341 matches
-
al nebunieiurmuziene pune și impune aici o problematică crescută în marginea Bibliei, dar întreținută peste veacuri de spiritul iscoditor al Masoneriei. Căci dacă „nebunia lui Dumnezeu e mai înțeleaptă decât oamenii" (cf 1 Cor., 1, 25), devine evident, spune o butadă erasmică, că nebunia oamenilor poate fi mai înțeleaptă decât cumințenia lor. Această idee eretică va fi colportată de-a lungul secolelor de o artă minoră, antiaristotelică și anarhică ajunsă până în piesele shakespeariene 10, acolo unde the king's fools se
Noi argumente pentru redeschiderea „cazului Urmuz” by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/6181_a_7506]
-
dar al lor e banal sau fals. Diletanții nu-i dau. Eu nu-i dau." (p. 67) Fragmentele lui Livius Ciocârlie au la rândul lor compoziție fragmentară. Aproape că pot fi desfăcute în bucăți, ghicindu-se, îndărătul fiecăruia dintre ele, butada. Uneori, ca aici, eseistul pregătește îndelung o autoflagelare. Alteori, taxează hâtru câte-o enormitate, afectând modestia. (Interesant e că, indiferent dacă o ia în serios sau se joacă doar cu ea, această modestie îi rămâne în permanență intactă): „Compagnon scrie
Naturalis historia by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6195_a_7520]
-
cum se citește o carte de șase sute de pagini în șase ore, o mică scăpare a scenariului.) Cu materialul clientului scriitorul este gata să facă o altă carte, așa cum spune el, cuvintele sunt acolo, doar ordinea trebuie schimbată,ceea ce reia butada unui poet discret și anume că nu există poezii proaste, ci numai poezii neterminate. Iar această ordine se schimbă în momentul în care scriitorul începe să tragă de firul subțire al unor întâmplări bizare, printre care și moartea predecesorului său
Scriitorii și fantomele de hârtie by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6201_a_7526]
-
de Emil Hurezeanu) și, în sfârșit, câteva rânduri pe clapete (de Nicolae Balotă) însoțesc acest volum de o sută și ceva de pagini. Nu e cam mult? Și, mai ales, nu e cam mult pentru o carte de, până la urmă, butade? Într-un fel indirect, toate aceste texte de escortă își propun să demonstreze că nu. Delicioasă mi se pare în primul rând încercarea lui Alexandru Paleologu, pusă sub un titlu cu infiltrații junimiste (Anecdota primează), a cărei primă parte operează
Spirite. Critice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4837_a_6162]
-
Gabriel Dimisianu I se atribuie lui I. V. Stalin, ne amintește Romulus Rusan, butada după care moartea unui om poate să treacă drept o tragedie în timp ce a unui milion de oameni este simplă statistică. Referirea la aceste cinice considerații ale „părintelui popoarelor” o face Romulus Rusan în prefața unui zguduitor document, a unei „statistici
Tragismul unei statistici by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5101_a_6426]
-
în stări de derivă sentimentală, de confesiune dezarmată, de erupție metaforică. Afișează o familiaritate cu toate cele din jur, abordîndu-le cu o gesticulație dezinvoltă. Aparent ar fi vorba de o producție soresciană. Dar, spre deosebire de autorul Morții ceasului, adesea nepretențios, livrîndu-și butadele pe bandă rulantă, intervine aici nu doar o cenzură mai severă, ci și o viziune gravă pe care limbajul burlesc n-o poate anula. Liniile celui din urmă țin de execuție, nu de dispoziția interioară care țintește depărtările. Motivațiile fanteziste
O viziune gravă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5368_a_6693]
-
totul: potențiale cariere lucrative, viață de familie, liniște și onoruri. M-am gândit la ei intens zilele trecute, pe când parcurgeam un volum de poeme de M. Ivănescu traduse (admirabil) în engleză de Adam J. Sorkin și Lidia Vianu. Mai vechea butadă conform căreia M. Ivănescu e un desăvârșit poet englez care scrie în limba română mi s-a impus cu o forță irezistibilă. Într-un fel, orice poet ignorat e un extraterestru care scrie în limba pământenilor, fără ca aceștia să-și
Sindromul Blake by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6663_a_7988]
-
ca Tenohtitlan și Samara, ca Ophir și Ultima Thule,/ Mai departe ești decât aerul ce mă înconjoară, decât sângele care-mi bate în tâmple." (pag. 70) Cu Regele dimineții, profesórul Alexandru Mușina întoarce cum îi vine la socoteală o celebră butadă. Poezia, firește, se predă. Dar e mai vie ca oricând.
