107 matches
-
cu o eșarfă verde fluturându-i pe umeri. O șapcă de piele, neagră, soioasă, mai mult îi spânzura pe fruntea ascuțită. Părea atârnată de cele două cornițe sidefii, ițite printre pletele bogate, lățoase. Ținea în mâna stângă o servietă voluminoasă, burdușită. Servieta i-a dat-o Andromandei, care a scos din ea un macat argintiu, părea țesut din razele lunii care nu mai răsărise, și i-a învelit pe cei doi care se drăgosteau pe apa neagră. Andromanda i-a vegheat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Îngândurat se așeză lângă acela. Un bărbat slab, puțin ghebos, concentrat asupra scrijeliturilor sale de pe dale. Din când în când insul întorcea capul spre părinte. Îl privea repezit, dojenitor parcă. Nu scotea nici un cuvânt însă. Părintele scoase din servieta mare, burdușită cât o cutie de armonică, pachețelul cu mâncare. Câteva felii de pâine, niște șnițele, felioare de gogoșari. Îl răzbise foamea. Începu să mănânce. Ca și cum ar fi vorbit de unul singur acela îngăimă, privindu-și vergeaua: - În locul dumitale, aș ezita să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cu o eșarfă verde fluturându-i pe umeri. O șapcă de piele, neagră, soioasă, mai mult îi spânzura pe fruntea ascuțită. Părea atârnată de cele două cornițe sidefii, ițite printre pletele bogate, lățoase. Ținea în mâna stângă o servietă voluminoasă, burdușită. Ușor aplecat, încerca cu cealaltă mână, să meșterească ceva la clanță. Dar nu pentru vederenia asta cu șapcă urla romancierul de parcă burta i-ar fi luat foc și-l perpeleau flăcările pustiirii. Lângă acela, femeia de nor și raze de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cu o eșarfă verde fluturându-i pe umeri. O șapcă de piele, neagră, soioasă, mai mult îi spânzura pe fruntea ascuțită. Părea atârnată de cele două cornițe sidefii, ițite printre pletele bogate, lățoase. Ținea în mâna stângă o servietă voluminoasă, burdușită. Înainte de a-și pune geanta între picioare, o deschise și șopti ceva spre interiorul ei, cu gura aproape lipită de închizătoare. Buzele vineții abia i se întredeschideau, când vorbea. Privea sumbru, când într-o parte, când în alta, cu doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
noi am fost, dar niciodată ca ei fir-ar ai dracu', n-au 7 ani de-acasă, aia-i! Urmează stația, cine vrea să coboare, să spună! Eu, spuse Hugo Mărăcineanu și cobora cu toate coletele, boccelele, rucsacurile și plasele burdușite, mai mult împins pentru a scăpa de pocitania aceasta cu ochi pătrunzători, care vedea în fiecare dintre călători un monstru din Capriciile lui Goya, mai ales pe rezervist, fost criminal de război, pe tânărul zdrahon, fost pușcăriaș, sau pe nepot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
lui-băuturi scumpe, mirodenii de peste mări și țări, butoiașe pline cu calupuri de brânză, mostre de băuturi În sticluțe de Murano, În cămară, fose placate cu nichel adăpostesc ciorchini de struguri din soiurile cele mai bune, iar cele două congelatoare sun burdușite cu șalăi și moruni. Casa preotului este o cetate. Preotul a Învățat să adune toată viața de la enoriași, de la parastase, de la nunți și botezuri. In casa preotului nu vezi nimic. Totul este camunflat . Vrei să te spovedești, vrei să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
stă sub tălpi, jar molcom ce încă arde, nu prea tare, nu prea stins. nu mi-e foame, nu mi-e sete, nu mi-e frig și nu mi-e cald, mi-e a cer, a iarbă grasă, a nor burdușit de ploi, mi-e a apă nesfârșită, a copac-nnegrit de păsări, mi-e a lumea asta mare care-ncape într-un surâs, cum încape într-un sclipăt soarele orbit de nori. vulturul dezgolit mi-am pierdut trupul cel de toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
celor de dinaintea mea ieșeau căciuli de blană, În plină vară, pături, casetofoane, pachete de cafea și țigări Kent. Numai și numai Kent par să fumeze oamenii cu ceva stare din țara aceea, mi-e greu să vă explic de ce... Geamantane burdușite, oameni transpirați, polițiști crunți, cu figuri de bătăuși, Înjurături cum nu-mi aminteam să fi existat altădată În această limbă... Înjurăturile Începeau, firește, după ce călătorul pleca de acolo cu valiza deschisă, cu săpunuri și spray-uri și țigări curgând din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
