127 matches
-
direct în pielea de om, desfigurat, supus furiei de cea mai joasă speță. Cerându-ți banii pe consumație, gata să sară la bătaie. Și totuși nu ai curajul. Cum să pretinzi unui zeu să tropăie ca un descreierat? Să se burzuluiască... Să se umfle în pene ca un cocoș... E prea mult. Nici chiar tu, după ce ai îndurat atâtea umilințe, nu poți. Ceva te face să te abții, să-ți calci pe inimă și să aștepți la masa ta, cuminte și
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
de pâine o felie de salam cu soia, în timp ce făceau abuz de neuroni ca să găsească o cale de a încălzi garsonierele confort trei pentru a nu fi azvârliți de nevastă din pat pe motiv că au labele reci. De ce te burzuluiești și te strâmbi la ecranul televizorului? În fond, o iubire la pachet, organizată scrupulos cu șampanie și lumânări parfumate pe marginea căzii, nu dă niciodată greș, conform specialiștilor. Zici că sfântul ăsta n-apare decât pe ambalajele de ciocolată și
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
cât mai multe măceluri și mai mari, cu atât noi vom fi mai mulțumiți! Zuul tăcu preț de câteva clipe, părând că se gândește. - Pentru stăpânii mei asta greu înțelege. Aș vrea explici tu. - Ce e greu de înțeles? se burzului Bella. Cu cât omorâm mai mulți dușmani, cu atât ei vor fi mai puțini și nu ne vor mai putea ataca. Ce nu pricepi? - Cu ce hrănește oamenii aceia venit din cer? Cei trei bărbați se priviră unul pe altul
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
stat în putință pentru copiii ei da’ nici că i-a trecut vreodată prin cap ca să-i dea pă dolari la străini, ca idioata și nemernica aia pentru care, ce să zic, fraieru’ ăsta de Rafael pune curu’, și Rafael burzuluindu-se că fii atentă, Roșioaro, că mă confunzi cu șoferii cu care te-ntinzi, și ea că te-ai sonat băiete de cât stai cu orfanii ăia handicapați pe care i-oi fi luat de suflet pe degeaba, fără nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
noi? — Nu, asta nu mi-a scris, că n-aveți nici unul servici... Așa e, au uitat că n-au apucat să vorbească despre slujbe cu băieții ăia, deși după slujbe plecau ei în Austria. — Și care-i problema, tată? se burzuluiește iarăși Mirela. Nici o problemă. Bătrânul tace chitic. Nu se lasă provocat, așa încât Mirela simte nevoia să se justifice: or să plece și ei, ca și Vlăduț, Vicențiu și Romeo, să-și caute de lucru. Vlăduț le-a promis, de altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
într-o anexă, o cămăruță gălbuie care dădea spre un balcon. Soldații se ținură după ei și intrară pe rând, până când încăperea deveni la fel de neîncăpătoare ca și biroul. Cineva sparse o vază cu flori de plastic. - Fiți mai atenți, se burzului Sun, invitându-l pe reporter pe balcon. Era un spațiu larg, mărginit de o balustradă din fontă cu modele complicate. În față se puteau vedea construcțiile defensive, tranșeele și cuiburile de mitralieră acoperite cu plasă și frunze. Dacă Fitz nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
pielea în căutarea dușmanilor și când o întreagă grupă mică, mijlocie, mare, bașca alee Băiuț înțelegea foarte bine de ce sufăr și mă ocolea fără milă, ca pe ultimul ciumat de pe pământ. Nădăjduiesc din tot sufletul ca El să nu se burzuluiască pentru că-L invoc atât de des la acest început de capitol și mai sper să nu-I fi greșit prea tare încât să mă blagoslovească cu vreo serie nou-nouță, ultimul răcnet în materie de gângănii parazite, tocmai la o vârstă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
i-ai ascuns. — Mă crezi cumva idiot? protestă indignat tuaregul. Te-ai gândit că am să te duc la ascunzătoare, ca apoi să vii cu o armată întreagă să-i salvezi? Dar tu crezi cumva că idiotul sunt eu ? se burzului celălalt. Știu foarte bine unde se află oamenii ăștia. O știu la fel de bine ca tine. — A, da? Și cine ți-a spus? N-am nevoie să-mi spună nimeni, răspunse liniștit Nené Dupré, arătând cu bărbia spre nord. Sunt acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
