835 matches
-
care-l investighez. Dar dă din deget în fața mea. În clipa următoare se duce spre un șemineu de care se sprijină, cu mâna liberă așezată pe consolă, șoptind: — Probabil că vecinii or să chiuie de bucurie când or să apară buldozerele. O ușă deschisă, cu cadru lat dă spre o altă cameră, albă, cu parchet și stucaturi complicate pe tavanul, zugrăvit în alb. În direcția cealaltă, un alt cadru se deschide într-o cameră în care stau aliniate corpuri de bibliotecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
niște blugi Lee, o minge de piele „Flacăra Roșie“ și-un radio, încât ne-am dorit cu toții, o vreme, să luăm un pumn în gură de la dl Guță. C37 n-a fost însă un bloc obișnuit. De la bun început. Macaralele, buldozerele, betonierele și muncitorii au uruit, au boncăluit și au înjurat la înălțarea lui mai tare ca-n alte părți. Sângele care i-a picurat la temelie, din rănile și juliturile noastre (căpătate în luptele fratricide dintre D-uri), n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
așa destul de jegoase. A doua zi dimineață, generalul Logue a dat semnalul, și armata de mașini grele a Început asaltul final asupra pieței, mușcînd din marginile ei și Înghițind clădirile, una cîte una. Erau macarale cu mingi de demolat și buldozere enorme blindate, ale căror șoferi aveau căști și ochelari de protecție și le manevrau din cuștile lor de oțel. De fiecare dată cînd se prăbușea o clădire, muncitorii ovaționau, după care Încărcau bucățile de moloz În camioane gigantice, cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
plecat, trîntind ușa În urma ei. Am auzit yala Închizîndu-se scurt, urmată de țăcănitul descendent al tocurilor ei pe scări. A urmat apoi un zgomot blînd și Învăluitor, al ușii de la intrare deschizîndu-se și apoi zgomotul, tot mai puternic, al unui buldozer ce urca dealul pe Cornhill, cu șenilele de oțel țăcănind amenințător. M-am cocoțat pe fotoliu și m-am Întins pe spate, cu toate cele patru picioare În aer. Am Închis ochii. Am făcut mai mult decît să-i Închid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
dar soarele îi alungase sub un copac, unde mâncau înghețată de vanilie și se strâmbau la o bătrână care ieșise să-și plimbe canișul. Un duduit infernal se apropia de ei, iar copii, privind mirați înspre capătul străzii, văzură un buldozer portocaliu, gigantic, înaintând încet. Era condus de Takamura, acesta fiind îmbrăcat ca de obicei într-un costum gri-deschis, o cămașă albă, cravată roșie cu rațe portocalii pe ea și pantofi negri, curați ca lacrima. Opri buldozerul în mijlocul străzii. Copii îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
capătul străzii, văzură un buldozer portocaliu, gigantic, înaintând încet. Era condus de Takamura, acesta fiind îmbrăcat ca de obicei într-un costum gri-deschis, o cămașă albă, cravată roșie cu rațe portocalii pe ea și pantofi negri, curați ca lacrima. Opri buldozerul în mijlocul străzii. Copii îl strigară: - Ce faci, nene Takamura? - Uite, voi sparge strada ca să repar niște cabluri, răspunse japonezul preocupat. Mulțumiți de explicație, copii dădură din cap că bine și plecară să mai cumpere niște înghețate. Patru-cinci capete se aplecară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
să mai cumpere niște înghețate. Patru-cinci capete se aplecară curioase din balcoane. Takamura își începu munca: încercui spațiul în care urma să lucreze cu opt stâlpi de metal de care legă o panglică lungă de plastic, sparse asfaltul cu cupa buldozerului, scoase câteva zeci de metri cubi de pământ și pietriș, opri buldozerul, coborî din el și începu să dea târcoale găurii pe care o făcuse. - Spor la treabă, îi ură o gospodină pe fereastra bucătăriei. - Mersi la fel, doamnă, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Takamura își începu munca: încercui spațiul în care urma să lucreze cu opt stâlpi de metal de care legă o panglică lungă de plastic, sparse asfaltul cu cupa buldozerului, scoase câteva zeci de metri cubi de pământ și pietriș, opri buldozerul, coborî din el și începu să dea târcoale găurii pe care o făcuse. - Spor la treabă, îi ură o gospodină pe fereastra bucătăriei. - Mersi la fel, doamnă, zise Takamura. Începu să măsoare ceva, cercetând o carte și alte câteva hârtii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Vrei amendă? - Nu. Zise speriat omul de la balcon. - Atunci? Vă dau la toți amendă, jur, la toți care se bagă vă dau amendă! E împotriva legii! Și tu închide groapa! Mă auzi!? Takamura dădu trist din umeri, se urcă în buldozer și împinse grămada de pământ peste cablurile fierbinți. Apoi turnă beton, îl netezi cu un aparat sofisticat, japonez, și îl uscă cu un foen. Vișină privi aceste acțiuni cu ură și dușmănie. - Mama voastră de străini, zise când Takamura termină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
