697 matches
-
că filmul " S-a furat o bombă" este o parabolă antirăzboinică, având ca metaforă-cheie pledoaria pentru folosirea energiei nucleare în scopuri pașnice. Filmul este considerat „tezist pe alocuri, cu unele metafore naive”, dar care „mizează pe inspirate efecte de comic burlesc și conține câteva secvențe antologice pe parcursul peregrinărilor eroului, un tip de «vagabond chaplinian» interpretat de Iurie Darie”. Regizorul recurge la tehnici de animație, cum ar fi procedeul pixilației (o tehnică prin care personajul este filmat „imagine cu imagine”), mișcarea părând
S-a furat o bombă () [Corola-website/Science/319396_a_320725]
-
muzicaluri și nu li se permitea să prezinte piese fără muzică. Oricum, numele unei piese nu definea în mod necesar ceea ce era. Bufonada de pe Broadway, numită "Căprioara magică" (1852) era denumită "O serie de povestiri comice tragice operaționale istorice extravagante burlesc de farmece." Prima piesă de lung metraj înregistrată a fost "Opereta cerșetorului", care a avut 62 de spectacole succesive în 1728. Abia după aproape un secol, o piesă va depăși 100 de spectacole, cu "Tom și Jerry", pe baza cărții
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
În același an, "Dominoul negru/Între tine, mine și poștă" a fost primul spectacol care s-a numit "comedie muzicală." Pe vremea aceea, în Anglia, teatrul muzical era alcătuit mai ales din music hall, adaptări ale operetei franceze și muzicaluri burlesc, mai ales la Teatrul Gaiety începând din 1868. Ca reacție la acesta, au fost create câteva spectacole de prietenie în familie, cum ar fi Spectacolele germane Reed. Comedianții Edward Harrigan și Tony Hart au produs și au fost protagoniștii unor
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
Harrigan și pe muzica socrului său, David Braham. Aceste comedii muzicale aduceau în prim plan personaje și situații luate din viața de zi cu zi a clasei de jos din New York și reprezenta un pas semnificativ înainte față de vodevil și burlesc și către o formă mai cultă. Ele aveau ca protagoniști cântăreți de calitate ridicată, ca (Lillian Russell, Vivienne Segal și Fay Templeton) în locul unor doamne cu faimă îndoielnică, așa cum au fost vedetele formelor muzicale anterioare. Lungimea duratei pieselor de teatru
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
Osmond Carr. Cel mai cunoscut dintre aceste spectacole a avut producții de succes la New York și turnee în Marea Britanie, America, Europa, Australasia și Africa de Sud. Aceste spectacole aveau prețuri potrivite pentru publicul "respectabil", ceea ce constituie un contrast marcant față de spectacolele picante burlesc, melodrame, muzicaluri obscene și operete prost traduse din franceză, care dominau scena în perioadele anterioare din secolul al XIX-lea și au atras spectatori mai degrabă abătuți, care căutau distracții. "O călătorie în Chinatown" (1891) de Charles Hoyt a fost
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
muzicalurile s-au extins pe scena din Londra în așa-numita perioadă Anii Nouăzeci Cei Veseli. George Edwardes renunțase la conducerea Teatrului Savoy al lui Richard D'Oyly Carte. El a preluat Teatrul Gaiety și, la început, a îmbunătățit calitatea burlescului de la vechiul Teatrul Gaiety. El a înțeles că spectatorii doreau o nouă alternativă pentru operele comice în stil Savoy și satira lor intelectuală, politică și a absurdului. El a experimentat unstil de teatru muzical cu haine moderne, pentru toată familia
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
toată familia, folosind o persiflare plină de vervă, elegantă și romantică, folosind cântece populare și spectacole cu stil la teatrul Gaiety, Teatrul lui Daly și în alte localuri. Acestea se bazau pe tradiția operei comice și foloseau și elemente de burlesc și ale pieselor lui Harrigan și Hart. el a înlocuit femeile de la bordel cu ansambluri "respectabile" de Fete Gaiety care dansau și cântau pentru a completa distracția muzicală și vizuală. Sucesul primei piese dintre acestea, "În Oraș" în 1892 și
