196 matches
-
cauză l-au privit cu dușmănie când și-au auzit numele și porecla. Toți aveau câte o poreclă ce părea să aibă legătură directă cu fizicul lor ori cu anumite „calități” și deprinderi căpătate în timp: Șoarece, Cobra, Păsărică și Buldogul. Acordându-i-se cuvântul, procurorul Zapciu a trecut în revistă referatul cu propunerea de arestare preventivă pentru cei patru inculpați. Vocea i s-a înăsprit vizibil în momentul sublinierii necesității privării de libertate. - Dacă furtul în sine poate fi interpretat
SUB IMPERIUL FRICII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355150_a_356479]
-
sau auzite în direct la telefon. Unele cu pedigree post universitar greu. Toate extrem de bine dresate! Mai ales cele tinere. Potăi autentice. Politicieni (=cațavenci) de toate calibrele, nu oameni politici (ei se nasc odată la un secol), de la pudeli la buldogi. Cu grade sau fără. Mulți așa-ziși reprezentanți ai societății civile! Interesant a lipsit unul, pe care îl simpatizez pentru argumentele sale. Nu e singurul. Cabotini din mass media, în frunte cu CTP, acest Robespierre al mediei românești, ce devine
TABLETA DE ÎNAINTE DE WEEKEND (14.5): COTROCENI S.R.L. (SEZONUL 9) de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 601 din 23 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355216_a_356545]
-
care, muncind acolo, câștiga bine și îi ajuta pe cei de acasă. Și s‑au înmulțit aceștia, în timp. Au apărut case noi, mari și spațioase, s‑au ridicat câteva vile împrejmuite cu gard de beton după care se tolăneau buldogi și alte rase de câini mari și răi, au apărut autoturisme străine, elegante și scumpe, care treceau în mare viteză pe ulița principală, lăsând în urmă frânturi de manele din boxele deschise la maxim. Magazinele erau ticsite de mărfuri diverse
CHEMAREA DESTINULUI (15) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354391_a_355720]
-
ne-am înțeles. - Ce-i atâta grabă? Mai sunt trei zile până atunci, timp în care se pot întâmpla multe, replică Andrei. Ce, te dai deja învins? Sau ai comis-o? Când dracu că pe stadion parcă erați mâța și buldogul? - Și eu aveam de gând să-ți propun să renunțăm la pariu, interveni și Marian. - Măi, voi chiar v-ați bolânzit? Ce v-a apucat dintr-o dată? Ori v-ați îndrăgostit amândoi de fată? - Acum sunt altele datele problemei. Simt
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1170 din 15 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353609_a_354938]
-
de a ceda Capitala. Practic fără luptă, cu toate că a avut fonduri cu nemiluita. Masochistul motan Dănilă și-a luat pliciul! Lipsa crasă de imaginație a condus, normal, la predarea tuturor foncțiilor. Spre disperarea marinarului-bișnițar cu resursele țării și spre bucuria buldogilor. Sigur se lasă cu congres. Îl vor arde și pe boculean, deși, la Napoca-Cluj s-a lăsat cu diverse cântări ... Să fie o pedeapsă pentru locuitorii de la poalele Feleacului!? Vom vedea! Lista scurtă a „greilor” se încheie cu farsorul spay
TABLETA DE WEEKEND (5): TOT RĂUL SPRE BINE! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 539 din 22 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358340_a_359669]
-
Safir Publicat în: Ediția nr. 494 din 08 mai 2012 Toate Articolele Autorului Sunt ultimul călător ce ți-a bătut la poartă; Greu ai deschis, se epuizaseră bateriile de la telecomandă. M-ai condus în casa ta înaltă, păzită de trei buldogi ținuți pe sârmă și de-un sistem sofisticat de alarmă. Ți-am lăsat urme de noroi peste tot: Pe parchet, pe covoare și pe gresia adusă cu mult efort din Spania. Mi-ai aruncat priviri piezișe, dar zâmbeam prefăcut. Mi-