revoltat. Sunt ani de zile de când în piața asta mă pierd de mama, vrăjit de muzica tare din stație. Mă trezesc în furnicarul care bântuia „cea mai mare piață din sud-estul Europei“ (așa spune unchiu’ Tony) înconjurat numai de sacoșele burdușite, trebuia să prind puteri pentru târârea lor până acasă, „puteri“ care nu puteau veni, de exemplu, toamna, când era timpul aprovizionărilor copioase, decât dintr-o cană de vin fiert. Pentru sâmbătă, deci, mama ne reținuse din vreme să luăm prune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
muțește, într-o secundă, prind puteri și mă simt un fel de Nikita, G.I. Jane, Lara Croft sau Yu Shu Lien din Tigru și dragon. Arunc rucsacul în spate ca pe-un fulg, înșfac scurt, cu o mișcare hotărâtă sacoșele burdușite și pornesc în pas săltăreț spre casă. De multe ori, în timp ce străbat parcul, îmi dau drumul și fredonez voios, tot mai tare și mai neînfricat o-di-ri-di-di-na u-ha. Anamaria Beligan S-a născut în 15 noiembrie 1958 în București, unde a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
aruncându-le afară, praful s-a împrăștiat în aer și duhoarea s-a făcut mai suportabilă, așa c-am început să arunc pe rând și celelalte boarfe, într-un cotlon, o stivă de vreo opt valize, alături, pungi de plastic burdușite, găleți, pleduri împăturite, Zsolt a început să scoată valizele afară, la a treia s-a chircit și l-am simțit luptându-se cu greața, apoi și-a scos tricoul, astupându-și cu el și nas și gură, ceea ce am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
dreamer“! Așa începea textul, și continua ținân du-mă numai în elogii. Eram de data asta sortit unei ca riere de star, poate un mare actor sau un pictor celebru, aveam să am cele mai senzuale iubiri și cele mai burdușite con turi elvețiene... „Vezi că se poate?“, i-am aruncat în treacăt bietului „Who Am I?“ și apoi l-am dezinstalat pentru totdeauna. Mintea uma nă se arătase încă o dată triumfătoare în fața unei sim ple mașinării... Ce bine-ar fi
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
mai mirosea a tutun. - Ce bine îmi pare că ne-am întâlnit hai să mergem la o bere! îi propune fata. - Nu am niciun ban, îmi pare rău! a răspuns Stani. - Nu contează, am eu destui! Și îi dă portofelul burdușit să se uite. A văzut neîncrezător o grămadă de bani vrea să înapoieze portofelul dar ea îi spune: - Ține-l la tine! Era clar înțelesese, i-a plăcut și ei de Stani. - Mergem la terasă! propuse băiatul. Au intrat grăbiți
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
dar celălalt săltă de pe scaun roșu la față ca sfecla și începu să tune și să spumege, așa că nu-i mai rămase decât să se retragă discret de-acolo. Mai târziu el aflase că individul cu burta cât un sac burdușit bine era un fost ciocănar de la atelierele Grivița, școlit peste noapte la fără frecvență și făcut mare șef la regiune, pe linie politică. De la regiune, Virgil se grăbi să se ducă până în Lipscani, ca să facă niște cumpărături pentru Mariana și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ordine, o familie de pensionari, pe partea femeii și a sa, iar pe cealaltă parte, un soldat În permisie și o adolescenta strabică. Trenul Înainta fără poticneli În lumina posacă a după-amiezii. Plasele de bagaje gemeau, gata să cedeze: sacoșe burdușite, geamantane legate cu sfoară, un rucsac verde, o săniuță, flori și un miros necruțător de usturoi. În gări mici sau mari, trenul era luat cu asalt. Cu toate acestea, merge bine, observă doamna În vârstă, spărgând În sfârșit o liniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
noada, copita ori șezutul vostru la băi?!... - Păi nu e Bucureștiul adevărata capitală artistică a lumii, așa cum e cârligul pentru undiță, marca pentru scrisoare ori mirodeniile pentru cîrnați?! O să vă mușcați mâinile de uimire atunci când veți adulmeca năvodul, burdușit numai cu peștișori de aur, sub apăsarea căruia o să se-ntoarcă Bâtul de la București!... Ia taci, ia taci... Io-te la Neica!... A cîrmit-o spre Otopeni!... În lumina vineție a aparatului de proiecție, zbârnâiau replicile și curgeau îndărăt ocările peste
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cu leucoplast. În bucătărie, scotoci în geacă și dădu peste plic. Erau fix 400 de lei. 200 pentru ei. 200 pentru Rolly. Chiar de-a doua zi, începură să-i sară în cutia poștală, ca sinucigașii de pe pod, plicuri ciudate, burdușite, cu ștampile, culori și antete neobișnuite, mirosind de la o poștă a mirodeniile unor țări îndepărtate. Bineînțeles, cele mai neliniștitoare și mai impregnate de parfumul de scorțișoară erau cele care sosiseră, plutind, dinspre Imperiul Britanic. 273 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
