246 matches
-
iar coloana 6 va avea următorul cuprins: " Hotărârea Guvernului nr. 974/2002 , anexa nr. 55"; - la poziția nr. 23, coloana 3 va avea următorul cuprins: "Sat Poșaga de Jos, lungime 500 m, lățime 3 m, pământ. Din dreptul locuinței lui Bufnea Vasile până în dreptul locuinței lui Pleșa Simion", coloana 5 va avea următorul cuprins: "8000", iar coloana 6 va avea următorul cuprins: " Hotărârea Guvernului nr. 974/2002 , anexa nr. 55"; - la poziția nr. 24, coloana 3 va avea următorul cuprins: "Sat
EUR-Lex () [Corola-website/Law/240728_a_242057]
-
Neamul Românesc" condus tot de Voicu Nițescu. Noul ziar a militat pentru aceleași scopuri și a apărut în perioada 1919-1920. La Irkutsk a mai apărut în 1919 "„Vestitorul”" (scris și multiplicat de mână), iar la Vladivostok în anii 1920-1921 Elie Bufnea a scos ziarul "„Țara Noastră”" (cu titlul scris de mână și cu textul scris la mașină pe ambele fețe ale hârtiei și multiplicat la indigo sau prin litografiere). În toamna anului 1918 Armata Roșie a atacat pe frontul de pe Volga
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
maximum sub pâlpâirile sâcâitoare ale becurilor vopsite pentru ocazie. Cucoane estompate în blănuri forfotau gheboșate pe nenumăratele pârtii bătătorite de cheflii. Pachețele nerăbdătoare cădeau pe jos, se dădeau pe gheața deșirând panglicuțe, încurcându-se în picioarele cățeilor vagabonzi. Pe dupa colțuri bufneau petarde, pocnitori meșteșugite, sfârâiau cârnați. Din cauza importanței minunatei convenții majoritatea oamenilor arătau mai bine ca de obicei, erau de-a dreptul frumoși, aveau așa un aer. Șiruri prelungi de taxiuri greu parfumate mișunau, claxonau, unduiau. Pe la uși zăceau ancorate sănii
Matei și Eva () [Corola-website/Science/304303_a_305632]
-
m-a luat În casă unde trăia cu o soră și mama sa, m-a recomandat, femeile au fost foarte bucuroase când au auzit cine sunt, Întrebându-mă ce face mama cu sănătatea și alte lucruri În legătură cu familia și au bufnit În râs: - El e Valeriu cu care a vrut să te culce madam Anania? - Hei, hei, lăsați asta, el e. - Da, se vede foarte periculos, a zis sora sa Înghiontindu-se cu maică-sa. Emilia s-a pus pe plâns
Editura Destine Literare by Valeriu Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_349]
-
lungi. Deși își iubea și mama, relația cu mama sa a fost tensionată în timpul adolescenței. Alexandra îi scria lui Nicolae la 13 martie 1916 "Olga este întotdeauna împotriva fiecărei propunei deși sfârșește prin a face ceea ce doresc. Când sunt severă - bufnește la mine." Într-o altă scrisoare către Nicolae, în timpul Primului Război Mondial, Alexandra se plânge că Olga n-are umor și că în general este reticentă în a face vizite la spital, unde lucra pentru Crucea Roșie. Una dintre servitoare, Elizaveta Nikolaevna
Marea Ducesă Olga Nicolaevna a Rusiei () [Corola-website/Science/315993_a_317322]
-
nepotrivite. De multe ori bătrânul soldat a produs efecte comice când nu era intențiunea autorului. Așa, când toți stau pe malul înalt și pe punte, plini de groază și emoțiune, zăresc pe Luisa, sergentul strigă "vino, vino la noi", publicul bufnește de râs. Se înțelege ca de era altul cu o voce mai puțin comică vorbele aceste nu ar fi distrat publicul. D. Mateescu a jucat cu mult efect, însă aceasta nu vrea să zică că d-sa a conceput rolul
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
invitația aia? În sufragerie, peste ce mai rămăsese de la cina de Crăciun, eu, Rachel, Helen și tata ne priveam nedumeriți. Acum o clipă, mama vorbise la telefon cu tușica Imelda (cea mai competitivă din surorile ei) și acum trăsnea și bufnea în bucătărie. A deschis furtunos ușa de la sufragerie și s-a oprit în prag, gâfâind ca un rinocer. Ținea în mână invitația de nuntă pe hârtie cerată cu rămurele. Privirea ei o căuta pe a lui Rachel. Nu te măriți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Doar că eu n-am laborator.“ „Nu depăși limitele admisibile de tâmpenie...“ „Auzi, da’ tot n-am înțeles, care-i legătura cu omul nostru?“ „Simplu. Să ne imaginăm că tipul a avut seara o criză de prostată și i-a bufnit lirismul pe nas când s-a trezit dimineața. Asta ar fi o variantă: ne pierdem vremea c-un amator, un impresionist al penelului. Se-nchide cazul, nu ne mai batem creierii cu el; îl dăm pe mâna voastră la Litere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
