14,936 matches
-
sediul nostru în următoarele zile - pentru a vedea Long Way Home (regia: Peter Sollett, american). În numai 88 de minute, o poveste despre cine preia puterea într-o familie de portoricani din Bronx - doi puști, sora lui (altă grăsuță!) și bunica mămoasă, bisericoasă, plină de prejudecăț etc. Se-ntîmplă ceea ce e firesc să se întîmple (adică: puștiul mai mare, deja amorezat de-o frumusețe de cartier, ajunge să stabilească regulile în casă), dar Sollett - ajutat de tinerii actori, probabil neprofesioniști - reușește să
Noi și Gerry - Jurnalul unui jurat - by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13803_a_15128]
-
Constantin Țoiu Acțiunea se petrece la Arad și într-un oraș din vestul Ungariei. D. asistă, având patru ani, la nașterea celor doi frățiori ai ei, gemeni. Nu vrea să iasă din odaia maică-si cuprinsă de chinurile facerii. Bunica încearcă s-o dea afară amenințând-o cu un cocean era pe la culesul porumbului. Ea țipă, nu se lasă, vrea să vadă cum vin. După un an și ceva de la naștere, mama celor doi gemeni, săracă, îl împrumută pe unul
Roman ratat - variantă - by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13902_a_15227]
-
pe două șine delicate ce ieșeau din perete, scosese la iveală micul portret întunecat al unui bărbat ce ține, între degetul mare și arătător, un inel. Eram prea tulburat să mai pot scoate o vorbă. O țineam de mână pe bunica, în timp ce ea, prin lornion, fixa de aproape, cu luare aminte, chipul bărbatului cu inelul. Paznicul sas se retrăsese cuviincios în cadrul unei ferestre și ne lăsase să contemplăm în liniște. Nu înainte de a ne fi spus suma în dolari pe care
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
unui alt tablou, mai mare acela și mai puțin apărat prin mecanisme savante de posibili tâlhari, o pictură ce mi se părea plină de voioșie, deși înfățișa o întâmplare câtuși de puțin înveselitoare: uciderea pruncilor din Bethleem. Cum îi arătam bunicii, care trebuia din nou să scruteze de aproape tabloul ținându-și lornionul în dreptul ochilor, se petreceau tot felul de lucruri nostime în acel tablou: un soldat alerga să prindă o gâscă, altul tăia râzând un porc, al treilea își făcea
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
aș fi vrut să pun mâna pe toate, dar nu mi se îngăduise, iar acum ședeam pe un scaun, pe care se pusese o pernă ca să mă înalțe, la o masă din sala mare a restaurantului de la Römischer Kaiser, lângă bunica mea. Aceasta îi detaila pe nemțește unui chelner, plecat foarte cuviincios spre ea, exigențele ei în legătură cu felurile comandate. Deasupra noastră, spre uimirea mea, tavanul se deschidea, alunecând încet ca o enormă ușă glisantă și lăsând să intre în sală o
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
foarte cuviincios spre ea, exigențele ei în legătură cu felurile comandate. Deasupra noastră, spre uimirea mea, tavanul se deschidea, alunecând încet ca o enormă ușă glisantă și lăsând să intre în sală o adiere răcoroasă de-afară. "Lieber Gott! ", se întrerupea deodată bunica, "Tritsch-Tratsch Polka! " și, spre mine: "Auzi ce cântă orchestra? Odată, demult, când eram aici la masă cu Tata, cu tatăl meu... eram cam ca tine de mare..., am ascultat pentru întâia oară polca asta. Ai să vezi, vor urma și
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
acela dureros al lui "niciodată-nu-se-mai-întoarce", pe care tocmai reîntâlnirea târzie a unor locuri sau lucruri ce ne-au fost altădată dragi îl stârnește în noi. Nu o dată, în ziua aceea, aveam să o aud pe Matata, cum o numeam pe bunica, recunoscând cu o voioasă sau duioasă uimire - când în camera noastră cu draperii întunecate de catifea de la Împăratul Romanilor, când în piața orașului unde îmi prezentase, ca pe o veche cunoștință a sa, statuia lui Nepomuk, sfântul cu limba tăiată
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
atât de sumbră încât trebuiau aprinse luminile în miezul zilei, cu patul imens despre care va afla mai târziu că se numea "matrimonial", un pat în care se pierdea sub o pilotă oribil de grea, încât seara se refugia lângă bunica lui, căci acolo toate deveneau mai ușoare. Îi stârneau puțină silă plușul înțepăcios al fotoliilor, vana unde i se făcea baia și mai ales oala imensă de noapte, din noptiera pe care se ferea să o mai deschidă după ce, cotrobăind
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