SUNT ULTIMUL CĂLĂTOR... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 494 din 08 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358632_a_359961]
-
tare, o să-mi facă rău Pândesc ibricul ca un popândău Să fluiere semnalul de macaz! Degeaba-mi spui că nu învăț deloc Mi-e dor de o cafea ca de un drog Și bând-o, să mă simt ca un buldog Hrănit pe dinăuntru doar cu foc Mă amăgesc la fel ca un naiv Că această ceașca aburindă Cu toate ridurile din oglindă Dezvoltă intelectul meu nativ. Referință Bibliografică: Mai doresc iubito o cafea / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
MAI DORESC IUBITO O CAFEA de ION UNTARU în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359612_a_360941]
-
de toți pereții și să-i arate el cum trebuie să meargă lucrurile în sector. Total nepăsător la ce îi rezerva viitorul, șeful serviciului intră în renumitul birou al președintelui, calm, ba chiar puțin zâmbitor, dacă ne putem imagina un buldog în această postură. Primi prima rafală, fără să se mire, era de mai mulți ani în această slujbă și, la întrebarea președintelui: cum este posibil să fiu eu cel mai puternic om de pe planetă dacă nici măcar nu-mi pot săruta
CEL MAI PUTERNIC OM AL PLANETEI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340447_a_341776]
-
de fidel cititor al poetei, mă-ndeamnă la reflecție. Îngerii urcă la cer pentru că acolo e locul lor, nu printre pământenii care au adunat în ei tot răul universal, printre oameni care se hăituiesc între ei, se autodevorează precum furnica buldog și se plâng apoi de durere, întristare și suspin, - cum ar zice sacerdotu', - dom' popa. De acolo, ei ne veghează și ne zâmbesc. Dacă vor; dacă pot, dacă au cui, dacă au pentru ce și cine. Primul cuvânt din prima
PROF. VASILE POPOVICI, MEMBRU LSR – FILIALA IAŞI de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341959_a_343288]
-
alege libertatea în detrimentul siguranței. Pierderea democrației nu se face prin revolte populare și lovituri de stat sângeroase. Se întâmplă treptat, prin alunecare de teren stimulată de frică. Ironia este că siguranța pe care o alegem în detrimentul libertății sprijinind liderii radicali, „buldogii politici”, este ingredientul final al terorii pe care o eliberăm. Nu poate exista pace atunci când violența este apanajul conducerii. Nu poate exista bunăstare atunci unii sunt mai liberi decât alții. Nu poate exista siguranță, nicăieri în Europa, atunci când liderii statelor
Am ajuns să trăiesc cu frică () [Corola-blog/BlogPost/338040_a_339369]
-
Acasa > Literatura > Naratiune > ZI DE VARĂ, PROZĂ DE MARIANA ZAVATI GARNER Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 622 din 13 septembrie 2012 Toate Articolele Autorului �Mariana Zavati Gardner Zi de vară -Nu vreau sa iau prânzul cu buldogul! Elenaîși trage scaunul aproape de cel al lui Victor, a cărui față se luminează. Îi atinge buzele. Mosoare de ploaie lovesc ferestrele curbate. -Trebuie Elena! -N-are rost să ne grăbim,Victor. Una din duminicele astea, aș vrea să lenevesc în pat
ZI DE VARĂ, PROZĂ DE MARIANA ZAVATI GARNER de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 622 din 13 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343631_a_344960]
-
care, muncind acolo, câștiga bine și îi ajuta pe cei de acasă. Și s-au înmulțit aceștia, în timp. Au apărut case noi, mari și spațioase, s-au ridicat câteva vile împrejmuite cu gard de beton după care se tolăneau buldogi și alte rase de câini mari și răi, au apărut turisme străine, elegante și scumpe, care treceau în mare viteză pe ulița principală, lăsând în urmă frânturi de manele din boxele deschise la maxim. Magazinele erau ticsite de mărfuri diverse
EPISODUL 10, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377388_a_378717]
