115 matches
-
și amenințară că nu vor admite să se piardă această valută, reprezentată de maidanezi, prilej pentru Gilda să urce pe estradă. - Doamnelor și domnilor! Am irosit atâtea eforturi să salvăm patrupedele, pentru a nu sfârși în șanțuri, grație unor suflete câinoase, și cineva are interesul să spargă comunitatea noastră. Ca președinte al , nu voi admite nimănui, niciodată, să se atingă de aceste nevinovate viețuitoare. Ceea ce vedeți în țarcuri e un bun comun al Capitalei: îl vom păstra cu dinții, îl vom
Azilul canin by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/13348_a_14673]
-
prăbușiri definitive. Îmi aminteam și astăzi cum, pierzînd-o pe Mihaela, aderența mea la lume încetase brusc și pentru multă vreme, ruptura exterioară dînd naștere, printr-o reflectare simetrică, unei scindări interioare atingînd proporțiile catastrofei. Atunci deprinsesem gustul dezastrului și încrîncenarea cîinoasă a omului care, ani de zile, nu mai putuse crede în nimic. O priveam pe Mihaela cum își scutura părul cu același gest zmucit și atît de fermecător de altădată, un fel de clătinare a frunții repezite în sus, într-
Iubita mea, iubita mea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/11328_a_12653]
-
în minte când te văd, Spre gât un val de fiere bufnind ca un prăpăd Al vechii suferințe de tine tulburată... În fața ta, biet diavol plin de-amintiri fierbinți, Simțit-am orice pliscuri și orice fel de gheare, Doi corbi câinoși, pantere lipsite de-ndurare, Ce-odinioară carnea râvneau să-mi rupă-n dinți. Era albastră marea și bolta străvezie, Dar pentru mine totul de-atunci, vai, a rămas Întunecat în sânge, iar peste suflet tras Un giulgiu ce este însăși
Andrei Codrescu - Scandalul de a fi geniu by Rodica Grigore () [Corola-journal/Journalistic/11148_a_12473]
-
tot ce suferise pînă atunci în anchetă (dăduse 250 de declarații, cele mai multe noaptea) erau floare la ureche. În septembrie 1952, un maniac dezumanizat, Șoltuțiu, preia conducerea anchetei, îndeaproape controlat și dirijat de consilierul sovietic Mihailov. În toamna lui 1952 acest cîinos și zelos Șoltuțiu întocmește un plan al anchetei care urmărea să dovedească faptul că Pătrășcanu, împreună cu banda sa contrarevoluționară, a făcut parte din agentura serviciilor de spionaj anglo-americane, a dus activitate complotistă și antistatală, și-a trădat patria (tentativa sa
Procesul Pătrășcanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15765_a_17090]
-
și vorbesc despre milă, afecțiune, adăposturi. Toată lumea polemizează pe blana cîinelui, se face vorbire despre oameni (,suferă ca un cîine", "a murit ca un cîine"), despre starea vremii (e frig, urît "să nu dai nici un cîine afară" sau vremea e "cîinoasă"), despre proști (,cîinele moare de drum lung și prostul de grija altuia"), despre supunere și fidelitate (merge după X "ca un cîine"), iar poetul de acum un veac și mai bine exclama: "Și cîne eu ți-am fost!". Problema e
Cîine bun, cîine rău by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/7824_a_9149]
-
fugind înspre niciunde Rămâi încremenit fatal în goana disperată Dar ești cuprins degrabă-n nesătule unde Și lași voios în urmă, Barca Vieții răsturnată. Stima, cucernică, în tinse hohote de râs demențial Îți dă, gingasă, cu´nsuflețire, o rece sărutare, Câinoasă , te leapădă, apoi, tiptil, secătuit pe mal Buimac, dar și înfometat de-o nouă și dulcembrățișare.
