155 matches
-
așa cum se spune ținea și de foame. Vorbă să fie. Nu era adâncă, deoarece avea izvoare puternice. Nu avea tuburi. Pentru a-i susține marginile și pentru a nu cădea pământ în ea, i s-au bătut pe întreaga circumferință bulumaci de salcâm, iar deasupra i s-a confecționat un capac de lemn. De la gardul de nuiele în sus, începea minunata livadă a bunicilor. O întreagă costișă ținea pe spinarea ei o multitudine de pomi fructiferi: cireși, vișini, nuci, meri, peri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
grupul sanitar. Privata bunicilor era construită, cum sunt majoritatea celor de la țară: patru pereți din scândură, dintre care cel din față era ușa prin care intrai. Nu avea scaun sau tron pe care să te așezi în mod civilizat. Doi bulumaci de stejar sau de salcâm, deasupra cărora se băteau niște scânduri mai groase sau dulapi; fix în mijlocul acestei mici platforme se practica un orificiu deasupra căruia stăteai în poziția pe vine pentru eliminarea materiei fecale sau, în termeni academici, pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
așa, i-o reteză Viorel zâmbitor. Ți-am spus că nu-mi place să-mi spui așa. — Uite, Viorele, se conformează părințelul. Vezi ce bună a fost ideea mea ca să-l punem aici, sub cais? Între crăcile alea o să proptim bulumacu’ mâine dimineață, să agățăm macaraua. Macaraua aia din hangar e bună. M-am uitat la ea. Trebuie doar spălată bine cu motorină, frecată și unsă nițel, că nu s-a mai umblat demult la ea. Motoru-i gata demontat, doar să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
unsă nițel, că nu s-a mai umblat demult la ea. Motoru-i gata demontat, doar să-l tragem afară și să-l băgăm pe celălalt. Nu-i nici o grabă până zici că aduci motoru’ nou. Am făcut rost de-un bulumac țapăn. Vino să-ți arăt. Ridică mâna spre spatele lui, schițând gestul de a-l ghida spre craca de salcâm din iarbă. Viorel se feri de mâna lui nu tocmai curată, care dă să i se lipească de cămașa albă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de a-l ghida spre craca de salcâm din iarbă. Viorel se feri de mâna lui nu tocmai curată, care dă să i se lipească de cămașa albă din pânză topită. Oh, nu-i pasă deloc stăpânului nostru tânăr de bulumac, de macara și motor și de tot ce punem noi la cale aici, dar se străduiește să-i facă pe plac lui taică-său, să se achite de misiunea pe care i-a Încredințat-o. Îi stă bine În cămașa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
și mă umplusem tot de rugină de pe lanț. Nu era cu mult mai Întremată decât Buceagul, nenorocirea de macara a moșului. Lanțul cu cârligul prins de motor se Învârtoșa și se Întindea, de-ai fi zis că acuma se rupe bulumacul Înțepenit Între crăcile caisului. Ce mai mangialâc a Încropit și dobitocu’ ăsta de Andrei, să cadă dracului pe noi și să ne omoare cu zile tocmai acuma, când să scăpăm de toată porcăria asta. Mai bine-l dădeam jos cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
să-l ia! decide Andrei plin de năduf. Trebuia să ne fi pus ciocanele pe el și-l dădeam afară una-două. Bucățele-bucățele! Motorul nu ieșea, dar În schimb se săltase botul camionului și toată partea din față de pe borduri și bulumacul dintre crăci se curba imperceptibil. — Mai lasă-l jos nițel, Relule, că-i demolăm caisu’ lu’ moș Victor. Îl las de tot, că nu l-ai desfăcut din toate șuruburile. Pune dracului mâna pe cheia aia, nu-l vezi că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ne restu’ până la douăj’ de mii și vă-ncărcăm și duceți-vă cu Dumnezeu. L-am pus pe Nelu să dea cu spatele până a măturat toate resturile Buceagului de pe borduri, ca să se potrivească bena Rabei sub macaraua prinsă de bulumacul dintre crăcile caisului și l-am Încărcat cu tuburile de oxigen și cazanul de carbid, cu motorul și patru colaci de fier beton și țeavă câtă a mai Încăput. Mie unul mi se păreau mai mult nimic banii ăia pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
și se înclina, făcând licoarea de mei să traseze prin aer un arc de cerc. Roiuri de viespi ornau și dădea viață alamei. Harapnice îndemnau caii aduși la vânzare să urce la deal căruțe cu roțile blocate cu câte un bulumac. Scrâșnet de metal pe piatră. Miros de ars și de sudoare. Rânjete hidoase de cai cu priviri urduroase și gingii dezgolite de mâini abile. Bătrânul era mai mult purtat decât se plimba prin mijlocul acestui sistem închis, cu mișcări aparent
