526 matches
-
au avansat rapid în Spania și au pus capăt epocii vizigote. În 476, provincia romană Gallia era divizată în mai multe părți: în centru, guvernatorul roman Siagrius își luase titlul de rege, în sud vizigoții stăpâneau Aquitania, în est dominau burgunzii, iar în nord francii. Peste tribul franc al salienilor (salicilor) domnea regele Merovech, fondatorul dinastiei merovingene. Fiul său Childeric I (Childerich, Hilderich) s-a aliat cu romanii împotriva alemanilor. Dar în 476 Roma a căzut. Urmașul lui Childeric, Clovis I
Regate germanice () [Corola-website/Science/304224_a_305553]
-
stabilit în jurul capitalei Avenches ("Aventicum"). Astăzi, în jurul orașului se mai pot vedea încă numeroase ruine romane. Între secolele al II-lea și al IV-lea zona a fost invadată în repetate rânduri de triburile alemaniice. În secolul al V-lea, burgunzii au ocupat regiunea, fiind înlocuiți mai apoi de francii merovingieni. Ocupația lor nu a durat mult timp, în 888 actualul canton Vaud intrând în componența Imperiului Carolingian. În 1032 Zähringenii din Germania i-au înfrânt pe burgunzi, fiind succedați, în
Cantonul Vaud () [Corola-website/Science/303802_a_305131]
-
a fost încredințată sub comanda sa a fost distrusă, iar Teodoric a suferit prima sa înfrângere gravă pe teritoriul italian. Odoacru a apărut de la Ravenna și a început să-și asedieze rivalul. În timp ce ambele oștiri au fost pe deplin angajată, burgunzii au profitat de ocazie să jefuiască și să devasteze Liguria. Mulți romani au fost luați în captivitate, și nu și-au mai recâștiga libertatea, până când Theodoric le-a răscumpărat trei ani mai târziu. Vara următoare, regele vizigot Alaric al II
Odoacru () [Corola-website/Science/321701_a_323030]
-
murise la nașterea copilului lor în 1445. După căsătorie, Charlotte a devenit Delfină a Franței. S-a spus că Ludovic a neglijat-o. Când vestea succesiunii sale asupra tonului Franței a ajuns la urechile cuplului, care se afla la curtea burgundă, imediat Ludovic și-a abandonat soția în Burgundia pentru a-și asigura moștenirea, lăsând-o pe Charlotte dependentă de Isabella de Bourbon să-i împrumute trăsurile necesare pentru a călători în Franța să i se alăture. La 22 iulie 1461
Charlotte de Savoia () [Corola-website/Science/323351_a_324680]
-
(475-545), cunoscută și sub apelativele de Clothilde, Clotilda, Clotild, Rotilde ori variantele latine Chrodechildis, Chlodechildis, nume format din cuvintele germanice hlod (glorie) și hild (luptă), adică „glorioasă în luptă”, a fost o prințesă burgundă care, după ce a devenit cea de-a doua soție a regelui franc Clovis I, a contribuit decisiv la creștinarea acestuia și a regatului său. A fost canonizată în 550 sau 560 și este sărbătorită în cadrul Bisericii Ortodoxe și vechiului martirolog
Sfânta Clotilda () [Corola-website/Science/336335_a_337664]
-
ani mai târziu, Chilperic al II-lea împarte regatul (după obiceiul germanic) cu ceilalți trei frați ai săi: Gondebaud, Gondemar și Godegisele. Acest aranjament nu va dura foarte mult, așa încât în anul 490 doar Gondebaud și Godegisele mai domneau asupra burgunzilor. Circumstanțele morții lui Chilperic al II-lea și a fratelui său Gondemar sunt destul de controversate, însă, cel puțin în cazul tatălui Clotildei, cronicarul Gregoire de Tours (538-594) în a sa Histoire des Francs ne povestește cum acesta a fost ucis
Sfânta Clotilda () [Corola-website/Science/336335_a_337664]
-
