193 matches
-
în 1900, pentru a înlătura asediile. După ce Natalul și Colonia Capului au fost asigurate, britanicii au reușit să invadeze Transvaalul și capitala republicii, Pretoria, a căzut în iunie 1900. În ultima fază, cea de a treia, începută în martie 1900, burii au lansat un război de gherilă împotriva forțelor britanice, care a prelungit conflictul cu încă doi ani, timp în care burii au atacat ținte cum ar fi coloanele de soldați britanici, nodurile rețelei de telegraf, căile ferate și depozitele. Într-
Al Doilea Război al Burilor () [Corola-website/Science/321895_a_323224]
-
capitala republicii, Pretoria, a căzut în iunie 1900. În ultima fază, cea de a treia, începută în martie 1900, burii au lansat un război de gherilă împotriva forțelor britanice, care a prelungit conflictul cu încă doi ani, timp în care burii au atacat ținte cum ar fi coloanele de soldați britanici, nodurile rețelei de telegraf, căile ferate și depozitele. Într-o tentativă de a tăia liniile de aprovizionare ale atacatorilor, britanicii, conduși acum de Lord Kitchener, au răspuns cu o politică
Al Doilea Război al Burilor () [Corola-website/Science/321895_a_323224]
-
coloanele de soldați britanici, nodurile rețelei de telegraf, căile ferate și depozitele. Într-o tentativă de a tăia liniile de aprovizionare ale atacatorilor, britanicii, conduși acum de Lord Kitchener, au răspuns cu o politică a „pământului pârjolit”, distrugând ferme ale burilor și mutând civilii în lagăre de concentrare. Unele părți ale presei britanice și guvernului britanic se așteptau o campanie de ordinul câtorva luni, iar războiul prelungit a devenit nepopular, mai ales după ce au ieșit la iveală condițiile din lagărele de
Al Doilea Război al Burilor () [Corola-website/Science/321895_a_323224]
-
așteptau o campanie de ordinul câtorva luni, iar războiul prelungit a devenit nepopular, mai ales după ce au ieșit la iveală condițiile din lagărele de concentrare (unde muriseră de foame și de boli zeci de mii de femei și copii). Forțele burilor s-au predat în cele din urmă la 31 mai 1902, și 54 din cei 60 de delegați din Transvaal și din Statul Liber Orange au votat pentru acceptarea termenilor tratatului de pace, cunoscut sub numele de tratatul de la Vereeniging
Al Doilea Război al Burilor () [Corola-website/Science/321895_a_323224]
-
să fie absorbite în Imperiul Britanic, promițându-li-se o autonomie limitată. Implementarea tratatului a dus la constituirea Uniunii Africii de Sud. Războiul a avut efecte de durată asupra regiunii și asupra politicii interne britanice. Pentru Regatul Unit, al Doilea Război al Burilor a fost cel mai îndelungat, cel mai costisitor (peste 200 de milioane de lire), și cel mai sângeros conflict dintre 1815 și 1914, cu o durată cu trei luni mai mare și cu pierderi mai multe chiar și decât Războiul
Al Doilea Război al Burilor () [Corola-website/Science/321895_a_323224]
-
sunt alcătuite din forțe terestre, navale și aeriene. Echipamentul de bază încorporează 2.400 de tancuri, 34 de nave militare și 140 de avioane de luptă. Forțele armate canadiene au participat la diferite conflicte armate, inclusiv al doilea război al burilor, primul război mondial, al doilea război mondial, războiul din Coreea, Războiul din Golf și recent, războiul din Afganistan. De la prima misiune ONU de menținere a păcii, propusă de Lester B. Pearson în 1965, armata canadiană a servit în 50 de
Canada () [Corola-website/Science/297759_a_299088]
-
nepoți legitimi deși au avut o singură nepoată naturală care a murit fără să aibă proprii ei copii. Fiul cel mare, Christian Victor, a murit la vârsta de 33 de ani de malarie în timp ce servea ca ofițer britanic în timpul războiului bur. Al doilea fiu, Albert, nu s-a căsătorit niciodată însă a avut o fiică care a fost crescută de o familie de evrei. Al treilea copil și prima fiică, Helena, nu s-a căsătorit niciodată. Al patrulea copil, Marie Louise
Descendenții reginei Victoria a Regatului Unit () [Corola-website/Science/321802_a_323131]
-
iar monarhul domnea în Uniune ca „Rege al Africii de Sud”, nu ca „Rege al Regatului Unit”. Monarhul era reprezentat în Africa de Sud de „Guvernatorul General al Uniunii Africii de Sud”. Puterea efectivă era exercitată de „Primul ministru al Africii de Sud”. Louis Botha, un fost general bur, a fost primul premier al Uniunii. El a condus o coaliție a afrikanerilor și a comunităților anglofone albe. Punerea sub acuzație în cadrul tribunalelor se făcea în numele coroanei iar membrii guvernului funcționau în numele aceleiași coroane. De-a lungul timpului, statutul monarhului
Uniunea Africii de Sud () [Corola-website/Science/312453_a_313782]
-
