332 matches
-
asta nu cunosc. Eu numai am adus porunca. LIANA: Bine, du-te. Vin și eu numaidecât. (Fata iese. Liana își pune ordine în înfățișare. Iese. Cortină de lumină. Fond muzical.) Tabloul 3 Odaia Împărătesei. Tot simplă, dar vădind bunăstare și bun-gust. Masă, scaune, un taburet, un dulap, un pat. Lioara lucrează la un gherghef. LIANA (intră cuviincios, dar fără umilință. Rămâne lângă ușă.): Măria Ta... LIOARA: Apropie-te, jupâniță. Șezi colea, pe scăunașul ăsta. LIANA (vine, se așază): Mulțumesc Măriei Tale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
a citi cartea, că e vorba despre un eseu dedicat lui Cehov. Ei bine, nu! Volumul strînge, Între coperțile sale ( agreabile) articole, foiletoane, recenzii, portrete. Am citit impresiile autoarei cu plăcere, deoarece ea are un ascuțit simț al observației, un bun-gust dovedit, iar portretele beneficiază și de o căldură care catifelează atît de mătăsos stilul, Încît realizezi că-s făcute cu tandrețe, de bună voie ( nu-s impuse de varii conjuncturi, cum se mai Întîmplă cu redac torii-șefi care, pentru binele
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
jucat Între 1965-1985, de peste 10.000 de ori, pe scenele noastre. La fel, azi-obscura Săracul Gică, reprezentată timp de 25 de ani pe scena de la Fantasio. Iar Adi Minune face furori, la nunți, În fiecare sîmbătă seara. Depinde de cultură, bun-gust și exigență, să aderi la unii, ori la ceilalalți... Citeam, nu de mult, un interviu cu marele regizor Lev Dodin ; spunea că unul dintre scopurile teatrului este să le readuci aminte oamenilor ce este important. Just! Pare un truism, nu
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
dezordonată, în același timp dormitor și cameră de zi, care dădea spre o alee nu departe de Covent Garden, era plină de lucruri pe care i le dăruisem eu. Duceam de mult timp o bătălie inutilă cu lipsa cruntă de bun-gust a lui Georgie. Numeroasele reproduceri după pictori italieni, prespapieruri franțuzești, obiecte decorative aduse din Derby, Worcester, Coleport, Spode, Copeland și alte mărunțișuri - căci rareori se întâmpla să nu-i aduc ceva când veneam la ea - zăceau risipite, în ciuda eforturilor mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
H. E. Faist & Bros. Când am văzut-o, fără să vreau, m-am gândit la tine. I-am Întins cheia. Așa se numește caseta. „Cutia Pandorei“. M-am Întrebat În sinea mea de ce n-am ales un cadou mai de bun-gust. Numele trebuie să sugereze probabil ghinionul care Îl paște pe cel care deschide caseta. Dar nu cred că trebuie să-ți faci griji dacă nu ești cine știe ce fumător Înrăit. Nici n-a costat mult, am adăugat. Dacă nu-ți place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ce vede soțul tău În toate chestiile astea de inox. Mie mi-ajunge să am câteva piese bune din mahon și două fotolii În care omul să poată trage un pui de somn. — Oh, dar soțul meu are foarte mult bun-gust, șopti disperată doamna Eckman, iar ochii ei speriați cătară de sub pălăria ei modernă ca un șoarece pierdut Într-un garderob. — Ei, spuse Myatt, pierzându-și răbdarea, sunt sigur că nu există absolut nici un motiv să vă Îngrijorați În privința soțului dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
o fixă cu privirea. —Vorbesc serios, Lauren. Vreau să intru În posesia butonilor Fabergé ai țarului Nicolae al II-lea. Nu am nici cea mai vagă idee cine este proprietarul lor acum. Așa cum aflat, Sanford avea, În mod surprinzător, un bun-gust desăvârșit. Proprietarii butonilor Fabergé de-abia dacă Îi mai pot păstra În zilele noastre, atât sunt de doriți, chiar și la prețul de 80000 $ și chiar mai mult. Iar dacă Îl priviseră În față pe țarul Nicolae al II-lea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
o seară Înainte de meciul de polo pe zăpadă, holul hotelului Park Hyatt de pe strada Neglinaia era ticsit de exact astfel de tipe și iubiții lor. Respectând tradiția noilor ruși, atât de incredibil de bogați, ceea ce mulțimii Îi lipsea la capitolul bun-gust era compensat de diamantele colorate și de blănurile albe. În Rusia nu se obișnuiește să Îți scoți haina de zibelină de pe tine, chiar dacă te afli Într-un loc unde este extrem de cald, cum ar fi holul unui hotel. Căci altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
