15,206 matches
-
că o bună bucată de vreme nu puteam să evit să mă gândesc la această eventualitate pe care nu numai că n-o doream, dar mă oripila: că ar putea să mă placă și pe mine. Recunosc că băteam ușor câmpii. Când am ajuns eu în Franța, romanciera era deja bătrână, oricum prea bătrână pentru gustul meu. Văzusem o fotografie făcută de un fotograf american unde arăta ca o cerșetoare, scundă, cu picioarele ca niște cozi de mătură, capul mare lipit
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
Vezi, de aceea am nevoie de tine, ca să-ți vorbesc... despre camion, să-ți îndrug verzi și uscate improvizând fără rușine, iar tu să mă iei la rost, pentru că nu-ți trebuie mult ca să pricepi că pur si simplu bat câmpii și n-am încă nici un roman pe masa de lucru, așa că îți vorbesc despre un roman pe care doar am de gând să-l scriu, trebuie neapărat să-l scriu, și asta cât mai curând. Proiectul unui roman... Știu că
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
se țin întregi după cîtă disperare Au flămînzii lor, în final lujerul cuvîntului se va legăna în bătaia vîntului, rădăcinile se vor hrăni din trupul de țărînă al victimelor ... Cititorul ar putea să creadă, de asemenea, că poetul trudește sub Cîmpiile somnului și picură veninul în gușele viperelor, Că otrava este micul cîștig al nopților de veghe Iar poezia este o sinucidere controlată. ( Iar sinucigașii, doamne, sinucigașii sunt cei care zgîrie cu unghiile lor aerul să găsească pentru toată lumea o cale
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/8351_a_9676]
-
împuțina zâmbetul vândut pe o mască. Plătit de eternitatea zorilor, amiază vei ajunge? înserare? ßi dacî mai poți închipuie-te mort... Sculptor fiind, ia-ți propria mască și dacă mai poți, râzi de ea. ßi acum Noi doi, pe o câmpie imensă... Unul și celălalt la marginile ei, făcându-ne semne cu mâinile în disperare, în muțenia câmpiei; Și, deodată, doar ecourile aruncând cu strigăte în noi, trezindu-ne în bătaia focului lunii, în singurătatea pustiită de vânt. Acolo, într-o
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/8417_a_9742]
-
poți închipuie-te mort... Sculptor fiind, ia-ți propria mască și dacă mai poți, râzi de ea. ßi acum Noi doi, pe o câmpie imensă... Unul și celălalt la marginile ei, făcându-ne semne cu mâinile în disperare, în muțenia câmpiei; Și, deodată, doar ecourile aruncând cu strigăte în noi, trezindu-ne în bătaia focului lunii, în singurătatea pustiită de vânt. Acolo, într-o câmpie, unde am fi putut să ne vedem sufletele, și acum ecourile mai aruncă în noi cu
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/8417_a_9742]
-
imensă... Unul și celălalt la marginile ei, făcându-ne semne cu mâinile în disperare, în muțenia câmpiei; Și, deodată, doar ecourile aruncând cu strigăte în noi, trezindu-ne în bătaia focului lunii, în singurătatea pustiită de vânt. Acolo, într-o câmpie, unde am fi putut să ne vedem sufletele, și acum ecourile mai aruncă în noi cu strigăte pe care nu le-am rostit niciodată. Eu niciodatî Eu niciodată nu te aud, ai pași de frunză verde. Pe unde calci, nu
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/8417_a_9742]
-
Este, desigur, mai puțin complicat decât să urmezi altă tradiție elvețiană, aceea de a urca coșciugul pe un vârf de munte unde să-l așezi vertical, pentru ca defunctul să poată contempla încă o dată valea în care a trăit, pădurile și câmpiile: o lume reală privită cu ochi de mort.
