171 matches
-
lume de operetă, în care totul (totul) devine "reprezentație". Filmul însuși e un șir de reprezentații, despre adevăr și minciună, despre adevărul minciunii și minciuna adevărului. Dacă, vorba unui dramaturg, "viitorul e maculatură", s-ar putea spune că prezentul e butaforie. În rolul principal, în postura de intelectual amărît - un profesor de română cu o față de "nimeni în proză" și cu o "viață de cacao" -, Mircea Diaconu aduce o seninătate și o șiretenie a disperării, combinate cu un grăunte de nebunie
Unora le place cerșitul by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15032_a_16357]
-
un drum, ci sunt tocmai imaginea infinitelor căutări și a înșelătoarelor ei chipuri. Scepticismul postmodernist își găsește în Borges cel mai strălucit precursor. De aici și analogia borgesiană dintre a descoperi, a aminti și a inventa. Borges este un iluzionist, butaforia lui e intens colorată, dar goală. Singura opțiune a creatorului este acceptarea existenței în și prin irealități („Să facem ceea ce nici un idealist n-a făcut; să căutăm irealități care să confirme caracterul halucinant al lumii” - Alte căutări). Această nouă condiție
Creatorul în oglinda lui Borges by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13289_a_14614]
-
ignoră, el este purtătorul de sceptru, el este avatarul lui Mihai Viteazul, rolul istoric i-a fost atribuit într-un alt context. Când va fi învestit ca președinte, Ceaușescu va primi nu numai o cocardă tricoloră, ci și un sceptru, butaforia rizibilă din filmele cu subiect istoric se transeră kitsch-ului aulic, conducătorul își trăiește apoteoza în uriașele desfășurări coregrafice ale Cântării României. Ceea ce a reușit să surprindă Ujică este degradarea lentă a liderului într-un contrast tot mai pronunțat cu
Ceaușescu par lui-même by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6250_a_7575]
-
în următorul cadru cu Ceaușescu citind o declarație despre evenimentele de la Timișoara. Camera se plimbă pe cele două aripi alcătuite din membrii marcanți ai Comitetului Central. Mai mult decât Ceaușescu, aceștia par total vidați, păpuși de mucava, niște fantoșe, pură butaforie, apelul liderului are ceva de ionesciană punere în scenă a absurdului. Este una dintre ultimele reprezentații. Am căutat în acest film un gest care să-l reprezinte și cred că nimic nu-l reprezintă mai bine decât un anumit fel
Ceaușescu par lui-même by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6250_a_7575]
-
e o gaură neagră sau altă fantomă întunecată nu se știe. A treia perplexitate se numește „baletul universului“ sintagmă sugerînd că părțile lumii se mișcă unele față de altele fără putința de a preciza dacă există un centru nemișcat al întregii butaforii. Privit dinspre Pămînt, baletul acesta îți dă fiori prin lipsa unui reper stabil. Pleroma universului nu are puncte cardinale. De pildă, Pămîntul se mișcă cu 30 km/s în jurul Soarelui, Soarele se mișcă cu 230 km/s spre centrul Căii Lactee
Patru perplexități by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3395_a_4720]
-
de prețuire a făpturii în locul creatorului, ci mai curînd în sensul etimologic: idolul (eidolon) e forma sensibilă prin care oamenii își reprezintă elementul divin. În acest caz, idolii pot fi reprezentați de icoane, și atunci avem de-a face cu butaforia simbolică a cultului religios, sau pot fi descriși cu ajutorul noțiunilor, și atunci avem de-a face cu teoriile teologico-filozofice. Deși în prima situație avem reprezentări, iar în a doua avem concepte, în ambele avem de-a face cu aproximații neizbutite
Liturghia filozofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8528_a_9853]
-
uimit că nu le-a observat de prima oară și se grăbește să conteste întregul roman. Dacă ar mai face încă o lectură, ar descoperi că acestea rămân, într-adevăr, detalii înăbușite de scriitor încă din fașă, țin doar de butaforie și nu au alt efect decât acela de a asigura publicarea romanului.
