarebbe piaciuto ritirarre in un quadro queste bellezze! (Păcat... mi-ar fi plăcut să fac un tablou cu așa frumuseți). Pe fete le bufni râsul și porniră liniștite mai departe prin grandioasa piață. - Mama mia! Che splendide belleze! Mama mia che bele fanculle! (Mama mia ce frumusețe, mama mia (aoleu) ce fete frumoase), juca italianul rolul disperatului în urma lor, ridicând mâinile în sus împungând
CAP. VII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353193_a_354522]
-
este prost, tăticu știe ce vin ți-a adus ca să vinzi! Mamaia înlemnise cu un ștergar în mână, uimită că eram la curent cu secretul lor. Tataie, ca un condamnat își aștepta sentința. Tăticu râdea cu lacrimi. Prietenul lui a bufnit într-un râs de i-a sărit brânza din gură. Încurajată de buna lor dispoziție am dat plapuma la o parte, m-am așezat lângă ei la masă, povestindu-le toată tărășenia cu vinul și cu apa. La sfârșit toți
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
primii. Când au deschis porțile la palat au dat țăranii buluc să prindă loc în față; așa credeau că erau primii și la bucate. L-ar fi doborât și pe popa, noroc că l-a ținut dascălul de mână. Am bufnit în râs. Tataie încurajat de veselia mea și-a împins pălăria pe spate și cu gura până la urechi de râs, se chinuia să-și continuie povestea. -“Slujba trebuie făcută în podul palatului”, ne-a spus logofătul. Numai prințesele au rămas
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
capăt la altul al pământului, sunt mai deștepte decât tine. Auzi, de câte ori ai fost, fa, singură la București? Berzele mă privesc și le citesc în ochi că mă întreabă, dacă mă vor mai găsi în viață și primăvara viitoare? Ne bufnea râsul pe amândouă. Atunci tataie supărat, pleca de lângă noi grăbit și nedumerit, de ce nimeni nu vroia să creadă că berzele lui îl cunoșteau și se înțelegeau. În primăvara lui ‘59 toate berzele din jurul nostru, care își aveau cuibul prin grădinile
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
lipită de perete în balcon și mustăcesc. -Te-ai trezit, cucoană? mă iscodește dama de la II. Nu zic nimic. -Hai, că te văd! Ai cămășuța aia mai mult dantelă. Încă e bine poziționată retrovizoarea de balcon a lui bărbatu-meu! Mă bufnește râsul. Așa e. D-nul de la II, fiindcă are o nevastă „știe-tot”, are o oglindă retrovizoare, mare, ca la autocare. Cu ea ce-și mai clătește ochii, prin balcoanele oamenilor. Acum e la pat, săracul. Nu l-am mai văzut
O “FAMILIE” MODERNĂ! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357301_a_358630]
-
intervine inteligența de necontestat a guvernelor, cele care, pe baza unor studii aprofundate, au de fiecare dată soluția pentru a ieși din criză. Anul acesta, inteligența guvernului are moaca unuia care a primit o cărămidă în cap și i-a bufnit soba în față, dar care anunță cu un glas tragic pe micul ecran al televizorului: - Trash Institute Research, ne avertizează că, în scurt timp, cel târziu până la toamnă, civilizația umană, inclusiv cea din Krakl, va dispărea din cauza acoperirii pământului cu
PUNGA DE PLASTIC, EXTREMĂ URGENŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357472_a_358801]
-
matali care stai la bloc și citești Tolstoievschi, sau alte aiureli comuniste. Acuma-i bă, nenică, capitalism, unde ăia dăștepții trăiește, iar ăilalții o ia în mână! Abia acum ieșiră din starea de prostrație cei doi colegi de afaceri și bufnind în hohote de râs, abia reușiră să spună un: - Hai bă, șefu’ că iești mare, pă chestea asta dau io, diseară, o masă la Inter și bag și niște putori d-alea cu facultate, s-ai cu cine face matali
UN ET PRINTRE CORPORATIŞTI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357820_a_359149]
-
