291 matches
-
Sebeșan Ștefan, 69 ani l Ioja Petru, 92 ani l Varga Alexandru, 60 ani l Iliș Ioan, 79 ani l Oală Petru, 89 ani l Andrievici Petru, 67 ani l Ulrich Olimpiu, 70 ani l Neprișanu Maria, 69 ani l Bulucea Aristița, 72 ani l Angaci Petru, 83 ani l Boboiciov Gheorghe, 57 ani l Ciolacovici Miroslava, 72 ani l Csiszar Iosif, 62 ani l Văcaru Ion, 47 ani l Ardelean Maria, 13 ani l Bakin Milorad, 76 ani l Sabo
Agenda2006-20-06-mica publicitate () [Corola-journal/Journalistic/284957_a_286286]
-
ca să-l cunoască pe Nobunaga, fură transmise rapid și discret printre servitori. Inuchiyo, Shonyu, Tokichiro și ceilalți tineri samurai îl recunoscuseră de departe pe Sugaguchi în mesagerul care se întorcea la castel și o luaseră imediat la fugă după el. Buluciți împreună într-o cameră a castelului, așteptau cu sufletul la gură să afle dacă avea să fie pace sau război cu Mikawa. — Bucurați-vă! Pajul, Tohachiro, aflase vestea transmisă cu repeziciune din consiliul interior și le spuse tot ceea ce auzise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
asemeni țânțarilor. Și totuși, goneau înainte, drept printre rândurile dușmane. Ceea ce, de fapt, sparse o breșă în liniile inamice, reușind să sfărâme în bucăți ambuscada pregătită cu atâta grijă. În timp ce alergau, ordinea se prefăcu în haos și toți oamenii se buluciră spre miazăzi, urmând cursurile râurilor de munte. — Lacul Biwa! — Suntem salvați! Începură să strige de bucurie. A doua zi, intrau în Kyoto. Când îi văzu, Nobunaga exclamă: — Slavă cerului că v-ați întors vii. Sunteți ca zeii. Sunteți cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
munți și, ca de obicei, porțile de răchită erau deschise pentru ca trecătorii să circule încoace și-ncolo. Oamenii se înghesuiau prin porți, iar lăncile și puștile roiau într-o învălmășeală nemaipomenită. Numai drapelele erau ținute în jos, pe când soldații se buluceau să treacă. Nu vă împingeți! Nu vă pierdeți firea! Ariergarda să aștepte un moment în fața porții. Văzând toată confuzia, unul dintre comandanți încercă să facă și el ce putea pentru a organiza oamenii. Trăgând zăvorul porții mari, o deschise larg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
clanului Akechi demolau locuințele din vecinătate, în timp ce femei cu bebeluși în brațe, bătrâni și copii fugeau de sub ruine, ca niște crabi lepădându-și carapacele vechi. Astfel, soldații reușiră să astupe șanțul cu uși și scânduri de acoperiș. Imediat, toți se buluciră să escaladeze zidul. Pușcașii își aliniară armele și, ochind de pe creasta zidului spre curte, traseră prima salvă. Între timp, în clădirile din incinta templului se lăsase o încremenire nefirească. Toate ușile din fața templului principal erau închise și ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
mai greu de citit, cu stilul lui care "pululează" de "irefutabile" și "inconturnabile" prețiozități și barbarisme. În acest moment el este însă un "fenomen" anume unul sociologic, chiar socio-patologic, de supracompensare, cum sunt iarăși, multe la noi. Lumea care se bulucește să-l vadă la conferințe pe "Pata", se duce ca la Maglavit nu în așteptarea unei soluții miraculoase a tuturor problemelor noastre, cum s-ar putea crede, ci a uneia singure". Participarea la conferințele lui este un fel de gimnastică
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
nici unul nu se găsi a zice, de-o pildă, că azi, pe străzi, în preajma alegerilor și în toiul îndoielilor de tot fielul cetățenii umblă că neste rătăciți și posomoriți de vin... Ce ocaziune mai nimerita decît sumitul americănesc unde se buluciră atîția și atîția voievozi și dragomani, ori căpetenii, ce-or fi dînșii la ei acasă; ce nimereala mai bună ar fi găsit un alde cutare ori alde cutare, răi de gură, negri în cerul gurii, cum ar fi ei, mici
...Ci dar să venim la prochimen by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17881_a_19206]
-
Printre ipostazele scriitorului în receptarea critică trecute în revistă în ultimul studiu se numără și cea postdecembrista, cînd Caragiale a redevenit contemporan și s-au putut întîlni "situații, personaje, replici, instituții, mentalități sărind de-a valma afară din pagina și bulucindu-se în cotidian" (p. 185). Însă popularitatea obținută nu a condus la reconsiderări din punct de vedere literar, ci l-a transformat pe Caragiale în ^autoritate folclorica^: "Ne apropiem pare-se de momentul originar, cînd întrebarea ^ce-a mai spus
Caragialia non sunt turpia by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17966_a_19291]
-