plîngă bine după beția pe care-o trăsese și pe urmă să meargă la culcare, după ce lua un calmant, ca să doarmă bine, timpul și o altă fată erau cea mai bună soluție, Bobby nu era prost și s-ar fi burzuluit imediat... Dar povestea se complica. Ieșea la iveală faptul că lui Bobby nu-i păsase niciodată prea mult de fata cea nouă de la Villa Marta, n-o iubise niciodată, ea Îl Încuraja, dar el n-o iubise decît pe Peggy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nu deranjez pe nimeni“! S-o creadă el că n-o să deranjeze pe nimeni, că o să coboare scara și o să înainteze trei pași în parc. — Domnilor... dădu prințul să înceapă. Nu, rogu-vă, dați-mi voie, mult stimate prinț, se burzului cu înverșunare Lebedev, deoarece ați binevoit să vedeți cu ochii dumneavoastră că asta nu-i o glumă și, întrucât cel puțin jumătate dintre oaspeții dumneavoastră au aceeași părere și sunt convinși că acum, după cuvintele spuse aici, el trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Măcar nu e cetățean pe de-a-ntregul. Reia cu gravitate: — Așa că, deși nu poate cere oficial cetățenia și nici pretinde că nu mai e sclav, omul tău se află sub protecția pretorului peregrin. — A fost... — Cum adică a fost ? se burzuluiește Gallus. Tonul nu e deloc prietenos. Scribonius Libo nu l aude. Întreabă revoltat: — Și ce se dorește? O nouă națiune italiană din foști sclavi? Asinius Gallus se uită cu milă la el. Prost ca un cur! I se adresează într-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și ce vrei să-mi spui, tună el amenințător, vreau să fie și Vittelius de față. Este singurul de la care primesc ordine. — O să vină și Vittelius, încearcă să-l calmeze germanul. Până atunci, lasă-mă te rog în pace, se burzuluiește instruc torul. Nu mă mai pisa întruna, că nu-mi văd capul de treburi. Pusio mai încearcă: — Gladiatorii tăi intră abia spre sfârșitul programului... Și nu trebuie să mă ocup de încălzirea lor? răbufnește și mai aprig Rufus. Vrei să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
O mare pacoste, Dougie, dar un anchetator strălucit. Unul dintre puținii puțoi din poliție care mi-ar fi un adversar teribil. Însă nu și-a aruncat pălăria-n ring pentru postul de inspector. Respectă ierarhia masonică. — Asta spunem cu toții, se burzuluiește Gus. Bulangii ăștia nu-și fac nici cât Îi hău ziua cum vor, astai la fel de sigur ca căcatu de pe pantof. La sfârșitul programului arată de parc-ar fi mânjiți cu mizerie, ca două curve după tura de noapte, nu vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
și noi o pâine, vă faceți și dumneavoastră damblaua. Zic bine au ba, preacuvioase? Nu zici rău - încuviință Metodiu. Dar ce vă faceți dacă și noi, ăștia cu carte, am vrea să venim câteodată să vă ascultăm? Asta nu! - se burzului povestitorul numit Stejeran. Să stați în partea voastră cu carte, că de nu, unde vă stau cărțile, acolo vă vor sta capetele. Ce să cătați la noi? Noi ne apărăm sărăcia și poveștile și neamul. Până când să n-avem și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
felinarele, Teodorescu repezindu-și nasul în pământ, cucoana Adela înălțându-l spre cer, Horga ațâțându-și cucoșii, cucoana Caliopi spăriind cu cântecele ei vietățile împrejurimilor - și se simțeau foarte la locul lor. Dar într-un rând o spaimă mare a burzuluit toate sufletele. Era într-amurgul. Cucoana Frosa stătea la zăbrea, frumos pieptănată și privea gânditoare la rarii trecători; cucoana Adela era în balcon; cucoana Caliopi la poartă, privind în lungul drumului și așteptându-și odrasla cea mai mare, trimeasă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
prelingându-se în lungul vitrinelor cu un alt gust decât al celor din București; întârziind pe podul Mont Blanc să privească lebedele de lângă insula lui Rousseau; asistând la slujbele de la catedrala Saint-Pierre, fără să înțeleagă cum, în noiembrie 1932, se burzuluise într-o ciocnire între socialiști și naționaliști, despre care încă se mai vorbea, ciocnire în care mai intervenise și armata, cu morți și răniți, cum se burzuluise deci toată acea mulțime, probabil exact aceeași mulțime ce se îngrămădea, acum calmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