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
al clipei nepieritoare: “absența care precede tăcerea” (nimic de tăcut), inconsistenta lumii, spectacolul ei relativ: “și se mișcau/ împuținându-se/ ca niște rame bătrâne/ ce luminau doar/ la capete/ și deloc” (ochiul de culori). Protagonist al acestui spectacol tragic și burlesc, poetul trăiește subtilitățile rolului: “purtându-mă că frunză/ înghețată de emoție/ zâmbeam oarecum/ toți ochii erau pe mine/ și ce să mă îmbujoreze/ vin nu băusem dar se simțea/ tumoră din mine crescând”. (David Dorian-Amintiri de cristal în Răsunetul din
Victor Știr () [Corola-website/Science/316120_a_317449]
-
o culoare cel mai adesea asociată cu nașterea. Deși castelul lui Prospero este menit să țină boala afară, acesta este în cele din urmă o structură opresivă. Arhitectura sa ca un labirint și ferestrele înalte și înguste au devenit aproape burlești în camera neagră din capăt, așa de opresivă că „prea puțini dintre oaspeți aveau îndrăzneala să-i treacă pragul”. În plus, castelul este menit să fie un spațiu închis, dar străinul reușește să intre în el, sugerând faptul că controlul
Masca Morții Roșii () [Corola-website/Science/325731_a_327060]
-
care Poe le-a utilizat. Având ca subtitlu „A Tale in Imitation of the German”, criticii și oamenii de știință nu sunt de acord dacă Poe ar fi intenționat ca povestea să fie, de fapt, o satiră sau o piesă burlescă a genului, exagerând intenționat elementele de gotic pentru a avea umor. O altă dovadă este că toate celelalte trei povestiri publicate de Poe în 1832 („The Duc de l'Omelette”, „A Tale of Jerusalem” și „Bon-Bon”) sunt povestiri comice, așa cum
Metzengerstein () [Corola-website/Science/325678_a_327007]
-
piață”, „Când strugurii se coc” și „Întoarcerea din adâncuri”), suita simfonică „Priveliști moldovenești” (suită în patru părți, care are la bază un motiv melodic din folclor: "Pe malul Tazlăului", "La joc", "Grâu sub soare", "Alai țigănesc"), poemul simfonic „Poveste indică”, „Burlesca” pentru orchestră, „Simfonia în do”, „Balada pentru bariton și orchestră”, lucrări de muzică de cameră (printre care „Cvartetul de coarde”) ș.a. Este unul dintre cei mai de seamă reprezentanți ai liedului în muzica românească. De remarcat faptul că și-a
Mihail Jora () [Corola-website/Science/307120_a_308449]
-
amuze cititorii, dar nu în același fel: unul, neplăcut de ironic, solicită hohote rele de râs. Intențiile celui de-al doilea ( istoric vorbind) sunt mai complexe, chiar dacă, în Prologul poemationului, el își tratează poeticeasca alcătuire de "jucăreauă"... Pe lângă episoadele net burlești, povestea din Țiganiada are un fir grav, ia în serios viața. Leonachi îl previne, de altfel, pe Mitru Perea ( Petru Maior) că: "toată povestea mi se pare că-i numa o alegorie în multe locuri, unde prin țigani să înțăleg
Darul postum al Poetului by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/14009_a_15334]
-
n. 1440, Paredes de Nava, Palencia — d. 1479, Santa María del Campo, Cuenca) a fost un poet spaniol, unul dintre clasicii literaturii spaniole. A scris o lirică în maniera poeziei de curte a epocii, alcătuită din versuri erotice, satirice sau burlești. Este autorul volumului de versuri „"Coplas por la muerte de su padre"” (1476), considerată capodopera sa, care exprimă, în sonorități grave și reținute, o elevată meditație asupra destinului uman, prefigurând Renașterea. Nu se cunosc cu exactitate nici data, nici locul
Jorge Manrique () [Corola-website/Science/307995_a_309324]
-
anii 1950 de către Michael Ventris și alții, au convins savanții de existența unei continuități lingvistice între scrierile miceniene din secolul XIII î.Hr. și poemele atribuite lui Homer. Epopeile homerice instaurează majoritatea motivelor poetice, utilizate ulterior de literatura europeană. Prin poemul burlesc "Batrahomiomahia", lui Homer i s-a atribuit inventarea parodiei.