care se ferea să o mai deschidă după ce, cotrobăind prin ea, descoperise vasul greu de porțelan al cărui miros îl persecuta ori de câte ori și-l amintea. Odihna de după-amiază cu perdelele toate trase, la care îl obliga fără drept de replică bunica lui, atât aici cât și în hotelul de la băile din apropierea orașului, unde își petreceau vara în anul acela, era mult mai puțin amuzantă decât joaca bună din grădina casei părintești. Numai că aici era altundeva, se afla în lumea largă
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
lumină și cele întunecoase proiectate pe tavan prin fluturarea abia simțită a draperiilor, se vedea undeva departe, în lumea aceea nesfârșită, conducător de oști printre străini, până ce fără să-și dea seama, adormea. In ziua aceea, după somnul de după-amiază, bunica mi-a legat la gât - semn de supremă eleganță - o funtă mare de mătase albă cu picățele bleu; mergeam în vizită la Ditta Vogelsang, prietena ei din tinerețe. Nu se mai văzuseră de mulți ani, dinainte de război, își scriau de
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
la Ditta Vogelsang, prietena ei din tinerețe. Nu se mai văzuseră de mulți ani, dinainte de război, își scriau de Crăciun și de Paști. O cunoșteam, deși n-o întâlnisem niciodată: o fată voioasă, pusă mereu pe șotii; poznele ei împreună cu bunica făceau parte din repertoriul povestirilor pe care i le ceream uneori seara. Primeam de la ea, înainte de Crăciun, spre încântarea mea, un Adventskalender cu scena toată, desfășurată în relief pe cartonul gofrat strălucind în culori vii, a Nașterii Pruncului în ieslea
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
a părut când momentul acela de vrajă a fost brusc întrerupt de cele două doamne. După ce s-au îmbrățișat râzând și plângând, aducându-și probabil aminte de mine s-au precipitat asupra mea. Începea corvoada copilului bine crescut de o bunică nemțoaică. Trebuia să răspundă la întrebările întotdeauna aceleași, să se poarte cuviincios, să mulțumească mereu, pentru tot și pentru toate... Instalat pe un taburet, se străduia să ducă la gură cu lingurița grea de argint - "fără să faci firimituri" - bucățele
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
bărbatului încruntat și al femeii sfrijite și triste, nu izbutea să zărească, oricât și-ar fi strâns ochii, decât tocmai și numai încruntarea mânioasă a domnului și zbârciturile obrazului chinuit al doamnei. "Mein Grossvater; er war Pastor" - îl lămurea prietena bunicii, observând privirea sa ațintită asupra portretului. "Und die ist meine Grossmutter". Copilul înțelegea că fiorosul domn în haine negre cu un mic guler alb era un păstor, dintre cei ce conduc turmele de oi și le apără de lupi. Păstorul
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
păstor, dintre cei ce conduc turmele de oi și le apără de lupi. Păstorul se uita la el foarte sever. Nu-și mai afla locul sub privirea aceasta mustrătoare; se foia pe taburet, se simțea părăsit, uitat până și de bunica prea prinsă în convorbirea plină de vervă cu prietena ei pentru a mai lua seama la el. Încercase să le asculte, îi plăcea să tragă cu urechea la spusele celor mari, dar de astă dată nu pricepea nimic. Ceea ce-l
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
se făcuse nevăzută. Nu mai înțelegea nimic. După cum bătrâna doamnă cu părul alb și ochii șiroind într-una, de parcă ar fi vorbit și râs printr-o perdea de lacrimi, nu se potrivea cu imaginea Dittei Vogelsang, prietena poznașă din povestirile bunicii, tot astfel nu pricepea cum de fata atât de asemănătoare cu Gretel, care se aplecase gingaș spre el, îi prinsese obrajii între mâinile ei delicate și-i dăduse o sărutare atât de parfumată, putea fi Doamna Sibyle, soția la care
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
fi Doamna Sibyle, soția la care apelase Herr Doktor din cabinetul său. Terminase demult prăjitura, mulțumise frumos refuzând alta, cum fusese învățat, se juca într-o doară cu degetele, încovoind și numărând pe rând falangele, joc de mare plictiseală, când bunica se îndură de el: "Nu vrei să ieși în curte? - Sau pe terasa din spate, la umbră" - adăoga prietena ei. Ori, poate, ne cânți ceva la pian", îl îndemnă din nou bunica, arătând spre pianul din colț. Dar copilul, cu
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
pe rând falangele, joc de mare plictiseală, când bunica se îndură de el: "Nu vrei să ieși în curte? - Sau pe terasa din spate, la umbră" - adăoga prietena ei. Ori, poate, ne cânți ceva la pian", îl îndemnă din nou bunica, arătând spre pianul din colț. Dar copilul, cu un aer tot mai încăpățânat, refuza orice propunere. Încuiat în îmbufnarea lui, nu-l atrăgea nimic. Tot bunica fusese cea care, cunoscându-l bine, îi surprinsese o privire. "Te interesează cântarul?". Într-
