136 matches
-
scena stângii new-yorkeze până în 1948 - apoi niciunde. Portrete. Donna Patrice Cantrell era frumoasă, dar dură. O versiune puțin atenuată a tatălui ei, care era în stare să bea și gaz. Jukey Rosensweig era un tip mare și gras, cu ochi bulbucați din pricina tiroidei și cu ochelari cu lentile groase. Bill Wilhite era frumușel ca o cadră. Personajele secundare fotografiate de agenții FBI nu erau decât niște chipuri atașate la niște trupuri cu etichete: nume, date și convingeri notate pe dosul fotografiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
dar chiar dacă aș fi întîrziat, eram atât de liniștit, atât de ușurat, de parcă mi se luase o piatră de moară de pe suflet! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Ora a treia aveam Botanica. După ce a notat absenții, Crăcănel și-a îndreptat întrebător spre mine ochii-i bulbucați de cameleon: ― Ei, Bă-je-na-ru-le! Bi-le-tul! ― Poftiți, don' profesor! și i-l întinsei. M-a întrebat inutil: ― L-ai adus! ― Da, don' profesor l ― Ce a zis tată-tău? I-a plăcut anecdota? ― N-a avut timp să-mi spună. ― De ce
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Pe Tușa o găsiră vecinii căzută la pământ, cu brațele și picioarele moi, cu gura strâmbă din care curgea În praful bătăturii un fir lucitor de scuipat. Aluatul dăduse peste răscoale din copaie, oamenii și lucrurile Își lăbărțaseră și-și bulbucaseră nefiresc formele de cocă la căldura cuptorului ce-și pierdea Încet-Încet din putere. Tușa Îl Înfruntase pe Cel ce Doarme, iar el nu Îngăduise Îndrăzneala. A lăsat-o să trăiască Încă vreme destulă, nemișcată, mută, cu gura strâmbă, Îngrijită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu mantaua veche pusă direct peste cămășoiul de noapte, nebărbierit, cu părul răsculat. Săriră toți în picioare, strigându-și înfricoșați salutul milităresc. Generalul smulse o hârtie dintr-un teanc mare și o puse pe cel mai apropiat birou, sub ochii bulbucați de groază ai pisețului. ― Stai jos și scrie! ― Scriu, Înălțimea Voastră! Slujbașul își muie pana în cerneală cu o mână atât de tremurătoare, încât semănă mai multe pete pe birou de la călimară la hârtie, sub ochii încruntați ai generalului. Sosi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Își mai treceau vremea și bălăcărindu-se-n felul ăsta când îi ajungeau plictiseala și urâtul mai ceva ca într-o căsnicie. Își vărsau năduful și-și scoteau ochii unul altuia. Velicu se aprindea și se învinețea la față și i se bulbucau ochii-n cap cât cepele. Arăta mai mult ca oricând ca un cocoș țopăind și umflându-se-n pene pe o grămadă de bălegar. Pleca de la ea zbierând și înjurând și trântind ușa-n urmă, ca și cum s-ar fi scuturat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ar fi fost de-nțeles că era și ea dornică, dacă Velicu nu era în stare să-i dea ce-i trebuie, și uite-l acum și pe el beat tot ca și ăla, roșu-vânăt la față și cu ochii bulbucați de furie când i-a făcut vânt ăluia peste o masă cu platouri cu trufe. Nu e vorbă, că-n felul ăsta mai învioră atmosfera, cam stătută altminteri la ora aia, două dimineața, cu invitații zăcând în fotolii, îmbuibați și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
gară într-o tăcere încordată. Cum naiba putea fi așa de puternic mirosul când pusesem blugii la fundul valizei? Ar fi trebuit să-i bag într-o pungă. Am achitat cursa și am șters-o șchiopătând din fața șoferului cu ochii bulbucați de plâns. Taximetriștii bucureșteni sunt niște ființe extrem de afectuoase; despărțirea de client îi lasă adesea cu sechele. Odată luat biletul, m-am târât până la tren și am ajuns primul în compartiment. Am desfăcut rapid valiza și, după cinci minute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
văzut când ați urcat la bord Ofițerul exterior însărcinat cu admiterile a uitat probabil să... Se opri din nou, părând să realizeze cât de puțin, probabil era ca ofițerul de la admitere să fi uitat una ca asta. Ochii i se bulbucară. Falca i se desprinse nițel. Mâna sa grasă schiță un gest iute spre suflorul de la șold. Gosseyn lovi, o dată, în falcă, îl prinse pe om în brațe și-l purtă, leșinat, până la o canapea. Îl scotoci rapid, dar nu găsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
văzut când ați urcat la bord Ofițerul exterior însărcinat cu admiterile a uitat probabil să... Se opri din nou, părând să realizeze cât de puțin, probabil era ca ofițerul de la admitere să fi uitat una ca asta. Ochii i se bulbucară. Falca i se desprinse nițel. Mâna sa grasă schiță un gest iute spre suflorul de la șold. Gosseyn lovi, o dată, în falcă, îl prinse pe om în brațe și-l purtă, leșinat, până la o canapea. Îl scotoci rapid, dar nu găsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
