93 matches
-
după 16 ani, faptul divers sau pozele unor manechine cvasi-goale, amante sau nu ale unor fotbaliști miliardari, se lăfăie pe prima pagină a unor ziare care se vor „a patra putere În stat”, cum o fac În Apus doar foile bulevardiere...Ă Libertatea! Stăpână a capitalei, a marilor orașe ale provinciei, stăpână, În sfârșit, a României și, după cum o spunea parcă regretatul Marin Sorescu, „părea că În zilele și lunile acelea de la Începutul lui ’90 se sfârșise d’abia războiul!”. Libertatea
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
până în ’89 să ai caracter însemna să reciți poezele cu nea Nicu, să nu scrii lucruri care ți-ar face mâna să putrezeasă, azi o dovadă de caracter ar fi să nu lucrezi la agenții de publicitate sau în ziare bulevardiere. Să nu colaborezi cu barbarii ăștia. Vorbeam cu o tipă de la arhitectură, care face un doctorat pe tema caselor noilor îmbogățiți. Casele din Pipera, Provița, Cornu. Case din astea de un bun-gust strigător la cer. Și proiecte le mai face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
domenii; apoi autorii ruși descoperiți de vicontele de Vogüé, Tolstoi, Dostoievski și Gorki, cu operele lor construite pe mari probleme morale; și, În sfârșit, era să uit, Pour lire au bain și Pour lire au couvent, broșurile picante ale libertinului bulevardier Catulle Mendșs, cum și La Bible amusante a călu gărului iconoclast Léo Taxil. Atâția scriitori și alții Încă la care mă gândesc și azi cu plăcere, iar pe unii Îi iubesc, nu fiindcă toți ar avea azi aceeași strălucire sau
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
roșu și când pe verde, ca să le piardă la urmă pe toate. Uimit din prima zi de acest menaj În trei, de o compoziție atât de bizară că nici c-ar fi putut-o scorni fantezia vreunui autor de farse bulevardiere, lucrurile mi se lămuriră, vorba vine, cu rând și după pofta curiozității mele de către Însuși fostul procu ror, cumnat cu eroul cel tânăr și locuind cu un etaj mai jos. — Nu Înțeleg! i-am răspuns. — Cum nu Înțelegi? — Dar dumneata
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mă întristeze. Un om care a început extraordinar și pe carel apreciam, dar care a eșuat lamentabil, înainte de vreme. Pe de altă parte, posturile noastre TV au tratat regretabila scenă filmată de jurnaliștii de la Libertatea în stilul lor caracteristic - adică bulevardier -, în care ne arătăm scandalizați, dar ne frecăm palmele de plăcere că ni sa oferit pe tavă o asemenea deli catesă. Televiziunile care au dat în buclă filmulețul cu pricina șiau ridicat ele însele poalele în cap. Ele îl arătau
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
unde există foarte multe indicii autobiografice. În locul ocheadelor amuzate, a aluziilor malițioase, a sub- înțelesurilor împărtășite cu care Momentele ne obișnuiesc, avem parte de o ironie sarcastică, incomodă și neliniști- toare. De fapt, în locul umorului, avem sarcasmul, în locul comicului lejer, bulevardier, un comic problematic cu un dramatism conținut. Nu este nimic amuzant în acest moment care nu duce lipsă de un relief propriu grotescului ca expresie a deformării. Ce conferă unitate textului ? Din punctul meu de vedere, există două teme esențiale
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Într-un centru artistic viu al tineretului anilor ’60. Era pentru mine prima ocazie de a ieși În străinătate și, În plus, cu un spectacol de-al meu. Șeful... era o piesă jucată cu succes de Beligan, În stil tipic bulevardier, și evident că am vrut să explodăm convenția comico-lirică a realismului convențional. Am Înlocuit-o cu o caligrafie formală, abstractă, pe care o botezasem prozodejda, cuvânt ale cărui sonorități rusofile speram să-i convingă pe cenzorii uteciști că totul se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
de distins, care o contemplă prin lornion, fiindcă "cetirea necontenită a uvrajelor" i-au "cam slăbit puterea razelor vizuale", altfel zis "ochelnica". Chirița este o contesă d'Escarbagnas și după cum s-a dovedit o Madame Angot, personagiu popular în teatrul bulevardier de la începutul veacului XIX. Ea e o cochetă bătrână și totdeodată o bună mamă, o burgheză cu dor de parvenire, dar și o inteligență deschisă pentru ideea de progres, o bonjuristă în fine. Amestecul de anteree și fracuri din aceste
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
toate comentariile, foarte numeroase, unele extrem de favorabile, se referă doar la spectacolele cu piesele sale, și nu la textele tipărite. Autorul are contribuția sa la procesul de modernizare a dramaturgiei autohtone prin adaptarea modelului comediei de salon și al teatrului bulevardier francez și prin abordarea unor realități imediate ale timpului. La această activitate se adaugă și numeroasele traduceri, localizări și adaptări după piese ori scrieri literare celebre sau doar la modă, aproape toate servind, în epocă, la puneri în scenă: Lysistrata
HERZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287432_a_288761]
-
