205 matches
-
părea, constituiau singura legătură între prezent și viața pe care o cunoșteam. M-am împiedicat de rochie în momentul în care m-am răsucit să ies și am căzut, făcând efortul să merg de-a bușilea și m-am trezit buimăcită în patul meu când ceasul arăta ora opt și jumătate. După un sfert de ceas încă răscolită de amintirea acelui vis șocant am părăsit dormitorul, îndreptându-mă cu pași mărunți spre cea mai luminoasă încăpere din apartament. În orele dimineții
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 7 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371674_a_373003]
-
Aceasta este imaginea mea cea mai desăvârșită pe care mi-l aduce aminte pe bunicul, moș Costache, un țăran de prin împrejurimile comunei Scorțaru-Nou. Când se trezea dimineața mi se părea uneori obosit și nedormit. Avea unele probleme de sănătate. Buimăcit alteori lumina dimineții, ne citea pe nemâncate dintr-o carte veche și groasă. Noi așteptam să ne citească povești, însă ușor constatam că acestea erau un fel de rugăciuni. Ne punea de cele mai multe ori întrebări în legătură cu acestea, însă tot el
AMINTIRI DIN VERILE COPILĂRIEI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374245_a_375574]
-
cu a predecesorilor. Nu mai seamănă în exercițiul ei vizibil, dar nu stă prea departe de ele, dacă ne dăm seama că își extrage seva din același mental colectiv, alteratul mental al deceniilor colectivismului. Asumarea rolului paternal într-o populație buimăcită de corupție cu tot eclatantul, deliciosul număr prooccidental/proamerican al fostului activist întreține sentimentul unei interminabile cantonări într-o Românie neindentificabilă. Pînă și recentul ton dur al ambasadorului american diagnostic irefutabil ajunge trandafiriu în retorta aurită a perpetuului președinte, denotînd
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
manuscris din Arhiva de Folclor a Academiei Române (31, p. 215). în 1881, Simeon Fl. Marian susținea că femeile vrăjitoare din Regat puneau în vin și în rachiu semințe de ciumăfaie, „amețitoare și veninoase”, și „astfel pe mulți îi vor fi buimăcind de cap ca să facă toate după voia lor” (12, p. 66). La rândul său, în 1874, Simeon Mangiuca descria un obicei similar la „româncele din Banat” (6). Ernst Jünger a vorbit și el despre obiceiul vechilor germani, care a supraviețuit
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
la Cartea Românească. Rezultă o carte splendidă de confesiuni, reflecții morale, filosofice, apărută în 1973. Face o antologie din scrierile lui I. L. Caragiale (Opere alese, I-II, 1972), cu o prefață în care definește personajele marelui comediograf ca niște indivizi „buimăciți de vorbe”. I. L. Caragiale e modelul lui stilistic. Este și el un auditiv. În toamnă călătorește în Franța. „Dacă aș ști că efortul pentru scrierea unui roman mă poate costa viața, mi-aș lua toate măsurile de siguranță pentru a
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
cât mai mică distanță psihologică a individului față de eveniment, să-l implice emoțional. (3) Legea proximității Intrat într-o redacție, orice tânăr privește curios în jur și așteaptă nerăbdător să i se dea subiecte, să plece în documentare. E puțin buimăcit și speriat. Ar vrea să aibă inițiative, dar simte că nu știe o mulțime de lucruri. Cum își alege un subiect? Cum face diferența între o știre bună și una proastă? Ce anume dă valoare de știre unei informații? Răspunsul
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
de obicei înainte să dispar în camera mea, de data asta intru și mă așez pe pat - știu că trebuie să li se pară ușor ciudat. ― O, spune Sophie și apoi și Lisa. Minunat. Îmi dau seama că ambele sunt buimăcite, pentru că niciodată nu m-au mai auzit oferind vreo informație despre mine și niciodată, în tot timpul de când stăm împreună, n-am mai dat buzna înăuntru și m-am așezat pe pat. ― De ce? întreabă Sophie, care are cel puțin decența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
trebuit s-o conving. Mă temeam să nu se scoale părinții Ginei, pe care-i cunoșteam destul de puțin, dar am avut noroc. În sfârșit, a apărut la o fereastră la etaj Gina, ținîndu-și o jachetă peste cămașă. S-a uitat buimăcită la mine. I-am țipat: - Ce s-a întîmplat cu Irina? - Păi s-a măritat cu Marcu. Sunt la Sinaia. Am mai avut tăria să întreb: - Și s-a putut să nu-mi scrii nimic din vreme măcar tu? - Credeam
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
