695 matches
-
baghetei regizorale a lui Ion Șahighian pentru Năbădăile Cleopatrei (1925) unde numai fotografiile au rămas să-l înfățișeze în cele două ipostaze: Marc Antoniu și George Azureanu. "Vocația militară" și-o continuă în chip de zvelt locotenent, companion în tandem burlesc cu rotofeiul Maior Mura (1927), altă localizare a unei piese franțuzești la care personal și-a adus contribuția. Antrenat și în învățămînt, nu-și precupețește eforturile și entuziasmul pentru a duce la bun sfîrșit un film regizat de Marin Iorda
Centenar Jean Georgescu by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16378_a_17703]
-
cinematografic din Ce se știe despre ursul panda, nici mizerul dur însă emoționant din Cheta la flegmă, nu recuperează nici savoarea povestirii faptului mărunt și a cotidianului din O limbă comună sau Dincolo de frontiere și nu are nici absurdul sau burlescul metanarațiunii istorice din Venea din timpul lui diez. Deși are din toate câte ceva, romanul lui Petre Barbu nu excelează în nici o direcție, situându-se la un nivel mediocru al tendințelor narative exprimate de ceilalți, rătăcind undeva între, indecis și fără
Un roman cu loseri ratat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11853_a_13178]
-
e pe-aproape, o simte și Beiul, strigă și el vorbe arsâze, se scufundă în becirlâc, zlobir cum numai el știe să fie când meterezul stâ să cadă și zuzătul luptei e la culme." Și mult(e) aș mai cita... Burlescul irupt în lentoarea nostalgică a rememorării te lasă perplex nu doar prin fractura narativă a unei compoziții care părea că-și urmează cursul firesc, dar și prin metamorfoza limbajului. Limba caimacamului este a unui boiernaș fanariot de secol XVIII care
Discret, dar te lasă perplex by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11885_a_13210]
-
personaj proteic - totodată librar și măcelar, medic și pacient, polițist și infractor, familist și holtei, după cum și autor al cărții pe care tocmai o citim -, totuși mereu același sub toate înfățișările lui: descumpănit, răzvrătit împotriva vieții sale, gata de gesturi burlesc disperate, prins în menghinea a două iubiri, ambele eșuate. Construcție ingenioasă, subtilă fără a fi sofisticată, romanul are o încărcătură existențială cu rezonanțe grave, însă e scris cu vervă și umor. Eu sunt nevastă-mea. Vreau să zic, cea căreia
Jean Portante - Mormântul by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/11917_a_13242]
-
Mateiu Caragiale se îmbină stilul din Cezara a lui Eminescu, cu cel din Pastramă trufanda a lui Caragiale. Stilul Cezarei lui Eminescu nu este un stil căftănit, imagistica lui Eminescu este spontană; iar cel din Pastramă trufanda este prin excelență burlesc, căutînd să noteze particularitățile de jargon ale eroilor - ceea ce niciodată Mateiu Caragiale n-a făcut". Cîteodată, e drept, rar, se ivește sub pana lui Ovidiu Cotruș și cîte o aserțiune la care n-am putea subscrie fără rezervă. Bunăoară: Deși
Dialogurile lui Ovidiu Cotruș by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16096_a_17421]
-
însă de neevitat, întinsă de Iliescu. În clipa de față, înafara coroanei, lui Mihai i s-a restituit totul. Instalarea cuplului regal la palatul Elisabeta reprezintă ultimul act dintr-o piesă începută ca o tragedie și încheiată ca o farsă burlescă. E un final pe gustul oricărui consumator de telenovele mexicane: uzurpatorul cel rău îi restituie Regelui cel bun comoara furată. Numai că, pe fond, Regelui nu i s-a restituit nimic. Pentru că un rege fără coroană e rege atâta vreme cât menține
Idilă cu un Rege by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16124_a_17449]
-