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93386]
-
de mine până atunci: 3,200 kg. Dinspre satul Dorobanț venea spre oraș o femeie bătrână cu un coș. Țuți a întrebat-o ce are de vânzare. - Tulburel de vin negru, de care vă trebuie dumneavoastră acum, pe vremea asta câinoasă, ne-a răspuns mătușa pe un ton șugubeț. L-am cumpărat pe tot și am băut din el. Într-adevăr, era bun al naibii și destul de tare. Vinul ne-a mai încălzit un pic. Mie, după prinderea acelui șalău, nu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Cu tot efortul nostru, focul nu a mai putut fi salvat și s-a stins. Era cel mai mare necaz, căci focul ne dădea de toate: mâncare și cafea caldă, căldură și lumină. În plus, fără el, pe vremea aceea câinoasă, ni se părea totul din jur mai urât, mai trist. Ne indispunea acest fapt, dar n-aveam ce face, conta un singur lucru: eram la pescuit, în sânul naturii, dincolo de tot stresul cotidian. Hotărâsem să stăm o săptămână. Eram în
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
care mi-au adus nenumărate bucurii și necazuri pe planeta asta numită Pământ“. Descriind-o pe mama, spuneam: „Frumusețea ei e genul care pare să fie scoasă În relief de tristețe“. Câteva pagini mai Încolo vine subtitlul „Calomnii caustice și câinoase, de Callie“. Jumătate din timp scriam prost În genul lui George Eliot, cealaltă jumătate scriam prost În genul lui Salinger. „Dacă urăsc un lucru pe lumea asta, ăla e televizorul.“ Fals: iubeam televizorul! Dar pe acea mașină Smith Corona am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
meu. Bud coborî privirea. LÎngă șemineul lui Mickster hîrÎia de zor un buldog cu fundul zdrențuit și cu coada În atele. Cohen continuă: — Ți-l prezint pe Mickey Cohen junior, moștenitorul meu, care nu prea se potrivește În lumea asta cîinoasă. În noiembrie a supraviețuit unui atentat cu bombă, ocazie cu care m-am trezit fără o mulțime din costumele mele lucrate de Sy Devore. Biata lui coadă a rămas cu o infecție permanentă și pofta lui de mîncare e „dispeptică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
multicolora toamnei strălucire; soare palid, vânt nemilos; toamna mi-a bătut în geam cu degete de ploaie; zâna melopeelor / spaima florilor, Doamna curcubitaceelor; toamna ironică; toamna-n grădină și-acordă vioara. Despre vânt: vânturi sunătoare; mătăsuri lungi de vânt; vrăjmășia câinoasă a vântului; frământată chinuire a crengilor; hohotirea despletită a vântului; calești de vijelii; iernaticul vânt; viforul turbat; vântul transparent și uniform; un vântuleț, potolit aduce cu el o mireasmă blândă; supărat pe liniștea omenirii, vântul bate în lună plină; plutește
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
indigest dacă nu l-ar avea pe Jack Nicholson într-însul. Morgan Freeman e pe varianta lui molcomă, moldovenească, și e prea pe plus ca să nu-ți rămână între dinți. Nicholson e pe obișnuitul lui stil rău, cu atât mai câinos cu cât are, ca și Freeman, rolul unui bolnav de cancer în stadiu terminal. Răutățile personajului lui sunt însă oțetul care salvează salata, dar nu vreau să-mi imaginez ce părere ar avea despre film un bolnav de cancer care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
-mi plăcea mirosul noroiului dospit de soare și mai eram și foarte nervos. Zbătîndu-se, cerbii îmi sfredeleau creierii cu mugetele lor. Experiența mea de viață nu era dintre cele mai trandafirii, totuși nu mă pregătise să fiu chiar atât de câinos. Fără Dinu alături, aș fi aruncat pușca. Așa, n-o făceam din vanitate și căutam tot felul de argumente ca să-mi țin nervii în frâu. Îmi ziceam că singura deosebire față de alte vânători era că, acolo, animalul nu putea fugi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
fără să se descurajeze. Parcă e surdă. Dacă muream, mă obliga să vin de pe lumea cealaltă, să-i deschid, să-i răspund, ce-o fi vrînd? Și-mi e groază numai de podeaua care, sigur, arde de înghețată ce e. Câinoasă iarnă... "Așteaptă, femeie, să pun ceva pe mine!"... Hai, ușurel, Daniel Petric, pregătește-te să cobori în era rațiunii... s-ar putea să-ți clănțăne puțin dinții, dar e vina ta, în era rațiunii nu se dă nimic gratuit, iar
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
o pornim, dară, spre casă, zise o voce”. “Doamne apără și păzește!” “Mortu’ dă la groapă nu să mai întoarce” se auziră altele. “Nu mai putem merge” spune popa. N-au avut încotro și întreg cortegiul făcu cale-ntoarsă. Vremea asta câinoasă a ținut în acel sat aflat la poale de munte cam o săptămână. Nimeni nu s-a putut mișca de la casa mortului. Nici măcar preotul care, de voie, de nevoie, a trebuit să rămâie la căpătâiul răposatului. Bineînțeles, toate aceste guri
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
vremea s-a asprit. S-a făcut din ce în ce mai frig, iar nopțile semănau cu cele de iarnă adevărată. Doar ciulinii satului, mânați de vânt și de timp rău, și au început horirea neînțeleasă, cum neînțelese rămân, prin vreme, faptele și vorbele câinoase și făr’ de noimă ale unora. În urmă - doar suferință, încrâncenare, ură și blesteme... O toamnă cenușie și tristă... Șapte ani lipsiți de bucurie, secătuiți de lumină și frumusețe, dominați de o atmosferă sumbră, de privațiuni fără seamăn și umilințe
