388 matches
-
Fusese ucis În bătaie În sala pregătită anume, aflată perete În perete cu biroul comandantului. Te chema la el, te Întreba ceva, răspunsul nu-i era pe plac și te da În primire haidamacilor, În camera de-tortură, unde erai burdușit zdravăn. Unii nu rezistau. Eu am scăpat. Nu mi-a pus decât o Întrebare: - Te-ai Întâlnit vreodată cu Bohotici? - Nu. A venit la Baia Mare o singură dată, dar eu eram plecat s-o văd pe mama, În Dobrogea. Am
Editura Destine Literare by Ioan barbu () [Corola-journal/Journalistic/99_a_387]
-
de hârtie privind flăcările ce s-ar fi înălțat ca o jertfă adusă trecutului. Pia s-a împotrivit argumentând cât de mult au ajutat-o scrisorile să suporte exilul și înstrăinarea. Într-o zi mi-a adus un plic mare burdușit cu scrisorile trimise ei de Mihai în anii 1947, 1948 și în anul 1955, spunându-mi să am grijă de ele. Le-am citit parcurgând eșecul luptei dinainte pierdute, care a dus la dureroasa lor despărțire. Pia îmi povestise că
Exilul lui Mihai Fărcășanu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Memoirs/15519_a_16844]
-
și rare. La vârsta de 17 ani (în 1864) el a deschis primul său magazin în centrul Bucureștiului, la colțul străzii Podul Mogoșoaiei (Calea Victoriei de astăzi),(nr.27) și al Bulevardului Elizabeta. Prăvălia cuprindea în acea vreme doar două dulapuri burdușite cu cărți de anticariat. În anul 1883 a deschis în locul anticariatului doua magazine - o librărie și un magazin cu articole de papetărie. Ele s-au aflat la parterul Hotelului Herdan, care a devenit mai apoi „Grand Hotel du Boulevard" sau
Leon B. Alcalay () [Corola-website/Science/337649_a_338978]
-
fotbal deținut de fiecare, pe care învățăm ușor ușor să nu le mai împărțim unii cu altii). Preferam să ne prostim la grămadă pe strada sau în curtea școlii toată ziua decât să stăm în casa să citim din bibliotecile burdușite de părinții noștri pe vremea când cărțile erau un obiect de prestigiu ieftin, așa că era OK și nu chiar peste mâna pentru ai tăi să țină sute (sau mii, cum era cazul ălor mei) de cărți în casa de care
Programul de ieri al luptei de clasă. Post scriptum la Capete înfierbântate () [Corola-website/Science/295801_a_297130]
-
Școala română” ș.a., semnând Smara, dar și Smaranda Gârbea, Smaranda Garbiniu, Frusinica, Baba Vișa ș.a. Publică numeroase volume, cuprinzând proză (nuvelă, roman, jurnal de călătorie, povești pentru copii), versuri și teatru. S. și-a transpus pledoariile feministe în romane „educative”, burdușite de situații dilatate și teziste - Fata tatii (1912), Băiatul mamei (1917), Domnul Bădină (1931). În proza scurtă - Novele (1890), Dumitrițe brumate (1937) - domină idilismul rural și sentimentalismul. Compasiunea pentru cei umiliți și nefericiți e sinceră, dar expresia ei nu poate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289730_a_291059]
-
Și fete mai tinere decât ea știau să facă asta mutește, stând desculțe pe pardoseala bucătăriilor. Se-nălță între perne și ceru apă. Mehria plecase, iar peste acoperișurile de țiglă se lăsa întunericul. Transpira. Rămăsese singură într-o casă arabă, burdușită de lână și de bumbac, de uleiuri și de măsline. 1 "Oraș" în araba clasică; în prezent denumește vechea așezare medievală cu zone exclusiv pietonale și străduțe dispuse în labirint, înconjurată de un fort și conservată în centrul orașului modern
Istoria romanțată a unui safari by Daniela Zeca () [Corola-journal/Journalistic/6977_a_8302]
-
Cînd a apărut Drumul cenușii, romanul lui Augustin Buzura din 1988, m-a sunat și m-a rugat să o înțeleg că a primit doar două exemplare, pe unul îl păstrează ea - chiar era o cititoare formidabilă, cu o bibliotecă burdușită de cărți - pe celălalt trebuie să-l dea doctorului care a operat-o. Mi-a căzut tavanul în cap. Mă bazam atît de tare pe ea...M-am așezat la coadă la Librăria Eminescu. Coadă, nu glumă. Nu prea aveam
Apel către modele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11956_a_13281]
-
nedreaptă. Vorbește cu Margot la telefon la fiecare două săptămîni. N-o fi el un tată model, dar nu e nici de lepădat. Păi, ar mai fi niște chestii pe care le am de citit, improvizează Wakefield, arătînd către rafturile burdușite de cărți care Îi tapetează pereții bîrlogului. Să vezi și să nu crezi! — Poți să citești și cînd ești decorporalizat, nimic nu te Împiedică, știi n-am toată ziua la dispoziție. Ai citit destul pînă acum ca să știi cum merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