dacă i-ar fi cerut, dar îndată ce mirosea că Moașa avea chef să-l înșele, turba. Ieșea din arhivă, încuia ușa și patrula pe coridorul unde se afla camera Moașei. Se agita ridicol și agresiv, cu ochii lui de viezure bulbucați de furie neputincioasă, de gelozie și de suferință și ai fi zis că, văzînd-o pe Moașa, vom asista la o scenă violentă, cu reproșuri amoroase. Când colo, în clipa aceea Arhivarul se fâstâcea, se înroșea tot, își recăpăta aerul supus
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
care i-ar fi permis să fie auzit de pe scenă dacă ar fi țipat. Îl privi pe prim-ministru, care ajunsese acum la punctul culminant al discursului său. —Kobi! strigă, folosind o poreclă de mult uitată. Kobi! Ochii îi erau bulbucați și fața îi șiroia de transpirație. Agenți de securitate din toate părțile închideau acum cercul, doi de fiecare parte, împreună cu cel care se apropia din spate. Erau gata să se năpustească asupra lui, după cum fuseseră antrenați, când un al șaselea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
se citeau tot Abraham mar Terah anacku. Eu, Avraam, fiul lui Terah. Shimon simțea cum se albește la față. Îl cuprinse un fel de panică grețoasă, începând de la cap, apoi scurgându-i-se prin piept până în măruntaie. Ochii i se bulbucară până când literele deveniră încețoșate și nedeslușite. Eu, Avraam, fiul lui Terah, am grăit astfel în fața judecătorilor. Pământul unde l-am dus pe fiul meu, pentru a-l sacrifica acolo Celui Sfânt, Muntele Moriah, acest loc a devenit pricină de ceartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ai lăsat să zic-o vorbă, remarcă una dintre femeile îmbufnate care țineau cearșaful. Dă-i voie Iu’ domnu’ Gonzalez să vorbească. — La atac! La atac! strigă din nou Ignatius și mai furios. Ochii lui și albaștri și galbeni se bulbucaseră și scăpărau. Cineva aruncă fără tragere de inimă un lanț de bicicletă pe deasupra dulapului cu registre și răsturnă fasolea la pământ. — Bravo, uite ce-ai făcut! spuse Ignatius. Cine ți-a spus să dai jos plantele alea? — N-ai spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
dacă i-ar fi cerut, dar îndată ce mirosea că Moașa avea chef să-l înșele, turba. Ieșea din arhivă, încuia ușa și patrula pe coridorul unde se afla camera Moașei. Se agita ridicol și agresiv, cu ochii lui de viezure bulbucați de furie neputincioasă, de gelozie și de suferință și ai fi zis că, văzând-o pe Moașa, vom asista la o scenă violentă, cu reproșuri amoroase. Când colo, în clipa aceea Arhivarul se fâstâcea, se înroșea tot, își recăpăta aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Mulțumește-te cu prostituatele!" Mă silești să-ți reamintesc că noaptea ai niște vise din care dragostea e, de obicei, exclusă. ― Pentru că nu visez aproape nici un lucru în forme firești. Azi-noapte am visat un monstru. Avea cap de pasăre, ochi bulbucați de broască. Și, când deschidea gura, sâsâia ca șerpii. Sau râdea nerușinat ca o tîrfă."Abjură gândul că aș fi un monstru", sâsâia el. Și râdea iar. "Abjură și declară că sunt frumos." Apoi a început să-și învîrtă capul
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
ținut pe dietă de război, își pierduse tot părul și ajunsese aproape imobilizat de o grăsime hidropică. Câinele arăta ca un animal amfibiu din timpuri străvechi menit să se bălăcească în noroi. În timp ce Resi îl mângâia, ochii lui cafenii se bulbucau orbiți de extaz. Orice reacție cât de mică din partea lui venea ca răspuns la atingerea degetelor care îi mângâiau blana. Nu o cunoșteam bine pe Resi. Mă făcuse să îngheț odată, destul de la începutul războiului, când cu glas șoptit mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
aceeași vârstă cu Pascalopol, însă cu părul negru pieptănat bine într-o coafură japoneză. Fața îi era gălbicioasă, gura cu buzele subțiri, acre, nasul încovoiat și acut, obrajii brăzdați de câteva cute mari, acuzând o slăbire bruscă. Ochii îi erau bulbucați, ca și aceia ai bătrânului, cu care semăna puțin, și avea de altfel aceeași mișcare moale a pleoapelor. Era îmbrăcată cu bluză de mătase neagră cu numeroase cerculețe, strânsă la gât cu o mare agrafă de os și sugrumată la
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