prin granițe administrative stricte, ci prin regiunea de așezare a triburilor germanice principale. Ducii lor nu erau nici administratori regali și nici seniori teritoriali. Triburile care au devenit ducatele de origine germane au fost la început alemanii, thuringienii, saxonii, francii, burgunzii și rugii. În secolul al V-lea, migrația germanică ("Völkerwanderung") a adus un număr de triburi barbare în Imperiul Roman, aflat în stadiu de decădere. În anii 443 și 458, burgunzii s-au strămutat pentru a forma Regatul Burgundia; suprafața
Ducatele germane de origine () [Corola-website/Science/328075_a_329404]
-
germane au fost la început alemanii, thuringienii, saxonii, francii, burgunzii și rugii. În secolul al V-lea, migrația germanică ("Völkerwanderung") a adus un număr de triburi barbare în Imperiul Roman, aflat în stadiu de decădere. În anii 443 și 458, burgunzii s-au strămutat pentru a forma Regatul Burgundia; suprafața pe care aceștia o ocupaseră anterior în Germania a fost imediat ocupată de către franci. Francii reprezentau o uniune a triburilor germane de apus, ai cărei conducători se raliaseră de multă vreme
Ducatele germane de origine () [Corola-website/Science/328075_a_329404]
-
până astăzi ca state sau regiuni ale Europei Occidentale. Teritoriile saxone, bavareze și thuringieneau devenit statele germane Saxonia, Bavaria și Thuringia; teritoriile france și alemane s-au transformat în timp în regiunile germane ale Franconiei și Suabiei. Parte a teritoriului burgund a devenit actuala regiune administrativă de Burgundia din Franța, iar Lotharingia a devenit regiunea Lorena. Vechile ducate de origine germane erau regiuni locuite de triburi germanie asociate Regatului francilor. Ducatele erau entități mai mult sau mai puțin independente, conduse de
Ducatele germane de origine () [Corola-website/Science/328075_a_329404]
-
păstra. În urma Bătăliei de la Worringen din 1288 acesta ocupă ducatul Limburg, ce va avea în continuare un destin similar cu cel al Brabantului. În 1430, Casa de Brabant rămâne fără moștenitori, astfel că ducatul intră sub dominația Casei de Valois Burgunde. Astfel Ducatul Limburg intră în componența Țărilor de Jos Burgunde. În urma căsătoriei ultimei supraviețuitoare a liniei burgunde, Maria de Burgundia cu Maximilian I de Habsburg, împărat al Sfântului Imperiu Roman, ducatul intră sub influența habsburgică. La moartea fiului acestora, Carol
Ducatul Limburg () [Corola-website/Science/314976_a_316305]
-
Limburg, ce va avea în continuare un destin similar cu cel al Brabantului. În 1430, Casa de Brabant rămâne fără moștenitori, astfel că ducatul intră sub dominația Casei de Valois Burgunde. Astfel Ducatul Limburg intră în componența Țărilor de Jos Burgunde. În urma căsătoriei ultimei supraviețuitoare a liniei burgunde, Maria de Burgundia cu Maximilian I de Habsburg, împărat al Sfântului Imperiu Roman, ducatul intră sub influența habsburgică. La moartea fiului acestora, Carol Quintul, domeniile habsburge sunt împărțite între ramurile spaniole și austriece
Ducatul Limburg () [Corola-website/Science/314976_a_316305]
-
destin similar cu cel al Brabantului. În 1430, Casa de Brabant rămâne fără moștenitori, astfel că ducatul intră sub dominația Casei de Valois Burgunde. Astfel Ducatul Limburg intră în componența Țărilor de Jos Burgunde. În urma căsătoriei ultimei supraviețuitoare a liniei burgunde, Maria de Burgundia cu Maximilian I de Habsburg, împărat al Sfântului Imperiu Roman, ducatul intră sub influența habsburgică. La moartea fiului acestora, Carol Quintul, domeniile habsburge sunt împărțite între ramurile spaniole și austriece ale familiei, Țările de Jos intră astfel
Ducatul Limburg () [Corola-website/Science/314976_a_316305]
-