-
nu face vreo dramă Când mintea e plină de boli! Promiteți că faceți spitale Dotate la fel ca-n vecini, Dar bolile voastre mintale Ne vând chiar și morți la străini! Mai dați-vă jos din palate Păzite de vajnici buldogi! Deși vă purtați la cravate, Nu sunteți decât demagogi! Uitați că ulciorul se sfarmă Și nu e de nici un folos?! O clipă-i de-ajuns să adoarmă, Iar voi vă treziți colo jos! O șansă mai dați omenirii Și celor
DEMAGOGI ȘI CORUPȚI de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 2335 din 23 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381072_a_382401]
-
în pielea multora din ei după ce vor cădea de la putere. Închipuiască-și cineva numai că, după căderea lor, scabroasele afaceri de tot soiul, neesceptînd pe acelea ale canonizatului mucenic, ar intra într-o epocă de modestă și conștiincioasă revizuire, că niște buldogi de judecători, spaima oricărui suflet patriotic, ar căuta să afle izvoarele de înavuțire în doi-trei ani a o mulțime din tagma sfinților foști fără de arginți și oricine va înțelege fiorul misterios, frigurile cari trebuie să cuprinză pe aciia a căror
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
carte frumoasă și auzim cornul de vînătoare și foiala gîfîită a droaiei de cîni. Rar ne aducem aminte de superbe imagini, de cîinele cafeniu plîngînd la moartea Procridei, de potăile arcuite misterios printre picioarele armatelor lui Carol cel Mare, de buldogul Tump, păzind efigia bătrînului Hogarth, de cîinii eleganți ai lui Bruegel, de cățelușa albă a donei Goya, de cîinii savanți ai lui Tiepolo, de năstrușnicul cîine al lui Giacomo Balla... Sîntem puternici și am uitat de cîini. Am crezut că
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
stătea sprijinită de crosă, ținând piciorul drept Încrucișat peste glezna stângă. Avea o tunică albastră și o eșarfă roșie. Între urechile blănoase purta o fundă roșie. Era greu de spus dacă zâmbea sau mârâia. Wolvereta noastră avea ceva din tenacitatea buldogului de la Yale, dar avea și eleganță. Wolvereta nu juca numai ca să câștige. Juca și ca să-și mențină silueta. La țâșnitoarea din apropiere am pus un deget peste gaură, făcând ca jetul de apă să se Înalțe sus, În aer. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
aflau deja. Unul câte unul, dispăreau după colțul din dreapta al clădirii și le auzeam ecourile pașilor pe marmura holurilor. Nu ai bagaj! observase Dutrumof. Își sculase capul din mâinile alea pline de grăsime și fălcile i se mișcau asemeni unui buldog care mănâncă ceva. De ce nu ai bagaj? Bună dimineața și ție! spusei ironic. De ce nu ai bagaj? Doar n-ai de gând să pleci, nu-i așa? Să fugi ca un laș și să ne lași aici să putrezim, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
căzut al grafului. Slujitorul Rufus îl deșerta la câteva zile, în timpul nopții, îngropând conținutul în locuri tainice, undeva pe dealuri, pentru ca nimeni să nu poată folosi secrețiile grafului la farmece necurate. Alături de jilț, lungit pe mozaicul vegetal, stătea un enorm buldog, privindu-l fix pe Bătrân, gata să-i lingă mâna sau să-l sfâșie. Răspundea la numele de Reprecht, dar numai dacă accentuai și întârziai cât se cuvine pe sunetul "h". Avea pieptul larg și pântecelele supt, de parcă n-ar
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
retragere. Astfel de câini sunt folosiți la vânarea bourilor sălbatici. Aleargă pe lângă ei, le sar în cârcă, se prind puternic cu picioarele și ghearele de greabăn, înfigându-le colții ascuțiți în carotidă. Bourul mai aleargă în agonie câțiva kilometri cu buldogul înțepenit pe spinare, ca-ntr-o pașnică relație simbiotică, după care se prăvălește mort, fără să aibă habar cine și în ce fel l-a răpus. Ruprecht avea aceeași privire neîncrezătoare și același chip bont ca ale grafului. Oare această
