314 matches
-
buzunar. Lizzie a ieșit prima, cărându-și sacul de voiaj și plângând. A dat să-mi spună ceva, dar i-am deschis portiera mașinii, am ajutat-o să urce pe locul rezervat pasagerilor și am închis ușa cu o ușoară bufnitură finală. Se ivi și James, cărând valiza lui și pe cea a lui Lizzie, și se opri în drum, așteptând să mă apropii de el, ceea ce n-am făcut. Am înconjurat automobilul, am deschis cealaltă portieră și am rămas locului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
urmă n-ar fi stat În calea fericirii unicei lor fiice. Ei erau foarte bogați și ea era foarte frumoasă și mă iubea, Tanso, mă iubea ca o nebună. Mă legăn Încă Între basmul ăsta idiot și zbieretele din casă. Bufniturile și zgomotul de geamuri sparte se apropie și se Îndepărtează În chiotele demente ale Leontinei. Sunt destul de aproape de Ortansa ca să nu trebuiască să mă Întind prea mult, mâinile mi-au coborât deja pe umerii ei și pe sânii ei mici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de la Morris Minor. Fiecare membru al guvernului conducea o astfel de mașină. Astfel, Într-un convoi de 5 mașini, ne Întorceam de la aeroport În oraș. Eu mă aflam În mașina din spate și, la un moment dat, am auzit o bufnitură puternică și m-am Întrebat: «Ce s-o fi Întâmplat?». Am mers În față și am văzut cum capota de la prima mașină se desprinsese și se izbise În parbriz - iar oamenii de la GE erau Înăuntru! Așa că Întreaga caravană de directori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
mai e și va fi în vârful cireșului. Urcă în troleibuz și nu după mult timp ajunge la destinație. Coboară și o zbughește rapid spre trotuar, pe partea carosabilă a străzii, chiar prin fața troleibuzului. Un scârțâit de frâne și o bufnitură puternică îi opresc elanul. În ultima fracțiune de secundă vede autovehicolul care, asemeni unui uriaș, cu niște roți gigantice se apropie amenințător. Simte o durere puternică și... atât. După un timp deschide ochii. În jur totul este alb și lângă
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
Câteva minute mai târziu, Christina iese din biroul ei și mă privește interogativ. — Becky, ce se întâmplă? — Îhm... Laurel a dat peste o cunoștință mai veche. Și m-am gândit să le las puțin singure. Din cabină se aude o bufnitură și încep să tușesc cât pot de tare. Cred că... stau de vorbă. Stau de vorbă. Christina îmi aruncă o privire urâtă. — Stau de vorbă! Ușa se deschide brusc și Laurel iese val-vârtej, cu o legătură de chei în mână
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
a aprins chibritul și a dat foc. A ieșit închizând ușa. Stăteam jos în curte lângă tata parcă așteptând să se producă ceva; ce anume nu știam. După un timp să fi trecut vreo zece minute s-au auzit niște bufnituri în interiorul cămăruței. Spațiul se umpluse deja de un fum dens, de parc-ar fi fost o ceață puternică într-o dimineață de toamnă târzie. Aproape că nu se mai zărea nimic. S-a auzit din nou izbitura în geam și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
trei bombardiere sovietice... A.R. ...exact ...doamna Agarici, care, sfidând autoritățile și patrulele nemțești, venea în numele Crucii Roșii la gară, le dădea apă nenorociților din trenuri și-i stropea cu un furtun. Bombardamentele, în fricoșătoarele sirene și alergarea în adăposturi, bufniturile bombelor care cădeau peste oraș, întunericul pricinuit de camuflaje, Radio Londra, ascultat în mare secret, pe întuneric, cu toate ușile ferecate. Teama, teama continuă, pătrunsă în sânge, în minte, în re flexe. Și trebuie să mai spun ceva. Un lucru
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
surd, dar prea amplu, prea îndesat, de parcă ar cădea, izbindu-se de sol, niște săculețe mărișoare umplute cu nisip. Citesc și totodată „prind” ca într-o plasă tot ce scârțâie, foșnește, „mișcă” în jur și aștept, cu inima strânsă, sinistra bufnitură a unui alt... săculeț cu nisip. Pentru variație, ca să-și bată joc de teama mea exagerată, de ins „nevricos”, o gutuie preferă să cadă pe tăblia metalică a mesei rămase din vară sub pom, provocând un zgomot asurzitor. Mai să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Era legat cu lanțuri de mâini și de picioare, răstignit pe peretele rece, pe care umezeala Înflorise straturi groase de mucegai. Auzi pași apropiindu-se și-și spuse: „De data asta s-a sfârșit Într-adevăr totul.“ Apoi auzi o bufnitură, ca și cum un corp omenesc s-ar fi prăbușit la pământ, și un zornăit de chei. Dincolo de gratiile care despărțeau temnița lui de galeria lungă și Întunecoasă, văzu o siluetă Înaltă, ușor adusă de spate, Învăluită Într-o manta largă cu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