se dizolvă, apa și aerul refuză să mai fie proprietatea cuiva..., lumea devine de sticlă! Maxdrip are avanposturi peste tot În lume, producînd rîuri de cafeină consumate de burghezia planetei. Nu-i de mirare că nervii noștri sînt În pioneze. Burdușită de cafea, asezonată cu un pic de Ecstasy, puștimea sparge ferestrele Navei Amiral! Dar Wakefield nu Înțelege ceva din tot protestul acesta. Să fie oare prosperitatea americană, de la cafea la brînză, sursa Întregii mizerii globale? La televizor, fluturași și țestoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
nu fi auzit bine. Redbone rînjește. — Hai să-l vedem pe Ali Baba. Tu le ai pe astea cu arta, o să-ți placă. Și Redbone nu vorbește deloc la figurat. Peștera lui Ali Baba este o serie de Încăperi rotunde burdușite cu comori ca un cuib de pirați: cufere pe jumătate deschise din care dau pe dinafară bijuterii, picturi sprijinite de pereți, sculpturi, poezie greacă și romană, seifuri pline cu monede de aur. Totul pare vechi de cel puțin două sute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Probabil cam cum e și țigara de după. Datorită cumpărăturilor în exces, Dublinul era plin de maniaci roșii la față (din cauza tensiunii ridicate), cu ochii bulbucați, care se sufocau și cărau după ei sute de sacoșe doldora de cumpărături și portofele burdușite cu cărți de credit care frigeau de atâta utilizare. Așa că dacă vreți o ceașcă de cafea, așa cum voiam eu, Adam și Kate, atunci să nu vă faceți prea mari iluzii c-o să găsiți vreun loc în cafenea. Toți trei am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
machiajul! Pe bune, Helen organiza totul ca și cum ar fi pus la punct o campanie militară. Annei au început să-i sclipească ochii când a auzit faza cu machiajul. S-a apropiat de mine cu o geantă de plastic care părea burdușită cu creioane. Fugi de-aici, i-a strigat Helen iritată, împingând-o cu cotul. Eu o machiez. Tu probabil că vrei să-i pictezi stele, sori și alte rahaturi din astea New-Age. Anna și-a afișat imediat o expresie spăsită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Iertați-mă, nu, glumeam doar! Peste tot pe unde mă uitam, peste tot vedeai grupulețe de oameni de afaceri. Stăteau strânși în cerc, în costumele lor urâcioase, fie așteptându-și bagajele, fie așteptându-și avionul, cu servietele de lângă picior, probabil burdușite de reviste porno. Toți beau bere, se întreceau care să-i strângă mâna celuilalat mai ferm, emanau „cumsecădenie“ și bonomie, organizau concursuri ca să decidă cine râdea cel mai zgomotos și cine era în stare să emită cea mai disprețuitoare remarcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
BUCUREȘTI. 2005“. Studenții fumau liniștit pe coridoare. Câțiva îmi împrumutau cărți sau căutau să stea de vorbă cu mine în pauze, în speranța unui 10 la examen. Îi ascultam pe toți, cu-atenție, zâmbind absent. Mă întorceam acasă cu rucsacul burdușit de cărți; le returnam după o săptămână, necitite. Cum bine zice Dinu Păturică: studiul literaturii îngustează mintea. Oricum, nimeni nu pica la examene. Dacă din întâmplare dădeai o notă mică, te trezeai sunat seara pe mobil: studenții, colegii, secretarele - o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
din anii ’90. Maria nu renunța la tabieturile ei. Indiferent pe ce dormeam, locul se transforma într-un câmp de bătălie. Putea să fie patul dublu, triplu sau King Size; rotund, pătrat sau oval; cu salteaua ortopedică (turcească, de import), burdușită cu lână (ca pe vremea bunicilor), sau umplută cu apă (made in USA). Dimineața, ne trezeam amândoi pe partea mea, lipiți unul de altul, pe-o porțiune de 20 de centimetri. Războiul se purta calm, dincolo de granița cearșafurilor. Maria împingea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
chiar profesia: îmi dorisem să fiu actor), nimerisem în două secole, două orânduiri, două emisfere cerebrale. Ne târam demn, în tranzit, fără oprire. Mergeam la cafenelele de lângă Ateneu, după care fugeam la Billa, să ne facem cumpărăturile. Ieșeam cu portbagajul burdușit de pungi galbene, le descărcam seara, să nu ne observe nimeni. Locuiam într-un apartament alb, care ne unifica spaimele și îngrijorările, ca o poveste de Crăciun. Frigul intra pe sub geamuri, tăios și reconfortant: câtă vreme îl simțeam, înghesuiți unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ducea la ușa lor. Când se bumbăceau, auzea tot cartierul. Din când în când, soții Dorofte coborau și-o sfoară cu pungă, ca o nacelă prin dreptul geamului de la sufragerie. Cineva (unul din nepoți sau un vecin idiot și săritor) burdușea