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
primul plan, silindu-1 la demersuri penibile pentru demnitatea lui abia ocrotită de paravanul gemenilor, de care era silit să se folosească. Sia suferea dureri cumplite fără să se îmblînzeaseă, cu dinții strânși și vorbe urâte, gata de scrâșnit. Se uita câinos la gemeni, la R'im și chiar la biata duduia Mari. Moșica Mari nu era autoarea avortului funest și servea de familie. O ușă deschisă o făcea să tresară și printre gemete căta într-acolo cu o privire sălbăticită de
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
amănunte deoarece la plecare aveam numai cinci ani. Îmi amintesc doar de groaza generală, graba tatălui, lacrimile mamei, de plânsul surioarelor mai mari și de bucuria celor mici că se duc la plimbare sub coviltirul ce-i apăra de vremea câinoasă a începutului de primăvară cu burniță și lapoviță din belșug. La părăsirea satului am privit îndelung către ogorul nostru de La Stejari ce dăduse la iveală acele dese ca peria, de culoare sângerie, ale colțului de secară aruncată sub brazdă la mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
vanitatea lui insuportabila.“ Eleanor se uită la Adrian, așteptând să-i vadă reacția. Bărbatul tocmai își ungea o felie de pâine prăjită cu un strat subțire de marmelada. — E-un pic cam dura, zise el. — Dura? E de-a dreptul câinoasa! se indigna Eleanor. Continuă să citească în gând câteva clipe, scoțând suspine exasperate și chicote înăbușite, după care vorbi din nou: — Doamne Dumnezeule, ascultă aici: „Eroina ultimului film de televiziune al lui Samuel Sharp, Întunericul, este prezentată în reclamă BBC
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
unde numai nu începură amândoi a se lupta, ca niște urieși, unul încercând să o țină, altul să o smulgă, de se cutremura sonda, încât mare lucru că nu ne-a aruncat pe toți, jos în Apa cea rece și câinoasă, care atâta aștepta Iar Daniel Mărăcinescu, cel ce stârnise această periculoasă sfădălie și el știa că de la el li se trage astfel se alătură celor doi încăierați, din care țâșnea focul mâniei și al nepăsării de rușinea celor din jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
dacă nu a scăzut Apa! Atunci, Pamfil Duran a oftat, m-a prins cu mâna de umăr și plecându-se către urechea mea, a șoptit, zicând: că acuși se adună de trei ori câte șapte zile și Apa stă tot câinoasă și acum, într-o oră, nu avea ea cum să se milostivească și să dea înapoi Deci eu am pipăit bolta de piatră de deasupra noastră și scurmând din ea o fărâmătură, i-am dat drumul în jos și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
alții, nu-și recunoșteau totdeauna bine sexul, și de aici mii de atrocități omenești, pe care ei țin morțiș a le numi câinești sau cinice. Când de fapt ei, oamenii, ne-au pervertit pe noi, câinii, ei ne-au făcut câinoși, cinici, ceea ce e ipocrizia noastră. Fiindcă cinismul este la câine ipocrizie, după cum la om ipocrizia e cinism. Ne-am contaminat unii pe alții. Omul s-a îmbrăcat la început în același veșmânt, și ei, și ele; dar cum se confundau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
peste cățeaua turbată, trepidând, epileptic, pe spinarea ei îngustă, asmuțit de gâtul ei alb alb și de șoldurile perfide și părul roșu, lătrând împreună plăcerea imediată, ilicită, care să răzbune amânări și interdicții. Terapia turbării, eliberarea, da, plăcerea desferecată, desfrânată, câinoasă, care să vindece oroarea de propriul trup înstrăinat și de numele înstrăinat și de sufletul înstrăinat în lumea înstrăinării. Dum-dom-dom-dom-dum, Dominic și ri-ri-rina, roșcata rabiată. Cadența pustiului, dom rina, domirina, dum dom ri rina, domiri, până la stingere. Letargici apoi, pacificați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
plăcea mirosul noroiului dospit de soare și mai eram și foarte nervos. Zbătându-se, cerbii îmi sfredeleau creierii cu mugetele lor. Experiența mea de viață nu era dintre cele mai trandafirii, totuși nu mă pregătise să fiu chiar atât de câinos. Fără Dinu alături, aș fi aruncat pușca. Așa, n-o făceam din vanitate și căutam tot felul de argumente ca să-mi țin nervii în frâu. Îmi ziceam că singura deosebire față de alte vânători era că, acolo, animalul nu putea fugi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
fără să se descurajeze. Parcă e surdă. Dacă muream, mă obliga să vin de pe lumea cealaltă, să-i deschid, să-i răspund, ce-o fi vrând? Și-mi e groază numai de podeaua care, sigur, arde de înghețată ce e. Câinoasă iarnă... „Așteaptă, femeie, să pun ceva pe mine!” ...Hai, ușurel, Daniel Petric, pregătește-te să cobori în era rațiunii... s-ar putea să-ți clănțăne puțin dinții, dar e vina ta, în era rațiunii nu se dă nimic gratuit, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]