duce la etaj. Mmm strînge Mihai din umeri cu modestie. Operativi, tovarăși, operativi! se aude vocea președintelui de la Cultură. Vă rog să luați loc, să putem începe. În foaierul teatrului, unde se țin de obicei "seratele literare" elegante întîlniri de bun-gust și de spirit ale celor ce iubesc arta în acest oraș -, s-au adunat deja mai mult de douăzeci de persoane. Poftiți, tovarășe Vlădeanu, face un gest cordial președintele, luîndu-l de după umeri chiar mă întrebam dacă veniți ori ba, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de toată această discuție, cît mai ales și de tonul Mariei, Mihai devine supus, ia fotografiile și le privește: două femei frumoase, trecute puțin de 40 de ani, îmbrăcate foarte elegant, în poziții studiate, puțin provocatoare, dar cu foarte mult bun-gust, fermecătoare chiar. Frumoase! afirmă el. Una are umerii cam lați, dar... o fi făcînd sport. Te rog să-mi răspunzi cinstit, ca unui medic: văzîndu-le, îți trezesc interesul? Da, mai mult decît pozele porno, care, dacă ai bun-simț, îți trezesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mult sau mai puțin cunoscuți, scoțând câte o vorbă când și când, din amabilitate, atent mereu la schimbarea grăbită a decorului. Speranțele sale erau cu totul Îndreptățite, Întrucât nimeni n-ar cumpăra un cort cenușiu fără riscul de a contrazice bunul-gust, În cazul său remarcat chiar și de doamna Corlan. Și Încă ceva: obiectele din vitrină se puneau În vânzare abia la rearanjarea ei, când devenea anacronică, vetustă, adică peste două, trei luni. Era salvat! Cel din vitrină? Șefa se lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
personalitatea necunoscutei n-ar avea nimic de-a face cu asta. Cu siguranță că existau, în Suedia ca și oriunde, burghezi neîncrezători și închiși. Îmi reveniră în memorie filme de Bergman, cu neveste severe cu guler înalt. Predecesorul meu avea bun-gust. Ea avea aerul scandinavei visate, înaltă, zveltă, blondă cu ochi albaștri, trăsături asortate la delicatețea generală. Cel mai grozav era că, fără s-o știe, era soția mea. Zâmbii terminând de mâncat. Ce situație delicioasă. Nu-i știam prenumele. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
Burgundia în povestea asta. Cu siguranță că făcea parte din complot. Îmi adusei aminte că plănuisem să efectuez cercetări telefonice pentru a găsi numărul ultimei persoane sunate de Olaf. Însă vai, Stabat Mater acoperise melodia din creierul meu care avea bun-gust: între Pergolese și France Télécom, alegerea nu era dificilă. Cu toate acestea, aveam nevoie de această aducere aminte decafonică: cum s-o dezgrop din memorie? Mă învârteam de colo-colo smulgându-mi părul. Nimic nu e mai anevoios decât să scoți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
e frumos”, pe deplin conștient că eram complet pe dinafară, mai cu seamă când zăboveam în fața reconstituirilor de sacrificii umane. Cu toate acestea, părinții mei păreau încântați de opinia mea. Am conchis că gândeau la fel și că nu aveau bun-gust. În muzee domnea un miros de mumie. Chiar în absența cadavrelor, lucru rar prin locurile acestea în care leșurile constituie culmea șicului, puțea a moarte, nu moartea tulburătoare a cimitirelor sau moartea hirsută a bătăliilor, ci moartea plictisitoare a comemorărilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
literatură, exigentă, iar atunci el chiar că nu mai are nici o șansă să-i intre în grații. Mult mai înțelept ar fi ca Petre Berea să-și încerce norocul dăruindu-i iubitei o carte de versuri de Emil Brumaru. DacA bun-gust nu e... „Dragostea acestei nopți se curse vijelios, parcă la întrecere cu muritul clipelor sub apoteoza timpului. Un somn greu tăia peste ființele lor, și un respirat dur arăta chinul din interiorul trupurilor ostenite. Ea se trezi mai repede și
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
de Presă și Editură Anotimp, col. „Romanul de dragoste“, Oradea, 2001), aparținând unui autor prolific din Oradea, Marin Beșcucă. Ele ar trebui analizate pe larg, într-un manual de literatură, ca ilustrare a dezastrului la care poate duce lipsa de bun-gust. Remarcăm imediat poetizarea facilă și gongorică, ornamentată cu agramatisme (se curse în loc de se scurse, verbul a tăia folosit ca verb intranzitiv). Dar și mai neinspirată decât poetizarea este asocierea ei cu o observație prozaică: „Ea se trezi mai repede și
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ei nocturn. Iubire din ruga durerii (ce titlu!, sonor, dar ininteligibil...) este conceput ca un roman de dragoste. Perfect! Dacă dragoste nu e, nimic nu e. Adevărul acesta este valabil însă numai în viață. În literatură funcționează alt adevăr: dacă bun-gust nu e, nimic nu e. Iar autorului romanului Iubire din ruga durerii tocmai bunul gust îi lipsește, cu desăvârșire. Cu o încredere în sine inepuizabilă, el se lansează în fiecare pagină în noi și noi tirade înfocate, fără să audă