recunosc nimic, a pomenit el numele Ioja. „Ce crezi, că noi nu știm?” Că asta era metoda. „Îți Îngreunezi situația pentru că nu vrei să recunoști. Noi deja știm, dar am vrut să verificăm.” „Ce știți, domnule?” „Preotul Ioja”... Atunci am bufnit În râs. „Ați căzut În plasa mea. Nu există nici un preot Ioja. Mi-ați băgat un nemernic, un șarpe, și la propriu, și la figurat. El se numește Șarpe, dar e o viperă... Mi-ați băgat o viperă În celulă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
care i-am înconjurat umerii cu brațul - dându-mi seama că are nevoie de așa ceva și încercând din tot sufletul s-o ajut cum puteam - a izbucnit în plâns. Acest lucru m-a afectat și pe mine; și m-a bufnit și pe mine plânsul. Așa că ne-am strâns în brațe unul pe altul, de parcă chiar am fi fost un cuplu. Însă doctorul nu ne-a lăsat să uităm că ne așteaptă. Prilej de tristețe sau de plictiseală, oare ce era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
a spus înverșunată: Unde-ai fost! Am ajuns acasă foarte târziu. Era înfierbântată, tremura, nu mai avea răbdare și lacrimile grele și limpezi îi măreau ochii, sugerând nebunia durerii pe care o arătau uneori. Vedeam că e gata să o bufnească plânsul, dar ea n-a făcut decât să stea acolo, tremurând: Știi că și eu te-am așteptat pe tine, noaptea trecută, i-am spus și ea nu mi-a răspuns. Amândoi eram loviți, însă nu eram încă pregătiți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
eu ca s-o văd pe Mătușa Halley, trebuie să ajung la vârsta de... Radu: O să socotești acasă. Mătușa Halley a fost în vizită acum șapte ani... Gigel: Acum șapte ani? Nu se poate. Eu unde am fost? Radu (bufnind în râs): Tu? Cu biberonul în gură și eu te legănam și doamne ce scâncit erai și ce greu adormeai. Gigel: Vezi, ML, ce mic eram... ML:... o pușlama. Gigel: ML, s-ar putea s-o vedem pe Mătușa Halley
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
să ai umbrelă! Cînd ne sărutăm elementul dragostei; dar nu oricum; dragoste mărturisită la locul de muncă, sub copertina umbrelei, să fim pudici. Scuză-mă că te-am întrerupt din dulcea-ți visare. Bîțîială plăcută! Ce naiba ai?! Zău, tot timpul bufnești... Ce se cîntă în studenție acum? Multe. Chiar și "Suflecată pîn' la brîu". Pe vremea ta nu? răspunde fata ironic. Nțt! Pe-atunci se purta " Nud cu cinci foi de viță", îți poate confirma și maestrul arată Lazăr cu privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
un ungher al dulapului de vase jumătatea de pui pusă deoparte la indicația Letiției, transmisă prin Pavel. Ce faci?! vrea să-l oprească Pavel, încercînd să-i ia farfuria. Dacă fetița stă și la noapte... Dă-o naibii de pipiță, bufnește Ovidiu o mai fi și bolnavă... De-acu' tot aia-i rîde Pavel. Aici ce-aveți? se aude vocea arhitectului, urmată de lovitura vîrfului de baston în ușa de vis-à-vis. Poftim?! tresare Sultana. A, da, aici e-o magazie, ținem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
sunt-o-ucigașă-sadică, dar era prea proastă ca să se prindă de grozăvia ce se ascundea În spatele lui. — Ne vedem joi, Sam! țipă Josie În timp ce se Îndepărta. „Nu-mi spune pe nume, asta mă sperie“, am vrut eu să-i răspund. Naomi ieși bufnind din sală, prividu-mă cu ostilitate pentru că o făcusem să sufere. Până și coapsele ei părea a se văluri de o indignare surdă. Am pus Încă una din casetele mele cu compilații și mi-am Început propriul program de exerciții. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Casa posomorâtă reverbera ecouri și Alex o auzea pe Ruby, noapte de noapte, zăvorind ușile și punând lanțurile de siguranță. Să fi fost numai o închipuire că Ruby devenise în ultima vreme mai gălăgioasă și mai brutală, că trântea și bufnea cu mai multă forță? Alex nu vorbise nimănui despre aceste temeri iraționale și lipsite de substanță, care o chinuiau și care nu erau poate nimic mai mult, dar nici mai puțin, decât umbrele proiectate de propria ei moarte. Rezemată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mergând. Părintele Bernard detesta mersul pe jos, dar acum era el cel capturat și întemnițat în cușcă. — Da, perfect. — Îți mulțumesc, îți sunt foarte îndatorat. Rozanov se ridică să plece și părintele Bernard îl urmă. Ușa bisericii hârșâi, scârțâi și bufni