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
mitul omului curat, urmărit, zdrobit de istorie, al victimei pure. Un mit nu este, prin definiție, supus probei realului, dar el trebuie să reziste la timp. Acum, grație studiului Martei Petreu, ne apare un Sebastian care nu mai este o butaforie, un angel cu aripi de dantelă, ci un om cu mari zone de umbră, parcurs de contradicții, sfâșiat, dar și simbolul dureros, săgetat, al unei epoci care continuă să ne obsedeze. Interesul pentru personalitatea lui Mihai Sebastian iese sporit din
M. Sebastian, înger sau om? by Ion Vianu () [Corola-journal/Journalistic/6736_a_8061]
-
și, ce e rău în asta? Răul nu e mare, faptul e inofensiv; dar el poate deveni "ofensiv: când îți instalezi cu asemenea efecte o autoritate cu influență. Ca să obții o reușită socială, trebuie probabil să utilizezi câteva trucuri de butaforie; dar trucurile rămân oricum trucuri, adică sunt folosite intenționat. Și aicea e punctul nevralgic, succesul lui Nae era intenționat; făcea deci să intervină artificiul, atitudinea fabricată, printre care și seriosul artificial - și cu totul străin de calibrul seriozității pe care
Portret cu ocazia unei corecturi by Marin Tarangul () [Corola-journal/Journalistic/9213_a_10538]
-
nouă dorință să cheme o nouă satisfacție (etimologic satisfacere = a ajunge sătul) care va fi urmată de o nouă lehamite. După un timp, absurditatea cursei se vădește oricui, dar puțini au puterea de a o întrerupe, condiția obligatorie fiind cunoașterea butaforiei din spate, cadrul ei metafizic. „Este într-adevăr incredibil cît de nesemnificativă și fără sens este viața majorității oamenilor, privită din afară, și cît de confuz și nechibzuit curge ea, cînd este percepută din interior. Tînjim și ne chinuim istoviți
Velle non discitur (II) by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3945_a_5270]
-
să încerce s-o schimbe meliorist, iar nu să se înfunde în propriile imagini și viziuni, transformându-se într-un paradis autonom și etanș, un turn de fildeș înălțat pe ororile din jur. Astfel că tânărul creator incendiază și distruge butaforia, imageria poetică, temele ,mari" și imaginile consacrate, căutând și dezvăluind dedesubturi, (infra)realități mai-mult-decât-prozaice. Din acest punct de vedere, Aventură în cer (scris în 1942) e o veritabilă ars poetica, în care toate accentele sunt puse intenționat invers, ca să zgâlțâie
Africa de sub frunte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Imaginative/10012_a_11337]
-
la Craiova) iese acum cu a cincea sa carte de versuri, Așezarea pe cruce. Titlul confirmă gesticulațiile de expiere și martiraj într-un foarte limpede limbaj al descrierii infernului ca singură obsesie. Autoscrutându-se nevrotic în oglinzile sparte ale realului, o butaforie ireversibil toxică și promiscuă, poetul pare să se delecteze (salveze) amănunțind-o programatic în chip de artă poetică. Aproape toate poemele se structurează în jurul metaforelor morții, sângelui, cenușii, captivității, așadar un repertoriu sumbru în care nu există decât o singură
Descrierea infernului by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/11721_a_13046]
-
nemaipomenită atmosferă încât până și aerul pe care-l respira în mica sală părea adus din acel nord îndepărtat, într-atât era de rarefiat și de neliniștitor. Dar, ca și cum asta n-ar fi fost de ajuns, printr-un miracol de butaforie, frunzele galbene se desprindeau ușor de pe ramuri și cădeau încet, după leneșe volute, peste personajele piesei. Își trecu mâna prin păr și prinse între degete o frunză pe care o puse pe masă, alături de farfurie. Uitase de prezența gazdelor, vorbele