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
putea ca autorul să-și facă iluzia că prin astfel de trivialități conferă autenticitate prozei sale. Se înșală. În realitate, nu reușește decât să-și piardă creditul de care se bucura în fața cititorilor, divulgându-și imaturitatea intelectuală și lipsa de bun-gust, atât de bine ascunse până acum. Un roman cacofonic În replică la arhaicii psalmi, Bică N. Căciuleanu a inventat plasmii. Ca și psalmii, plasmii sunt numerotați. Spre deosebire însă de psalmi, care impresionează și azi prin simplitatea lor solemnă, plasmii
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Teregova au dus în noaptea aceea la mai multe orgasme ale coanei preotese care ar fi vrut să nu se mai termine.” Din nefericire, în Aurel Constantinescu-Severin este încarnat chiar spiritul lui Aurel Constantinescu-Severin, care n-are nici talent, nici bun-gust. IntAmplAri cu un blond In blugi Ne plictisim de moarte când cineva ne arată fotografiile dintr-un album de familie și ne dă explicații interminabile, înduioșat de propriile lui amintiri. Tot ceea ce pentru el este important, ca făcând parte din
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
antistres: / stresul ca o boală / a vindecării / de propria identitate / nealtruistă...“), folclor aromânesc („Bate cuclu spuli tut / Fug armânii, tu munț, / Un-spri-un-ti l’ea haraua, / L’izlipsesc tuta duneaua“) etc. etc. Găsim de toate în acest volum, în afară de dovezi de bun-gust. Despre cavitate Maxim Crocer este un autor misterios, descoperit de un editor din Cluj pe internet. El debutează cu o carte savant-licențioasă, Cavitatea (Indigo, Cluj, 2008), despre care ai putea crede că se referă la peșteri. În realitate, nu este
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Băieșu sunt comice din voința autorului, în timp ce personajele lui Gheorghe Grigorean sunt comice fără ca autorul să fi urmărit aceasta. El a sperat să scrie o carte plină de dramatism, ca Love story, dar din cauza talentului modest și a lipsei de bun-gust n-a reușit să alcătuiască decât o carte licențioasă și cu multe caraghioslâcuri. Portretul Ritei este un exemplu: „Avea un fizic mai mult spre slab, departe de preferința inginerului pentru femei plinuțe, durdulii. O salvau însă bogații sâni cu sfârcuri
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
literari au evocat, zâmbind subțire, mantia albă cu care se înfășura Ion Heliade Rădulescu înainte de a apărea în fața mulțimii. Atitudinea lui teatrală nu era însă cu totul străină de romantismul secolului XIX, secol în care Eminescu însuși,cu desăvârșitul lui bun-gust, declama: „Pururi tânăr, înfășurat în manta-mi, / Ochii mei înălțam la steaua / Singurătății...“ Dumitru Ignat, autorul unui volum de versuri apărut la începutul secolului XXI (Astfel, Quadrat, Botoșani, 2007), își aruncă și el pe umeri, însă în total dezacord cu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
metafizică a războiului, de ce mai era nevoie de precizarea datei și locului „acțiunii“? Pe de altă parte, chiar dacă autorul ar renunța la această precizare, replicile imaginate de el tot ar suna fals, din cauza stilului afectat livresc și a lipsei de bun-gust. Trimiterile la pasărea Phoenix, la Styx, la Cerber sunt pur retorice, de un snobism strident. Referirile la dragoste suferă, la rândul lor, de un declamativism gongoric. Iată un exemplu dintr-o altă piesă, Șaua Dracului, despre un bărbat vârstnic, dar
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
când dintre un pieptene și un creion dermatograf și o folosește fără complexe, pentru a-și compune o expresie de femeie cosmică. Acest mod prozaic-dezinvolt de a realiza cosmicitatea, această familiaritate cu mari simboluri ale poeziei universale nu sunt de bun-gust. Inadecvarea strică totul. Este ca și cum cineva ar folosi sabia lui Ștefan cel Mare la bucătărie, pentru a tăia ceapa. Să o urmărim pe autoare mai îndeaproape, practicând, surâzătoare, această inadecvare care ne face să ne simțim mereu jenați: „înlăuntrul meu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
nici astăzi n-am aflat răspunsul. Într-o zi am fost însă pe aproape de acest everest gnoseologic. Eram în metrou, la Sankt-Petersburg, și mă așezasem, întâmplător, lângă o doamnă îmbrăcată superb, armonizată la fel de fericit de către bunul Dumnezeu cu frumusețea de bun-gust. Probabil că, involuntar, privirile mi-au poposit mai mult decât se cuvine asupra ei. Când eram aproape de coborâre, i-am mai aruncat o privire, iar doamna mi-a spus, într-o rusă de înrămat nu alta, dar cu o ironie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]