13,186 matches
-
ori tușa Paula, care merg pe nouăzeci de ani. Căutătorul de minuni a oprit magnetofonul. - N-ai putea să vorbești cu ei? Fă-mi, te rog, acest serviciu. Cheamă-i aici, ca să stau de vorbă cu ei. - Bineînțeles, a răspuns bunicul. Cum să nu pot? Ei o să fie încântați. O să le trimit vorbă să vină după cină. S-a uitat la mine și mi-a făcut cu ochiul. - Astă seară o să facem clacă. După cină au venit Ramirín și tușa Paula
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
o să fie încântați. O să le trimit vorbă să vină după cină. S-a uitat la mine și mi-a făcut cu ochiul. - Astă seară o să facem clacă. După cină au venit Ramirín și tușa Paula și o mulțime de oameni. Bunicul i-a poftit pe toți să ia loc, iar eu îl ajutam să-i servească cu coca-cola și bere și să pun pahare pe mese. Căutătorul de minuni a așezat magnetofonul pe masa din mijloc. - Mi-ar face plăcere să
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
ultima suflare. - Pe atunci aveam o privire de șoim și vă asigur că nu era fum. Ce-mi tot dați cu fumul! Era viu. Căutătorul de minuni zâmbea. A vorbit pe un ton împăciuitor, deși puțintel iritat. - Uite ce e, bunicule, simțurile ne înșeală foarte des. Noi, oamenii, suntem mult prea creduli. Ca să dau crezare unor mărturii ca a dumitale, trebuie să am dovezi mai sigure. Fără supărare. Ramirín s-a așezat bolborosind în legea lui. Atunci tușa Paula, cu glasul
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
a ediției. Barbu Cioculescu organizează și disciplinează informația. Cuprinderea lui este atât de mare, încât s-ar putea crede că întreaga lume ajunge să fie implicată în demersul său, numit adesea de el "ritual critic" sau "distanțări critice". Relația cu bunicul matern al poetului Constant Tonegaru cu o ficțiune pătrunsă și 'n corespondență; gafa lui Pirgu de a duce cuțitul în gură, care îi amintește de dineul abatelui Cosson din Roșu și negru; o Iñes de Castro, sugestiv legată prin viață
Ideea totalității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15047_a_16372]
-
o fire veselă/ cînd plouă îmi vine să merg la cinema/ dar stăpînul îmi pune lesă/ sînt un cățel ud rabd și tac/ fac colăcei mici și galbeni/ mă gîndesc la bunul dumnezeu" (ibidem). Sau: "mama mare era un abajur/ bunicul era un ceainic/ eu eram o măslina mică mică/ pe o farfurie japoneză" (Șam și vacă). Sau: "aerul din autobuz e o vacă/ ugerul ei privește înapoi cu mînie" (ibidem). Apare trucat astfel nu doar identitatea lumii, ci și identitatea
Marca de fabricație by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15046_a_16371]
-
sfârșit, a pace În cer și Crăciun pe pământ. - Bine, mă, Gheorghe, să nu-mi spui tu că tai porcul? Că doar mă știai acasă!... Și dacă nu ne ajutăm noi Între noi, atunci cine? - l-a certat, În glumă, bunicul. - De dimineață, te-am văzut supărat și-am zis să te las să-ți treacă... De, Bircă ăsta, că nu-l mai potolește Dumnezeu! - Păi, cum s-o facă, dacă el e drac Împelițat?! - s-a amestecat În vorbă Matei
Acvariul cu fâte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/81_a_326]
-
Numai tatăl Elenei a pus ceașca Înapoi, pe tavă, fără să guste. - Dar ce ai, mă Gheorghe, ești bolnav? Nu te știam așa lingav! - Om cuminte, nu ca noi! Să-și vadă treaba făcută și... are el timp! - a răspuns bunicul privind când la unul, când la altul. Dar dacă tot nu bei, să fii scos porcul din coteț! În curte, e și locul mai uscat, e și mai ușor de umblat cu el... Nea Gheorghe a intrat cu o bucată
Acvariul cu fâte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/81_a_326]
-
la el! Unde te duci, mă? Au, au, au! Păi, băăă, dacă și ăia la Plevna o luau la sănătoasa tot așa..., acum eram pașalâc turcesc! - Lasă, mă, copilul! Ușurel, tată, ușurel! Vezi că e pe-aci! - m-a apărat bunicul când și-a dat seama că Îmi luasem inima În dinți și voiam să mă Întorc, dar nu găseam cuțitul. Porcul se zbătea și țipa ca prins În menghină. Nu mai auzeam nimic. - Hai, du-l! Du-l tu, că
Acvariul cu fâte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/81_a_326]
-
țâșneau fierbinți În afară, peste mâna sa. Am tras cu coada ochiului spre Elena. Câteva clipe, și ea Își acoperise cu podul palmelor ochii, chiar dacă privea ritualul ca pe un firesc anume. Tocmai În acest timp, când Își ascundea privirea, bunicul meu a mânjit-o cu sânge pe frunte și obraji. Atunci, deși, Într-un fel, caraghioasă, mi s-a părut a fi și mai copil, dar și mai frumoasă. Am zâmbit discret. - Stai, ce crezi că scapi? Te mânjesc și
Acvariul cu fâte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/81_a_326]
-