Davoust”, „d'Avoust” sau „d'Avout”. Este singurul Mareșal al Primului Imperiu care nu a fost niciodată înfrânt, deși a luat parte la cele aproape toate campaniile din cadrul războaielor napoleoniene. Fiu de militar, Louis Nicolas provenea din vechea familie nobilă burgundă d'Avout, care ajunsense însă să fie ruinată. Mulți dintre strămoșii săi îmbrățișaseră cariere militare, astfel că se spunea: „Atunci când un d'Avout se naște, o sabie iese din teacă”. Nu este deci surprinzător faptul că tânărul Davout alege cariera
Louis Nicolas Davout () [Corola-website/Science/311449_a_312778]
-
(10 octombrie 732), adesea numită bătălia de la Poitiers, (în arabă بلاط الشهداء Balâ al-Shuhadâ’) "Curtea Martirilor" a avut loc lângă orașul Tours, aproape de granița dintre teritoriul Franc și regiunea independentă Aquitania. Combatanții au fost francii și burgunzii sub conducerea lui Charles Martel împotriva unei armate invadatoare a califatului Umayyad, în frunte cu Abdul Rahman Al Ghafiqi, governatorul general al provinciei al-Andalus. Francii au fost victorioși, Abdul Rahman Al Ghafiqi a fost ucis, iar Martel și-a extins
Bătălia de la Tours () [Corola-website/Science/305556_a_306885]
-
dintre cele mai importante domenii ale unui important stat independent de facto. La moartea ultimului dintre aceștia, Carol Temerarul, în 1477, ducatul este reintegrat în Regatul Francez, până la Revoluția franceză făcând parte din domeniul regal, fiind astfel lipsit de autonomie. Burgunzii erau unul dintre popoarele germanice care au umplut vidul de putere lăsat de prăbușirea Imperiului Roman de Apus. În 411, au traversat Rinul și au format un regat la Worms. în mijlocul luptelor dintre romani și huni, Regatul Burgund a ajuns
Ducatul Burgundia () [Corola-website/Science/315030_a_316359]
-
de autonomie. Burgunzii erau unul dintre popoarele germanice care au umplut vidul de putere lăsat de prăbușirea Imperiului Roman de Apus. În 411, au traversat Rinul și au format un regat la Worms. în mijlocul luptelor dintre romani și huni, Regatul Burgund a ajuns să ocupe teritoriile care astăzi se află la granița dintre Elveția, Franța și Italia. În 534, Francii l-au învins pe Godomar, ultimul rege burgund, și au inclus acest teritoriu în imperiul lor aflat în expansiune. Burgundia a
Ducatul Burgundia () [Corola-website/Science/315030_a_316359]
-
au format un regat la Worms. în mijlocul luptelor dintre romani și huni, Regatul Burgund a ajuns să ocupe teritoriile care astăzi se află la granița dintre Elveția, Franța și Italia. În 534, Francii l-au învins pe Godomar, ultimul rege burgund, și au inclus acest teritoriu în imperiul lor aflat în expansiune. Burgundia a avut o existență mai mult sau mai puțin autonomă în cadrul regatelor francilor, dar în perioada Imperiului Carolingian, termenul a ajuns să desemneze doar o regiune geografică. Existența
Ducatul Burgundia () [Corola-website/Science/315030_a_316359]
-
existenței sale. De-a lungul domniei sale de aproape 48 de ani este un abil diplomat, jocul de alianțe pe care acesta îl practică între Anglia și Franța îi permit să fie șeful unui stat independent. Filip extinde teritoriile sale, domeniile burgunde din Țările de Jos cuprinzând majoritatea teritoriului actual al Belgiei, Olandei și Luxemburgului. Viața la curtea acestuia era fastuoasă, Filip auto-intitulându-se "Mare Duce al Occidentului" și fiind unul dintre principalii meceni ai perioadei. La moartea lui Filip în 1467 îii
Ducatul Burgundia () [Corola-website/Science/315030_a_316359]
-
momit, și a trimis o armată sub ordinele lui Antoine de Chabannes pentru a relua controlul în Dauphiné. La 30 august 1456 prințul Ludovic a fugit în Franche Conté, apoi la Louvain, în ducatul Brabantului, pe teritoriul Burgundiei. La curtea burgundă, care în acea vreme părea concureze serios pe cea a regilor Franței, prințul răzvrătit împotriva tatălui său s-a bucurat de o primire excelentă, în octombrie primind și omagiile ducelui burgund însuși, Filip cel Bun. Acesta l-a instalat în