noastre năvalnice, de tineri aflați în pragul vieții. Sau poate inima uni versului... Sau poate simfonia elementelor... Cert este că liniștea aceea de început de lume s-a dovedit a fi una de sfîrșit. Ea a fost tulburată de o bufnitură în ușa pe care o țineam cu spatele. În momentul acela m-am gîndit că trebuie să fie Stan sau Liviu și, pentru că intrusul ne tulburase din starea aceea specială în care, desigur, cuvintele erau de prisos, eram pregătit să
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
se culcau, ieșeam pe balcon să fumez o țigară (deschideam ușa cu mare atenție și, pentru că făcea foarte mult zgomot, care ar fi putut fi reperat în liniștea nopții, așteptam să treacă vreo mașină pe stradă pentru ca motorul să acopere bufnitura). Îmi aprindeam țigara și priveam, de la înălțimea etajului cinci, orașul adormit. Ce știți voi, sărmanilor ? Dor miți, în timp ce, de undeva, de sus, cineva vă veghează. Priveam la geamurile blocului din față și mă întrebam : „Oare cîte patimi sînt dincolo de geamurile
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
nu știu cîte „abdomenuri“. Sensei ne număra, desigur, în japoneză : ici, ni, san, shi. Eu eram în spinarea lui Preotu’, iar lui îi tremurau genunchii. La un moment dat, n-a mai rezistat și s-a prăbușit. Valeca a auzit bufnitura și s-a întors. Preotu’ zăcea la pămînt, iar eu picasem în picioare. Ne-a pus pe amîndoi să stăm în gardă și, crezînd că eu îl purtam pe Preotu’, m-a lovit fulgerător în plexul solar. Ne explicase principiul
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
a format o moviliță care semăna cu pământul proaspăt săpat de lângă o groapă: a doua înmormântare a tatălui tău. Săreau de pe un fotoliu pe altul ca să ia cărțile de pe rafturi și, când mai cădea una peste maldăr, se auzea o bufnitură precum cea a bulgărilor de pământ pe un coșciug. Nu, crede-mă, suferința omenească nu are limite, iar mijloacele și motivele sunt dia bolice, nemaivăzute și fără granițe. Îmi descopăr, alături de o imensă capacitate de a suferi, și un fel
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
la ceea ce era prevăzut în programă. Trecea dincolo de ce se putea spune. După ce ne-a vorbit despre cum a împărțit scriitorul moșia la țărani ne-a recitat, ca un neîntrecut actor, "La icoană". Spre sfârșitul recitării auzim în clasă o bufnitură și un țipăt disperat care i-a ridicat pe toți în picioare. Căzuse jos o colegă al cărei copil murise cu câteva luni mai înainte. Durerea mamei din poezie, acuzele făcute dumnezeirii că nu i-a lăsat copilul în viață
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
ceva de care să ne lovim. Era neted ca un teren de bowling. Înaintam fără obstacole în cale. Gâfâiam îngrozitor. Alergam ca nebunii spre un punct fatal în timp ce lumea subterană se cutremura din toți rărunchii. Din când în când auzeam bufnituri îngrozitoare, de parcă se ciocneau niște bolovani uriași unul de altul. Pe când ne afundam tot mai mult în bezna aceea, împinși de împrejurări, simțeam ceva zvârcolindu-se și luptând din răsputeri să ne despartă. Zgomotul infernal a mai continuat o vreme
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
pământului românesc. D-le Voronin, dacă tot cereți separarea Moldovei dintre Carpați și Prut de România, de ce nu cereți separarea cnezatului de Novograd de cnezatul de Moscova? N-o faci, d-le Voronin, pentru că s-ar auzi în toată lumea o bufnitură: pumnul luat în gură și piciorul în fund. 6 martie 2007 Idele lui Marte în Ardealul anilor 1848-1849 Motto: „Poți să călătorești zile în șir în Ardeal fără să auzi un cuvânt unguresc.” (istoricul ungur Köváry) În sfârșit, Marko Bela
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
a avansa fără efort. Ajungem cu trofeul, bucățile de porc merg în tigaie la carbonizat, eu merg să mă spăl sumar întrun lighean afară. Prietenul meu pecari este acum captiv într-un țarc cu pereți înalți și aud doar niște bufnituri înăbușite când trec prin apropiere. Sunt totuși precaută deoarece țarcul pare destul de fragil în timp ce pecariul este o sursă inepuizabilă de energie. A doua zi vom merge în centrul satului, Guillermo la școală la o ședință cu părinții iar eu să