Homer () [Corola-website/Science/299888_a_301217]
-
film. Ea îl considera „un film de public lipsit de pretenții”, dar și un „film igienic” prin faptul că nu prezintă „o realitate manelizată, prost caricaturizată, vulgarizată”. Ziarista a adus laude subiectului „digerabil și promițător”, scenariului foarte simplu, umorului uneori burlesc și lipsit de vulgaritate, actorilor simpatici și aspectului tehnic îngrijit. "„Nu este un film de la care să îți vină să fugi, nu e unul pe care să vrei să-l ai pe dvd în casă, dar poate fi un început
Nașa (film) () [Corola-website/Science/323888_a_325217]
-
etc.). Benzile desenate propriu-zise ocupau doar o parte din paginile revistei, erau publicate și texte tipărite, eventual cu o ilustrație în afara textului: mici povestiri, glume, snoave, texte în versuri, ghicitori, desene independente (așa-zise "caricaturi" cu legendă explicativă, ludică sau burlescă, de regulă). Desenele apărute în revistă erau semnate între alții de Puiu Manu ("O întâmplare cu o minge", 1958), Radu Duldurescu (seria BD ""Cuțu și Miau"", cu aspect foarte "occidental", "disneyan", lucru mai rar, în epocă, în România), Nell Cobar
Arici Pogonici () [Corola-website/Science/308667_a_309996]
-
Compozitorilor Români organiza sub înaltul patronaj al Majestății Sale Regelui Mihai I un concert festiv pentru sărbătorirea a 25 de ani de la înființare. Orchestră Filarmonicii era dirijata de însuși George Enescu. În program figură și o lucrare de Paul Constantinescu: Burlesca pentru pian și orchestră, terminată de Paul Constantinescu la București în 27 septembrie 1937. Prima audiție a fost la Radio, în 8 martie 1938, dirijor fiind însuși autorul 2. Mihail Jora consemna evenimentul în ziarul „Timpul” nr. 307 din 12
PAUL CONSTANTINESCU, CONSTANTIN SILVESTRI ?i GEORGE ENESCU. CONEXIUNI BIOGRAFICE ?i MUZICALE by Sanda H?rlav Maistorovici () [Corola-journal/Science/83180_a_84505]
-
Compozitorilor Români organiza sub înaltul patronaj al Majestății Sale Regelui Mihai I un concert festiv pentru sărbătorirea a 25 de ani de la înființare. Orchestră Filarmonicii era dirijata de însuși George Enescu. În program figură și o lucrare de Paul Constantinescu: Burlesca pentru pian și orchestră, terminată de Paul Constantinescu la București în 27 septembrie 1937. Prima audiție a fost la Radio, în 8 martie 1938, dirijor fiind însuși autorul<footnote Cosma, Octavian Lazăr, Simfonicele Radiodifuziunii Române, Editura „Casă Radio”, București, 1999
PAUL CONSTANTINESCU, CONSTANTIN SILVESTRI ?i GEORGE ENESCU. CONEXIUNI BIOGRAFICE ?i MUZICALE by Sanda H?rlav Maistorovici () [Corola-journal/Science/83180_a_84505]
-
originalitatea prin mijloace violente, ci se mulțumește doar cu modesta îndeletnicire a exprimării unui conținut liric, în rând cu atâția alți confrați; aici autorul este sensibil și comunicativ, predispoziția pentru deturnarea în grotesc a imaginii sau pentru un anume spirit burlesc în versificare, venind fără îndoială dintr-un fond original, nu este exagerată peste limitele lirismului; din contră, îl servește luminându-l, fără ostentație, prin contrast: " Când toamna-n stele e foc și moarte, / Aici dorm câinii cu boturi calde / Culcate
Adrian Păunescu () [Corola-website/Science/298514_a_299843]
-