frate, am ceva să-ți mai spun. Felix comunică seara lui moș Costache dorința lui Iorgu, făcîndu-i acestuia un portret din cele mai măgulitoare, așa, din scrupul amical, deși nu-și făcea iluzii asupra prestigiului său pe lângă moș Costache. Bătrânul bulbucă ochii mari. - Ți-a spus el că cumpără? Auzi dumneata, și cât dă? - Dă cât ceri. Vrea să discutați! - Păi, nu mi-a trimis el vorbă prin Stănică zilele trecute,cînd l-am întrebat, că nu e amator? Spunea că
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pe Stănică. - Tinerețe, tinerețe, parcă sunt iar student! exclamă Stănică, privind semnificativ spre moș Costache și se prinse în vals cu studenta. Aceasta întrebă pe bătrân peste umărul lui Stănică: - Moșule, nu mai ai o țigară? G. Călinescu Bătrânul, înspăimîntat, bulbucă ochii mari, nerăspunzând, apoi la o întoarcere a fetei se strecură pe ușă și dispăru. - Unde e moșul? întrebă aceasta fără tact. Ce, moșul esupărăcios? Însuși Stănică își dădu seama că limbajul acesta era cam prea nepotrivit, și făcu semn
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
grăbească spre locurile lor de îmbarcare! Ca o maimuțărire a celor sfinte, scrise la 2 Samuel 5:24, peste frunzarele duzilor din liziera autostrăzii se înfiripă și se apropie un vuiet de pași. Ochii vâscoși ai celor patru bagaje se bulbucaseră de teroare. Stăpânii acelor ochii, cele patru bagaje, fugiră mâncând pământul, încercînd să scape în direcția contrară. În cinci metri însă, vuietul de pași îi ajunse. Îi încălecă. Îi strivi de asfalt ca pe o mână de chiștoace fumegânde. Îi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
14,25, cum ședeau și se uitau localnicii, mai buimăciți unii la alții, (neștiind nici măcar de ce se uitau, fiindcă, de văzut, se mai văzuseră), taman atunci pavajul din pietre lustruite și lăcuite de râu întins sub tălpile lor, o dată se bulbucă și se cutremură. Dar nu îndeajuns de înspăimîntător. Sau exagerat. Nu mai puternic decât clănțănitul în gol al unui dulău mânios. Ori decât duruitul unei tarabe de lemn răsturnată pe o stradă liniștită. Și abia atunci aproape întreaga gloată alăturată
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
calea istorică pe care o vor apuca lucrurile și totodată și dintr-un sentiment sincer de oroare împotriva brutalității. Era însă o deosebire de manifestare între ei. Suflețel se agita furibund, clamând contra "oamenilor cavernelor", zburlindu-și părul cu mâinile, bulbucând ochii ca sub impresia teroarei. Dar asta numai la colțuri de stradă pustii sau între patru ziduri. De asemeni Gulimănescu, într-un stil mai potolit. Dan Bogdan însă, care când îmbrățișa o convingere cu încetul o păstra cu oarecare tenacitate
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
după prestanța socială, împărțiți în grupuri bogate și sărace. Ion fusese un copil inteligent, încât învățătorul Herdelea voia să facă un "domn" din el, dar din pricina sărăciei, acesta și-a întrerupt studiile. El este văzut diferit de alte personaje: George Bulbuc crede că e "arțăgos ca un lup nemâncat", pentru Vasile Baciu e o "flandură", pentru familia Herdelea, Ion era mai "deștept decât toți flăcăii din Pripas". Flăcăului îi plăcea să muncească și avea o anume religiozitate față de muncă: el se
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
cu inima zgribulită, murmurând din buzele-i albe: ― Doamne-Dumnezeule... Dumnezeule... Ușa se deschise larg, cu zgomot mare, izbindu-se de perete. Din întuneric apăru pretorul cu o foaie de hârtie în dreapta, în ținută de campanie, cu ochii stinși în obrajii bulbucați sub casca de fier. În dosul lui veni plutonierul, de asemenea cu cască, ținând ceva pe brațul stâng și în mână, cu privirea speriată, ca și cum ar fi fost sigur că pretorul are să-i facă vreo observație aspră. În întunericul ușii
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Sursele lexicografice indică sinonimiile calce-mare = rostopască, calce-mică = untișor și, de asemenea, o floare cu frunze mari și flori galbene, calciu (plural călci, diminutiv călcea). Dicționarul etnobotanic înșiră numeroase alte denumiri sub care este cunoscută această plantă (caltha palustris): bilbor, bolboci, bulbucă, bulbuci, bulbuci de baltă, canjană, căriciu, ceapă nemțească, chelcheză, gălbinele, gloanță, grînișoare, jarea galbenă, laba gîștii, ochiul boului, scîlci. Cea mai apropiată formal de baza apelativă a toponimului este chelcheză (cu ă > e și c > che, ca în cămașă > chemașă
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]