13,950 matches
-
am fost la ei acasă, băiatul descărca căruța de porumb. Arăta, obosit și foarte necăjit. Desculț, murdar! Ei, Doina, așa este la țară, o să mai vezi tu copii munciți de părinți, nu este el primul. Noiembrie își intră în drepturi. Câmpiile au rămas dezbrăcate, pomii nu mai șoptesc iubirile târzii, florile s-au uscat, aerul e rece și umed. Stă să ploaie, norul negru plutește deasupra satului. Doina simte frigul ce-i pătrunde în oase. Să-ți cumperi, lemne, îi spuse
NECAJITUL NUVELA de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 by http://confluente.ro/viorica_gusbeth_1488141547.html [Corola-blog/BlogPost/384762_a_386091]
-
câtelea icos? GHEORGHE ANTOHI. Vers clar. Expresie francă și precisă, gândită în acceptul propriu al cuvântului. Stil eterogen, derivat când din folclor („Vara m-a strigat afară, / Să colind prin luncă iară, / Să-mi pun flori la pălărie, / Adunate din câmpie, / În triluri de ciocârlie”), când din textele la fel de populare ale romanțelor („Dacă vrei să vii la mine / Să petrecem până-n zori, / Fredonând o melodie, / Cum făceam adeseori”), când din traducerile lui Dosoftei („Zboară în slăvi / paseri albastre, / Răsună-n dumbrăvi
ARMONII CELESTE de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 by http://confluente.ro/radu_botis_1476973923.html [Corola-blog/BlogPost/370731_a_372060]
-
cu toții, ca la Cenaclul Flacăra, ce abia se născuse sub bagheta viguroasă a autorului Istoriei unei secunde! De la ce până la ce,/ de la râu până la râu ?!/ Amintirea dusă mi-e/ în vagoanele cu grâu/ ce plecau spre nu știu ce,/ prin gări de câmpie, mici,/ podidite cu urzici./ Hoții însă azi sunt mari,/ au idei, au lăutari,/ trec în sus si-n jos prin lume,/ ca zăcând, ca fără turme./ ...” Librăria Cartea rusă își trăia ultimele zile, prin Piața Unirii. La vedere. Din păcate
TABLETA DE WEEKEND (47): CAPODOPERELE BELETRISTICEI MONDIALE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 by http://confluente.ro/Sergiu_gabureac_tableta_de_sergiu_gabureac_1377986137.html [Corola-blog/BlogPost/364933_a_366262]
-
de unde tinerii studioși s-au întors cu recolte bogate de neologisme, adevărate „pietre rare” pe care le-au agățat la gâtul limbii române. Și astăzi zestrea limbii române crește văzând cu...urechiile (și ochii), alte „pietre rare” fiind aruncate pe câmpiile țării, de data asta americane (adică, englezești). Așa să fi fost? Evident că Ov. Densușianu et. comp. mă contrazice cu dispreț savant. Mai ales profesorul G.Ivănescu cu a sa „Istorie a limbii române” în care afirmă că geto-dacii, după
LIMBA ROMÂNILOR -3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 by http://confluente.ro/nastase_marin_1414529518.html [Corola-blog/BlogPost/347032_a_348361]
-
alte drăcării? Însemne sataniste, otrăvuri, șmecherii? văzut-ați pe vreunul, retras în jungla deasă, Ca să scornească arma distrugerii în masă? Tot ce lăsăm în urmă, când mai sărbătorim, E biodegradabil. Natura o-ngrijim. Iar omul otrăvește, în fiecare zi, Păduri, câmpii și ape, și zările-azurii . N-avem starlete porno sau dive-travestiți, Și, orișice s-ar zice, nu suntem troglodiți! Cine-a văzut în hoardă la noi bolnavi mintali, Drogați , lacomi de sânge sau homosexuali, Escroci , bandiți , gherile sau vreo tutungerie? În
NO COMENT de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1809 din 14 decembrie 2015 by http://confluente.ro/emil_wagner_1450085288.html [Corola-blog/BlogPost/375080_a_376409]
-
