109 matches
-
capul Într-o parte și apoi, o ultimă răbufnire de groază - lovitura ucigașă a pantofului În obrazul scăldat de sînge, fără cunoștință, iar apoi tăcere, nu se vede nimic, nu se aude nimic În afară de răsuflarea greoaie, Înecată, gîfÎită, a bărbatului buhăit, fața albă de șobolan din spatele lui, cu colții de șobolan dezgoliți de groază și licărirea stinsă, albăstruie a oțelului otrăvit. Din nou, sufletul plin de ură și teamă al lașului, plăcerea lașului de a ucide Într-un anumit fel - crima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
spre bărbatul care stătea în spatele biroului masiv, aflat în colțul încăperii mari, și teama că va fi aruncat afară din Comandamentul Districtului 19 i se risipi. Era, într-adevăr, același om de pe navă, dar parcă ceva mai scofâlcit. Fața lui, buhăită atunci când era beat, părea acum mai mică. Cu privirea gânditoare, bătea nervos tactul pe birou. - Lasă-ne singuri, căpitane. Glasul îi era liniștit și autoritar. Căpitanul plecă, privind țintă înaintea sa. Cayle se așeză. - Mi se pare că-mi amintesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
scaun Anton Îi dă o mînă de ajutor și Îl așează din nou. E ciudat din cale-afară; tipul ăsta este ceea ce el obișnuia să numească TIO-ul Marianei“ - TÎnărul Iubit Oficial. Doar că chipul său este o oglindă fălcoasă și buhăită a moacei lui tinere și frumușele, iar un trup cu mult mai greoi poartă capul obosit. Mariana și Wakefield l-au Întîlnit pe Anton la o vînzare de vechituri; Wakefield pusese ochii pe o cutiuță de lemn, cu o ferestruică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Se trezește Într-o lume a durerii ridicată la absolut de lumina strălucitoare și fără pic de umbră care Îi pătrunde În cap ca niște hangere. Anton doarme Îmbrăcat pe un pat de campanie. Wakefield aruncă o privire spre fața buhăită, apoi se duce Împleticit către deșert ca să borască. E aproape amiază cînd se trezește Anton și iese și el bălăbănindu-se, ca să-l găsească pe Wakefield la cîțiva metri de cabană, privind fix la un tufiș de sub care un șarpe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Mori! striga Kobayashi în timp ce-l asalta cu o ploaie de lovituri. Endō a reușit să se ferească și să se ridice în picioare, dar nu se ținea bine. Simțea o durere cumplită în umărul stâng. A văzut înaintea ochilor fața buhăită a lui Kobayashi. L-a apucat de picioare și nu i-a dat drumul nici când acesta l-a lovit cu cazmaua peste piept și brațe. Când Endō a reușit iar să se ridice, hainele îi erau rupte de parcă fuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
și nespălat. Un libidinos. GUFI: Nu vi se pare, totuși, că are un cap de rață? ARTUR: Un cap de rață? Da. Un cap de rață fiartă. Un cap ca o bucată de carne stoarsă de zeamă. E înrăit și buhăit. E atât de înrăit încât se aude până aici cum îi plesnesc tâmplele. GUFI: Mă bucur că gândim la fel. ARTUR: Nu îndrăznesc să vă contrazic. GUFI: Ei bine, puteți să-i plângeți de milă. ARTUR: Nu cred s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
tot, cred. Până la urmă, cineva, un vecin, a chemat poliția. S-a ales cu un avertisment și el a mers la consiliere. Acum se pare că e mai bine. Dar tot bea prea mult, zisei eu, amintindu-mi obrazul roșu, buhăit, al lui Bez din seara trecută. Bărbații cu tenul deschis ca al lui aveau ceva deosebit de neatrăgător când se afumau rău - contrastul între albastrul și albul injectat al ochilor, plus tenul alb care devenea roșu ca sfecla, până la rădăcina părului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Și ca să-și facă curaj, singur prin Cuțarida, călca dârz și cânta cu vocea lui mare: Cristos a înviat dm morți Cu moartea pre moarte călcfnd... ,: Balul meseriașilor Se întorsese starostele, odihnit și cu poftă de treabă. Avea o fată buhăită și S crescuse pântecele. A auzit de moartea lui Florea, a pus la spate. - Dumnezeu să-l odihnească, a zis scurt. Avea o haină de piele, acolo făcută în județ, unde se ducea cu Didina, dată de finii lui, căptușită
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
nu se mai mișcă din loc. Hannelore vorbește între timp la telefon cu balamucul. Dar în partea cealaltă a sălii o grămadă de oameni fug și se îngrămădesc unii în alții, pentru că Herrmann se poticnește printre mese. E mare și buhăit și beat criță. (Grete s-a așezat din nou. Machiajul i s-a scurs pe față, e total dată peste cap.) Dați-vă deoparte, strigă el, trebuie să merg la mama și la măcelarul ei, trebuie să cercetez, să văd