umărul lui încât el clipi la ea, apoi întinse mâna iute, așteptându-se pe jumătate să-i fie retrasă. Dar nu se întâmplă astfel. Degetele lui se strânseră peste ale ei, care se desprinseră. El stătea cu arma în mână, buimăcit de victoria ușoară, simțindu-se în afara oricăror posibilități de violență. - Te rog, coboară, sună vocea ei. - Dar cine-i Lesley Craig? - Vei afla în câteva minute. Acum, te rog... El merse. Jos, jos, jos. Trecură de două ori pe sub plăci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
Nu se găsește acolo nici o fată, inclusiv teribila domnișoară Zabel, care să nu fie sora mea în aceeași măsură ca Boo Boo sau Franny. S-ar putea să strălucească în ele ignoranța vârstei, dar strălucesc. Gândul ăsta reușește să mă buimăcească: nu există vreun alt loc în care să doresc mai mult să mă duc acum decât sala 307. Seymour a spus odată că întreaga viață nu facem altceva decât să ne deplasăm de pe o părticică din Pământul Sfânt pe alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
câte un topor mânjit cu sânge și o mulțime de pene lipite de ascuțișul lui... Sau ungea clanțele de la uși cu vaselină, cu borhot sau chiar excremente, după care se culca la loc, pândind cu urechea, cum cei ai casei, buimăciți de somn, se sculau unul câte unul, mai Întâi babulea, apoi mama ei, Fevronia, și, În sfârșit, Mașa, lipăind cu picioarele goale prin casă, Înainte de a se duce spre toaleta așezată tocmai hăt, În fundul curții. De fiecare dată, după o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
unei rațiuni mai adânci, rezultatul disperării ce o simțim În fața infinităților și a eternităților. Nebunia e un diagnostic sau verdict pus unora dintre cei mai mari doctori și cele mai mari genii și minților lor dezamăgite de om. O, omul buimăcit de revenirea puterilor omului. Și ce e de făcut? În chestiunea histrionicului, vezi, de exemplu, ce făcuse acel fierbător furios al lumii, Marx, insistând că revoluțiile erau făcute În costumații istorice, Cromwellienii ca prooroci din Vechiul Testament, francezii În 1789 Îmbrăcați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
preferințele politice. Dar eleganța își pierde forța în fața prostiei pure și s-au găsit și câțiva care să nu-și înfrâneze pornirile. Din când în când, auzeam câte unul iscodind-o pe Sheba în parcare sau pe terenul de joacă, buimăcind-o cu vulgara lor curiozitate până ceda. N-au ajuns niciodată la acea intimitate imediată pe care și-o doreau. Însă de obicei reușeau să extragă ceva informație ca premiu de consolare. De la aceste mici cutre s-a auzit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
prefacă încet-încet în nisip, prin eroziunea stăruitoare la care erau supuse din afară; o mare curbură având să miște direcțiile istoriei. Mai erau, pentru înșelarea timpului, trăsurile cu doi cai sau un cal, proaspăt lăcuite, pentru o clientelă încă zgomotoasă, buimăcită de binefacerile ce se anunțau ca după orice război, mai ales că ziarele, unele reînviate, altele noi, deși amestecau păreri contradictorii, toate la un loc profețeau o pace definitivă, fără amenințarea altei conflagrații, numai că fiecare vedea pacea în felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
văzusem până atunci, ca-ntr-un miracol, în care mă pierdui a doua oară. Își trecu mâinile prin părul meu, mângâindu-mi fruntea, obrajii. Șoptea: - Te iubesc! Te iubesc! Eu nu mai știam ce să spun, căci dumnezeirea clipei îmi buimăcise mintea, și în timp ce ridicându-se în picioare începu cu adevărat să-și lepede puținele haine de pe ea lăsându-le să cadă pe moalele covor persan, eu mă îmbătam la statura ei pe care, mutând-o acum din întâia clipă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
colonelului comandant (el mi-a dat și recomandarea) și în freamătul general de entuziasm de după atitudinea lui Ceaușescu în augustul acelui an, când rușii invadaseră Cehoslovacia. Abia revenit la facultate, am și fost confruntat cu o întâmplare care m-a buimăcit. Într-o joi, parcă, am fost convocați toți membrii de partid din facultate, dar și alți studenți, la o „adunare generală deschisă“. S-a discutat antologia de poezie românească scoasă de N. Manolescu. Făcuse oarecare vâlvă cartea, pentru că apăreau acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nu s-a trezit din somnul cel de moarte. El a rămas în stadiul de maimuță rozând roșcove, ca în epoca de aur a guvernării comuniste sau ca fiului rătăcitor din Sfânta Scriptură. Trăim într-o lume năucă. Oamenii sunt buimăciți. Aceeași așteptare, aceeași sărăcie îneacă inima românului în lacrimi și deznădejde, duse până la disperare. La tot pasul, fețe triste și frunți întunecate, cadavre neînhumate. Patronați și conduși de foștii peceriști, acum deghizați în P.S.D., fost altădată partid național creștin, întemeiat