o imagine: "atitudinea (comic de țanțoșă)" sau, mai curând, uniforma colorată a agenților din secolul al XIX-lea. Astăzi este încă în uz metafora sticlete ("Sticleții procurori", titlu în Ziua, 21.02.2006), în mai mică măsură curcan ("Dacă se bulucește lume, pac și curcanii cu caschetă la mijlocu' străzii, între două benzi", i-m-u-n.com, 23.08.2008); nu par să mai circule nici scatiu, nici cloncan. Mai puțin autentice sunt argotismele copoi sau prepelicar, pe care sursele argotice vechi nu
Polițist, substantive by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7018_a_8343]
-
relații cordiale. Nu semnezi, ți-am zis: Baronu’, frații Daniel Ciucă... Între picioarele maestrului se formă un lac de pișat. Cu mâna tremurândă și lipsit de cuvinte, marele om semnă hârtia pe care i-am întins-o. Ceilalți frați se buluceau spre ieșire. - Stați o secundă, am urlat, și o parte dintre ei leșinară instantaneu. Ceilalți se adunară într-un colț, tremurând ca niște oi în fața lupului. - Ce e? Ce dorești? îngăimă unul mai curajos. - Nimic. Dacă întâmplarea îl va scoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
varsă neglijent pe celălalt pe cămașa lui Wakefield. În drum spre bar Își leagănă poponețul strîns În blue jeans pe sub nasul rusnacului și Îl aruncă o ocheadă lui Wakefield. — Un adevărat infern aici, spune Wakefield cu simpatie, arătînd către mulțimea bulucită la bar fluturînd bancnote ca să atragă atenția femeii. Wakefield ar vrea ca ea să-l placă. — Infernul e OK dacă reușești să ții pasul, Îi răspunde ea strigînd, turnînd În pahare cu ambele mîini. Ivan reia discuția: — Azi am Întîlnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
spun. — OK, Zelda, te-ai distrat destul. Acum dă-mi informațiile despre zbor. În timp ce se Încarcă fișierul În computerul ei, Wakefield Îi ascultă respirația. Își imaginează aerul coborîndu-i În jos pe gît, Încercuindu-i sînii, umplîndu-i inima cea Înflăcărat catolică, bulucindu-se către pîntecul plat, coborînd În pîlnie către pubis. Aude vocea asistentei ei celei roșcate, care vorbește la un alt telefon. „Crossroads Travel. Cu ce va pot fi de folos?“ și se simte confortabil Învăluit de un fel de domesticitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
24, pînă la moartea ei. Fără să știe cum, Wakefield reușește să adoarmă, se pare, pentru că atunci cînd deschide ochii, afară este dimineață. Aude ciocănitul, apoi o voice de femeie. Ea imploră „Te rog... nu... nu face asta...“ Wakefield se bulucește la ferestruica de la baie. Și iată-l pe maniac stînd pe schelă, cu un ciocan În mînă. E singur. Wakefield nu mai aude vocea femeii, dar e sigur că nu a visat. Nebunul a făcut o jertfă de sînge. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
modern, ce funcționa pe baza unui sistem de programări era unul dintre cele mai elocvente. Cabinetul unde mersese el în Londra era tocmai invers. Toată lumea, indiferent de boală, aștepta în fața ușii, la gramadă, ca să poată intra înăuntru. După care se buluceau la recepție, unde managerul încerca, în van, să stabilească cine era primul. Întotdeauna se aștepta cel puțin o oră, timp în care, datorită paletei exotice de pacienți și boli, te puteai căptuși cu absolut orice, de la TBC la gripă aviară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
depunând mărturie în favoarea Amandei. „Regret că trebuie să spun asta, dar capacitatea domnului Fine de a juca rolul de tată e necorespunzătoare. Cu toate că dumnealui are cele mai bune intenții...“ Imaginile asistenților sociali și ale ordinelor de separare i s-au bulucit în minte. Poate că nici nu mai trebuia să aștepte până la proces ca să-l piardă pe Theo. —Of, Doamne, a repetat el către Rottweiler. Vreți să-l dați afară, nu? Sigur că asta vreți. Nimeni nu vrea un copil care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
În urmă hotelurile erau aproape goale ca urmare a panicii provocate de dispariția americanilor. Harry Își spuse că reportajele lui Îi Încurajaseră pe oameni să revină - e uimitor, zău, cum un singur om poate influența mersul lumii. Toți turiștii se buluciseră să părăsească țara când se aflase vestea dispariției, nu știau cum să-și facă bagajele mai repede. Acum, după primul lui reportaj din Bagan și episodul din Mandalay de ieri, holul hotelului se umpluse de turiști. Oare cum va arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
