93 matches
-
prin drumurile cele mai afundate și nebătute” (în Cronica, an I, nr. 13, 10 mai 1915). Prima referire a lui Vinea la Strindberg (dar și la teatrul expresionist al lui Wedekind) datează, probabil, din 1915, cînd tînărul cronicar „desființa” piesa bulevardieră Papa Lebonard de Jean Aicard, pusă în scenă la Teatrul Național: „alegerea acestei comedii dezarmează pe cel care i-ar căuta calificativul în marginea vocabularului convenabil. Și o direcție înțeleaptă și diligentă, mărginindu-se doar la moderni, s-ar gîndi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pînă’n toamnă, precum și cel din Năpasta sau O făclie de Paște. Este omis - sau reinterpretat - Caragiale omul, refugiat (nepatriotic...) la Berlin. Iar Mitică este citit în cheia unui miticism contemporan și dezabuzat, care îl reduce la un fel de bulevardier fără bulevarde și care l-ar fi făcut să rîdă (sau să plîngă...) pe bietul scriitor. „Țara lui Caragiale” devine astfel „țara lui conu’ Iancu”, pamfletist genial la Gambrinus. Și cam atît... „Pe Mitică l-a ucis miticismul !” - se plîngea
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
de a-și procura hrana singuri, fără ca mâinile grijulii să le așeze dinainte blidul cu granule. Pe străzi au apărut pudeli fragili, smocuri de vată de zahăr mișcătoare Înțepând caldarâmul cu bețe subțiri, lipsiți Însă de damele al căror apendice bulevardier fuseseră până nu demult, ciobănești germani scăpați de orbii pe care-i aveau În grijă, terrieri jucăuși, obișnuiți să țopăie pe lângă șoldul stăpânilor, sau dobermani cândva agresivi, târându-și acum lesele În urmă ca pe niște existențe ratate. Ieșeau toți
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
instrumentaliza această joacă amoroasă. De pildă, se pot folosi de ea nu ca de o floare care le sporește frumusețea, ci ca de un ghimpe menit să provoace gelozia persoanei iubite. Este ceea ce face, printre alte soții zbuciumate, eroina comediei bulevardiere Flirt pour deux a lui Maurice Hennequin, scrisă în 1912. Această piesă forțează nota și abordează flirtul într-o manieră burlescă. Geneviève este măritată de trei ani cu Henri Destourelles, un afacerist. Tânăra femeie e măcinată de o bănuială, de
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
promit samariteanului că seara următoare nu voi mai pronunța nici Masturbie! Și mă țin de cuvînt. A treia întîlnire comună avea să lanseze un nou supranume pentru Gagniuc: "Ce mai faci, Labiche?!"... (E. Labiche a fost unul dintre marii dramaturgi bulevardieri ai Franței). Prietenul meu, iertător, dar mîhnit sincer, m-a luat de-o parte și mi-a adresat cuvinte greu de suportat: "Adică, n-or să facă legătura cei de lîngă mine? Îi crezi chiar proști? Te-am rugat, renunță
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
puțin în acest mic univers - de sancțiuni drastice. Iată de ce, la Goldoni, ea rămâne o sursă de socialitate, lipsită de primejdiile și de amenințările asociate de obicei supravegherii ordonate de autoritățile politice. Supravegherea de proximitate se regăsește în numeroase piese bulevardiere, numai că aici situația își pierde deseori mobilitatea și, devenită rigidă, fixează personajele în tipare, reducându-le la o funcție precisă. Să cităm, cu titlu de exemplu, un text emblematic, Gaițele, de Alexandru Kirițescu. Protagonistele (într-adevăr, toate femei) și-
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
se va ascunde în spatele ușilor unui dulap ori în vreo cămăruță de serviciu, de unde va vedea și va auzi totul. El devine astfel, fără să vrea, un supraveghetor căruia nimic nu-i scapă. Un spion. Un spion „din întâmplare”. Comedia bulevardieră îi acordă spectatorului statutul pe care acesta îl are de obicei în contextul supravegherii teatrale: suprainformat, el urmărește cursul evenimentelor înarmat cu un capital de informații furnizat de accidentele neprevăzute ale piesei. Comicul provine, înainte de toate, din ceea ce s-ar
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
unui „triunghi” aparent incomplet, dar care, în realitate - publicul știe asta -, are toate cele trei laturi: protagoniștii sunt acolo, numai că nu sunt cu toții „de față”. Prin context și, într-o și mai mare măsură, prin consecințele sale „conjugale”, comedia bulevardieră face să devină comică o situație care, altminteri, în planul scriiturii, nu diferă prea mult de aceea în care se află Britannicus și Iunia: femeia vorbește și aici știindu-se ascultată, cu deosebirea că, în exemplul dat, ea caută să
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
lumină, pe furiș; altfel, ele ar risca să clatine siguranța domestică familială, ce se cuvine apărată cu orice chip, și să spulbere toate iluziile pe care aceasta le întreține. Supravegherea este un test ale cărui rezultate sunt refuzate în comedia bulevardieră, pentru ca nu cumva fisura astfel revelată să amenințe perenitatea cuplului! Dar cu ce preț! Recentele montări ale unor piese din acest repertoriu, de la Grüber la Bezace, de la Lassalle la Lavaudant, refuză să mai vadă în dezvăluirile supravegherii aleatorii niște simple
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