Poezia se predă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6665_a_7990]
-
nu-i deloc lipsit de subînțelesuri. Căci, dacă-l considerăm pe Vasile Ernu în calitatea sa (parțială, repet) de eseist, tocmai aici e deficitar, în materie de intuiție a găselniței de limbaj. Să remarcăm că la el practic nu există butade sau etichete memorabile, ci numai sofisme. Cuvintele în sine nu au încărcătură ludică. Numai logica se pretează la jocuri (și încă ce jocuri!). La un moment dat, unul din eretici amintește de anecdota celebră conform căreia potcoavele aninate deasupra ușii
La pachet by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6710_a_8035]
-
diferit într-o Europă fracturată de Cortina de fier, punând într-o ecuație nouă relația dintre literatură și politică. Traduse la noi în deceniul opt, romanele dictatorilor formau o singură mare carte cu titlu atotcuprinzător - "Recursul Supremului Patriarh", după o butada care a circulat atunci, ele amestecau în conștiința cititorului, ca într-o oglindă halucinantă, realitatea imediată și lumile ficționale depărtate. Lectura se transforma în divinație înspăimântătoare a ceea ce s-ar putea petrece ori ar urma să se petreacă, după mișcările
Președinți și scriitori by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6609_a_7934]
-
O. Teodoreanu. Să ne oprim, însă, cu ceva mai multă atenție, asupra scriitorilor adevărați. G. Călinescu, Sadoveanu, Arghezi, Camil Petrescu, Ion Barbu sunt doar câțiva dintre ei. Ironic de obicei (ar merita citate, prin efectul lor stilistic teribil câteva din butadele lui Lucian Boia), autorul Capcanelor istoriei devine, vizavi de aceștia, caustic de-a dreptul. Simțul valorii nu-i lipsește lui Boia. Chiar istoric fiind, are, în privința literaturii, bune judecăți. Nu însă întotdeauna și bune interpretări. Portretul lui Sadoveanu, de exemplu
Istoria ieroglifică (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4964_a_6289]
-
vederea căreia realizezi că tot ce și-a dorit în viață nu a căpătat, dar că în schimb s-a ales cu episoade la care n-a visat niciodată. Ipoteza consolatoare că fiecare își face viața grație voinței proprii e butadă facilă. Biografia lui Bejan s-a petrecut mereu peste voința lui. Riguros vorbind, omul acesta n-a putut alege decît o singură dată: la vîrsta de 11 ani, cînd tatăl său, răzeș din comuna Hârlău (jud. Iași), i-a pus
Crucea de la Oranki by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5679_a_7004]
-
nu reușește s-o explice. În fond, abaterile diagnosticate de autoare sunt consubstanțiale cu abaterile pe care structuraliștii de felul lui Jean Cohen le-au identificat ca esențiale pentru poezie (ca să nu-l mai invoc pe Macedonski, cu arhicunoscuta lui butadă despre „logica poeziei”). În plus, manierismul s-a manifestat cu precădere în poezie (cum se poate constata și din distribuția deja amintitului Hocke). Și atunci ? O nedumerire suplimentară stârnesc câteva fraze din Cuvântul înainte al acestei ediții a doua. Scrie
Nimic despre poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3692_a_5017]
-
că nu puteai fi în același timp și inteligent, și cinstit, și membru al Partidului Comunist. Două dintre cele trei atribute menționate adineaori - oricare dintre ele - îl excludeau în mod obligatoriu pe cel de-al treilea. După cât se pare, aceeași butadă circula și pe meleaguri naziste, cu mica diferență că aici era vorba de aderenți la un alt partid unic aflat la putere, și anume la cel Național-Socialist. Așa se face că în toiul unui banchet organizat cu prilejul unei întâlniri
Arta posibilului și inconștientul politic by Andrei Vieru () [Corola-journal/Journalistic/3837_a_5162]
-
explicate cu numeroase detalii și susținute de divizii de note de subsol (din 170 de pagini, cât are cartea, treizeci sunt numai trimiteri). Senzația e oarecum tristă, căci multe din expedițiile filologice de acolo sunt reduse, acum, la capriciul unei butade. Cazul etimologiei cuvântului „clepsidră” (p. 170) e numai unul dintre multe altele: ar însemna, literal, „fură apă”, fiind, la origine, altfel construită decât nisiparnițele pe care le știm cu toții. Iarăși, invocarea lui Crisyppos e comună ambelor cărți. Acum, numele lui
Afinități efective by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3648_a_4973]
-
august. Ambii autori intră în aceeași colecție - Biblioteca Polirom. Succesul lui Haruki Murakami a fost explicat prin dublu joc: prezintă lumea japoneză de azi bântuită de demonii trecutului într-o formulă nouă, născută din cunoașterea literaturii americane - de aici și butada că este scriitor american care scrie în japoneză sau cel mai americanizat prozator japonez. Cu Ruth Ozeki se petrece fenomenul invers: este cea mai „niponizată” scriitoare americană, preluând strălucit strategii și tehnici folosite de Haruki Murakami. Ruth Ozeki s-a
În căutarea prezentului etern by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3357_a_4682]
-