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
fi sunat gongul invitând pe toată lumea la masă și dacă arunc o bucățică la adunare parcă văd că iese cu măcel. Îmi culeg resemnată farfuria și paharul și mă retrag să mănânc în casă, păzită de priviri nerăbdătoare și ocazionale bufnituri în ușă. Oricum, nu cred ca nandu să mănânce carne, cred că atâta i-a dus mintea, să alerge încotro pare că cineva se pregătește de masă. Până la urmă, ajung și ei la aceeași concluzie și dispar lăsând câteva pene
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
vii au avut urmări pozitive în stabilizarea solului. Spicuim din însemnările lui Toader Gh. Miron Boca despre alunecarea de teren din noaptea de 23 decembrie 1970: „O parte dintre oamenii care locuiesc pe dealul Trandafireștilor au fost treziți de o bufnitură, dar nu i-au dat atenție, s-au întors pe partea cealaltă. Ce s-a întâmplat? în partea pârâului Dunavăț, spre asfințit, dealul Trandafireștilor care vine spre Tureatca și Fântâna Anichii, de la coama dealului se face o crăpătură și ruptură
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
ori să-mi dau seama cam ce era, când s-a ridicat pe cer un fulger ori o lumină subțire ca biciul Sfântului Ilie, a trecut pe deasupra capetelor noastre fâsâind și a coborât brusc asupra cetății, zdrobind-o cu o bufnitură din care țâșneau scântei în toate părțile. O ceată de turci, poate chiar ăia care abia plecaseră de lângă noi, veneau cu iataganele ridicate și pe măsură ce se apropiau vedeam cum le zboară capetele, unul după altul, până la căruțele noastre. Atunci am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
și arar mârâitul câinelui ca un sunet de alarmă prevenitor. La intervale regulate se auzea și scârțâitul neostenit al roabei. Simiuc mâncă în tăcere, cu gândul aiurea, fata își luase păpușa și trecuse în altă cameră de unde se auziră câteva bufnituri înfundate, poate așeza pernele pe pat, se gândi Simiuc, apoi fără să vrea gândul îl purtă iar spre munca de Sisif la care se supunea de bunăvoie bătrânul acela, capu-i deveni din ce în ca mai greu și simți
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
la domnișoara dactilografă să-l ierte. Cordel izbucni în plâns. Îl înșfăcă pe bărbat de mână și-l târî în biroul ei. Luana auzi rotirea cheii în yală, hohotele Nuții întrerupte de șoapte răstite și vocea lui agasată. Apoi, o bufnitură pe birou, foșnet de haine, clipoceli și gemete sacadate. Consternată, căzu pe scaun. Rămase cu privirea țintuită pe ușa închisă, nevenindu-i să creadă. Când momentul împăcării se încheie, cei doi ieșiră șifonați, bărbatul dădu năvală afară iar femeia, zbârlită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pieptenele de corn, berea și mâncarea cu care s-ar fi ospătat pe timpul călătoriei spre străbuni. Rotari a depus lângă el o cutie de lemn de ulm care conținea obiecte prețioase, șoptind: - Odată cu tine îmi îngrop tinerețea. Se auzeau doar bufniturile bulgărilor de pământ aruncate în groapa fumegândă și foșnetul ninsorii. Pentru a putea fi săpată, focul a ars în locul respectiv o noapte întreagă. Deasupra mormântului Rotari a înfipt lancea pe care bunicul său o adusese din Panonia, având agățate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
un șef de bandă și oamenii lui de Încredere. — Ce face acolo? mormăi Koroku. — Portar, ce te reține? răcni un vasal, nu pentru prima oară. — Heeei! De astă dată, auziră răspunsul portarului, iar poarta de lemn se deschise cu o bufnitură. — Cine-i? le strigară din stânga și din dreapta oameni care țineau niște felinare În formă de clopote la capetele unor prăjini, putând fi purtate pe câmpul de luptă sau pe ploaie. — Koroku, răspunse șeful, scăldat În lumina felinarului. — Bun venit acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
cumva, se târî până pe veranda largă. Nobunaga Îl urmă. Întrebându-se ce s-o fi Întâmplat, oamenii care umpleau sala deveniră imediat serioși, simțind, deodată, cum li se uscau gurile. Când auziră de pe podelele de lemn ale verandei răsunetul unei bufnituri, până și generalii care nu voiseră să privească făptura jalnică a lui Mitsuhide Își Întoarseră acum privirile Într-acolo, cu o tresărire. Nobunaga Își aruncase evantaiul În spate. Generalii văzură că Îl ținea pe Mitsuhide de ceafă. De fiecare dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]