214 matches
-
spate. — Ești sigur? Poate că ai căzut cu spatele pe o stâncă, și apoi ai alunecat în apă, ceea ce ți-a creat impresia că ai fost îmbrâncit. Erai cam băut, știi. {i doctorul zicea că se poate să rămâi cam buimăcit un timp, după toată povestea asta. Mă simțeam prea istovit și prea necăjit ca să mai continuu. Fusese o nebunie s-o pornesc atât de departe. — În ordine, Titus, să lăsăm lucrurile aici. Nu relata nimănui cele ce ți-a spus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mă aibă la festival. Drumul lung parcurs cu trenul până la Tulcea a fost foarte obositor și greu de suportat datorită căldurii mari de afară. După primii pași pe care i-am făcut pe peronul gării din oraș, amețit de căldură, buimăcit de oboseala ce se acumulase după o noapte de nesomn, zăpăcit și dezorientat că eram pentru prima dată la Tulcea, uitându-mă speriat în stânga și dreapta m-am trezit acostat de un cetățean ce se prezentase, dar, din cauza oboselii nu
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
Pensionarii, cu gurile larg deschise, i-au făcut speriați loc să treacă. Din cauza șocului, n-aveau puterea să se depărteze de tramvai. Dacă domnul Aron ar fi întors capul, s-ar fi repezit toți spre vagon. O mână de necăjiți, buimăciți de sumele pe care le auzeau, și un negustor de vapoare excentric, ce se îndrepta vorbind răstit cu un funcționar de-al său spre una dintre căsuțele acoperite cu carton asfaltat de la marginea cartierului. Un dialog de afaceri cu atât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
lideri iranieni cu care să se poată susține o politică de diplomație productivă. Eu am sperat, în timpul anilor cât am fost secretar de stat, că momentul sosise. În 1997, votanții iranieni au ales un președinte reformist, Mohammad Khatami, care a buimăcit lumea (și ne-a surprins și pe noi) când a pledat pentru dialog și și-a exprimat respectul pentru tradițiile și idealurile americane. Văzusem falși reformiști moderați și înainte în Iran, dar blajinul Khatami părea veritabil. Am simțit că deschisese
by MADELEINE ALBRIGHT [Corola-publishinghouse/Administrative/999_a_2507]
-
un „duh al sărbătorii”, așa cum se întâmplă, de pildă, la Iași, ci Note de tereN 111 mai degrabă ritualitate mecanică. Numărul mare de jandarmi, de garduri de protecție, pompieri, trupe din Inspectoratul pentru Situații de Urgență (ISU), poliție rutieră mă buimăcesc, totul îmi dă impresia unui pelerinaj militarizat, în care domnește o stare de suspiciune generalizată și o teamă difuză, combinată cu obsesia organizării perfecte. Acum îmi revine în minte un text polemic al lui Tudor Arghezi, despre procesiunile din Dealul
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
este țuica, bre, Costică? De data asta mă ochește unde mă pricep. Îmi umflu pieptul și răspund: Alcool etilic, că de cel metilic orbești! Zîmbește, auzind atîta deșteptăciune. Și ce face alcoolul ăsta după ce îl înghiți? Cam arde măruntaiele și buimăcește creierul. Așa este, văd că ești capabil de discuții elevate. Dar de ce devii dependent de el? Este ca și tutunul. Se formează niște mișcurici în sînge, care se zvîrcolesc ca naiba dacă n-au ce bea. De data asta l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cele pe care le vom descoperi pe drumul acestei schimbări. Și mai înseamnă că trebuie să fim pregătiți să înțelegem, să acceptăm și să implementăm schimbarea. În privința responsabilității, cred ca este a noastră, a tuturor. Învățământul ne privește pe toți.‟‟ Buimăcit de nenumăratele idei, teorii, „implementări‟‟, un ultim român conchide : ,, Păi eu zic să desființăm școlile profesionale și după câțiva ani să le înființam iar, să scoatem examenele de admitere la liceu și facultate, fiecare profesor să predea, fiecare, după manualul
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
lui Goethe, în versiunea franceză. Vreau să mă adun; sunt împrăștiată și răvășită: viața, bucuria de a te simți trăind, chiar pentru bucuria altora (e și bucuria mea), pulsul de viață nobilă, pe care tu o înnobilezi, toate m’au buimăcit. Odaia ta, cu cele șase crisanteme galbene, străjuind fotografia ta, îmi pare că-ți primește salutul amintirii și că s’a înviorat; biuroul iluminat tare, singur, păstrează cu nota solemnă a cărților aliniate elegant aerul demn și plin de consimțire