lungi. Împrejur se simțea un miros de tutun prost. Dușumelele erau murdare și se vedea că în camera asta nu se măturase de mult. După o masă, pe un scaun ce scârțâia, ședea comisarul, o namilă de om, gras și burdușit. Pe cap ținea chipiul lui tivit cu fire de aur, cu cozorocul ridicat, dat pe ceafă. De sub masă ieșeau două cizme strânse pe pulpele groase, pline de praf, cu ținte de fier pe tălpi, descusute la carâmbi. Pungașii, cu sergentul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
să mă ridic. M-a tras, șoptind ca pentru ea: — Da’ greu mai ești, dom’le. Rupi omul! A ieșit fără să mai aștepte s-o urmez. Pășea legănat, fără nimic ademenitor, așa cum se-ntorc gospodinele de la piață cu sacoșele burdușite. M-am strecurat la locul meu, lângă ea. Fata cu ochelari adusese tortul. Îl tăiase de-acum în felii. Veturia le împărțea în farfurioare mici, albastre. 2tc "2" Dimineață moinoasă de toamnă. Singur în sala de lectură a Bibliotecii. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
damf de insecticid, liniștea molcomă, tulburată doar din când în când de târșâitul câte unui gândac pe podea, sunt contagioase. Depozitarul doarme de-a-n boulea, drogat de somnul cărților. Se visează, cu ochii deschiși, el însuși om de carte, lector burdușit, profesor la catedră sau, de ce nu, nume iscălit pe importante tomuri. Folosește limbajul de rigoare. Unii, cei mai înfierbântați. Ceilalți, modești, se mulțumesc să-și etaleze plictisul mimând preocupări intelectuale. Sunt la zi cu ultimele apariții rebusistice, citesc almanahurile zodiacale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Șoferul intră în încăperea garderobei. Târăște un geamantan din plastic, negru. Pe umăr tașca galbenă. Merge încovoiat, împovărat și grav. Icnind, urcă geamantanul pe masă. Tașca a lăsat-o, dintr-un zvâcnet, jos, lângă ușă. Geamantanul nu e închis bine. Burdușit, abia-abia ține cărțile și caietele, agendele și notesurile. Un carnet galben (?) și el, cu litere mari, negre, pe cotor n-a mai încăput și-și ițește muchia în crăpătura fermoarului neînchis. Astfel imaginasem eu, cu ani buni în studenție, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
palmă. Pe vremuri, taică-său ținuse birjă. Un uriaș îmbrăcat în catifea pe care-l știau toți chefliii. Se purta cu floare la ureche și bea cu țigăncile până cădea sub masă. La capătul străzii se încrucișară cu două taxiuri burdușite. ― Vin de la vreo petrecere, mormăi locotenentul. Nici unul nu distinse, lipit de geam, chipul mic al Melaniei Lupu. Înregistrară doar o pată albă, ceva nedeslușit ca un fâlfâit de aripi, ca o adiere, un obraz șters și anonim dispărând în dimineața
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
tonă de sex foarte, foarte indecent, urmat de o giugiuleală care reprezenta cantitatea de alintări pentru cel puțin o lună, căci aveam de recuperat mult timp. Pe la 2 dimineața, Hunter s-a dat jos din pat, și-a deschis valiza burdușită și a scos de acolo o cutie albă. Când mi-a dat-o, am văzut două cuvinte delicioase - Sabbia Rosa - tipărite cu negru de-a latul părții superioare a cutiei. Înăuntru se afla o cămașă de noapte lungă din mătase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
în cotlonul lui încă sforăia tolănit nepăsător. De data aceasta rolurile s-au inversat. Adormise de cu seara, mai devreme ca de obicei, cu gândul la ce i se întâmplase în București și la geanta cu cinci fermoare care stătea burdușită în fața lui, gata-gata să pocnească. Soția, care trecuse prin apropiere de mai multe ori, l-a surprins de fiecare dată bolborosind ceva neînțeles și chiar vorbind de unul singur. După părerea ei, deși cam agitat, dormise profund întreaga noapte fără
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
nicio mașină nu se aventurase într-un sens sau în altul. Ploaia cădea placidă și frigul înmuiat nu mai avea efect asupra ei, o moleșise căldura din autovehicul. Uimită observă cum mașina opri aproape lângă casa ei! Își deschise portmoneul burdușit din care extrase o bancnotă să o lase șoferului; fără să o privească el întrebă mohorât cu ochii pierduți la bani, - Când te mai aduc la oraș? Surprinsă, supusă femeia răspunse imediat, - Marți la aceeași oră! Nu-i venea să
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]