acțiuni cu ură și dușmănie. - Mama voastră de străini, zise când Takamura termină de uscat betonul, vă băgați cu toții nasul în țara noastră... de parcă nu ne-am descurca și singuri, așa cum ne-am descurcat până acum... Mâhnit, Takamura porni cu buldozerul înspre sediul firmei de la care îl închiriase. Vișină rânji triumfător și își aprinse un Carpați. - Și dacă te mai prind că îți bagi nasul unde nu-ți fierbe oala, te bag în pușcărie! urlă în urma japonezului. Mă auzi? Te bag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
muncă, un fel de amuletă sau talisman, te expune unor tentații intermitente, din când în când câteva secunde substrase de la obiectul principal al atenției tale, fie el un perforator de cartele electronice, cuptoarele unei bucătării, manetele de comandă ale unui buldozer, un pacient întins cu intestinele scoase pe masa de operație. În fond, e preferabil să-ți ții în frâu nerăbdarea și să aștepți să deschizi cartea când ești acasă. Acum da. Ești în camera ta, liniștit, deschizi cartea la prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de la care nu se poate sustrage? Imaginea ei, goală, sub soarele de la ecuator, ți se pare mai credibilă decât în spatele vălului de sultană, dar ar putea fi vorba de aceeași Mata Hari, traversând absorbită revoluțiile extraeuropene, pentru a deschide calea buldozerelor unei întreprinderi de ciment... Alungi această imagine și te concentrezi asupra șezlongului, care-ți apare prin aerul limpede al munților. Iată ca ești gata să lași totul baltă, să pleci, să găsești ascunzătoarea lui Flannery, numai ca să poți privi prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
rădăcina arborelui-om? E acră, acră-amăruie ca agurida... Eu am găsit leacul... umbrela verde-a seflerei, aphelandra zebrată, trompete roșii de maurandia, degete de anthurium...” A fost și-un cimitir, îmi spunea Ioan, dar într-o noapte au intrat cu buldozerele peste morminte, au curățat locul și au turnat în câteva zile fundațiile. Era cu bucăți de coaste, maxilare-n moloz, iar muncitorii mai scoteau câte-o tibie sau cranii când înfigeau cupa escavatorului. Au început să se-nchine, au vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
pe burta pacientului, să-i scoată tumoarea fără tăietură, își trece buricul degetelor peste pictura ștearsă, scoate batista și culege ceva. - Vezi, Voievoade? mi-arată batista cu un praf verde-negricios pe ea. Ăsta-i mai rău ca ateismul și ca buldozerele! Macină tot... Se-ntoarce spre călugăr: - Ne bate Dumnezeu, zici tu? S-a hotărât el, așa, să ne bată la tălpi, la palme? N-am fost cuminți? Am scuipat pe jos? Am dat vânturi? Cum ne bate? începe să urle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
bătându-și palmele deasupra capului: Haii-de Steaua! Haii-de Steaua! Bulevardul era curat. Un buldozerist Își luase angajamentul să-și petreacă nopțile la datorie, dacă va fi nevoie, asigurând astfel o bună desfășurare a traficului rutier spre bucuria participanților la trafic. Buldozerul putea fi văzut patrulând plin de importanță pe străzi, Împodobit cu panglici tricolore. Automobiliștii, puțini la număr, Îl salutau cu claxoane prelungi. Huruitul molcom al șenilelor era o garanție a Îndeplinirii cu succes a angajamentului. De oglinda retrovizoare atârna o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Tomaida, Mutu, Fați, Dădârlad, Niftode și Cuprian și, cât ai clipi, de picioarele lor, brăilenii, spre dimineață, după un zbor greoi ne-am dat drumul pe munții de grâu din partea de sud a orașului. Zeci de mii de oameni, excavatoare, buldozere, macarale, tancuri, veterani ai războaielor mondiale lopătau grâul în vagoanele strălungilor trenuri și noi schiam pe pârtiile afânate până la malul dihaniei leneșe, Dunărea, unde marinarii, profesorii, muzicienii, actorii, miniștrii, pușcăriașii și gravidele încărcau grânele în șlepurile care-și așteptau rândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