nuvelă de Francisc Munteanu). I se datorează peste o sută de localizări (comedii, farse, vodeviluri, satire), cu precădere din dramaturgia franceză și, mai rar, din aceea germană, cele mai multe făcute în asociere cu Tudor Mușatescu. Ușurătatea unor scrieri preluate din repertoriul bulevardier parizian este compensată, într-o măsură, de simțul teatral - strâns legat de acela comercial - al adaptatorilor. Părăsind „matca originală” și introducând personaje din mediul autohton, ei căutau să aducă o „dezlegare nouă” ori chiar să propună o „invenție proprie”, în
ALEXANDRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285240_a_286569]
-
a da ”viața” unor personaje pe care nu le poate salva nici macar ridicolul enorm. Se caută ”tipologiile”, se încearcă ilustrarea ”luptei de clasă”, se rostesc replici ce par extrase din ziarul partidului, iar rezultatul nu are nici macar credibilitatea unei comedii bulevardiere din perioada interbelică. Iar cel mai izbitor lucru este modul în care este prezentată muncă într-un film ce ar presupune o viziune eroizantă asupra șantierului tineretului voluntar. Pare că singurele activități sunt legate de rostogolirea la vale a bolovanilor
(Povești din) Filmul celor care muncesc () [Corola-website/Science/295669_a_296998]
-
Nistorescu declara pentru pentru Paginademedia.ro: "Vom încerca să dăm șah prejudecăților legate de media, de print, de politică, de societate în general. Încercăm să facem ceva nou în raport cu presa scrisă, care ori a adormit, ori a alunecat pe panta bulevardieră. Acum a venit momentul. Țin mult la acest brand. Îmi doream să reapărem pe hârtie, am mai spus asta, anul trecut am cumpărat și marca, iar acum apărem pe print." "Cotidianul va apărea pe o dominantă alb-negru, ca papionul fondatorului
Cotidianul () [Corola-website/Science/300038_a_301367]
-
următoare, poliția intră în apartament căutându-l pe Ludwig, care se pare că era terorist. Însă acesta dispăruse din apartament. În schimb, Katharina este arestată, umilită și suspectată a fi ea însăși o teroristă, onoarea ei fiind terfelită de presa bulevardieră. În final, ea ucide un reporter, care îi făcuse viața un iad.
Onoarea pierdută a Katharinei Blum () [Corola-website/Science/306589_a_307918]
-
având ca protagoniști un aristocrat onorabil și un republican laș, ridiculizat adeseori. Pentru a-și întreține familia Offenbach a frecventat în continuare ca violoncelist seratele pariziene. Însă nu pentru mult timp; revoluția din 1848 a obligat plutocrația și anturajul ei bulevardier, în majoritate monarhist, să fugă peste noapte din Paris. În februarie, Offenbach a plecat la Köln împreună cu tânăra sa soție și cu fetița lor nou născută, cu speranța să aibe acolo mai multe angajamente. Se pare că muzicianul nu dispunea
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
și doi veri au urmat cursurile acolo); l-a făcut, totuși pe Prinț să urmeze exemplul celor din familia Spencer, căci tatăl și fratele Dianei au fost la Eton. S-a ajuns la o înțelegere între Casa Regală și presa bulevardieră ca William să fie lăsat să studieze fără amestecul paparazzilor în schimbul actualizărilor dese privind viața Prințului. Apoi președintele Comisiei de Plângeri contra Presei, John Wakeham, a spus despre acest aranjament: "Prințul William nu este o instituție; nici o vedetă de serial
William, Duce de Cambridge () [Corola-website/Science/311455_a_312784]
-
cărțile de joc) a devenit o marcă pe care actorul a adăugat-o numelui său, transformând-o în renume. Sică Alexandrescu și Tudor Mușatescu au creat pentru Birlic aproape exclusiv spectacole comice, cel mai adesea cu piese ușoare, din repertoriul bulevardier. Sică Alexandrescu montează piesă după piesă cu Birlic în rolul principal, toate având un mare succes la public. Birlic a impresionat publicul și criticii teatrali prin creațiile sale actoricești complexe, având capacitatea de a trece foarte ușor de la un rol
Grigore Vasiliu Birlic () [Corola-website/Science/300000_a_301329]
-
liberă”, "„Ce naște din pisică”", după "„Ciocoi vechi și noi”" de Nicolae Filimon, redactată cu iscusință și cu oarecare farmec în reconstituirea atmosferei, a fost reprezentată în 1954 la Iași. Caracteristică pentru dramaturgia lui Tudor Șoimaru este combinarea meșteșugului teatrului bulevardier cu comandamentele extraliterare ale „artei” de propagandă impusă politic, pe coordonatele realismului socialist: un teatru cel mult agreabil, docil-convențional în formulele epocii, care a trecut rapid în uitare. Cele două biografii - ""Grigore Manolescu"" și "„Cezar Boliac”" - etalează o proză gazetărească
Tudor Șoimaru (scriitor) () [Corola-website/Science/323364_a_324693]
-
s-a remarcat în rolul Rică Venturiano din piesa „O Noapte Furtunoasă”, obținând premiul întâi la concursul organizat cu prilejul Centenarului Ion Luca Caragiale, iar în anul 1963 s-a bucurat de un real succes cu rolul Sebastien din piesa bulevardieră „Nud cu Vioară”. În această ultimă piesă l-a luat alături și pe fiul său, Gabriel Mircea Popescu, care, la numai nouă ani, a interpretat rolul lui Lauderdale. Peste ani, muzicianul Gabriel Mircea Popescu va înființa și conduce, până la decesul
Ion Popescu Lac () [Corola-website/Science/333918_a_335247]