Din Carnetul unui Pierde- Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/10990_a_12315]
-
curiozitatea să se întrebe de unde vin ele, cine sau ce le lasă și, mai ales, cine și ce cîștigă. era ca și cum, la tot pasul, aș fi trecut prin dreptul unor holuri întunecoase sau peste niște canale secate, o Veneție moartă, butaforia unei încăperi zăbrelite. erau mereu aceste umbre cu un destin înaintea noastră, într-un fel, ființele și lucrurile le erau datoare, în urma lor corpul se tîra ca un sac. și așa cum ce iese din pisică șoareci mănîncă, ce iese
Poezie by Dan-Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/13187_a_14512]
-
Doinaș și Ioanichie Olteanu) peisajul natural, ca fundal al desfășurării "actului liric și ca fundament al sensibilității poetice, poate fi definit ca impregnat de un decorativism pronunțat, ca o stilizare estetizantă, propriu fiecăruia: "atmosferă de mister, de ritualitate cvasi-magică, de butaforie și figurație de burg medieval, la Radu Stanca; orizont simbolic și comportament solemn, eroico-tragic, de inspirație antică, la Ștefan Aug. Doinaș; reflexe fruste, aproape elementare, de o anume bizarerie, în zariște de ciudățenii și simțire genuină de tip sătesc, la
Al patrulea poet al "Cercului literar" by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15767_a_17092]
-
generalități, devenind susceptibilă de prezbitism cronic: „În spatele acestei atracții pentru farse trebuie văzută fascinația lui Caragiale pentru spectacol. Lumea e un spectacol, iar teatrul se joacă în viață. De unde, dacă nu de aici, un mai puternic sentiment al iluziei? Al butaforiei? Lumi virtuale se mișcă haotic atrase parcă de o organică speranță a împlinirii unui sens”. Dintr-un atare discurs lipsit aproape total de pragmatism se poate închega doar imaginea unui Caragiale vaporos, existențialist, măcinat și fascinat în același timp de
Critica supracalificată by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4585_a_5910]
-
din Tusculum), cartea servindu-i cardinalului drept sursă de inspirație pînă și în alegerea decorului, dovadă că protagoniștii se întîlnesc în grădinile palatului din Asola, oraș din apropierea Veneției, în care Bembo vedea o rudă peste timp a anticei urbe Tusculum. Butaforia e de factură curtenească: parcuri, fîntîni arteziene și copaci la umbra cărora trei tineri, în prezența a trei doamne de curte, întorc pe toate fețele iubirea. E greu de spus dacă asolanii sunt cei trei interlocutori din Asolo sau, după
Perorație calofilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2522_a_3847]
-
sprijină ironic și grațios cu un spectacol demn de Alice în țara minunilor. Imaginarium-ul are chiar și în terifiant un puternic accent enfantin, poate genera angoasa, însă nu teroarea gore, de aceea se servește cu maximă ironie de evidența contrafacerii: butaforia. Cel intrat pe poarta oglinzii se întâlnește cel mai adesea cu o pădure de copaci de carton, sau nimerește pe o pajiște de mucava, sau intră într-o cârciumă clownească al cărei acoperiș este chiar pălăria folosită cu obstinație de
Magicianul, Diavolul și ucenicul vrăjitor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6534_a_7859]
-
dansat la Opera din Timișoara, în calitate de corifei-balet, dar am și locuit într-o cabină din Operă, având drept mobilier o masa de șah și două fotolii Louis XV, o casă de bani și două paturi, unul din Eugen Oneghin ( doar butaforie ) și unul din Tosca, pat adevărat cu droturi, saltea și imbrăcat în mătase vișinie. Când se juca Tosca, mergeam și noi în sală, până ni se elibera patul. Ne-a fost greu să rezistăm mai mult de patru luni. Dar