după procesul de democratizare din statele învecinate. "Articol principal: Istoria Swazilandului" Etnicii Swazi su început să imigreze în regiunea cunoscută acum sub numele de Swaziland în secolul XVI. La începutul secolului XIX, conflictele cu alte triburi Bantu și disputele cu burii privind proprietățile funciare au dus la apariția națiunii Swazi. Pe baza unui acord încheiat în 1894 între britanici și buri, Swaziland devenind parte a Republicii Transvaal, pierzându-și astfel independența. După războiul cu burii (1899-1907), în 1907 a devenit protectorat
Swaziland () [Corola-website/Science/297902_a_299231]
-
alte triburi Bantu și disputele cu burii privind proprietățile funciare au dus la apariția națiunii Swazi. Pe baza unui acord încheiat în 1894 între britanici și buri, Swaziland devenind parte a Republicii Transvaal, pierzându-și astfel independența. După războiul cu burii (1899-1907), în 1907 a devenit protectorat britannic, iar în 1968 și-a câștigat independența. Dar un mai mare grad de democrație a fost atins abia în anii 1990. Nkosi Dlamini este tribul dominant de mai multă vreme și cel care
Swaziland () [Corola-website/Science/297902_a_299231]
-
și condițiile nesănătoase oferite. Primele lagăre de concentrare (din engleză : "concentration camp") apar sub acest nume în Africa de Sud, la sfârșitul secolului XIX, în cadrul războiului anglo-bur (al Marii Britanii împotriva coloniștilor de origine olandeză denumiti "Buri") din anii 1899-1902: ele erau destinate burilor făcuți prizonieri și familiilor lor. Ulterior, în secolul XX, lagăre de concentrare au existat în multe locuri de pe glob, în multe țări și perioade de timp. Au existat lagăre de concentrare în țările colonizate sau latino-americane, pentru unele dintre populațiile
Lagăr de concentrare () [Corola-website/Science/299058_a_300387]
-
un mare depozit arheologic. Venit de la " Facultate de Istorie a Universității București", profesorul "Dumitru Berciu", decide deschiderea unui "șantier arheologic" și este surprins să constate descoperirea unei cetăți dacice vechi de peste 2000 de ani, denumită cetatea Buridava (în traducere "cetatea burilor"), menționată de istoricul grec "Ptolemeu" în scrierile sale. În zona cetății Buridavei a fost descoperită o necropolă unde s-au găsit diferite obiecte cu valoare arheologică precum: "ulcioare, cești și blide din lut ars și un mare depozit subteran de
Ocnele Mari () [Corola-website/Science/297217_a_298546]
-
decenii, britanicii au fost obișnuiți cu războaie coloniale, unde au triumfat rapid și ușor, iar din aceste considerente au întâmpinat Marele Război cu entuziasm. Totuși, dificultățile întâlnite de Marea Britanie în războiul Zulu (1879) și în cel de-al doilea război bur (1899-1902), au redus probabilitatea că britanicii au fost naivi în privința potențialului unui război major. Faptul că nicio forță politică importantă nu s-a opus războiului a însemnat că cei care nu erau de acord cu el nu aveau destulă putere
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
rămas la comanda armatei concentrate în sud-estul Belgiei, devenind un simbol al valorilor morale ale Antantei. În sectorul Mons și Charleroi, trupele franceze comandate de generalul Joffre și Corpul Expediționar Britanic comandat de Șir John French (veteran din războiul cu burii), au contraatacat și au silit trupele germane să se retragă spre sud. Armatele germane au pătruns în Franța. Nevoit să renunțe la câteva divizii pentru a întări Frontul de Est, amenințat de mobilizarea rușilor, von Motke nu mai avea forțele
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
Alice în Țară Minunilor) , Cronicile din Narnia și Mielne care a scris Winnie the Pooh. Mulți în literatura pentru copii își găsesc refugiul. Primul Război Mondial a fost primul război filmat, chiar dacă primele imagini mișcate sunt din timpul războiului cu burii. În 1908 apar primele buletine de știri . Primul mare exercițiu în cinematografie este reprezentat de "The Battle of the Somme"în 1916, într-o lună și ceva fiind vizionat de 22 milioane de persoane. Este important pentru că avem de-a
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
acolit al acestuia. Fata a fost crescută în Africa de Sud. În 1897, Fantômas a fost în Statele Unite ale Americii și Mexic. Acolo, el și-a ruinat partenerul de afaceri, Etienne Rambert. În 1899, el a luptat în Al Doilea Război al Burilor din Africa de Sud, sub numele de Gurn. El a luptat în Transvaal ca sergent de artilerie sub comanda lordului Roberts. A devenit aghiotantul lordului Edward Beltham din Scottwell Hill și s-a îndrăgostit de mai tânăra sa soție, Lady Maud Beltham
Fantômas () [Corola-website/Science/325454_a_326783]
-
Sydney pe 19 iuni 1885. Aproximativ 770 australieni au servit în Sudan; nouă au murit ulterior în urma bolilor căpătate în timpul călătoriei de întoarcere iar trei au fost răniți în timpul campaniei. Britanicii au invadat zonele din Africa de Sud locuite deja de de burii afrikaanderi iar competiția pentru teritorii și resurse a rezultat într-o confruntare militară care a condus la cel de-al Doilea Război Bur în 1899. Pentru a preîntâmpina desfășurarea trupelor britanice, republicile africane ale Statului Liber Orange () și Transvaalului - Republica