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Crușețul nu mai există. [...] Mama 3/1949 I 28 martie, luni, Sl[atina] [1949] [...] La gară, posomorât, cumnatul meu, cu vestea asta catastrofală: Muma rechemată la Cra[iova]. Abia ce-și dezmorțise bietele oase bătrâne. Sunt eu însămi atât de buimăcită de această lovitură, îmi dau seama că acest început este de fapt continuarea cumplitei nenorociri pe care au trăit-o. Muma plecase pe jos să ia autobuzul care ar fi dus-o la Cr[aiova], unde prostănacul de Oct[av
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
rând, deoarece, În tot deceniul opt, Ceaușescu se bucura Încă de un sprijin amplu, politic și mediatic, iar În țară, nemulțumirile, tot mai accentuate, vizau mai degrabă un compartiment sau altul al vieții sociale; de altfel, destul de abila mascaradă naționalistă buimăcea pe nu puțini. Ceea ce oponenții lui Ceaușescu din exterior ignorau era că toate criticile care i se adresau ca exponent și responsabil pentru mizeriile populației, el și camarila sa le luau ca „un atac la șeful statului”, făcând apel la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
astăzi, Întreg frontul literar - dar și intelectual, artistic, universitar! - e la pământ, pradă ușoară a nu contează cărui guvern sau ministru tembel, frustrat față de unele „nume” sau, pur și simplu, un rudimentar resentimentar, iar scriitorii, dar și alții, se Întreabă buimăciți de ce intelectualii, vârfurile intelectuale ale acestei țări, urmașii de drept ai celor care au aprins flacăra națională a acestui popor și care au contribuit efectiv la eliberarea națională și la constituirea statului român, sunt Încă o dată dați la o parte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
și s-a cantonat în casele scăpate de la foc, rămase goale, ale celor uciși. Timp de câteva zile, a fost liniște totală. Dar, într-o noapte, în revărsatul zorilor, tătarii au intrat în oraș și surprinzând în case pe oștenii buimăciți de somn, i-au măcelărit, foarte puțini scăpând din ei în cetate. Au adus, apoi, șapte mașini de război în fața zidului proaspăt făcut și, după câteva zile și nopți de bombardament cu grele pietroaie, l-au dărâmat. Năvălind apoi prin
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Parcă erau niște creaturi ce se interpuseseră între mine și Zid. Păreau că mă-ntreabă: De ce ești aici? Ce cauți? N-am fost în stare să răspund la întrebare. Somnul scurt în toiul frigului n-a făcut decât să mă buimăcească. Orice urmă de căldură din corpul meu dispăruse, iar în minte îmi pluteau doar forme abstracte. Îmi simțeam trupul și capul străine. Nu erau ale mele. N-aveau cum să fie. Erau prea grele. Am decis să plec repede din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Tactica e una extrem de minuțios pusă la punct. Noaptea autorul nu doarme și pune la cale tot felul de strategii de prins în plasă cititorul, cititorii. Scrie povești, ca să-l prindă. Scrie poezii ca să-l vrăjească. Scrie eseuri ca să-l buimăcească. Îl blestemă uneori, a se vedea cazul Arghezi. Îl momește în cele mai obscure locuri, apoi îi trage realitatea de sub picioare. Numai dacă iei proza lui Mircea Eliade, de exemplu și deja ai o mulțime de capcane întinse bietului cititor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Cred c-am e-xa-ge-rat, scandează el într-un târziu, cu glas incolor, atent doar să nu se bâlbâie. însă ochii lui, atât cât văd eu din ei, îmi spun cu totul altceva. Ceva care mă tulbură ca o pâclă groasă, buimăcindu-mă și mai tare. îmi e ceva neclar, îmi scapă ceva de sub control. Dintr-odată nu mai am chef de nimic. Vreau să fiu singură. — Cred c-ar fi mai bine să plec, șoptesc, mai mult pentru mine. îți las
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
o păpușă de porțelan: micuță, durdulie, cu ochii albaștri ușor tiviți cu negru, cu fața albă și buzele foarte roșii. S-a așezat în trăsură cu satisfacția de a se ști frumoasă. Zogru a privit-o cu ochii lui Pampu, buimăciți de somn, și și-a adus brusc aminte de ea. El și Ioniță au urcat în coada trăsurii, iar Iscru s-a așezat cu vizitiul, pe capră. Bagajele erau bine fixate, unele în trăsură, altele în coșul mare din spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
luă lampa ceea veche de metal înnegrit și încerca s-o pună între mâinile omului ei. Femeia parcă nu mai avea astâmpăr, făcea mișcări dezordonate, își plesnea fruntea, se lăsa pe vine în fața băncii și imediat ridicându-se, uitându-se buimăcită prin încăpere. Deodată se repezi la bătrânul cu care venise și care acum ronțăia un măr scos de cine știe unde. Îl zgâlțâi așa de tare și neașteptat încât bătrânul uită să mai înghită bucata de măr mușcată și căscă niște ochi
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