pian și percuție, 1958; Simfonie concertantă pentru orchestră de coarde, 1971; Concertino, 1975; Piesă de concert, 1979, pentru orchestră de suflători, pian, harpă, xilofon, glockenspiel și percuție. Baladă pentru vioară și orchestră, 1952 Cinci novelete pentru cvartet de coarde, 1953; Burlesca pentru flaut și pian, 1956; Improvizație pentru trio, 1979 Miniaturi, schițe, preludii, 1959, pentru pian la 2 și 4 mâini 30 Piese mici pentru pian, 1960; 56 Studii melodice pentru vioară, 1960. Câteva surse de documentare pentru subiect:
Ludovic Feldman () [Corola-website/Science/322577_a_323906]
-
lui Beethoven sau cântă la orgă muzică proprie la „Saint-Eustache” sau la „Bicetre”, ne dăm seama de dimensiunile activității lui Hervé. Contemporanii și cronicile vremii, vorbind despre Hervé, au ales întotdeauna cele mai caracteristice imagini: jovial, spiritual, sincer, efervescent, subtil, burlesc, antrenant, exuberant, sarcastic, extravagant. Pentru o mai clară înțelegere, creația lui Hervé trebuie împărțită în 3 mari perioade: a) Perioadă “Folies-Concertantes”, în care pot fi cuprinse toate lucrările lirice executate în teatrul sau și apoi în “Folies-Nouvelles” din Faubourg, de la
Florimond Ronger (Hervé) () [Corola-website/Science/307650_a_308979]
-
prin faptul că naratorul ține în mod nerealist un jurnal cu toate întâmplările trăite. Celelalte povestiri pe care le-a scris Poe în această perioadă de timp, inclusiv „Bon-Bon”, au fost menite să fie umoristice sau, după cum a scris Poe, „burlești asupra criticismului în general”. William Bittner, de exemplu, a scris că Poe a parodiat în special romanul "Sir Edward Seaward's Narrative" (1831) al lui Jane Porter sau "Smyzonia" (1820) al autorului cu pseudonimul „Captain Adam Seaborn”, care a fost
Manuscris găsit într-o sticlă () [Corola-website/Science/325770_a_327099]
-
Doamnei de Lambert, al doamnei de Tencin, al doamnei de Teffand și al doamnei Geoffrin. Prima sa piesă scrisă în versuri la 18 ani a fost comedia într-un act " Tatăl cel prudent si echitabil" (martie 1712). Urmează apoi romanul burlesc, dar și psihologic în cinci volume și în stil "prețios" " Aventurile lui *** sau Efectele surprinzătoare ale simpatiei " ( 1713 - 1714) , apoi romanul "Trăsura împotmolită" în 1714 și în acelaș an povestirea alegorică "Le Bilboquet" - considerată un exemplu al esteticii rococo. Sub
Pierre de Marivaux () [Corola-website/Science/311521_a_312850]
-
inițiate mai dinainte de către Charles Perrault între "modern" si "vechi" ,Marivaux situându-se de partea amicilor săi , partizani ai "noului" , împotriva dictatului regulilor stricte ale literaturii clasice . In acest spirit scrie parodii după Homer "Homer travestit sau Iliada în versuri burlești" {1717} și dupa Fénelon "Telemac travestit" (1717 , publicat in 1736. Mai publică și romanul parodic "Pharsamon sau Noile nebunii romanești" (Pharsamon ou Les Nouvelles Folies romanesques ) (publ.1737) După „Scrisorile conținând o o aventură” și o serie de eseuri publicate
Pierre de Marivaux () [Corola-website/Science/311521_a_312850]
-
Vienei - d. 1576, Sibiu), precursor al zborului cu rachetă, care și-a imaginat, între 1529-55, la Sibiu, tehnica rachetei în trepte. "Secretul Armei.. secrete" (1988), este un fel de "commedia dell'arte" cinematografică, un basm modern, în haine de comedie burlesca, în care poveștile se amestecă ingenios cu elemente din mitologia civilizației moderne: monitoare TV cu transmisii fotbalistice, muzica și gesticulație specifice universului disco-punk & pop-rock etc. A reușit să facă 9 filme, dintre care ultimul, " Cine are dreptate?" (1990), pe un
Alexandru Tatos () [Corola-website/Science/306174_a_307503]