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
adăoga prietena ei. Ori, poate, ne cânți ceva la pian", îl îndemnă din nou bunica, arătând spre pianul din colț. Dar copilul, cu un aer tot mai încăpățânat, refuza orice propunere. Încuiat în îmbufnarea lui, nu-l atrăgea nimic. Tot bunica fusese cea care, cunoscându-l bine, îi surprinsese o privire. "Te interesează cântarul?". Într-un colț, pe o măsuță biedermeier cu intarsii, se afla un mic cântar de scrisori, cu pârghii și talgere de alamă, un obiect de o complicație
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
adeseori cu mult interes, în casa unchiului Arthur, o asemenea jucărie, dar bătrânul, suflet hain, nu-i îngăduise niciodată să pună mâna pe ea. Nu pun mâna, doar mă uit" - asigurase el de astă dată, grăbindu-se să urmeze îndemnul bunicii, dar bătrâna prietenă protestă vehement: Pune mâna, mein liebes Kind, joacă-te cu el cât vrei!" Cuviința copilului o înduioșase, lacrimile porniseră din nou să curgă din ochii albaștri prin șanțurile ce-i brăzdau obrajii. Uitasem parcă orice mâhnire jucându
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
mirosul acela nesuferit din pricina căruia leșinase odată când îl duseseră la clinică să-l viziteze pe un tovarăș de joacă operat de apendicită. Degetul arătător al medicului îi pipăia pleoapa apăsându-i dureros ochiul. "Șaloziom" - decreta el sec, la care bunica, îngrijorată, întreba: "E grav? Ce trebuie făcut?". "Cuțit!" - riposta scurt medicul, adăugând ironic spre copil: "Ești brav, mein Junge, îți dai ochiul pe mâna mea, nicht wahr? ". Doamna Sibyle îl strânse ocrotitor la piept șoptindu-i: Doctorul glumește, e o
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
tinerei femei lângă care se strângea pe micul taburet. Pastorul din portret îl fixa cu o și mai mare severitate. Încerca să nu se uite spre el, dar privirile îi erau irezistibil atrase de fiorosul personaj. Exclamă aproape fericit atunci când bunica lui decretă plecarea. Despărțirea dintre cele două bătrâne doamne fu tot atât de abundent stropită cu lacrimi ca și revederea. Ca să se consoleze, își promiteau să se revadă peste trei zile, când ginerele-oftalmolog fixase - după ce-și consultase agenda - o oră de
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
Era mai degrabă o fanfară decât o orchestră căci se vedeau mai multe alămuri decât arcușuri. Oricum, momentele de așteptare încordată erau plăcute. Micul talmeș-balmeș de sunete îl amuza de fiecare dată, cacofonia muzicală, ori care ar fi fost explicația bunicii, i se părea doar o joacă, un fel de "a se prosti" al muzicanților. Apoi, brusc, sub bagheta dirijorului - asemenea copiilor în fața bățului celor mari - aiureala veselă a instrumentelor se potolea și peste câteva clipe se auzea, înălțându-se în
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
Apoi, brusc, sub bagheta dirijorului - asemenea copiilor în fața bățului celor mari - aiureala veselă a instrumentelor se potolea și peste câteva clipe se auzea, înălțându-se în noapte, melodia. Le cunoștea pe toate, erau doar melodii cântate de mama și de bunica lui la vechiul pian Schweikhofer de acasă. Una singură fusese marea revelație a acelor seri de vară. Era o suită melodică, un potpuriu din Freischütz de Weber. Așteptam seară de seară ivirea Agathei din opera pe care mi-o povestise
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
lui la vechiul pian Schweikhofer de acasă. Una singură fusese marea revelație a acelor seri de vară. Era o suită melodică, un potpuriu din Freischütz de Weber. Așteptam seară de seară ivirea Agathei din opera pe care mi-o povestise bunica. Trepidam de la primele note ale uverturii, inima îmi bătea în gâtlej, până când îi recunoșteam aria pe care știam că urma să o cânte mai târziu la fereastra deschisă în noapte. Vocea nu aveam să i-o aud; instrumentele orchestrei o
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
întâmpla ceva tainic ce depășea pentru mine misterul vânătorilor din Pădurea germană. Dacă nu cumva, ceea ce se petrecea făcea parte chiar din basmele acelei păduri. Căci - o spun acum când au trecut atâtea mii de seri de la acelea trăite alături de bunica mea nemțoaică, într-o vară a copilăriei - iată ce îmi era dat să văd la un moment dat, în timp ce alămurile și arcușurile se întreceau în invocarea Vânătorului negru, a Diavolului. Vedeam ridicându-se trei dintre muzicanții grupați în fața noastră pe
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]