De la Trixy Checais la Răzvan Mazilu by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/2738_a_4063]
-
ține scai de ea, ba chiar, într-un rând, ia și o bătaie de la „manechin” pentru cine știe ce obrăznicie. Același Marcel e amăgit să-și bea ceaiul matinal arătându-ise o pernă aranjată suficient cât să-i semene, cât de cât, mamei. Butaforia nu ține, copilul știind clar că joaca are sens atâta vreme cât el îi acceptă convențiile, iar de data aceasta nu se arată dispus să mai cedeze. Își vrea înapoi mama, nu un deghizament ridicol al acesteia. Sunt nenumărate trucurile pe care
O surpriză by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3265_a_4590]
-
ei, Annei Gray Harvey Sexton, cea care nu a trișat, cea care știa că versurile se plătesc. Și că totul e o infecție." (pp. 19-20). Treptat, personajul de hârtie și autorul în carne și oase se amestecă și se confundă. Butaforia e cea care trebuie distrusă. Compromisurile, șmecheria ieftină sau subtilă, vorbele goale, cuvintele fără acoperire ar merita lichidarea definitivă. Celui ce nu a fost niciodată farsor, viața "i se duce de râpă"... Dar pentru un scriitor adevărat, punând farsa la
Golden Gate by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7784_a_9109]
-
Dă bobîrnace ciornei unui poet:/ ascultătoare, slugarnică, hîrtia mototolită/ se rostogolește bezmetic/ pe străzi secetoase” ( În grădină la Nicole). Din care pricină gloria, chiar de s-ar produce, n-ar putea fi tristă”, delegitimată, prostituată, o caricatură a poeziei, o butaforie de doi bani: „O glorie tristă, domnilor, ca rochia/ unei prostituate/ pe care n-o mai rîvnește nimeni,/ ne tîrăște pe străzi,/ prin pulberea mulțimii lehamisite.// Cîinele, cel mai bun prieten/ al Poetului,/ cîinele Aron mîrîie la stele precare,/ la
Feminitate versus provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13509_a_14834]
-
stă însă și altceva, plăcerea de a întrebuința manierist o serie de modele, ca și cum ți-ai lua o mașină veche, atașându-i un motor (post)modern. Ceea ce se pierde este relevanța traumei, proiectată în ficțiune, patologiile secolului riscă să devină butaforie pentru o minte rătăcită, monștrii tind să apară ca simple iluzii, ori știm foarte bine că lucrurile nu stau tocmai așa. Aici cred că Scorsese pierde din vedere că principiul realității nu poate fi dizolvat în mod definitiv fără a
Mind Games by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6472_a_7797]
-
vestea unei morți nu ne zguduie decît în cazul unui apropiat. În rest, tristețea provocată de pretinsa traumă e doar simulată, îndărătul ei ascunzîndu-se deliciul pe care îl trăim la aflarea unor noi amănunte mortuare. În plus, există o întreagă butaforie funerară ridicată în jurul momentului final al vieții, o succesiune de etape și ritualuri care preschimbă sfîrșitul într-un pretext de ceremonie socială. Protocolul funebru începe cu pregătirile de îmbălsămare, trece prin ferparele publicate în cotidiene și se încheie cu înmormîntarea
Cartea morților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8279_a_9604]
-
Cartea Românească, 2012, 688 p. Cu puține vorbe, Viețile paralele e un roman realist codificat în registru fantast. Această ambivalență structurală ar putea fi înșelătoare. Induși în eroare de parada conspiraționist securistică, mulți se vor mărgini, probabil, să vadă numai butaforia livrescă (de un comic acaparator, e adevărat). Sub decorurile de carton însă, trebuie spus din capul locului, se află aici ziduri adevărate. Cărămida e cărămidă, cimentul e ciment. Iar concretețea e concretețe. După ce săptămâna trecută m-am ocupat cu precădere
Visuri trecute, uscate flori (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4070_a_5395]