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
iar trei au fost răniți în timpul campaniei. Britanicii au invadat zonele din Africa de Sud locuite deja de de burii afrikaanderi iar competiția pentru teritorii și resurse a rezultat într-o confruntare militară care a condus la cel de-al Doilea Război Bur în 1899. Pentru a preîntâmpina desfășurarea trupelor britanice, republicile africane ale Statului Liber Orange () și Transvaalului - Republica Sud Africană () aflate sub președinția lui Paul Kruger a declarat război la 11 octombrie 1899, intrând adânc în teritoriile britanice Natal și Cape
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
călare din Queenslandși o coloană formată din canadieni, britanici li artilerie a atacat trupele bure la Belmont. Soldații David McLeod și Victor Jones au fost uciși atunci când patrula lor s-a ciocnit cu santinelele din avangarda trupelor bure. În schimb, burii au fost surprinși iar în timpul celor două ore de lupte grele mai mult de 50 au fost uciși iar alți 40 luați prizonieri. 500 de australieni din Queensland și Noul Wales de Sud (unitatea Lancers) au luat ulterior parte la
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
generalul locotenent John French și avea atașate unitatea Lancers a Noului Wales de Sud, infanteria călare a Queenslandului și Corpul Medical de Armată al Noului Wales de Sud. Prima dată a fost eliberat Kimberley în urma bătăliei de pe râul Modder iar burii care se retrăgeau au fost învinși la Paardeberg, generalul bur Piet Cronje fiind capturat în această luptă. Trupele britanice au intrat în Bloemfontein la 13 martie 1900 în timp ce orașul Ladysmith a fost despresurat. Bolile specifice condițiilor africane și războaielor începuseră
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
Noului Wales de Sud, infanteria călare a Queenslandului și Corpul Medical de Armată al Noului Wales de Sud. Prima dată a fost eliberat Kimberley în urma bătăliei de pe râul Modder iar burii care se retrăgeau au fost învinși la Paardeberg, generalul bur Piet Cronje fiind capturat în această luptă. Trupele britanice au intrat în Bloemfontein la 13 martie 1900 în timp ce orașul Ladysmith a fost despresurat. Bolile specifice condițiilor africane și războaielor începuseră să producă decese în rândul armatei britanice dar contraofensiva a
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
și războaielor începuseră să producă decese în rândul armatei britanice dar contraofensiva a continuat cu marșul spre Pretoria din luna mai cu o armată ce includea mai mult de 3000 de soldați australieni. Johannesburgul a căzut la 30 mai iar burii s-au retras la Pretoria în data de 3 iunie. Pușcașii Călare ai Noului Wales de Sud și Australiei de Vest au fost remarcați și în luptele de la Diamond Hill din 12 iunie. Mafeking a fost despresurat la 17 mai
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
deblocat. Asediul a continuat timp de 11 zile iar pe parcursul său mai bine de 1.800 obuze lovit postul. După ce apelurile de a se preda au fost ignorate de apărători și nedorind să se angajeze într-un atac frontal riscant, burii s-au retras. Asediul de pe râul Elands a reprezentate una din realizarile majore ale australienilor din timpul războiului, postul fiind deblocat complet în cele din urmă la data de 16 august 1900. Drept răspuns acestor atacuri, britanicii au adoptat tactici
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
august 1900. Drept răspuns acestor atacuri, britanicii au adoptat tactici contra insurgenților incluzând tactica pământului pârjolit, stabilirea de tabere de concentrare pentru copiii și femeile bure, un sistem de cazemate și obstacole de teren cu scopul de a limita mobilitatea burilor și de a proteja comunicațiile feroviare. Aceste măsuri au presupus cheltuieli considerabile și au cauzat nemulțumire față de britanici, în ciuda faptului că au produs curând rezultatele scontate. Până la mijlocul anului 1901, focarele principale de război au fost stinse, unitățile călare britanice
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
cauzat nemulțumire față de britanici, în ciuda faptului că au produs curând rezultatele scontate. Până la mijlocul anului 1901, focarele principale de război au fost stinse, unitățile călare britanice având acum capacitatea de a călători noaptea și de a ataca fermele și taberele burilor, compleșindu-le prin superioritate numerică. Elocvent pentru această etapă a războiului din ultimele luni ale anului 1901 este campania Pușcașilor Noului Wales de Sud care au traversat 1.814 km fiind implicați în 13 ambuscade, reușind uciderea a 27 de buri
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]