când reprezentanții ordinii publice, doi polițiști însoțiți de un câine-lup dresat să ia urmele delincvenților, își făcură apariția în ograda păgubașului: "nevasta gospodarului se puse pe bocit, găinile cotcodăcind îngrozite, își făcură vânt peste garduri, un cârd de rațe se buluci în plasa de sârmă, iar dulăul din lanț se repezea în rafale răgușite în direcția vizitatorilor". Semnificația cazului relatat atinge niște dimensiuni grotești, mai ales după ce, timp de săptămâni de intensă supraveghere, lui Săsărman îi dispar doi purcei. Resemnat, acesta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de-a-nvârtita mâinile, cu legătura mortului. S-a gătat, conașilor, zice dânsa. După care, își duce trei degete încârligate la inimă, își strâmbă odios bărbia și buzele vinete și se prăvălește iască, la podea! Luptându-se încrâncenați cu Pizdeluș, motanii se bulucesc peste prag și se rostogolesc, odată cu potaia, jos, în curte. Unde continuă să se tăvălească! Brava, mamaie, brava! Păcat că te duseși și tu! o fericește Fratele. Cronica morților săraci, episodul doi... Băi, îl mâniem pe Dumnezeu, dacă o abandonăm
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
arătă și uimit până peste poate: „Cum, domnule, de ce nu le trimit la școală?! Păi hai să vedeți de ce!”. Șuieră scurt cu două degete și strigă ca la armată: „Fă! Ia ieșiți la interval și alinierea!”. Cele cinci fete se buluciră pe ușa ce avea saci de plastic În loc de geamuri și se rânduiră după Înălțime. Iamandi luă din nou cuvântul: „După cum vedeți, nici una nu are Încălțări. Trandafiro, un pas Înainte! Nu are ce-și pune În spinare. Garoafo! Nu are broboadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să intre În râvnitul cabinet. Când, după aproape două ceasuri, ajunsese În fața ușii, tânărul Îl chemase pe maestrul Foiște și-l Încurajase să intre el Însuși În fața comisiei. Profesorul oftase resemnat. După câteva minute, Repetentu auzise, din mulțimea care se bulucea, chemarea deznădăjduită care Îi era adresată: „Ajutor! Mi s-a prăbușit cerul În cap! Oamenii ăștia Îmi vor pielea! O vor avea curând, foarte curând!”. Repetentu Înțelesese că maestrul nu obținuse hârtia de care avea nevoie. Pusese câteva bancnote Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mănăstirea Bistrița și stăteau zile întregi acolo. Și elevele știau că în munții din preajmă existau partizani, iar călugărițele îi ajutau. Într-o zi, în timp ce erau la ore, una din eleve „a strigat: - uitați-vă, uitați-vă. Toate ne-am bulucit la geam și am văzut patru oameni împușcați, legați de mâini și de picioare, puși pe o bârnă - așa cum se duce vânatul. Bârna o purtau securiștii. Parcă-i văd, coborând printre castani, spre porțile mari ale mănăstirii“. Deși în munți
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
pe urmă e nevoie de o întunecare neagră ca un îngrășământ O umbră adâncă Un furtun Cu un rezervor furtunit De unde picură omenia adevărată Niște coarne și un cer Unde totul poate fi refolosit Care aici din repezeală a fost bulucit Să ucizi întreaga omenire Omorul este omul în întregime așa cum ar trebui să fie (amenință un pic) Care-i diferența Când dă cineva peste tine așa Și când pe deasupra mai poate da chiar peste un om Este deosebirea de la Învingător
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
de teamă să nu sune pe-afară vreun ceas deșteptător. "Chiar", se lansă mintea lui în explorări, "dac-ar face pușcăriile ca habitaclul mașinilor de lux, și-ar băga și-un film pe parbrizul cufundat în întuneric, nu s-ar buluci lumea în ele? Ar plăti și bilet, numai să intre". Nimic nou sub soare; fără pretenții de brevet, Rică reinventase cinematograful drive-in în vogă prin America auriților ani '60, dacă nu chiar un mai cuprinzător sistem sedativ de carceralizare voluntară
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
punere în perspectivă istorică a chestiunii: − Coșmarul ăsta a început, cred, cu marile descoperiri geografice, care au dovedit că există realmente ieșiri din Lumea veche înspre ținuturi paradisiace. Eu văd coarnele Minotaurului în stâlpii porții de ieșire, înspre care ne bulucim ca apucații, îmbrâncindu-ne și strivindu-ne unii pe alții; restul e bau-bau. − Chestie de mișcare browniană: cu cât panica sporește energia sistemului, cu atât zigzagul înspre ieșire devine mai anevoios, se grăbi Luc să explice. − Nu numai asta, dar
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
în primul rînd salariaților bugetari. Deși impozit a plătit și privatul de la butic, și cel care lucrează la o companie de telefonie, bancă, firmă privată de tuns ouă sau holding de împachetat fum. Angajații din sectorul particular trebuie să se bulucească la coadă. Salariatul de la Primărie, Prefectură, Poliție și așa mai departe se duce la serviciu și-și găsește biletul pe masă, într-un plic, împreună cu salutările de rigoare scrise pe cartea de vizită a distribuitorului. Cu toate acestea, Gheorghe Ștefan
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]