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
De fapt, ceea ce a vibrat în adâncul minții mele a fost amintirea cuvintelor pe care le spunea bunica la necaz: „Mai bine m-ar fi făcut mama un mușuroi lângă gard”... Tot plimbându-mă într-o doară prin pădurea de bulumaci pictați, am dat deodată cu ochii, lângă gardul cimitirului, de o cruce simplă și neagră, de fier. Am încremenit: pentru prima dată simțeam adevărul și tăria acestui semn, frumusețea lui răscolitoare, de colțar al Universului... Intersecția axelor, spațială și temporală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
și se înclina, făcând licoarea de mei să traseze prin aer un arc de cerc. Roiuri de viespi ornau și dădea viață alamei. Harapnice îndemnau caii aduși la vânzare să urce la deal căruțe cu roțile blocate cu câte un bulumac. Scrâșnet de metal pe piatră. Miros de ars și de sudoare. Rânjete hidoase de cai cu priviri urduroase și gingii dezgolite de mâini abile. Bătrânul era mai mult purtat decât se plimba prin mijlocul acestui sistem închis, cu mișcări aparent
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
cumpere vin. Ca de obicei, îl află pe ardelean acasă, trebăluind harnic prin gospodărie. Bucuros foarte de vizită, mai ales că nu-i mai călcase pragul de multă vreme, omul lăsă din mână maiul cu care bătea în pământ un bulumac nou lângă gardul dinspre mănăstire și veni cu pași săltați și țanțoși ca să-l întâmpine. Servus, mă Virgile, ce mai faci? îi dădu el binețe de departe. Ai uitat să mai treci pe la mine!... N-am avut timp, că aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
câțiva metri gardul instituției al cărei slujbaș era, fără ca cineva dintre colegi să bage de seamă ceva. Zăpada mare cât casa masca perfect orice activitate, și mai ales una atât de subversivă. Cu toporișca lui bine ascuțită, Virgil hăcuia sistematic bulumacii și scândurile destul de groase ale gardului și căra în liniște toată prada acasă, în niște saci împrumutați de la moș Panciu, care se uita în urma lui și râdea în barbă, dar nu zicea nimic. Treaba merse atât de bine, că prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
74 DANIEL BĂNULESCU - În doi ani n-o mai cunoșteai după caroserie. Majoritatea din alea arătoasele, le lași blonde și sprintene... Și le găsești îngropate și cu pătrunjelul pe piept... Rămân astea pocitele... și cocîlcioasele. Cu picioarele obosite cât doi bulumaci... Care când merge, își mestecă șezutul. Și care pare făcute doar ca să-ți ție rândul la Alimentara... D-aia, zic, e mai dibaci că nu ți-ai procurat nevastă. Pentru ce să ți-o înveselească toți gherțoii din bloc?!... Unde
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
toate dobitoacele care le picau în mână... Aici bufnea apa. Când nu mai pridideau să împingă grămezile de măruntaie lepădate în ele de la viței, puhoaiele Bucureștioarei se răsculau, își săltau singure chepengurile răsturnate deasupra și croite din podețe groase și bulumaci. Și atunci, neîndreptățitele șuvițe năvăleau să pună ordine, dând huța-huța, pe viiturile lor, pe puradeii înecați din mahalalele Lucaci și Udricani, cărîndu-i și dând lovituri înfundate, cu hoiturile lor micuțe, în zidurile spătarului Mimăcaru și în cele ale fonfăitului paharnic
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
întins desagii la umbră, așteptând materialele. Într-o săptămână făcuseră o șosea lată peste maidan pe care alergau camioanele pline de ciment, marmură în bucăți mari de, nu le ridicai, răngi de fier, bile pentru schele, cofraje, șipci, var și bulumaci. Veniseră și patru ingineri cu măsurătorile, și săpătorii s-au apucat să scormone pământul pentru temelie. Treceau oamenii și se închinau în fața locului. Au turnat betonul ca pe-o ciulama și, în fața gropilor ce închipuiau forma lăcașului, mai mulți preoți