Sinteza supremă a artei sale, marea compoziție „Guernica“, este un patetic protest împotriva nedreptății și violenței. Miercuri, 9 aprilie François Rabelais Se împlinesc 450 de ani de la moartea scriitorului și umanistului francez François Rabelais. Opera sa capitală, romanele fantastice și burlești „Gargantua“ și „Pantagruel“, reprezintă o satiră îndrăzneață la adresa scolasticii, a bisericii catolice, bigotismului, moravurilor corupte ale clerului, abuzurilor feudalilor și monarhului. calendar multiconfesional Biserica Ortodoxă Română 5 aprilie - Sf. Mc. Teodul și Agatopod; Claudiu, Diodor, Serapion, Nichifor (Pomenirea morților), 6
Agenda2003-14-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/280870_a_282199]
-
Elsinore cu o carte în mână. Fiecare din ei și toți la un loc. Călărind pe un iepure șchiop. Oricât convenționalism ar intra în aceste poeme cu timbru enigmatic, ele rămân autentice prin imaginația febrilă, în același timp serioasă și burlescă. Lirismul vibrează ca o rețea sub înaltă tensiune. E un lirism de măști care se sustrage exprimării directe. Un labirint de senzații și de gânduri se traduce în versuri reci, sticloase, dar pline de un sânge viu care le irigă
„Călare pe un iepure șchiop” by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2792_a_4117]
-
în est și dimineața în sud-vest. SATURN - vizibilă seara în sud și dimineața în vest. agenda aniversărilor Luni, 27 ianuarie LOUIS DE FUNES Se împlinesc 20 de ani de la moartea actorului comic francez, de origine portugheză, Louis de Funes. Talent burlesc înnăscut, spirit ludic prin excelență, a abordat, de regulă, repertoriul comediografic de serie, bucurându-se, prin stilul său de joc inimitabil, de o imensă popularitate în țară și peste hotare (mai ales datorită filmelor „Fantomas“, „Hibernatus“, „Micul scăldător“, „Nevăzut, necunoscut
Agenda2003-4-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/280618_a_281947]
-
la Praga, oraș in care trăiește din nou, după un exil de 38 de ani la Paris (1968-2006). Autor bilingv, el a publicat in Franța peste douăzeci de titluri (zece cărți de poezie, șapte volume de proză, eseuri despre cinematograful burlesc american și despre pictura contemporană), la edituri ca Flammarion (Cahiers de Paris, 2012, Vocabulaire, 2008, Enquète sur les lieux, 2007, Notions de base, 2005), P.O.L. (Sentiment d’antichambre dans un café d’Aix, 1991), ou Obsidiane (Pour l
Interviu cu Petr Král - „O reverie asupra cotidianului“ by Sebastian Reichmann () [Corola-journal/Journalistic/2659_a_3984]
-
doar una diferită... În Avant-propos ou Pour une histoire personnelle du cinéma, introducerea la cartea ta Le Burlesque ou Morale de la tarte à la crème (Stock, 1984), ai scris: „Încă de cînd eram copil, e adevărat, anumite imagini ale filmului burlesc mi s-au părut imagini fatale, pe care aveam impresia că le știam dinainte (...) și pe care le căutam fără încetare în toate jocurile și plăcerile mele intime (prima mea întîlnire cu jazz-ul avea să fie de aceeași natură
Interviu cu Petr Král - „O reverie asupra cotidianului“ by Sebastian Reichmann () [Corola-journal/Journalistic/2659_a_3984]
-
în cenușiul orașelor (cinematograful nu poate fi gîndit decît într-un mediu urban și în alb-negru), dar și de capacitatea camerei de filmat de a prinde vibrația unei clipe, a unui gest sau chiar a unei adieri. Cît despre filmul burlesc, el condensează realitatea în gaguri la fel cum poemul o condensează în imagini; materialitatea lucrurilor pe care un gag le pune într-o relație mă interesează tot atît de mult ca și ciudățenia lor, iar acele momente cînd gagul face
Interviu cu Petr Král - „O reverie asupra cotidianului“ by Sebastian Reichmann () [Corola-journal/Journalistic/2659_a_3984]
-
așa cum o făcea și filmul mai sus pomenit al lui Jiri Menzel, butaforiile cu aspect de marțipan ca și cofeturile celebrului Mendl servind drept recipient pentru instrumentele cu care pușcăriașii evadează, până și intriga cusută cu ață albă și rezolvată burlesc, cu același comic vechi și elegant și nemuritor, fac din acest film cu o surdă melancolie o mică piesă de artă. În definitiv, că istoria Europei poate fi privită de la fereastra Hotelului Grand Budapest, este cumva și aluzia, dacă nu