noapte, de zi, de cer plumburiu, de strigăte de pescăruș, de guri de pește, de safir, agate, aur, argint granit, gresie și au așteptat. În case, pe străzi în parcuri și, mai ales, la geamuri. Întâi o lamă uriașă de buldozer venită dinspre nord-est a înaintat încet până aproape de intrarea în oraș, pe Calea Galați unde începe Cartierul Vidin și se continuă cu Cartierul Progresul, apoi cu cele două lipovenești, Pisc și Brăilița. Sigur, mai existau și botezați români, dar într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Pisc și Brăilița. Sigur, mai existau și botezați români, dar într-o cantitate neglijabilă, având în vedere că-și măritaseră fetele cu lipoveni. După ce oamenii s-au plictisit de așteptare, au început să-și vadă de treburile obișnuite. Lama de buldozer a ras o vară întreagă până și gândurile îndrăgostiților cu direcția Luceafăr via Lună, dorințele hoților de a fi noapte veșnică și ale deținuților de a se teleporta, ale pescarilor braconieri de a deturna cursul Dunării pe deasupra orașului, ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
zburau pe stradă cu viteză infernală, bolizi luminoși pe griul lucios al șoselei. Dincolo, pândite de orașul devorator, foșneau, în noapte, lanurile. Ce poate fi mai sinistru decât obeliscurile oprite brusc la 45 de metri înălțime, ca tăiate de un buldozer uriaș și la ale căror ferestre luminate electric nu se văd copii strigându-și temele, brațe goale de femei întinzând pe sârmă rufele, tata asudând pe răsaduri, câinele amușinând prin preajmă, dudul din care săream pe țigla casei, urmărind de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și palpă cu podul palmei, globii oculari prin pleoapele umflate. Câteva clipe acul își încetă penetrarea. După ce văzu iar strada uriașă în dezmembrarea ei, casă cu casă, demolată sistematic, schele Piat, urcând și coborând de-a lungul zidurilor cât Chomolungma, buldozere și excavatoare mărșăluind pe lângă cohorte de salopete cu căști multicolore, basculante de 1000 tone, fornăind din frâne și îmbâcsind aerul cu gaze de eșapament, simți că rostul lui pe această lume, fără casă, fără atelier, fără ochi, a luat sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
clipa în care oprea trenul așteptat plecau firește doar cei în cauză. Fiindcă apucaseră să citească pe tabla indicatoare ceea ce refuzau ceilalți călători: destinație necunoscută. Cum aceștia apăreau din când în când în orașul la fel de retezat de lama uriașă de buldozer, cu cerul la fel de jos privindu-i de pe acoperișul gării, rezemat într-un cot și mirându-se: ăștia-s neschimbați! Cum netezeau cu pașii hârtoapele străzilor, cum anunțau pe domnii și doamnele, foștii colegi, de venirea lor. Nu se poate imagina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
destinului. Erau cei ce nu trebuiau să plece mai departe de casă. Evident, bieții de ei nici nu știau unde se află portul sau gara. Și i-a ținut zdravăn destinul, slăbind încet strânsoarea, până în clipa în care lama uriașului buldozer, după ce a ras tot, lăsând orașul cu o arhitectură pitică, parcă neterminată, a dispărut. Numai unul singur a reușit să ajungă la gară. A fost atât de fascinat de uriașii de fier, încât nu a vrut să mai plece. Medicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Așa-s nemernicii, cînd sînt în rahat, fug fuguța la noi, să-i salvăm. Eroii noștri erau muncitori la o balastieră dominată de partidul PDLSDR și cei cu podul erau de la alt partid, aflat la putere. Tiberiu era buldozerist și buldozerul lui era cea mai mare hurdubaie de pe o rază de zece kilometri. Separeul în care se bea vîrtos era la o bodegă și juca rolul de sală de așteptare la W.C. Totuși proprietarul o folosea pentru clienți mai simandicoși. Comisia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
mai cui? La cei omenoși, știți voi care. Tiberiu și cei patru ies din separeu. Trăiți, șefu'! A, uită-te și opoziția... Care opoziție, dom' primar? Noi sîntem cu mata de la început. Pe mine mă știți. Am avut afișul pe buldozer. Dar ai trecut la... Lăsați-i să creadă. Îi lovim din interior... Da, dom' primar, îi lovim din interior. Petrecerea se încinge și Tiberiu ia scame de pe dom' primar. Toarnă în pahar și-i șoptește la ureche: Un frigider, dom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
noastre, de mijloacele sofisticate de distrugere. Dacă acest "accident istoric", această întoarcere în vremurile de sălbăticie ar utiliza doar mijloacele timpurilor sale, adică bîta, piatra și, eventual, pumnul, efectul ar fi suportabil. Dar dacă se folosesc excavatoare pentru gropile comune, buldozere pentru împingerea cadavrelor, gloanțe, gaze, bomba atomică, bombe cu fragmentație, mine antiinfanterie? Ce scop au bombele care ucid ființele vii și lasă casele, apartamentele neatinse? Putem oare supraviețui pe planeta noastră dacă folosim tehnologii supersofisticate și avem dezactivate în creier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]