la noi, de când e lumea, unii fură și alții Îndură! Eu mă mir că mai e de furat! Dar uite, că e! Și când no să mai fie, o să pună biruri! Și, iar o să fie! - s-a prins În vorbă bunicul Elenei după ce a tras cu urechea. * * * Elena m-a privit atent și a clipit. Era, oarecum, mândră de el. Ce-i drept, cuvintele bătrânului m-au Înduioșat. Erau cu tâlc și nu Întâmplător spuse. - E, vezi? Ți-am spus eu
Acvariul cu fâte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/81_a_326]
-
Cine? - Cei ce vor fi mâine! - Unde, omule? Că ne Înnebunești de cap! a Întrebat, revoltat, Ghici. - La putere! Unde, altundeva? Ori, voi credeți că se zbat degeaba? Sau spre binele nostru, al tuturor? Mai vedea! - Are dreptate! - a aprobat bunicul meu. Și Nicolae are dreptate! E informat! A ascultat și, uite, că i-a prins bine! Nu degeaba trage el clopotul! Să se deștepte lumea! - O fi ascultat el pe unii, alții, Însă, până acum vreo două-trei luni În urmă
Acvariul cu fâte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/81_a_326]
-
la o lectură leneșă, calmă a unei cărți făcute pentru loisir, pentru un timp mort ideal. Și promisiunile lui Constantin Țoiu nu sînt făcute în zadar. sînt minunate. Sînt un amestec surprinzător de evocare, memorii și de istorie narativizată afectiv. Bunicul său era consulul Rusiei la Galați. Tatăl său, Paul Jurgea-Negrilești, provenea dintr-o veche familie de nobili moldoveni de origine poloneză. în casă se vorbea rusește și franțuzește. Româna era o ciudată limbă a extremelor. Era ba limba țăranilor de
Istoriile conului Georgică by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15192_a_16517]
-
sînt nenumărate. Viața este trăită intens, fără repaos, deși loisirul e nesfîrșit. Mereu este loc de o anecdotă, de o bîrfă, de o întîmplare în familie. Și, peste toate astea, mai era și război, din cînd în cînd. După moartea bunicului, prin anii '20, mama și bunica deschid safe-ul păstrat la loc de cinste în biroul șefului casei. Nu găsesc decît foarte puțini bani, un vultur imperial și... cîteva poze licențioase: "Grăsani mustăcioși, în izmene și jartele, se luptau cu
Istoriile conului Georgică by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15192_a_16517]
-
de cinste în biroul șefului casei. Nu găsesc decît foarte puțini bani, un vultur imperial și... cîteva poze licențioase: "Grăsani mustăcioși, în izmene și jartele, se luptau cu persoane durdulii în chiloți bufanți cu dantelă. Toți păreau foarte veseli". Moartea bunicului? O întreagă poveste. întors din Rusia în România aflată sub ocupație germană, consulul este trimis într-o închisoare din afara țării. într-un tîrziu este eliberat. își anunță familia că germanii i-au restituit lada cu aur pe care i-o
Istoriile conului Georgică by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15192_a_16517]
-
închisoare din afara țării. într-un tîrziu este eliberat. își anunță familia că germanii i-au restituit lada cu aur pe care i-o confiscaseră și că vine cu vaporul din Marsilia. Numai că pe drum vaporul atinge o mină și bunicul își găsește tragicul sfîrșit. Cu aurul moștenit de la bunicul familia se va apuca de una dintre cele mai sigure îndeletniciri boierești de pierdere a banilor, agricultura științifică: "după război am găsit aurul lăsat de grand-papa și l-am investit în
Istoriile conului Georgică by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15192_a_16517]
-
anunță familia că germanii i-au restituit lada cu aur pe care i-o confiscaseră și că vine cu vaporul din Marsilia. Numai că pe drum vaporul atinge o mină și bunicul își găsește tragicul sfîrșit. Cu aurul moștenit de la bunicul familia se va apuca de una dintre cele mai sigure îndeletniciri boierești de pierdere a banilor, agricultura științifică: "după război am găsit aurul lăsat de grand-papa și l-am investit în moșie. Hotărît să fac agricultură științifică, am importat din
Istoriile conului Georgică by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15192_a_16517]
-
scrierile autorilor est-europeni, pentru că ea revine constant, asociată regretului de a-și fi pierdut părintele. în romanul lui Nádas, tatăl e mai curînd o absență, întreruptă de apariții fulgerătoare și neanunțate, pînă în ziua în care la radio, Simon și bunicii săi îl ascultă depunînd mărturie pentru acuzare și relatîndu-și detaliat trădarea într-un proces care trimite fără umbră de îndoială la Rajk. Bunicului această trădare îi aduce moartea, precedată de obsedanta întrebare "Să fi greșit eu?"; decesul, puțin mai tîrziu
Istoria într-o țară mică by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15212_a_16537]
-