s-a speriat așa de tare încât a sculat toată casa cu țipetele sale. Panicate gazdele au dat fugă să vadă ce s-a întâmplat și așa au aflat că Răducanu s-a trezit cu putineiul în pat sub plapumă, bufnindu-i râsul după ce au părăsit camera tânărului preceptor. Răducanu nu știa cine a făcut șotia, dar cam bănuia cine putea fi autoarea. Același lucru îl bănuiau și mătușa Floarea cu moș Constantin și cum pățitul era hotărât să facă reclamație
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344496_a_345825]
-
Iar soții Eliade au reușit să mă îndrume, am avut foarte multe de învățat de la ei. Venisem din Italia, nu știam o boabă engleză, astfel încât în avion, neînțelegând nimic din ce spuneau stewarzii americani, nici macar jumătate de cuvânt, m-a bufnit plânsul. Și la nici câteva săptămâni îi găsesc pe acesti adorabili bătrânei, cu vrerea sau fără vrerea lor, dar sigur cu voia lui Dumnezeu. M-au introdus într-o lume superacademica, unde am văzut multe, am înțeles multe, dar mai
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 774 din 12 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359345_a_360674]
-
copii la etatea ei când avea deja alte două? - Ei, măi Neculai, tu crezi că atunci când venea animalul de la crâșmă și i se făcea de tăvăleală, se mai gândea că poate să rămână grea? - Ai și tu dreptate, Miroane. Mă bufnește râsul când mi-l amintesc. Când m-a văzut ieșind din casă pe poarta lui. Era în stare să mă rupă în bătaie, cu atâta ură mă privea, iar când i-am spus că mai are încă două fete, să
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1108 din 12 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359935_a_361264]
-
Îmi amintesc mirosul banilor de hârtie catifelată, pe care ne lăsa să-i numărăm și noi, înainte de a-i pune pe raftul de sus din șifonier. Dispăreau de acolo curând, pe măsură ce tata își plătea datoriile. Trăiam într-o sărăcie demnă. Bufnesc și acum în râs ironic, când îmi revin în minte cozile la pâine. Aveam o șapcă albastră pe care mi-o apăsam pe ochi de rușine, auzindu-i pe oameni exclamând: „Ce drac îi mai trăbă la popa!?” Tata își
Povestea ca viață. Oameni și catedrale () [Corola-blog/BlogPost/338397_a_339726]
-
instantaneu, nisipul s-a scurs umil în găurile de sub tije și nimeni n-a mai pomenit de-atunci, picior de coreean prin Vamă! - Văleleu, ci fazâ tari! se auzi vânjos, dintr-o dubiță mică cu numerele de Vaslui... - Să mă bufniesc di râs, nu glumâ! Ci circ chinez, mămucăăăă! Hai, să biem!!! Și-atât ne-a trebuit: barmanul s-a transformat subit într-un Dj, iar plaja toată s-a înfrățit cu strigături, în dans nebun, stropit cu vin moldovenesc! - Păi
Vrăjitorul din OZN sau cum a dispărut din senin un cort plin cu coreeni din Vama Veche () [Corola-blog/BlogPost/338443_a_339772]
-
de Don Quijote. Primesc însă un mesaj stupefiant de la prințesă: „Ce înțelegi prin salvare ?! Chiar așa cine a spus că vreau să fiu salvată? Voi bărbații credeți că stăpâniți lumea nu-i așa ? Sunteți toți la fel!”. Sigur că m-a bufnit râsul la așa un exemplu agresiv de misandrie, de tipul: „toți bărbații e porci”. M-am gândit însă, imediat că sunt o mulțime de puști pentru care a fost, de fapt, gândit acest joc. Ideea că fiul meu poate învăța
Dacă Socrate ar fi avut WhatsApp, Skype sau FB () [Corola-blog/BlogPost/338480_a_339809]
-
a întrebat colectivistul. „Simplu! În toate biografiile mele am menționat că am un frate fost ilegalist...” „Iar eu am făcut prostia să fiu sincer și să spun că am un frate fost legionar”, a recunoscut colectivistul, după care Șerban a bufnit în râs urmat de toți. -Să vă spun și eu una bună, tot de-acolo culeasă, mai spre sfârșitul stagiului, s-a oferit Ghiță Marinescu. Într-o zi, ne-au adus în celulă pe unul care a zis că e
Ultimii proscrişi. Fragment din romanul în curs de apariție „Coroana oțetarului” de Ion R. Popa () [Corola-blog/BlogPost/339664_a_340993]