la slujbele de la catedrala Saint-Pierre, fără să înțeleagă cum, în noiembrie 1932, se burzuluise într-o ciocnire între socialiști și naționaliști, despre care încă se mai vorbea, ciocnire în care mai intervenise și armata, cu morți și răniți, cum se burzuluise deci toată acea mulțime, probabil exact aceeași mulțime ce se îngrămădea, acum calmă, în nava catedralei, în piațeta cu doi sau trei arbori bătrâni crescuți în pavajul de granit și pe străduțele din apropiere - mulțime de femei cu invariabile pălăriuțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Îl Întrebă pe Logan despre ce naiba vorbește. — Păi, Împunse Logan harta cu pixul, David Reid a fost luat din sălile de agrement de la plajă și aruncat În rău, la Bridge of Don. Nici un parc. — Am mai vorbit despre asta! se burzului Insch. — Da, dar atunci aveam doar două dispariții. Poate nu erau destule cât să vedem un tipar. Ușa se deschise În lături, făcând loc unui vânt urlător și agentei Watson. Se chinui să o Închidă și-și scutură picioarele, producând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
cumva un bărbat pe nume Reynolds Loftis? — Nu, nu cred. — Pe cineva cu numele de Loftis? — Nu. — S-ar putea să fi fost încurcată cu un bărbat cu numele de Loftis în perioada când s-a născut Coleman? Bătrâna se burzului. Dacă prin „încurcată” înțelegi „implicată în activități de procreare pentru sora Aimee”, răspunsul e nu. Buzz reluă: — Doamnă, mi-ați spus că în ’42, atunci când a plecat de-acasă, Coleman s-a dus să-și caute tatăl. Dacă nu știați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
anumite firme și că ar fi existat, chipurile, legături de sânge între don Álvaro și câștigătorii licitațiilor. Hotărât lucru, nu-i trebuiau alte plictiseli. Studenta nu cedă însă și ceru o audiență personală. Enervat, don Álvaro era pregătit să se burzuluiască la ea și s-o ușuiască de-a binelea. Cine se credea, în fond, această domnișoară? Auzi, permis special de studiu la Archivo de Indias? Când s-a mai pomenit așa ceva? Era zveltă și plină de pistrui. Părea obosită. În ciuda
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
aveam nici un spor în ochii Tartorului cel bătrân. Așa că, năpăstuiți și fugari fiind, și după ce-o ducem ca vai de lume, iaca vii tu acuma să ne bați țărușu-ntre coarne. Fă bine și te cam cărăbănește, până nu ne burzuluim și ieșim la tine cu mic, cu mare! DĂNILĂ: Nu mai spune, Codârlic puișorule! Vra să zică, mi-ați fost aproape ieri noaptea, când am mas aici. CODÂRLIC (râde încântat): D-apoi? Am fost, eu și cei doi și jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ia-mă, mamă!" după ce te-i întâlni cu ele... PITAC (încântat): Halal liturghie-i trage, așa-i, taică părinte? DUMITRAȘ (îl privește urât): Mă! Nu crâcni, că te umflu! Hai, cuvioase, dă-i drumu'; spune tot ce știi! ILINCA (se burzuluie): Ia-n ascultă, dom' șef! La o adică să zicem că l-am agonisit eu, să-mi țină de urât. Ai ceva în contra? PITAC: Hopaaa! NIȚĂ: Gura, dascăle Pitac! DUMITRAȘ: N-am auzit eu bine? Și cam ce-i fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
plecat în Alaska. Iar anul următor ne-am mutat. „Concediul” a fost cu ocazia interviului la Seattle... Dar poate că toate acestea erau doar pene bătute în crăpături deja existente. Că atunci când Roșa m- a dat afară. Ea s-a burzuluit imediat: - Aveam nevoie de bani! Cine stie ce-ai făcut... - Am mințit. Nu i-am spus că sunt student, desi m- a întrebat. Mi-a zis că are nevoie de un bucătar cu experiență, nu pe-o lună-două. Cand a
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
înapoi în timp, cu șapte ani înainte, când eram la fel de disperată și de nenorocită ca și tine. La fel de confuză și de șocată! Când am dat ochii cu tine, mi-am spus: „Cu voia Domnului, iată-mă pe mine!“ M-am burzuluit supărată. Curva tupeistă! —Ești exact cum eram eu, a exclamat Nola cu afecțiune. Suntem absolut la fel. Chestia asta m-a îmblânzit. îmi doream să fiu ca Nola. Dacă atunci oamenii n-ar fi fost drăguți cu mine, nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ex-ma-tri-culare. Vreo săptămână a mai reușit să ascundă pozna de Țârțâc, pleca dimineață cum s-ar fi dus la școală, hoinărea prin oraș, venea seara acasă ruptă de oboseală - până la urmă a trebuit să-i spună. Cum, fă, s-a burzuluit Țârțâc, să spui tu că România seamănă cu... ? A plecat bufnind și s-a-ntors seara târziu, el știe de unde, cu niște terfeloage vechi de i le-a pus fetei în față: Ia zi-i, fă, asta cu ce mai seamănă? Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]