Ludovic al XI-lea al Franței () [Corola-website/Science/314774_a_316103]
-
Louvain, în ducatul Brabantului, pe teritoriul Burgundiei. La curtea burgundă, care în acea vreme părea concureze serios pe cea a regilor Franței, prințul răzvrătit împotriva tatălui său s-a bucurat de o primire excelentă, în octombrie primind și omagiile ducelui burgund însuși, Filip cel Bun. Acesta l-a instalat în castelul de la Genappe. Tatăl său, Carol al VII-lea, nu a izbutit să-i obțină extrădarea. Cunoscându-și prea bine odrasla, l-a prevenit însă pe Filip zicând că dă adăpost
Ludovic al XI-lea al Franței () [Corola-website/Science/314774_a_316103]
-
de Franța), a înjghebat o așa numită Ligă a Binelui Public. Foarte asemănătoare cu Pragueria, ei i s-a alăturat și Carol de Charolais, zis Temerarul, fiul lui Filip cel Bun. Izbucnirea revoltei a fost prilejuită de un incident cu burgunzii. În 1463 Filip cel Bun se adresase monarhului cerând ajutor pentru o expediție militară pe care o pregătea. Ludovic al XI-lea era hotărât să știrbească încetul cu încetul poziția privilegiată a marilor seniori, evitând pe cât se putea calea confruntărilor
Ludovic al XI-lea al Franței () [Corola-website/Science/314774_a_316103]
-
în istorie sub numele eufemistic de La guerre du Bien Public(Războiul Binelui Public). După căderea Moulins-ului (Moulins,Allier), Burbonii au fost primii nevoiți să i se supună. Atunci Ludovic s-a îndreptat spre Paris, care se afla sub amenințarea bretonilor, burgunzilor și lorenilor. Bătălia principală s-a desfășurat la 16 iulie 1465 la Montlhéry, la câteva leghe de capitală, soldându-se cu pierderi grele de ambele părți și terminându-se cu un rezultat nedecis. Totuși, asediul Parisului a fost străpuns și
Ludovic al XI-lea al Franței () [Corola-website/Science/314774_a_316103]
-
Bourbon si cu Ioan d'Alençon. După ce la 10 septembrie 1468 s-a semnat un tratat la Ancenis între Ludovic și Francisc al II-lea, ducele Bretaniei, prin care acesta din urmă se obligase să se retragă din coaliția cu burgunzii, în 1468 Carol Temerarul și Ludovic al XI-lea s-au întâlnit din nou (la 9 - 14 octombrie) pentru negocieri, de data asta în castelul ducelui, la Péronne. În acest răstimp Liège-ul a ridicat iarăși steagul revoltei, iar guvernatorul burgund
Ludovic al XI-lea al Franței () [Corola-website/Science/314774_a_316103]
-
burgunzii, în 1468 Carol Temerarul și Ludovic al XI-lea s-au întâlnit din nou (la 9 - 14 octombrie) pentru negocieri, de data asta în castelul ducelui, la Péronne. În acest răstimp Liège-ul a ridicat iarăși steagul revoltei, iar guvernatorul burgund al cetății a fost ucis. Aflând vestea că la răzmeriță luaseră parte și comisari regali, Carol fu cuprins de mânie împotriva lui Ludovic. Atât Commines cât și sfetnicii săi s-au străduit să-l liniștească. Dar tratatul pe care l-
Ludovic al XI-lea al Franței () [Corola-website/Science/314774_a_316103]
-
de la Montargis Contele de Warwick, comandamentul să fie preluat de o persoană tânără, dar care deja era celebră pentru victoriile în Franța, Thomas Montacute. Orléans era ultimul bastion al puterii regale, în nordul Franței, controlată de englezi și aliații lor burgunzi. Orașul, situat pe o arteră importanta a țării, fluviul Loira, a fost ultimul obstacol pentru britanici pentru a finaliza cucerirea totală a nordului Franței și permițând astfel avansarea în adâncul țării, deschizând drumul spre Bourges, capitala lui Carol al VII
Asediul Orléans-ului () [Corola-website/Science/328826_a_330155]