Scrisori anonime, ori sunt antologate tematic: Procese istorice (1976), unde intră mai vechile Judecata focului, Procesul Horia (1967), Avram Iancu sau Calvarul biruinței (1970), la care se adaugă Adio, majestate! și Colivia cu năluci. Textele se definesc fie ca scheciuri bulevardiere de îndoctrinare, salvate, pe scenă, de la penibilul clișeistic prin jocul câte unui actor de talent (Grigore Vasiliu-Birlic în rolul negustorului bețiv Zigu din Oameni care tac), fie ca inconsistente replicații de „mușatisme”, ca ironizări ale moravurilor familiale mic-burgheze, fie ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290636_a_291965]
-
de distins, care o contemplă prin lornion, fiindcă "cetirea necontenită a uvrajelor" i-au "cam slăbit puterea razelor vizuale", altfel zis "ochelnica". Chirița este o contesă d'Escarbagnas și după cum s-a dovedit o Madame Angot, personagiu popular în teatrul bulevardier de la începutul veacului XIX. Ea e o cochetă bătrână și totdeodată o bună mamă, o burgheză cu dor de parvenire, dar și o inteligență deschisă pentru ideea de progres, o bonjuristă în fine. Amestecul de anteree și fracuri din aceste
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și tot atâtea trimise. Din 1906, existența lui I. căpătase o nouă dimensiune prin implicarea în politica militantă. Protestul tânărului dascăl, pe calea cuvântului și a scrisului, împotriva reprezentării în limba franceză la Teatrul Național din București a unei piese bulevardiere, provoacă, în seara de 13 martie 1906, o manifestație de proporții, reprimată de poliție. Urmează, în mai multe orașe, întruniri de solidarizare cu protestatarii. Propulsat astfel în tumultul vieții publice, profesorul de istorie întemeiază organizația Frăția Bunilor Români, devenită în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
celui care crapă de rîs, dar nu rîde. În scenariu, cum ar veni. Ce noapte! Mai alaltăseară, ies din atelierul din Armeană, cu gînd să-mi fac rondul de noapte, vorba lui Rembrandt. La Teatru, lume de pe lume. Intru. Comedie bulevardieră cu Horațiu Mălăele. Sală ticsită, rîs în cascade. Mălăele (în sfîrșit un actor care, sub mască nătîngă, e mereu sclipitor de inteligent) își face pauzele lui de haz enorm. Îi urmăresc, dincolo de textul bulevardier, oricum foarte amuzant, îi urmăresc aceste
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Teatru, lume de pe lume. Intru. Comedie bulevardieră cu Horațiu Mălăele. Sală ticsită, rîs în cascade. Mălăele (în sfîrșit un actor care, sub mască nătîngă, e mereu sclipitor de inteligent) își face pauzele lui de haz enorm. Îi urmăresc, dincolo de textul bulevardier, oricum foarte amuzant, îi urmăresc aceste pauze de mare comic, aceste răbdări prelungite, ritos prelungite, între vorbele care, și ele, evident, în gîjîiala, în bolboroseala, în poticneala lor, te duc în pragul leșinului. Ce mai! Un regal de muțenie revin
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Turcia. A fost distins cu Premiul Ministerului Culturii (1957) și cu Premiul Academiei Române pentru comedia Celebrul 702 (1962). A scris mai multe scenarii și dramatizări pentru radio, cinematografie și televiziune. Sinteză între teatrul cu mesaj politic orientat conjunctual și teatrul bulevardier, întemeiată mai mult pe o replică scânteietoare decât pe profunzimea situației dramatice, piesa Ziariștii așază în prim-plan devotamentul tinerilor ridicați de jos pentru cauza celor oropsiți de reprezentanții dornici de îmbogățire ai noului regim, constituiți în bandă pentru a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288173_a_289502]
-
domenii în care parodistul nu putea pătrunde fără grave consecințe, orice atingere fiind "un sacrilegiu sau pur și simplu un delict penal"2. În paralel au fost eliminate revistele umoristice (Veselia, Humorul, Papagalul, Pițigoiul, suprimate în 1947 sau 1948), comedia bulevardieră și revuistica, lansându-se, în schimb, reviste unice, riguros supravegheate, precum Urzica, apărută în 1949. Acestea sunt motivele pentru care în subcapitolele următoare vom insista asupra celor două moduri ale comicului cultivate cu precădere atât în prima cât și în
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sub aspectul acomodării expresionismului la noi, piesele rămân modeste sub raport estetic, cea mai izbutită fiind, probabil, Poste-restante, prin însușiri mai degrabă realiste decât expresioniste, ca și Omul de departe, aceasta din urmă reductibilă, în cele din urmă, la genul bulevardier superior, ilustrat cu succes și de alți dramaturgi, de la A. de Herz la Victor Eftimiu. Ca prozator, R. a fost remarcat mai ales pentru romanul cu substrat autobiografic Mâl, proiecție a unei obsesii erotice. Scris într-un stil limpede și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289077_a_290406]
-
cântând? Păi, dacă nu, îți fac un cântec să te-ndrepți curând. ...Marioara Ce sare anul în fiecare ceas din toamnă sare în primăvară, numai la sport nu sare nici măcar un pas. Caracteristica multora din aceste cântece este spiritul vechi, bulevardier, de prost gust. Într-adevăr, cu ce diferă cântecul scris în 1950 de Aurel Felea și N.Kanner: Cine mi-e drag mă așteaptă, Mă așteaptă undeva, Pe o străduță apropiată Mă așteaptă Cineva. de cel scris de - dar cine
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]