Un spectacol ciudat by Matei Chihaia () [Corola-journal/Journalistic/13172_a_14497]
-
în crengile ude./ Dinspre zidul neîntrerupt al porumbului/ venea frig și o neliniște/ pătrunsă de foșnete și alunecări,/ și zidul mereu mai înalt/ se apropia, împingîndu-ne/ spre ochii, și ei neliniștiți, ai focului.// Dar pe-aproape se auziră caii păscînd;/ cîmpia se înclina ca un leagăn. Cînd unul din cai sărea stîngaci/ pe împiedicatele picioare dinainte,// Prin sfîșierea zorilor, prin flăcările/ ce pierdeau treptat lumina/ pînă ce ajunseră a fi doar culori/ de podoabă ale zilei,/ zărirăm caii, și toți alergarăm
Poezia lui Ilie Constantin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13161_a_14486]
-
avea tot dreptul să aspire la un astfel de calificativ...”. Gelu Ionescu îl lasă pe cititor să deducă numele „marelui critic”, ceea ce nici nu e prea greu... În fond, cartea de care ne-am ocupat în prezentul comentariu, Copacul din cîmpie, e mai mult decît un excelent exercițiu al memoriei. E un exercițiu necesar nu numai în planul istoric, al reconstituirii fidele a unei perioade zbuciumate, ci și în cel moral, în gradul în care istoria se resoarbe într-o sumă
Mai mult decît un exercițiu al memoriei (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13281_a_14606]
-
cu spatele de însuși Emil Constantinescu. Păcat că după alegeri, un pedeserist răuvoitor a deschis poarta rezervației în cauză, iar specialiștii au evadat călcându-se pe picioare. Împânzind țara și dispărând prin orașe, sate și cătune, prin munți, văi și câmpii, pentru găsirea lor s-a apelat la Mafalda, însă aceasta devenise amanta călugărului Vasile și se ocupau împreună de agricultură cultivând canabisul. Astfel stând lucrurile, Domnul Emil Constantinescu abia-abia a reușit să încropească un Guvern pe care i l-a
A doua venire a domnului Emil Constantinescu by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13313_a_14638]
-
Cronicar La Rovine în cîmpii... Un spiritual, ca de obicei, articol despre fotbal scrie dl Viorel Moțoc în numărul 45 din Academia Cațavencu. Referindu-se la „orezăria” (traducere din engleză), care a fost stadionul Ghencea în timpul meciului Steaua-Loverpool din Cupa UEFA, autorul comentariului își amintește
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13355_a_14680]
-
unui an"), putem reține note caracteristice ale poeziei sale din fragmente, precum acestea: "Dar pre om și-a lui natură destul nu ai cercetat,/ de voiești să fiu ca râul care curge nencetat/ Acel râu trece p-o vale, pe câmpie, printre flori/ iar prin relele vieții e mai greu să te strecori". Sau: "A mea durere, trecut un arc/ ea nici crește, nici va scădea/ Și fericită, dulce uitare/ ce crezi că cearcă inima mea." Caracterizarea complexă a lui Mureșanu
Cipariu și Eminescu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/12114_a_13439]
-
Mihăilescu are, ca nimeni altul în critica românească, vocația etalării unor nesfîrșite serii referențiale, aparent paradoxale, dar care reușesc de fiecare dată să surprindă de minune specificitatea operei aflate în discuție. Chiar dacă în felul acesta el lasă impresia că bate cîmpii sub narcoza marii culturi, se observă adesea că aceste dezvoltări rizomice care țin mai degrabă de proză decît de critica literară pot spune mai multe despre o carte decît multe pagini de analiză. Am mai spus-o, lectura lui Dan
My Way by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12104_a_13429]
-
Ion Ionescu Corbii din România, enormi, pe câmpiile nesfârșite dintre București și Constanța, înălțându-se în stoluri de ambele părți ale șoselei. Mânăstirea din secolul paisprezece unde preoții au intonat rugăciunea cea mai frumoasă pe care am auzit-o vreodată, rugându-se pentru sufletele eterne ale scriitorilor răposați
Va fi viață înainte de moarte? by Ion Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/12223_a_13548]
-
peisagist și nu pot uita că toată viața, sub numele de Louis Poirier, el a fost profesor de geografie. Sînt convins că nimeni în lume nu știe să vorbească asemenea lui despre un munte, un fluviu, despre mare și despre cîmpii... E un peisagist miraculos. Mă enervează că atunci cînd lumea vorbește de peisagiști, se gîndește întotdeauna la pictori. Dar scriitorii sînt și ei peisagiști, mai mult sau mai puțin, unii nu sînt defel, alții sînt admirabili. Unii sînt chiar excesivi
Michel Tournier – "Paradisul și infernul se apară" by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/12214_a_13539]
-
Mihai Șora: Sîntem noi, românii, cu adevărat dispuși să aliniem acest nivel subiacent - al inconturnabilelor condiții de start ale creativității - la nivelul de sol ferm caracteristic societăților europene civilizate ? Nu știu de ce, dar îmi vine să închei precum odinioară pe Cîmpia Libertății: 'No, hai!'". După ce ați zîmbit, puteți să meditați la insolitul îndemn și să-l urmați. l Încheiem răsfoirea lunarelor cu NORD LITERAR numerele 7-8, revistă apărută la Baia Mare. În sumar mai multe lucruri atrăgătoare decît ne-am fi așteptat