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
supună celor mai în vîrstă și mai puternici și s-o încaseze din cînd în cînd. Ochii tatălui îl sorbeau pe fiu, cufundați în cine știe ce amintiri, înduioșați poate. Umeziți, gata să strecoare cîteva dîre alunecoase și fierbinți pe obrajii lui buhăiți. Mai avea puțin și sărea pe el să-l înhațe în brațe. N-a făcut-o. Poate că nu băuse suficient ca să-și piardă de tot simțul autorității parentale, care n-are voie să facă gesturi din astea, ci să
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
de când îl are în grijă pe marchizul Donatien Alphonse François de Sade (care de fapt era conte), sosit în 1803, de fapt transferat din infernul de la Bicetre: Era un bărbat trecut bine de șaizeci de ani, extrem de corpolent, cu trăsăturile buhăite, dar încă fine. Părul lung avea acea culoare nedefinită a blonzilor când albesc, fără să fi fost vreodată gri, o nuanță bizară de culoarea nisipului sau a aripilor de pescăruș. Privirea îi era moartă, ca și cum ar fi trăit toate umilințele
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
atunci, peste tranșeele pline de sânge, peste granițele brăzdate cu morminte, toți oropsiții, toți răzvrătiții, își vor strânge mâinile și, într-un avânt nimicitor, se vor întoarce împotriva celor ce-i exploatează de mii de ani, și în sângele lor buhăit de trândăvie vor înmuia steagurile păcii și ale lumii noi! Bologa atunci nu se putu stăpâni și întrebă foarte blînd: ― Lumea urii, camarade? ― Ura, numai ura va stârpi nedreptatea! răspunse Gross cu fața strâmbată de patimă. ― Ura naște veșnic ură
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ușă și, peste trei secunde, îl introduse în biroul generalului, cu perdelele lăsate și lampa, în tavan, aprinsă. Generalul Karg se plimba mulțumit, cu mâinile la spate, cu o țigară de foi între dinți, slobozind rotocoale albastre. Avea fața cam buhăită, ca după un somn lung, cu visuri plăcute. Aghiotantul se strecură la masa de scris și începu să claseze niște hârtii. Generalul mai măsură de două ori odaia, parcă și-ar fi pregătit un discurs, apoi, cu două degete, scoase
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
de prizonieri din Lunghua zăceau pe priciuri ca bucățile de carne Într-un abator abandonat. Spatele și umerii lor străluceau acoperite de un fel de gelatină, iar gurile lărgite În obrajii umflați erau căscate Încă, de parcă aceste femei și bărbați buhăiți, tîrÎți de la un banchet, ar fi fost cuprinși de o foame nepotolită. Merse prin salonul Întunecat, ținînd cutia de la Spam strînsă la piept, respirînd prin revistele ridicate În dreptul gurii. În ciuda fețelor caricaturale, Jim Îi recunoscu pe cîțiva dintre prizonieri. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
asta fatală! Din nou această force majeure! Și pentru a suta oară Îi spuse lui Fima gluma despre mortul care Întârziase la propria sa Înmormântare. Era un bărbat scund și Îndesat, cu o constituție de contrabas, un chip roșu și buhăit ca al unui alcoolic, străbătut de vase de sânge ce alcătuiau o rețea bolnăvicioasă, aflate atât de aproape de suprafață, Încât aveai impresia că i se putea lua pulsul prin ele. Avea câte o glumă pregătită pentru orice ocazie, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
W., când era treaz, și de „Oha“, când era băut. Și totuși, în acea după-amiază, cei doi ședeau față în față fără să știe deocamdată cât de asemănători aveau să-i facă pe viitor privirile lor mohorâte și trăsăturile lor buhăite. Ciocniră pentru vânzări, simțeau o simpatie reciprocă, o legătură strânsă, își aminteau cum fusese atunci când în pauza de prânz - cum Dumnezeu o chema pe mica brunetă care a fost obligată pe urmă să se mărite cu dulgherul, fiindcă rămăsese grea? După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
de ce? — În trusa de prim-ajutor este o oglindă. Mergi și uită-te. Deschise cutia albă a trusei și se privi În oglindă. Fu șocat de ce văzu. Nu pentru că s-ar fi așteptat să arate bine. Era familiarizat cu trăsăturile buhăite ale propriei fețe și cu miriștea sură a bărbii când nu se bărbierea În weekend-uri. Dar figura care se holba la el din oglindă era strâmbă, cu o barbă neagră ca smoala. Cearcăne Întunecate se profilau pe sub ochii mijiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