Toate Articolele Autorului Amiaza copleșitoare. Doar zgomotul ventilatoarelor de la aparatele de aer condiționat mai murmură. Păsările s-au ascuns printre ramurile tăcute ale copacilor. Verdele frunzelor învie pofta de mare, de vacanță. Sunt și doi pescăruși, rătăciți în orașul de câmpie, care mai dau ocol blocurilor și anunță răsăritul și apusul soarelui. În spatele jaluzelelor trase, cu cafeaua pe măsuță și cartea pe picioarele strânse, stă Mira, așteptând să se trezească soțul și fiica ei. A pregătit și masa de prânz, iar
MAREA de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 by http://confluente.ro/mirela_stancu_1468080492.html [Corola-blog/BlogPost/381989_a_383318]
-
unde o să-mi aflu odihna... Fraza i se rupse. Ochii i se încețoșară și-l usturară. Mintea-i culegea furtună. E aproape... E tot mai aproape! Trebuie să isprăvesc odată cu asta. După care voi fi liber să mă întâlnesc pe câmpiile Marelui Spirit cu strămoșii mei daci. Încredințat de asemenea lucru își spuse ultimul gând cu luciditate-învingătoare: A treia și ultima mea dorință este ca mâinile să-mi atârne în afara coșciugului ca să poată fi văzute de toți... Unul dintre generalii săi
RUGUL de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1010 din 06 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Rugul_alexandru_craciun_1381062981.html [Corola-blog/BlogPost/352367_a_353696]
-
care trecea și adierii ce-l însoțea din vreme. O auzeam și noi bine de tot. Un murmur cald, mereu același, ca un refren de cântec vechi. Și povestea crește odată cu seva pământului purtată din vârf de munte spre rodul câmpiilor. Peste sat și păduri, luna-și așternuse vălul de zăpadă, prelungind înserarea până tîrziu. În alunișurile din marginea satului, mi s-a părut că privighetorii nu și-au contenit chemarea toată noaptea. Spre ziuă, au izbucnit în torent de glasuri
AMINTIRI DESPRE TUDOR JARDA de VERONICA OŞORHEIAN în ediţia nr. 143 din 23 mai 2011 by http://confluente.ro/Amintiri_despre_tudor_jarda.html [Corola-blog/BlogPost/344331_a_345660]
-
A fi sclav nu e totuna Și credința se clatină. Țara mea-i vatră străbună De vreo mii de ani încoace O trufie ne răzbună Și poporul supus, tace. Țara mea-i țară frumoasă Cu voinici și fete dragi, În câmpii e luminoasă Și odată erau fragi. Țara mea, croiește-ți soarte, Și te apără de moarte, Și de fulgere-˝ți pică Tu, român, ia, te ridică! Referință Bibliografică: Tu, român! / Elena Buldum : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2037, Anul
TU, ROMÂN! de ELENA BULDUM în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 by http://confluente.ro/elena_buldum_1469808506.html [Corola-blog/BlogPost/376507_a_377836]
-
și muzică românească, și ungurească, și țigănească. Păi a fost simplu, pentru că noi cântăm mai mult muzică din Transilvania de fapt, și Transilvania este o zonă multietnică.” ” S-au produs niște influențe reciproce,” mi-a zis, ”sunt niște zone în Câmpia Transilvaniei unde este foarte mixtă populația, mai ales românescă și ungurească. Acolo nu poți să deosebești una de cealaltă. Un cântec se poate cânta și cu text unguresc, și cu românesc.” NOI NE DORIM UN FEL DE AUTONOMIE În timp ce-l
UNGURIILOR LE STĂ BEREA ÎN GÂT ÎN SUA CÂND VĂD STEAGUL ROMÂNESC de SIMONA BOTEZAN în ediţia nr. 923 din 11 iulie 2013 by http://confluente.ro/Unguriilor_le_sta_berea_in_g_simona_botezan_1373503424.html [Corola-blog/BlogPost/362476_a_363805]
-
rămasă intactă, floarea ce nu-și pierde petala frunza veșnic rămasă vie. privesc de departe prin cabluri întinse cum timpul simte când fericirea intră în trupul tău afară e ceață cu umbre împânzită soarele însă se răsfață la orizonturi deasupra câmpiei de nori. marea nu-și mai încape în țărmuri sămânța se vrea încolțită, adâncurile își desțelenesc rădăcinile cu svonuri de muguri văzând lumina cum se aprinde în sufletul tău. pe cer se ivește din hăuri lumina albastră, drumul dragostei măsurându