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12637_a_13962]
-
Dumitru Hurubă Am vizionat cu emoție crescândă reportajul tv referitor la vizita de lucru a premierului Adrian Năstase în zona Lehliu " "Autostrada Soarelui". Iată. mi-am zis cu mândrie, domnul Prim-ministru bate Câmpia Bărăganului în loc să se odihnească bine meritat după o perioadă electorală atât de grea, cu rezultatele ei cu tot. Vizita se desfășura într-o atmosferă de muncă, soare, responsabilitate și domnul ministru Miron Mitrea garantând valabilitatea lucrării preț de un cincinal
Vizită de lucru cu amintiri... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12725_a_14050]
-
pe care Președintele acestui juriu, Adrian Marino, l-a dat publicității (vezi Observator cultural nr. 223, 1.06 -7.06.2004, p. 7) și în care cele două cărți premiate de juriu, Despre îngeri de Andrei Pleșu și Copacul din cîmpie de Gelu Ionescu sînt considerate ca reprezentînd tendințe opuse, cea dinții o tendință "totalitara", cea de-a doua una "liberală". Nu sînt de acord cu felul în care este descrisă cartea Despre îngeri, care îi este Dlui Marino de-a
Interlocutoarea by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/12773_a_14098]
-
fără mirare. La decernarea Premiilor ASPRO pentru 2003 a fost prezent Andrei Pleșu. Aici a obținut mai întîi, pentru cartea cu pricina, premiul la categoria "Critică literară, eseu", apoi Marele premiu, la egalitate cu Gelu Ionescu, acesta pentru Copacul din cîmpie, volum de memorii. l Pînă aici toate bune și frumoase fiindcă ambele cărți "desigur, merită", chiar și premii pur onorifice, ca în cazul de față. La festivitatea de decernare a strîngerii de mînă, Președintele ASPRO, I. B. Lefter a rostit
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12785_a_14110]
-
oraș să mai fi tulburat, ceva-ceva, viețile din Frăsinet. Satul de Ilfov, amenințat de relativa vecinătate cu un Ploiești ,interesant" pentru toate taberele, trăiește, cu toți locuitorii lui, în cotorul unei cărți. Și-n umbra altui sat din sud, din cîmpia Dunării. Aici, tinerii își caută eul lor, și au grijă s-o spună. Fănuța, Teodor, Norel, pe urmă și alții, care se tot amestecă în poveștile lor, ordonate la început, sînt alonjele prin care sporesc întîmplările satului. Odată pornită, acțiunea
Caterinca și katiușa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11455_a_12780]
-
Locul unde s-a născut și a copilărit trebuie să fie la fel de tînăr. Trebuia să găsească ceva, un semn, o stare, un abur numai ale lui. Unde sînt teii? Numai mirosul lor îl sufoca. Iată, aici sînt teii, e în cîmpia cu tei, aleargă, sub un tei e pusă o scară de lemn. urcă pe ea, teiul își desface crengile și acolo e Gudrun. Luminoasă și luminînd. E noapte, Noaptea cea Mare, e numai el cu Gudrun. Miroase a tei. ŤTe-am
Lindenfeld on my mind by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11555_a_12880]
-
-ți mai aduci aminte, încep scenariile: cum arătau, ce-or mai fi făcînd. Aici, bucata de proză scurtă se termină. Pentru cititorii frustrați, orișicît, de-așa în grabă vedere, Nedelciu se îndură, în '84, de-un prim roman, Zmeura de cîmpie. Putem bănui că a fost, la vremea lui, lăsat în umbră de apariția, apropiată, a Tratamentului fabulatoriu, cu încurcata lui prefață. În orice caz, după douăzeci de ani (și ceva) - e, pesemne, o modă... - cînd editura Compania îl publică din
Toate numele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11559_a_12884]
-
să vă povestesc romanul, ci să-l ,culeg" scenă cu scenă, curățînd acțiunea de paranteze. La început, un terist și-o cătană la termen visează război. Scăpați de armată, încep să caute și să povestească războaie mai vechi. Legende de cîmpie, unde totul se vede pînă departe și totuși, de la oarece distanță, nimic nu se deslușește prea bine. Unde locurile seamănă mult unele cu altele și unde, prin zmeuriște, se dau lupte de infanterie. În amintirea, spune dedicația cărții, scrisă ,în numele
Toate numele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11559_a_12884]
-
aceeași problemă: cît de bune și cît de libere de trecutul tău sînt alegerile pe care le faci? Viața, trecîndu-se într-o parte, mai ține, ca un vrej de Rubus ideaus, flori în partea cealaltă? Altfel spus, cînd zmeura de cîmpie, de cultură, de fapt, e deja pe rod, ,vor mai fi existînd, în pădurile de dincolo de Vesely, tufe de zmeură înflorită la începutul lui mai?". Se poate, firește, să mai fie asemenea ,întîmplări" care nu pot fi obținute în serie
Toate numele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11559_a_12884]
-
care dicționarul le ordonează la fel, crește, pe deasupra lui, spontanee, povestea, vorbind, în urechile tuturor, despre toți și totuși făcută să nu-i răspundă, cînd se simte chemat, decît unul. Așa sînt, de fapt, toate numele... Mircea Nedelciu, Zmeura de cîmpie, Editura Compania, București, 2005, 272 pag.
Toate numele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11559_a_12884]