punga cu pâine luată de la colț și trăgea de două ori scurt de sfoară, anunțând achiziția. Făceau treaba asta reflex, de pe vremea lui nea’ Nicu. După semnal, nacela era ridicată și sfoara gravita din nou prin fața geamului, cu tot cu pungă, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ceva întârziere, vreun sfert de oră. Am dat jos geamantanele din portbagajul mașinii, le-am așezat lângă șirul de bagaje ale celorlalți. Și, în sfârșit, am scos din buzunarul din interiorul hainei, portofelul. Acest blestemat de portofel, pe care-l burdușisem la plecare și pentru care îl privisem cu atâta suspiciune pe el, acest om bun, care ne poftise în mașină, ne oferise o excursie plăcută și ne povestise o mare parte din viața lui. Poftiți, vă rog, domnule Emilian Neda
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
de celălalt, Chamfort este între cele două, pentru că neavând forța să împlinească reîntoarcerea, cel puțin el n-a avut josnicia să se bucure de separare. Întrerupere... 14 august dimineața! Ți-am scris în gând toată noaptea. O scrisoare foarte lungă, burdușită de repetiții, interjecții și adjective calificative. Asta mi-ar lua multe ore ca s-o recitesc. Dimineața m-am trezit cu un gust foarte amar în gură: am avut un vis curios! În acest vis, cenzurat la trezire, tu îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
am nevoie de el. De fapt, uneori, când intru pe ușă, am senzația că intru într-un fel de mănăstire dezordonată, seculară, populată de două femei. Și, alteori, când plec, am senzația ciudată că Muriel și mama ei mi-au burdușit buzunarele cu flaconașe și tuburi de ruj de buze, de fard, fileuri de păr, deodorante și așa mai departe. Mă simt copleșit de recunoștință față de ele, dar nu știu ce să fac cu darurile lor invizibile.“ „Astă-seară n-am mai căpătat permisii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Gin Fizz? — Neah. Nici d-alea nu se mai aduc. Doar ce vedeți pe raft. Era aproape prea mult pentru mine. Cocktailurile alea reprezentaseră modul În care Îmi petreceam o zi ca artist de succes, când Îmi permiteam să-mi burdușesc frigiderul cu nimic altceva decât cutii de Margarita și Gin Fizz. Dispariția lor Însemna că aveam să mă cufund iarăși În mizerie și lipsuri. Îmbufnată, am tot mutat de colo-colo cutiile de Pina Colada și Harvey Wallbanger care mai rămăseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
că n-avea cum să fie Întreg la minte). Asta cam avea, e adevărat, Înfățișare de scroafă sclifosită și glasul Îi suna ca un guițat ceva mai uman. Mai ales de când născuse mânca tot timpul. Făcea naveta cu o sacoșă burdușită cu borcane pline la venire și goale la plecare. În jurul ei mirosea a mâncare gătită, a rântaș, a parizer și era mereu stropită cu grăsime pe piept și pe mâneci. Mânca În fiecare pauză, scobea În borcane cu o lingură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cap, târându-se pe un peron de gară prăpădită de bombe. Milostivul domn cu mustăți stufoase primise din partea ologului o ofertă de afaceri: În schimbul a câtorva bănuți - sumă ridicol de mică - și a două pâini - căci fostul feroviar zărise sacul burdușit cu pâine neagră atârnat de prevăzătorul tată de familie În plasa de bagaje a compartimentului -, putea intra În posesia unui serviciu complet de cafea - șase cești cu farfurioarele lor, o cafetieră și o zaharniță, pe care cerșetorul pretindea că le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
drăguț și nu-i rău, că peste tot s-au ridicat ca un avertisment adus Binelui. Deci o casă roșie și luminoasă ca sângele fără leucemie. O casă cu o cămară de alimente care se golește veselă zilnic, pentru că e burdușită cu o grămadă de îngeri păzitori, care, mda, gustă cu atâta plăcere una alta. E o casă, care poate să cânte, o casă în care întâmplările, cele grotești, nu trebuie să poată să vină decât ca să dispară, pentru că casa se
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
pentru care natura umană nu avea secrete. Capabili să reconstituie, precum paleontologii, scheletul unui animal uriaș pornind de la un fragment de os, vechii detectivi nu trăiau niciodată în prezent, ci retrăiau scene existente deja în mintea lor plină de sertărașe burdușite cu informații. Marlowe percepe întotdeauna realitatea de la nivelul solului. Nu șase, ci chiar o simplă mișcare neașteptată îl poate dezechilibra, demonstrându-i, lui în primul rând, cât de precar, de fragil și neputincios e în încercările de a pune ordine
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]