a fi ambiguu îți dă valențe noi, fațetele opuse te fac să te adaptezi mai ușor antinomiei structurale a existenței și bruștelor schimbări! Nu sîntem noi cei care transpirăm și care ne scărpinăm în cur. Femeile noastre n-au fețe buhăite și pungi sub ochi înainte de a se machia, la trezirea din somn. Noi nu greșim niciodată și nu sîntem niciodată umiliți. Nu ne împiedicăm pe stradă și nu ne pătăm costumul cu untură. Noi nu sîntem niciodată ridicoli. O spaimă
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
cap și se duse la cabina 5. Ed verifică vizorul numărul 1. Chester Yorkin se scălîmbăia la oglindă: făcea mutre și Își flutura degetele ca o pasăre. Slăbănog, cu un breton stil Pompadour căzut peste frunte, aproape acoperindu-i ochii buhăiți. Mici umflături pe brațe - probabil urme vechi de la ace de seringă. Ed deschise ușa. Yorkin spuse: — Hei, te cunosc! Am citit despre tine. Indicii confirmate. Țesut cicatrizat pe umflături. — Da, am apărut la știri. Chicoteli. — E veche, kemo sabe. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
-l sugera întîi înfățișarea sa. Părul abundent, negru, îi creștea aproape de lângă sprâncene, privirea vicleană, dar limpede, nu lipsită de o anume fermitate (care repede, prompt, putea deveni insolentă), era tot ce avea frumos acest chip rotund, ai fi zis buhăit, cu pomeți roșii, cu o mustață groasă care masca o gură hilară, gata să se întindă în rânjet (căci de râs cu gura mare nu râdea aproape niciodată)... Vorbirea îi era mieroasă, exclamația și accentul puternic dialectal, și în loc de virgulă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
dîndu-l peste cap. "El crede, continuă Bacaloglu din ce în ce mai iritat de tăcerea mea, nu mai vezi bine, domnul Calistrat. Ar trebui să vezi, să observi..." "Nu mă inde-resează", zise grasul cu o expresie subită de ură, care îi desfigură chipul său buhăit, ură, pesemne, la adresa mea, care ași fi putut crede (și dacă n-ași fi crezut puțin îi păsa) că el făcea pe clovnul să mă distreze pe mine. Orgoliul pe care Bacaloglu, cu o manevră grosolană, i-l stârnise făcuse
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de câteva ori cu subînțeles din spate spre acesta și astfel ieși nu fără un oarecare aplomb. Domnul intrat era înalt, de vreo cincizeci și cinci de ani sau poate chiar mai mulți, destul de corpolent, cu fața roșie, cărnoasă și buhăită, încadrată de favoriți stufoși și cărunți, cu mustăți, cu doi ochi mari, destul de bulbucați. Înfățișarea i-ar fi fost destul de prestantă, dacă n-ar fi avut în ea ceva degradat, uzat, chiar murdărit. Era îmbrăcat cu o redingotă veche, cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
etajul nazal este de asemenea proporțional redus. b. Hipertrofia abdominală, datorită hipertrofiei aparatului digestiv, abdomenul este mai larg decât toracele. Distanța bi-creste este mai mare decât distanța bi-umerală, șolduri largi, umeri înguști. Statură scurtă, cu forme rotunjite și cărnuri moi, buhăite și cu tendință de obezitate, torace scurt și îngust, umeri căzuți, șolduri late, membre scurte, piele albă, fină, netedă, fără păr, rece și umedă la atingere, vene subțiri și profunde. CAPITOLUL 7. TUBERCULOZĂ ȘI HOMEOPATIE: TEXTE CLASICE ȘI MODERNE (După
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
scăpat... Acasă m-au vindecat, acolo Îmi dădeau un praf alb și... Mâncam și mă ușuram. Douăzeci și cinci de kilograme m-am Îngrășat În prima lună. Vă Închipuiți cum arătam - aveam un stomac umflat, așa, ca o gravidă (râde), o față buhăită, nu era o Îngrășare sănătoasă, era ceva artificial. Amintiri, amintiri... Mai discutam despre situația familiilor noastre: „Ce mai tot povestiți, că ai tăi sunt demult În fum - s-au dus, au murit, nu mai povestiți de ei”. În cercurile de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
lumineze mintea. I-am oferit micul dejun și am încercat din nou să-i vorbesc și să-i explic cele ce am scris mai sus, numai că ea ținea morțiș la ideea ei: voia să plece acasă. Ochii încercănați, fața buhăită și lâncezeala enervantă a tuturor mișcărilor ei mă făceau să mă întreb dacă nu-i într-adevăr bolnavă, și dacă n-ar trebui să chem un doctor. Pe urmă, mai curând exasperat decât compătimitor, m-am întrebat dacă nu mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]