218 matches
-
de suportabilitate emoțională. Deși aceste istorii sînt apreciate de mulți cititori, ca și filmele horror, nu am recurs la acest mijloc cu intenția de a provoca un șoc cititorului, deși am trăit destule situații de acest fel, pe bune. Povestirea "Bulboana Floricica" (p. 218) este limita suportabilului pentru mine și chiar mi-a stors multe lacrimi în copilărie și nici acum, la bătrînețe, cînd recitesc povestea aceasta, nu pot să mă abțin de la emoții cu efecte periculoase pentru inimă. În noaptea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pentru mine și chiar mi-a stors multe lacrimi în copilărie și nici acum, la bătrînețe, cînd recitesc povestea aceasta, nu pot să mă abțin de la emoții cu efecte periculoase pentru inimă. În noaptea Învierii stăteam cu ochii țintă pe Bulboană, uneori chiar la miezul nopții, așteptînd o minune. Știam povestea fetiței Floricica și m-am îndrăgostit de ea. Îl ascultam pe tata povestind, ochii mi se umezeau și nu de puține ori chiar plîngeam de-a binelea. Îmi învingeam frica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ori chiar plîngeam de-a binelea. Îmi învingeam frica de noapte, de întuneric și nu mă descurajam cînd demersurile mele erau zadarnice. Mă obișnuisem să stau de veghe singur în noapte, așteptînd flăcărui violete în locurile comorilor îngropate sau la Bulboana Floricica, sperînd că fetița va veni îmbrăcată ca o mireasă și eu... jucînd rolul mirelui, care avea vreo zece ani pe atunci. O lacrimă pentru fetița care s-a sinucis, neînțelegînd, mititica, dimensiunea gestului său. O lacrimă de copil revoltat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
băieții noștri luați de turci... Multe povestiri au un resort real, care le-a împins spre ieșirea la lumină. Cînd am ajuns primar al orașului Iași, de cîte ori treceam pe lîngă rîulețul Nicolina sufeream. Îmi aduceam aminte de o bulboană, botezată de copii "Supa Dracului" (p. 85), situată pe pîrîul Ghireni. În bulboana aceia oamenii aruncau toate mizeriile produse de om. Era oribilă și acolo chiar s-a înecat Ion Duhan, un măgar și jumătate. Și după 30 de ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
a împins spre ieșirea la lumină. Cînd am ajuns primar al orașului Iași, de cîte ori treceam pe lîngă rîulețul Nicolina sufeream. Îmi aduceam aminte de o bulboană, botezată de copii "Supa Dracului" (p. 85), situată pe pîrîul Ghireni. În bulboana aceia oamenii aruncau toate mizeriile produse de om. Era oribilă și acolo chiar s-a înecat Ion Duhan, un măgar și jumătate. Și după 30 de ani această tragedie (a micului pîrîu, nu a lui Duhan) îmi era încă vie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ar trebui să crape exact sub picioarele nesimțiților și... gogîlț, să-i înghită. Revin la pîrîul ăsta pîrlit, numit și el Ghireni. Cînd venea primăvara era mai vrednic și mai dodoloț și se apuca din nou să sape la o bulboană în care apa fierbea ca într-un cazan. Malurile se surpau și acolo, în cazanul ăla, se amestecau ca în iad, tot felul de mizerii pe care oamenii, pe care i-am botezat nesimțiți, nu cei ca noi, le aruncau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
aruncau tot timpul acolo. Amestecul diavolesc de hoituri, gunoaie, frigidere, baterii, găleți, butoaie, comprese, seringi, olițe de noapte și altele, fierbea acolo și creau o zeamă groasă, aproape ca o cremă mai fluidă. Closetul unui alt dobitoc, situat pe buza bulboanei, își aducea contribuția la spurcatul amestec. Cînd pîrîul devenea un pîrlit de pîrîu, cu un firicel de apă mai sfrijit ca un robinet incomplet deschis, atunci apa din bulboană înceta să fiarbă. Încălzită de soare, se apuca să fermenteze. Natura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
o cremă mai fluidă. Closetul unui alt dobitoc, situat pe buza bulboanei, își aducea contribuția la spurcatul amestec. Cînd pîrîul devenea un pîrlit de pîrîu, cu un firicel de apă mai sfrijit ca un robinet incomplet deschis, atunci apa din bulboană înceta să fiarbă. Încălzită de soare, se apuca să fermenteze. Natura, săraca, știa că vor fi nesimțiți pretutindeni și a creat niște gîngăniuțe mici, de nici nu poți să le vezi. Acestea se hrănesc cu mizeriile omului și nu numai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Acestea se hrănesc cu mizeriile omului și nu numai, reușind să transforme aceste infecte locuri în forma pe care Dumnezeu a lăsat-o. Dar nu întotdeauna reușesc, le trebuie mult timp să lucreze. Dintre toți nesimțiții care vărsau mizeria în bulboană unul era la fel de nesimțit cît tot restul la un loc. Dobitocul ăsta se numea Ion Duhan. Îi mureau găinile pe capete, cred că era o pedeapsă a lui Dumnezeu, și el le căra în bulboană. Tot el omora cîinii prinși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