Marele hotel de marțipan al istoriei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2697_a_4022]
-
bătrânul foxterier carl gustav“. În special poemele lungi, lunetistul (poem pascal), caracal sighișoara mea, nimic decât poezia, peștele mistic &femeia lui iov, biblia belgrad eu și moara lui take, ierusalim, sunt adevărate spectacole de ingeniozitate poetică, savuroase în tragicomedia lor burlescă: „în cadru la aceeași masă de lemn/ cu flori de câmp într-o cană/ sub umbrela fleșcăită a postmodernității divinul/ carl gustav scrie cum scrie./ în absența stăpânului dus cu prietenii/ își permite stranii licențe, mistificarea/ grosolană a realității,/ practică
Nostalgia Euridicei by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2731_a_4056]
-
Republica de la Ploiești este o nebunie, dar cu oarecare substanță. Bucureștiul francofil nu-l agrea pe Carol, și până și popii veniți cu botezul scăpau, printre rânduri de blagoslovire, biruință națiunii franceze asupra celor potrivnici dăruiește.... Un amănunt de-un burlesc foarte... bucureștean. Clasa politică, burdușită cu bătăuși, lichele, inși dornici de căpătuială puși lângă urmași ai marilor familii, se continuă firesc în lumea colorată a faptului divers. Toți, și politicieni, și scriitori, și oameni de rând trăiesc în același oraș
Bucureștiului, fără părtinire by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2733_a_4058]
-
Există, în Commedia dell'arte, restaurată și adusă până la strălucirea celei mai înalte arte, de către venețianul Carlo Goldoni un personaj inte resant: PANTALONE. Criticul Alexandru Balaci, definind spectacolul improvizațiilor burlești italiene, îl definește și pe Pantalone: "Așa cum se știe, commedia dell'arte era bazată îndeosebi pe arta actorului, mai mult decât pe arta autorului, pentru că în realitate în commedia dell'arte nu exista textul scris, exista numai un scenariu cu
PRESA LUI... PANTALONE. In: Editura Destine Literare by Adrian Botez () [Corola-journal/Journalistic/90_a_405]
-
decât imaginația, ficțiunea, nu era legată strict de realitate. Și atunci a apărut Carlo Goldoni, reformatorul teatrului italian." (Alexandru Balaci, în emisiunea Clasicii dramaturgiei universale, Radio România Cultural, 14 decembrie 1997). În DEX, există definită "pantalonada": "PANTA LONÁDĂ s.f. Scenă burlescă; (p. ext.) bufonerie; discurs ipocrit. [< fr. pantalonnade, cf. Pantalone personaj tipic din comedia italiană]" cu o eventuală completare, din partea unui amator anonim de etimologii : "Pantalonul a fost inventat de venețieni și, oriunde mergeau în lume și deschideau un magazin de
PRESA LUI... PANTALONE. In: Editura Destine Literare by Adrian Botez () [Corola-journal/Journalistic/90_a_405]
-
totul în alb, cu un fel de postișe caraghioase, similare celor din commedia dell’arte și care accentuează grotesc genitaliile. La un moment dat, Alex poartă un astfel de nas caracteristic pentru Il Capitano, unul dintre cei mai cunoscuți zanni. Burlescul este asumat, tinerii se afișează cu bastoane subțiri de gentleman care servesc drept instrumente de luptă, confreria având însemnele ei și limbajul fiind unul dintre ele. Privind mai cu atenție la acești tineri furioși ai până la un punct imaginea pe
Decojind portocale mecanice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2584_a_3909]
-
în erecție. Nebăgată în seamă de cei doi masculi certăreți, femeia se strecoară afară din camera de hotel lăsându-i să-și dispute întâietatea după reguli tribale, ancestrale sau conjuncturale asupra corpului său. Cum spuneam, comicul sexual împins ușor spre burlesc pe linia Kundera- Gombrowicz se evaporă în considerații filosofice asupra political correctnessului cu privire la utilizarea unor termeni, acest neopuritanism de carton, denunțat ca ideologie. Cealaltă scenă se află la antipod și frizează prostul-gust. Decisă să accepte un minim ghidaj psihologic, pentru