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
vor muri în veci, atâta timp cât slujesc Neamului și lui Hristos Dumnezeu. Previziunile lui Corneliu Zelea Codreanu din pădurea Dobrina, Huși, anul 1919, au fost confirmate de istorie și trăite de neamul nostru. Lupta între materie și spirit continuă. Am fost buimăciți și striviți de tăvălugul bolșevic la care am răspuns mulți cu neputință și pasivitate, alții cu trădare. Legionarii au răspuns cu luptă, sânge și moarte. Lupta legionară s-a dat și se dă în pas cu istoria. Autoritățile naționale și
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
pentru noi românii, care mocnesc și își așteaptă ospățul. CORBII Corbii zilelor noastre „îndrăgi-i-ar ciorile și spânzurătorile”, ca și cei din trecut, porniți pe jaf și stricăciune, grași și rotofei, doldora de euro, nemunciți, pierduți în fabuloasele averi, buimăciți de grija de cum să-și mai dosească jaful, în tainice cotloane, rod din carnea cât a mai rămas a bietului român sărăcit, macină și doboară temeiurile noii rânduieli umane pentru care s-a dat sânge și morminte. Noi, legionarii, am
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
lui moartea lui Oană: -Viața noastră pentru moartea căpitanului!!! Cei patru sute cincizeci de luptători răspunseră, mulți cu ochii În lacrimi: -Viața noastră pentru moartea căpitanului!!! Pietro nu mai putea să-i stăpânească. Putea doar să-i conducă prin mijlocul șirurilor buimăcite de spahii, putea doar să fie suflet din sufletul lor, fără porunci, fără manevre. Erau purtați cu toții de un val mai puternic decât ei. Iar valul acela dădu peste cap aproape o mie de războinici ai imperiului, strivi cai și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cu toată rușinea. Noroc că toate contracțiile fuseseră nervoase și leziunile superficiale. Lenora se izbise cit putuse cu capul, cu trupul, de tot ce găsise ia îndemînă și dase foc cu spirt patului. Nemaipomenit! Mini socoti că scena asta, care buimăcea pe Lina, nu era chiar o abatere de la un drum parcurs destul de logic de exaltata Lenora, de la începuturile carierei ei tragice, până la acele culminări. Trecuse și asta! Se vindecase de arsuri, de lovituri, clar adio liniștea și binele de mai
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Și totuși mă asaltau îndoieli: dar dacă ce preconiza Popescu era adevărat? Poate că exista și o altă scară de valori... Tocmai asta susținea dînsul. Mentorul ne vorbea de existența a două culturi, una falsă, alta autentică. Epitetele lui mă buimăceau. Tocmai despre ce susținea Popescu că e autentic, bunul meu simț țipa că este fals. Mă obstinam să cred că opera nu-l poate sacrifica pe autor. Ar fi trebuit, dimpotrivă, să-l exprime. Fără sinceritate, obținem un zero artistic
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
a cutremur. În mijlocul țarcului, Înconjurați de grămada rotitoare a vițeilor, cei doi rânjeau tot prostește, ca și cum ar fi fost obișnuiți cu tot ce se Întâmpla În jurul lor și nimic nu li s-ar fi părut nefiresc. Directorul, și el puțin buimăcit de acea zarvă, Încheiase, tot ca și cum lucrurile n-ar fi fost altfel decât oarecare: „Tovarășul veterinar va continua mai târziu cu partea a doua a intervenției. În ordine, doi câte doi, poftiți spre ieșire”. Ajunși afară, Baronu strigase: „Erau beți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de câte cinci. Obiectele nefolositoare, ca pachetele rămase de la merinde și efectele personale sau tot ceea ce v-ar stânjeni mișcările libere ale brațelor și ale picioarelor trebuie să fie aruncate în râu. Nu luați la voi decât armele. Ostașii erau buimăciți. În același timp, dinspre oameni începu să bolborosească ceva asemănător cu bulboanele pământului. Nu avea legătură nici cu sunetul glasurilor, nici cu aparența de mișcare. Oamenii priveau la stânga și la dreapta dar, de vreme ce li se interzisese să vorbească între ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
linie de flăcări curgând ca un râu, tocmai de la Nagahama până la Kinomoto, lângă poala muntelui pe care se aflau. Flăcările se întindeau din loc în loc, cât vedeai cu ochii - un torent continuu de foc, cu cercuri luminoase. — Ce-i asta? Buimăciți un moment, își veniră, dintr-o dată, în fire. — Să mergem! Repede! Santinelele coborâră pe fața râpii ca și cum și-ar fi pierdut echilibrul și o luară la fugă să anunțe tabăra principală. Legănat de anticipările glorioase pentru a doua zi, Genba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]