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de sub unghie ca să plătesc aucații... 218 - Cerea camătă. Îți da o sută, îți cerea o sută jumate... Poarta fu închisă repede în urma celor care trebuiau să urmeze mortul. Cioclii desfăcuseră ușa de cristal a dricului și așezau sicriul pe niște bulumaci, acoperiți cu o blană de scânduri, peste care se așternuse o pânză neagră. v - Pleacă, ne lasă! - Eu mi-am dat foc la casă, numai ca să n-o ia elf strigă o femeie mai dintr-o parte. - Pe-al meu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
n-aveau ce face, cât ar fi vrut ei s-ajungă mai repede la Străulești. Rudele, nădușite ca vara sub paltoane, gîffiau cu ochii cârpiți de groază la mulțimea care ajunsese iar lângă dric, privind cu mânie sicriul, scăpat de pe bulumaci de atâta goană, ridicat în picioare, cu mort cu tot, de parcă și răposatul ar fi simțit ura celor ce-l urmau la groapă. - Nu scapi tu! strigă o muiere bătrână, ridicând mâna ei osoasă ca o gheară deasupra capului. Nu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Domnului! Scapă-ne, Doamne! se rugau. Întâi s-au umflat șanțurile. Apele gâlgâiau sub geamuri. Drumul rampei era tot un nămol, o clisă neagră. Dinspre mahalaua ceferiștilor se scurgeau șerpi galbeni de gunoaie. Pânzele ploii măturau totul. Luaseră gardurile și bulumacii, care se rostogoleau spre adânc. Balta se umflase și clocotea. Puhoiul se lățise, apăsase pereții de lut, turtise magaziile lucrătorilor și cărase vreo două acoperișuri. Sipcile subțiri se frângeau, purtate de valul greu. Apa urcase până la ferestrele înguste, se strecurase
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
el și mă trase după el spre mal. Pentru câteva clipe, am crezut că dorea să mă ucidă, dar el Îmi strigă În ureche: - Krog e prost! Enkim nu ucide. Începu să se Învârtă Încoace și Încolo până ce găsi un bulumac gros pe care se apucă să-l hâțâne cu putere, trăgându-l afară din mâl. L-am ajutat și, după o vreme, reușirăm să scoatem bulumacul din clisă și-l rostogolirăm În apa care curgea mereu. Enkim se aruncă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
prost! Enkim nu ucide. Începu să se Învârtă Încoace și Încolo până ce găsi un bulumac gros pe care se apucă să-l hâțâne cu putere, trăgându-l afară din mâl. L-am ajutat și, după o vreme, reușirăm să scoatem bulumacul din clisă și-l rostogolirăm În apa care curgea mereu. Enkim se aruncă În apă, stârnind un plescăit grețos și se apucă de bulumacul care plutea greoi. - Krog e fricos? Întrebă el. Fugar prăpădit, mi-am spus și am strigat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
putere, trăgându-l afară din mâl. L-am ajutat și, după o vreme, reușirăm să scoatem bulumacul din clisă și-l rostogolirăm În apa care curgea mereu. Enkim se aruncă În apă, stârnind un plescăit grețos și se apucă de bulumacul care plutea greoi. - Krog e fricos? Întrebă el. Fugar prăpădit, mi-am spus și am strigat la el cu vorbe din cele ce păreau a purcede de la Tatăl din cer. - Krog e toiagul meu și bâta mea, Enkim, netrebnicule! Slujește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
nu-l cunoșteam. Mai bine să mă știe de frică. Așa cum, odată și odată, toți vor trebui să mă știe de frică. La asta mă gândisem În casa lui Moru cel uscățiv și - - Krog, făcu el, chinuindu-se să țină bulumacul În loc. Ia hai Încoa’! Am intrat În apa care curgea mereu pe cât de liniștit puteam, de parcă niciodată nu mi-ar fi păsat de Înec. M-am lăsat În voia ei, iar bietul Enkim se apucă să dea cu putere din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
intrat În apa care curgea mereu pe cât de liniștit puteam, de parcă niciodată nu mi-ar fi păsat de Înec. M-am lăsat În voia ei, iar bietul Enkim se apucă să dea cu putere din mâini și din picioare, ducând bulumacul departe de mal. Cu cât mă mișcam cât mai puțin, cu atât mai bine izbuteam să plutesc; iar dacă mă țineam de bulumac cu amândouă mâinile, puteam chiar să scot capul afară din apă. Dar, tot mi-era frică. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
voia ei, iar bietul Enkim se apucă să dea cu putere din mâini și din picioare, ducând bulumacul departe de mal. Cu cât mă mișcam cât mai puțin, cu atât mai bine izbuteam să plutesc; iar dacă mă țineam de bulumac cu amândouă mâinile, puteam chiar să scot capul afară din apă. Dar, tot mi-era frică. M-am uitat la Enkim cu luare aminte și m-am luat după el - curând, am Început să dau și eu din picioare. Of
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]