nesimțiții care vărsau mizeria în bulboană unul era la fel de nesimțit cît tot restul la un loc. Dobitocul ăsta se numea Ion Duhan. Îi mureau găinile pe capete, cred că era o pedeapsă a lui Dumnezeu, și el le căra în bulboană. Tot el omora cîinii prinși în laț la coșerul cu porumb și-i ducea apoi tot la bulboană. Nu-i păsa că mai la vale erau fîntîni în preajma pîrîiașului și era insensibil la rugămințile oamenilor care beau apă spurcată. Într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
se numea Ion Duhan. Îi mureau găinile pe capete, cred că era o pedeapsă a lui Dumnezeu, și el le căra în bulboană. Tot el omora cîinii prinși în laț la coșerul cu porumb și-i ducea apoi tot la bulboană. Nu-i păsa că mai la vale erau fîntîni în preajma pîrîiașului și era insensibil la rugămințile oamenilor care beau apă spurcată. Într-un fel, Ion Duhan trăia el însuși în cea mai cumplită mizerie. Omul ăsta, ca și toți ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
el, pentru că este un nesimțit și jumătate. Trebuie să vă spun cinstit că eu nu sînt imparțial cînd vorbesc de dobitocul ăsta nenorocit. Asta ca să judecați dumneavoastră imparțial. Deci, Duhan a umplut roaba cu gobăi pierite și a pornit spre bulboană. Pe drum se întîlnește cu învățătorul Luca, un om simțit aproape la fel de mult ca și mine. Domnule Duhan, îngroapă-le, nu le arunca la bulboană. Sînt bolnave, o să transmită boala peste tot. Și ce? Dure-m-ar capul pe mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
judecați dumneavoastră imparțial. Deci, Duhan a umplut roaba cu gobăi pierite și a pornit spre bulboană. Pe drum se întîlnește cu învățătorul Luca, un om simțit aproape la fel de mult ca și mine. Domnule Duhan, îngroapă-le, nu le arunca la bulboană. Sînt bolnave, o să transmită boala peste tot. Și ce? Dure-m-ar capul pe mine... Rîde și limba îi iese prin găurile lăsate de dinții lipsă. Lasă că și cei rămași erau negri ca smoala. Dar de ce să facem rău
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cum mi-au trimis boala asta la găini? N-au făcut-o voit, omule. Nimeni nu ți-a vrut răul... Dar ce, eu vreau răul cuiva? Ce-o fi, o fi, eu ce vină am? Ion Duhan merge ferm spre bulboană și învățătorul Luca se ține după el. Îl roagă, îl imploră, dar totul este inutil. De altfel știe că ceea ce face el n-are sorți de izbîndă și mai încearcă o stratagemă. Dă-mi-le mie, le îngrop eu, te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
altfel știe că ceea ce face el n-are sorți de izbîndă și mai încearcă o stratagemă. Dă-mi-le mie, le îngrop eu, te rog frumos. Treburile mele sînt ale mele. Treburile dumitale sînt ale dumitale. Plouase puțin și în jurul bulboanei pămîntul era lunecos. Pîrîul nu mai avea aceeași forță, totuși curgea încă viguros și apa din bulboană bolborosea înfricoșător. Apa învîrtindu-se scotea la suprafață, pentru una-două secunde, hoituri de tot felul, resturi și... mi-i silă să povestesc. Duhan este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
-mi-le mie, le îngrop eu, te rog frumos. Treburile mele sînt ale mele. Treburile dumitale sînt ale dumitale. Plouase puțin și în jurul bulboanei pămîntul era lunecos. Pîrîul nu mai avea aceeași forță, totuși curgea încă viguros și apa din bulboană bolborosea înfricoșător. Apa învîrtindu-se scotea la suprafață, pentru una-două secunde, hoituri de tot felul, resturi și... mi-i silă să povestesc. Duhan este nervos și mișcările sale sînt prea bruște, prea apăsate. Merge cu roaba pînă la buza bulboanei. Apa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