o absență, întreruptă de apariții fulgerătoare și neanunțate, pînă în ziua în care la radio, Simon și bunicii săi îl ascultă depunînd mărturie pentru acuzare și relatîndu-și detaliat trădarea într-un proces care trimite fără umbră de îndoială la Rajk. Bunicului această trădare îi aduce moartea, precedată de obsedanta întrebare "Să fi greșit eu?"; decesul, puțin mai tîrziu, al bunicii îl aduce pe băiat în situația de a intra într-un orfelinat al partidului, în care se formează "oameni noi" cărora
Istoria într-o țară mică by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15212_a_16537]
-
tîrziu, al bunicii îl aduce pe băiat în situația de a intra într-un orfelinat al partidului, în care se formează "oameni noi" cărora le e interzis să vorbească sîmbăta și duminica. Dar Simon e, poate, salvat; înainte de a muri, bunicul i-a spus povestea familiei, care e și povestea neamului evreiesc - cu acest ultim membru se încheie al șaptelea cerc, cel mai îndepărtat de Dumnezeu. E greu să vorbești despre romanul lui Nádas Péter, nu e o carte generoasă pentru
Istoria într-o țară mică by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15212_a_16537]
-
se numea "fuga în Egipt"). Iată-mă pe mine la șase ani pe un câmp cu porumb împreună cu alți copii. Și apoi spălătoresele, țăranii tunzând oile, sora mea Conchita, micuță de tot, între picioarele tatei, care sporovăiește cu don Macario, bunicul meu, hrănindu-și câinele, o frumoasă pasăre în cuibul ei... Astăzi nu mai vezi în Calanda săraci așezându-se vinerea lângă biserică, pentru a cerși o bucată de pâine. Satul e relativ prosper, oamenii trăiesc bine. Costumul tradițional a dispărut
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
bunicilor care au pactizat sau au acceptat pasivi nazismul, o vină pe care generațiile actuale o mai resimt. Păstrând proporțiile, ce spun generațiile tinere din Japonia despre ororile făcute în timpul războiului de japonezi? D.F.: În Germania de obicei părinții și bunicii vorbesc despre război și le spun copiilor adevărul; ce s-a întâmplat e un subiect liber, deschis. Însă în Japonia subiectul războiului, al atrocităților din trecut, e un subiect tabu. Nu se vorbește absolut deloc despre asta. L.V.R.: Și atunci
Un japonez la București by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15251_a_16576]
-
dar Vasile Datcu este și un bun creator de atmosferă. O atmosferă, bineînțeles, propice derulării fabulosului. Doi profesori pleacă de la o ședință prelungită până noaptea târziu, înspre librăria orașului. Pe drum, unul dintre ei povestește o întâmplare ciudată a unui bunic, plecat de-acasă, noaptea târziu înspre un loc din marginea satului unde, stranie întâmplare, se întâlnește cu niște consăteni veniți, și ei, mânați de o aceeași bizară, inexplicabilă pornire. Cei doi profesori au surpriza să vadă reeditată întâmplarea din satul
Între real și fantastic by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/13379_a_14704]
-
premonitorie și cu un filigran tragic: „Femeia pe care la Brăila am iubit-o într-o cameră de hotel/ purta pantofi verzi de piele de șarpe/ și avea nasul turtit. Era o mulatră./ Cum venise aici, habar n-am. Părinții, bunicii purtaseră poate odată în nări un inel.// Gura îi era o ventuză./ Sînii fierbinți ca niște pîini./ Ochii tulburi./ Îmi era trupul claviatură pentru dînsa/ numai mîinile îi erau reci,/ reci ca de gheață/ și degetele cu vîrfuri rotunde/ alunecau
Poezia lui Constant Tonegaru (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13455_a_14780]
-
întors, și-au ridicat iar casa și acareturile, pentru ca patru ani mai tîrziu să ia din nou drumul Regatului, lăsînd în urmă totul părăsit și cîinii urlînd. I-au dus la Brăila, cu șlepul peste Prut, Ștefan și Ioan Chirilă (bunicul și, respectiv, tatăl lui Tudor Chirilă-Vama Veche). La fel, și pe Maria Țară, coana preoteasă și învățătoare, instalarea sovietelor a alungat-o din Regiunea Herța; are și acum nepoți acolo, dar nici unul nu mai vorbește românește. Pe alții, conflictul mondial
80 de ani, 14 mărturii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13523_a_14848]
-
anno nella vita di Giovanni Pascoli, scrisă în colaborare cu Luigi Guarnieri, a primit medalia de aur pentru dramaturgie italiană). Romanul distins acum cu Premiul Strega are ca temă emigrația italiană în America, la începutul secolului XX și e povestea bunicului scriitoarei, Diamante Mazzucco, cel care, fugind de sărăcia de acasă, ajunge la New York în 1903, împreună cu verișoara lui, Vita. Mizeria și aventurile emigranților italieni de acum un secol constituie o temă evitată de prozatorii din Italia, fiindcă memoria colectivă a
MERIDIANE () [Corola-journal/Journalistic/13578_a_14903]