Cămașa bleu și sarafanul albastru ar fi trebuit să-i aducă Luanei simțirea gingașă că trecuse în rândul adolescenților. Dar ea se considera încă un copil. Întoarsă după-amiaza de la școală, se așeza lângă Dan pe băncuța de afară și acolo, buimăciți de întâmplările zilei, căutau să-și adune gândurile. Aveau amândoi simpatii și antipatii în rândul dascălilor, dar mozaicul de situații la care erau expuși făcea, de cele mai multe ori, ca afinitatea cu cei de la catedră să nu fie din cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de o parte și structura și suculența unui concept filosofic pe de alta au la bază același material; ambele «gîdilă» mintea în mod similar. Motivul este simplu: filosofia și anecdotele au izvorît dintr-un impuls identic - acela de a ne buimăci modul în care percepem lucrurile, de a întoarce lumea cu susul în jos și a scoate la lumină adevărurile ascunse, adesea stînjenitoare, despre viață. Ceea ce un filosof numește revelație pentru un glumeț e doar o poantă." (p. 8) Cu o
Hohotul filosofilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6775_a_8100]
-
Trebuia să-l Însoțească cineva. Sau să Înconjoare locul de Întâlnire, rămânând ascunși. Chiar atunci, din spate se auzi un glas: — Oameni din Hachisuka! Am venit eu la voi. Aș dori să vorbesc cu Stăpânul Shichinai. Se Întoarseră Într-acolo, buimăciți de surpriză. Mitsuhide se apropiase pe neobservate și-i cerceta calm. Shichinai era cam derutat, dar, cum el era căpetenia, făcu un pas Înainte. — Ești Hachisuka Shichinai? Întrebă Mitsuhide. — Eu sunt, răspunse Shichinai, ținând capul sus. Se afla În fața oamenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
sau pierduseră, se Întreba Tokichiro, respirând greu. — Hei! Unde ne aflăm? strigă el spre oricine l-ar fi putut auzi, dar nimeni nu știa exact unde erau. Doar vreo jumătate din oamenii săi mai rămăseseră În viață și cu toții erau buimăciți. Ploaia se oprise, iar vântul slăbise. Razele intense ale soarelui se revărsau prin norii risipiți. Odată cu sfârșitul furtunii, infernul de pe Dengakuhazama se mistuise Împreună cu fulgerele ce se Îndepărtau, iar acum nu mai rămăseseră decât cântecele greierilor. — Alinierea! ordonă Tokichiro. Soldații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
de câte cinci. Obiectele nefolositoare, ca pachetele rămase de la merinde și efectele personale sau tot ceea ce v-ar stânjeni mișcările libere ale brațelor și ale picioarelor trebuie să fie aruncate În râu. Nu luați la voi decât armele. Ostașii erau buimăciți. În același timp, dinspre oameni Începu să bolborosească ceva asemănător cu bulboanele pământului. Nu avea legătură nici cu sunetul glasurilor, nici cu aparența de mișcare. Oamenii priveau la stânga și la dreapta dar, de vreme ce li se interzisese să vorbească Între ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
linie de flăcări curgând ca un râu, tocmai de la Nagahama până la Kinomoto, lângă poala muntelui pe care se aflau. Flăcările se Întindeau din loc În loc, cât vedeai cu ochii - un torent continuu de foc, cu cercuri luminoase. — Ce-i asta? Buimăciți un moment, Își veniră, dintr-o dată, În fire. — Să mergem! Repede! Santinelele coborâră pe fața râpii ca și cum și-ar fi pierdut echilibrul și o luară la fugă să anunțe tabăra principală. Legănat de anticipările glorioase pentru a doua zi, Genba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
colegiu, o să ajungă un atlet de prima mână; Rabbit știe bine cum merg lucrurile. Urci treaptă după treaptă, până când ajungi în vârf și toată lumea te aclamă; din pricina sudorii care îți brobonește fruntea, nu poți vedea foarte bine și gălăgia te buimăcește, simți că ți se desprind picioarele de pe pământ și atunci ești în aer, la început nu chiar uitat, doar în afară, și te simți bine, și relaxat, și liber. Ești în afară, în aer, și într-un fel parcă lichefiat
John Updike Fugi, Rabbit by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8410_a_9735]
-
care-ți iau respirația) la fel ca pe personaje. La care se adaugă un filtru de culoare albastră, de o subtilitate rar întâlnită. Montajul e numai bine dozat din punctul de vedere al vitezei. Ceea ce bănuiesc că i-a cam buimăcit pe spectatorii de atunci, care abia se obișnuiseră cu tăietura bruscă, nervoasă, a celorlalte două filme ale lui Besson. Iar când vine vorba de momentul suprarealist al peliculei, cinematografia lui Carlo Varini și montajul joacă un rol crucial. Halucinația lui
În apărarea Marelui albastru by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11845_a_13170]