folclorul" în legătură cu "rechinul de presă", "șantajul și etajul" (atribuită lui N. Iorga, "neiertat" nici el de editorialele lui Șeicaru și nici în "contrele" din Parlamentul României în care șeful de la Curentul a fost în două rânduri deputat independent), sau vestita butadă atribuită ziaristului: "Cei mai mulți bani i-am câștigat nu pe ce am publicat, ci pe ce nu am publicat". Aura de legendă a fost crescută de Marin Preda: în Delirul, "marele ziarist" apare ca un lucid ce contrazice în discuție cu
Din "lupta cu Baal" by Grete Tartler () [Corola-journal/Imaginative/15356_a_16681]
-
vremea mea) își fac planuri de afirmare literară, aspiră la o carieră de scriitori, și unii chiar și ajung scriitori, iar alții, de bine de rău critici literari, ca subsemnatul. Nici mai puțin, dar nici mai mult, spre a răsuci butada celebră a lui E. Lovinescu. Încă student, așadar, aveam unele relații cu lumea literară a epocii, cu emisari ai acesteia, mai exact spus, cum erau foștii cursanți ai Școlii de literatură "Mihai Eminescu", instituția proletcultistă faimoasă. În general, acești foști
Amintiri cu Fănuș Neagu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/15371_a_16696]
-
pociumbii" erau Zaharia Stancu și Paul Georgescu, conducătorii Gazetei Literare. Să mă explic însă, fiindcă povestea e mai lungă. Actorul Iancovescu, om de spirit și detractor al regimului comunist, bun prieten cu Vinea și cu subsemnatul, lansase la cafenea o butadă. Zicea: "Ați văzut cine conduce Teatrul Național? Ăla cu Desculț, care pune pociumbul pe Calea Victoriei!" Imaginea era foarte plastică, Stancu șchiopătând de un picior, mersul lui semăna cu al țăranului care se apleacă într-o parte, pentru a însămânța câte
Interviu inedit cu Vlaicu Bârna despre Ion VINEA - poet, prozator și ziarist de mare clasă by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14826_a_16151]
-
mereu. Cine are astăzi un dram de onestitate știe că, despre știință, nu pot vorbi în deplină cunoștință de cauză decît oamenii de știință. A continua să dai verdicte speculative în privința științelor înseamnă, cel mai adesea, a friza impostura. O butadă a lui Oppenheimer, a cărei formă o reproduc cu aproximație, spune că, în vreme ce fizicienii se străduiesc să exprime, într-un limbaj cît mai inteligibil cu putință, lucruri neștiute de nimeni pînă la ei, filozofii reușesc isprava opusă, izbutind să spună
Un secol de relativitate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11147_a_12472]
-
I. L. Caragiale, mucalit, interpretează astfel vorbele lui V. Hugo : ,Grands hommes saches mourir ŕ temps", adică să nu moară tocmai în saison morte, cînd nu e nimeni în București. Lui Hasdeu, care-și împingea orice idee pînă la ,subtilități nebune", butada nu i-ar fi displăcut.
Februarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/10838_a_12163]
-
buna doamnă de la raionul cu cărți - tot este între povestea unor copilării gustoase, cu sare și piper, și felul de-a dumica, îndopîndu-te sau ciugulind, lumea din jur. Fie și pentru că, se zice, și nu-i nici pe departe o butadă gastronomică, leul e făcut din oaie asimilată (niciodată n-am înțeles ce-o fi avînd leul cu turmele de mioare, dar în fine...). La fel, fiecare eu (io, dacă preferați...) e o suprapunere de frecvențe, de savori de madlenă uscată
De-ale gurii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10843_a_12168]
-
argumente: distanța în timp încurajează și stimulează rezervele, discreția și zgârcenia autorului premerg unele dintre semnele de întrebare, formulările memorabile provoacă suspiciuni legate de termenul de valabilitate. Pe scurt, Constantin Acosmei poate fi privit - cu maliție - ca un autor de butade, pline de haz și potrivite excelent, ca o specie de copywriter fără simbrie. Chiar dacă lucrurile ar sta așa, tot n-ar fi de neglijat. L-aș citi în continuare cu plăcere și complicitate. Numai că, știm bine, poezia e în
Cercul poeților în curs de apariție by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/10039_a_11364]
-
valorile, deci nici civilizația". Iar în interviul luat lui Margoline, principalele sale preocupări sînt: cum trăiesc evreii în Ucraina, cum este privit acolo sionismul și dacă majoritatea populației evreiești este bolșevică. Răspunsul este: "Hotărît NU". La care Margoline adaugă o butadă: "Sînt mulți evrei printre bolșevici și puțini bolșevici printre evrei". Interesul pentru poporul evreu și pentru judaism străbate de altfel ca un fir roșu eseurile de tinerețe ale lui Fundoianu, fie că e vorba de profiluri de ziariști, scriitori și
Fundoianu, eseist, filozof și profet by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Memoirs/16140_a_17465]
-
27 martie 2016 Toate Articolele Autorului Cu temenele până la pământ Papuc după papuc prin veac ați lins; Zadarnic steagul flutură în vânt, Vae victis! Deci păziți rugul aprins! Chiuind într-un picior pe luncă Chiar v-ați amăgit cu cea butadă : „Boii ară și caii mănâncă”! Tot mai aprig v - apasă corvoadă! Ferecate porți suflet străbate; Și una după alta, vai, se - nchid, În lumină tăinuite fapte Vulcanic irump, devoră avid; Căci actori pe-o scenă de fațadă Mâniat-ați pronia
PSALM de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384661_a_385990]