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Sac. Caes. Matis Consiliari, Bellic, Camerari Suprem Colonell, Pragensis et Eiusdem Militiae Generalis. Galeria de portrete se încheia, firește, cu cel al lui Jordan von Saxa. Tabloul îl reprezenta în postura Sfântului Eustacius, în costum de vânătoare, alături de calul și buldogul său, îngenuncheat și cu mâinile împreunate în dreptul ochilor, în fața unui cerb falnic, ca un Crist răstignit pe cruce între coarne. Bătrânul stătea uimit în fața celor două ipostaze ale grafului, într-una prosternat și în cealaltă paralizat, întrebându se care din
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
căzut al grafului. Slujitorul Rufus îl deșerta la câteva zile, în timpul nopții, îngropând conținutul în locuri tainice, undeva pe dealuri, pentru ca nimeni să nu poată folosi secrețiile grafului la farmece necurate. Alături de jilț, lungit pe mozaicul vegetal, stătea un enorm buldog, privindu-l fix pe Bătrân, gata să-i lingă mâna sau să-l sfâșie. Răspundea la numele de Reprecht, dar numai dacă accentuai și întârziai cât se cuvine pe sunetul "h". Avea pieptul larg și pântecelele supt, de parcă n-ar
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
retragere. Astfel de câini sunt folosiți la vânarea bourilor sălbatici. Aleargă pe lângă ei, le sar în cârcă, se prind puternic cu picioarele și ghearele de greabăn, înfigându-le colții ascuțiți în carotidă. Bourul mai aleargă în agonie câțiva kilometri cu buldogul înțepenit pe spinare, ca-ntr-o pașnică relație simbiotică, după care se prăvălește mort, fără să aibă habar cine și în ce fel l-a răpus. Ruprecht avea aceeași privire neîncrezătoare și același chip bont ca ale grafului. Oare această
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Sac. Caes. Matis Consiliari, Bellic, Camerari Suprem Colonell, Pragensis et Eiusdem Militiae Generalis. Galeria de portrete se încheia, firește, cu cel al lui Jordan von Saxa. Tabloul îl reprezenta în postura Sfântului Eustacius, în costum de vânătoare, alături de calul și buldogul său, îngenuncheat și cu mâinile împreunate în dreptul ochilor, în fața unui cerb falnic, ca un Crist răstignit pe cruce între coarne. Bătrânul stătea uimit în fața celor două ipostaze ale grafului, într-una prosternat și în cealaltă paralizat, întrebându se care din
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de un metru pătrat pe care fratele meu și cu mine, din motive sfidător sentimentale, lipisem un mare număr de fotografii lucioase, opt pe zece. Doamna Silsburn s-a așezat, ineluctabil, în singurul fotoliu în care îi plăcea răposatului meu buldog să doarmă; brațele fotoliului, îmbrăcate în pluș murdar, fuseseră supte și năclăite de bale de-a lungul multor coșmaruri canine. Unchiul tatălui miresei - marele meu prieten - părea să se fi evaporat. Și doamna de onoare era de nevăzut. — Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
acum căldură de la stomac, și asta era tot. În living-room nu se produsese nici o schimbare de bun augur în comportamentul musafirilor mei, cu excepția faptului înviorător că unchiul tatălui miresei se alăturase grupului. Se cuibărise în vechiul fotoliu al răposatului meu buldog. Piciorușele îi erau încrucișate, părul pieptănat, pata de sos la fel de frapantă și - luați aminte! - trabucul era aprins. Ne-am salutat unul pe celălalt la fel de extravagant, de parcă aceste separări intermitente ale noastre deveniseră subit prea lungi și inutil de greu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]