din bulboană bolborosea înfricoșător. Apa învîrtindu-se scotea la suprafață, pentru una-două secunde, hoituri de tot felul, resturi și... mi-i silă să povestesc. Duhan este nervos și mișcările sale sînt prea bruște, prea apăsate. Merge cu roaba pînă la buza bulboanei. Apa era cam la 4-5 metri mai jos. Ridică roaba ca s-o deșarte și, buf!, lunecă cu totul. Hoștiobîlc! Cade în bulboană. Apa îl preia imediat, îl bagă la fund și-l scoate la suprafață. Răcnește după ajutor. Învățătorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Duhan este nervos și mișcările sale sînt prea bruște, prea apăsate. Merge cu roaba pînă la buza bulboanei. Apa era cam la 4-5 metri mai jos. Ridică roaba ca s-o deșarte și, buf!, lunecă cu totul. Hoștiobîlc! Cade în bulboană. Apa îl preia imediat, îl bagă la fund și-l scoate la suprafață. Răcnește după ajutor. Învățătorul aleargă spre casa unui gospodar, strigînd la rîndul lui după ajutor. Sătenii sar, caută, se bat cap în cap cu toții. Într-un tîrziu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
sufere ca și mine. Cum să suf... de ce... Limbric pune mîna la inimă, se învinețește, și, șotînc, șotînc, pleacă la bodegă. Spre seară se întoarce resemnat și se adresează rugător lui Salvatore: Dacă... tot îl schimbi... măcar să te cheme Limbricescu... Bulboana Floricica Floricica s-a născut în satul Cot, constituit din cîteva case rătăcite intr-un ocol mărișor pe care Prutul s-a gîndit să-l facă în favoarea României și în defavoarea URSS, țară mare amatoare de teritorii și care sigur a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
întreabă pe preot: Părinte, dacă moare un copil ca mine, unde ajunge, în rai sau în iad? În rai copilă dragă, sigur în rai, răspunde preotul uimit de întrebare. Peste cîteva zile Floricica a ieșit singură din Prut, dintr-o bulboană, renumită prin tragediile care s-au petrecut pe acolo. Locul acela a fost botezat "Bulboana Floricica". Se spune că în noaptea Învierii Floricica apare mergînd pe apă. Eu am așteptat-o dar nu a apărut. Floricica avea vîrsta mea. N-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
în iad? În rai copilă dragă, sigur în rai, răspunde preotul uimit de întrebare. Peste cîteva zile Floricica a ieșit singură din Prut, dintr-o bulboană, renumită prin tragediile care s-au petrecut pe acolo. Locul acela a fost botezat "Bulboana Floricica". Se spune că în noaptea Învierii Floricica apare mergînd pe apă. Eu am așteptat-o dar nu a apărut. Floricica avea vîrsta mea. N-am cunoscut-o dar știu povestea ei încă de cînd eram copil. Mă întristam și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Între confrați 183 Moartea capodoperei 186 Politică de nivel continental 189 Marea așteptare 192 Mona my love 195 În noaptea de Sfîntul Vasile 197 Hristos a înviat! 201 Lara 204 Mizerie fără farmec 207 Strunga Dracului 210 Ultimul viking 214 Bulboana Floricica 218 Ce, mă crezi proastă? 221 Dorințe satanice 225 Fabulații 228 Răzbunarea prostului 231 Floricel 235 Farmecul vieții 238 Gelozie și răzbunare 242 Treci la injecție! 245 Filozofie la un pahar 248 Minunile primăverii 251 Despre cuvintele demn, demnitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
zgomotul acela iritant al insectelor. Aerul încins se lichefiază în tentativa de a se răci, curgând opărit în apa mării. Unul în doi Numai prin ea pot să-mi sondez toate pliurile eului. E ca și cum te-ai cufunda adânc în bulboana memoriei, ca să dezgropi alarmat câte o mică parte din comorile copilăriei. Acum știu că nu mi-am pierdut puritatea de tot: era numai ascunsă bine și, desigur, n-ar fi ieșit la suprafață fără impulsul sentimentelor ei, reflectat în sufletul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
acolo, dispărând în centrul ochiului aceluia absorbant și nemaiântorcându-se la suprafață. Peștii care nimeresc acolo sunt înghițiți dintr-o dată. Am aruncat un băț și a fost imediat devorat de gol. Mă încearcă o chinuitoare curiozitate: dacă m-aș arunca în bulboană, poate c-aș reuși să fiu transportat direct în centrul pământului, poate c-aș ajunge în lumea cealaltă sau în celălalt timp, și astfel aș putea să trăiesc mai intens. Cine știe dacă, la un moment dat, n-am s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
fie narcisică. Călăuză Cred că Aia a dispărut tocmai pentru că, în momentul acesta, trebuie să rămân singur și să mă lipsesc de îndrumarea ei. E, așa cum a spus ea, proba ascezei. Îmi voi continua drumul. Nu mă mai pot opri. Bulboană Am avut un coșmar. Trebuia să ajung neapărat undeva, la un obiect ascuns, de o mare valoare. Nu puteam însă să știu despre ce era vorba. Lucrul cel mai straniu, și care a creat în mine o stare de permanentă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]