din nou. Părintele Bernard se așeză. Era uluit, măgulit, îngrozit, alarmat, mișcat. Ochii luminoși îi scânteiau mai puternic ca de obicei. Și începu, ca și Alex, să râdă încet, pe înfundate. Hattie Meynell ședea pe patul ei, în dormitorul internatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mama și la măcelarul ei, trebuie să cercetez, să văd dacă a prelucrat deja sau nu scroafa. Erna rămâne locului ca lovită de trăsnet, și Wottila privește pierdut, ca și cum ar avea din nou o viziune. Hermann se lasă să cadă bufnind pe scaun și strigă: Ospătar... o bere, că trebuie să șifonez ultimele bucăți de pâine sfințită. (Erna se ridică și se pune în mișcare într-o manieră amenințătoare. Grete o prinde de mână si o împinge la loc în scaun
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
introduce în frază prin: • pronume relative (mai ales, care): „Omoară-mă pe mine, care te-am iubit, care am jertfit tot pentru tine.” (I.L. Caragiale, I, 214) • adverbe relative: „Atunci, copila părintelui, cum era sprințară și plină de incuri, a bufnit în râs.” (I. Creangă, 4), „Și el, cât era de ostenit, ne prindea pe câte unul, ca la baba-oarba, ne rădica în grindă zicând: „Tâta mare!” (I. Creangă, 25), „Nici un om, din câți am cunoscut, oricât de neînsemnat ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
aicea băi?" l-am luat eu la rost. "Pentru ce ești tu venit aici? Nu ești hoț ca și mine? Sau ceea ce faceți afară legionarii faceți și aici?" Adică legionarii erau afară cei mai ai dracu turnători și codoși. A bufnit baraca în duduială. Toți au sărit între paturi, se gândeau la vreo bătaie. Imediat a vrut acela să plece să-și vadă de treabă, că a venit normatorul. N-aveam voie să ieșim din țarc. Noi eram în colonie dar
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
eroii încât deocamdată nu-i acordăm nici o altă semnificație. La următoarea apariție a poznașului animal, atunci când tânărul bărbat dă curs hotărârii de a pleca de la han (,,Am zis; hi! La drum! mi-am făcut cruce: atunci am auzit bine ușa bufnind și un vaiet de cotoi. Gazda știa că nu o mai văz, intrase degrabă în căldură și apucase pe cotoi cu ușa, desigur!’’), la fel trebuie să fim de acord cu interpretarea eroului: ,, Afurisit cotoi! se tot vâră printre picioarele
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
să tune și să fulgere: Ce caută bolnava asta aici, cine a adus-o aici fără aprobarea mea, să dispară de aici...” Dealtfel, o adusese Petrică, soțul Mariei care spusese că ar cunoaște el un doctor foarte bun.... Doctorița Cruceanu bufnind și trântind l-a chemat pe Mendel, un bolnav dement (unii vasluieni își mai aduc aminte de el) și pe încă unul pe care i-a pus să o așeze pe mama pe o targă într-o salvare iar mie
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
un fricos, Pițule ! Căci te sperie, nu ? Sărăcia. Nesiguranța. Incertitudinea zilei de mâine, nu ? Delirul vieții, care nu știi cum și când o să te lovească. Dar pe care crezi că îl poți controla, dacă ai ceva bani în buzunar, mă bufnește râsul. Când viața vine și dă cu tine de pământ, crezi că niște bani în plus vor face diferența ? Când o să zaci mort, cu inima oprită, crezi că va conta cât de plin ți-e buzunarul ? Pur și simplu nu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
rândul colegilor săi de breaslă, care de invidie lansau zvonuri care mai de care mai răutăcioase despre el, taxându-i viața boemă și libertină. Multe minunății a mai auzit Cristi pe la mese dis- cutându-se, și de fiecare dată îl bufnea râsul, apreciind creativitatea rivalilor săi. Numărul amantelor fictive se înze- cise, la fel și numărul bețiilor fictive fără sfârșit, care se terminau cu câte o pățanie de neuitat. Unul spusese că l-a văzut o dată în compania unor ghizete, umblând
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
care trage câteva guri de alcool și-i pasează sticla înapoi prietenului său. — Succese de oameni banali, pe care nici tu nu dai vreun ban. Că de ai fi dat, ai fi păstrat măcar o parte din ei, ha-ha, îl bufnește deodată râsul, după ce ia și el câteva guri. Te-ai gândit că noi doi, amice, noi doi puteam fi cei mai bogați oameni din lume ? — M-am gândit, m-am gândit... — Nu, serios, chiar te-ai gândit ? Noi am făcut
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]