Sadomasonimfomania by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2775_a_4100]
-
către un limbaj al perfecțiunii. Bukowski a trecut această granița.” (Los Angeles Times Book Review) ILF și PETROV: 1001 de zile sau Nouă Șeherezadă • 1001 de zile sau Nouă Seherezada - o călătorie revigoranta în lumea paradoxurilor, a viselor și a burlescului, dar și un portret al începutului de secol XX. Traducere din limba rusă și note de Adriana Liciu Traducere inedită din ILF și PETROV, o călătorie revigoranta în lumea paradoxurilor, a viselor și a burlescului, dar și un portret al
Noutăţi de la editura POLIROM la Librăriile RALU Braşov [Corola-blog/BlogPost/96964_a_98256]
-
paradoxurilor, a viselor și a burlescului, dar și un portret al începutului de secol XX. Traducere din limba rusă și note de Adriana Liciu Traducere inedită din ILF și PETROV, o călătorie revigoranta în lumea paradoxurilor, a viselor și a burlescului, dar și un portret al începutului de secol XX. 1001 de zile sau Nouă Seherezada grupează povestiri, scenarii, vodeviluri și foiletoane în care Ilf și Petrov parodiază atît situații și teme recurente în societatea rusă a anilor ’20-’30, precum și
Noutăţi de la editura POLIROM la Librăriile RALU Braşov [Corola-blog/BlogPost/96964_a_98256]
-
imaginea jovialității, iar pe de alta, o dare de seamă a realităților istorice ale începutului de secol XX.” (CNN Traveler) „1001 de zile sau Nouă Seherezada își invită cititorul într-o călătorie revigoranta în lumea paradoxurilor, a viselor și a burlescului; deși efectul lecturii este la început bulversant, amețitor, el lasă puternică impresie a unui glorios experiment literar.” (Publishers Weekly) Umberto Eco, “Cimitirul din Praga”, Ed. Polirom, 2011 Traducere din limba italiană de Ștefania Mincu Cimitirul din Praga spune povestea lui
Noutăţi de la editura POLIROM la Librăriile RALU Braşov [Corola-blog/BlogPost/96964_a_98256]
-
recăpătat și ei libertatea". Cea mai însemnată concesie pe care scriitoarea o face realității constă în rîndurile pamfletare pe care le închină, cu intermitențe, spectacolului politicii actuale și unora din personajele lui. Dar și aci avem a face cu înscenări burlești în care contează efectul stilistic, în baza unei paradoxale mizantropii joviale, incapabile de ură. Pluripartitismul apare proiectat pe fundalul unor snoave: "Doar Păcală și Tândală ar mai putea face un pic de ordine în microunivers. Ei sunt undeva în aerul
Cochetăria cu absurdul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8263_a_9588]
-
pestriță a imediatului, Barbu Cioculescu ia totodată distanțe față de acesta prin postura moralistă ce-i este proprie, care se slujește, ca și la bardul Cuvintelor potrivite, de mijloacele unei scriituri, acuzat expresive. Preferențial, de ironie, intrînd în alonja acesteia exagerările burlescului precum impulsuri ale unei temperamentale, irepresibile energii. Să reprezinte ironia "felul cel mai rafinat de-a exprima defectele altora" cum spunea John Locke? Nu e numai atît, deoarece Barbu Cioculescu nu ezită a-i întoarce tăișul asupra sa însuși, cu
Ultimul mohican by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8309_a_9634]
-
nu de un contemporan oarecare al celor în cauză. Clujenii, în general, apar într-o lumină a prieteniei care îi face să pară desprinși dintr-un paradis al comuniunii sufletești. Totuși, din portretizarea lor nu lipsesc notele comice și chiar burlești. Când este vorba însă de descrierea unor bucureșteni, Nicolae Balotă nu mai face deloc economie la apă tare. G. Călinescu - printre alții - este satirizat cu mare vervă. Se poate vorbi de o adevărată performanță artistică, întrucât G. Călinescu însuși nici
Nicolae Balota, un erou al culturii by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8518_a_9843]