EXTRAS DIN CHIPUL UNOR CUVINTE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/anghel_zamfir_dan_1453721590.html [Corola-blog/BlogPost/384082_a_385411]
-
neliniștită. Trăia o senzație de teamă amestecată cu ciudă. -Unde calătoriți ? o întrebase cineva din compartiment. -La L.........răspunsese ca un automat, luată prin surprindere. Nu se putea spune că nu participase și ea la discuție.Trenul străbătea acum o câmpie netedă și arată de curând. Ce firi ciudate sunt totuși oamenii. Cele două femei deapănă deja amintiri, chiar probleme intime, fiecare face eforturi vizibile, pentru a reține atenția celeilalte, dar pe amândouă le-a ajuns curând oboseala, sau legănatul trenului
CALATORIA de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Calatoria_0_1.html [Corola-blog/BlogPost/348270_a_349599]
-
ciudate sunt totuși oamenii. Cele două femei deapănă deja amintiri, chiar probleme intime, fiecare face eforturi vizibile, pentru a reține atenția celeilalte, dar pe amândouă le-a ajuns curând oboseala, sau legănatul trenului le îndeamnă la un pui de somn. Câmpia presărată din loc în loc cu liziere de pădure, care foșnesc la trecerea trenului. Satele rămân în urmă cu aceeași viteză. Lanuri de porumb încă necules și viile dau culoare peisajului, amintind că toamna își intră treptat în drepturi. Mereu Iulia
CALATORIA de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Calatoria_0_1.html [Corola-blog/BlogPost/348270_a_349599]
-
dă plecarea trenului, ridicând stegulețul. Două șuiere scurte și trenul se pune din nou în mișcare. Revistele și ziarul zac abandonate pe măsuța de lângă fereastră. -Am intrat și-n împărăția Oltului, spune o femeie căscând. Peisajul este bine-nțeles tot câmpie, iar apa galbenă a Oltului se târaște printre sate, să ajungă la Dunare. Trenul parcurge rapid o pădure care foșnește puternic și trimite o undă răcoroasă. Și aici se vede ruginiul toamnei, în covorul de frunze de pe sub copaci. Părăsind valea
CALATORIA de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Calatoria_0_1.html [Corola-blog/BlogPost/348270_a_349599]
-
ce nu trebuie a fi uitată - Întâiul Decembrie din anul 1918, la Alba Iulia - acolo unde s-a strigat din suflet pentru tot ceea ce înseamnă ființă și suflare românească: ,,NOI VREM SĂ NE UNIM CU ȚARA!”, de-a răsunat întreagă Câmpie a Blajului, și chiar mai departe, o sintagmă ce încă mai emoționează până la lacrimi. Mulți dintre trăitorii acelor timpuri s-au grăbit să plece pentru a se uni cu moșii și strămoșii lor, că dacă ar mai trăi ...? Glasul celor
REVISTA UNEI ISTORII. REVISTA IZVOARE CODRENE de VASILE BELE în ediţia nr. 439 din 14 martie 2012 by http://confluente.ro/Istoria_unei_reviste_revista_unei_isto_vasile_bele_1331757393.html [Corola-blog/BlogPost/348309_a_349638]
-
Acasa > Poezie > Pamflet > SNOBISM Autor: Elena Neacșu Publicat în: Ediția nr. 2225 din 02 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Mămăliga-soarele ce ne-a mai rămas din câmpia unde-am făcut ochi- (au avut grijă coroporațiile străine s - acapareze tot!) n-o mai trântim fierbinte pe cârpătorul de lemn, nu, ci o așezăm frumos pe farfurie... n-o mai tăiem cu ața, cum făcea bâna, nu, acuma o
SNOBISM de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 by http://confluente.ro/elena_neacsu_1486067173.html [Corola-blog/BlogPost/377549_a_378878]
-
muzică sunt stratificate dar nici melomanul cel mai fidel pianului, viorii, flautului, harpei... n-ar avea niciodată auzul stânjenit de dulcele taragot al lui Dumitru Fărcaș, care întinde vibrant în sunetul lui, ecoul, susurul, vuietul, clinchetul, șoapta, tunetul muntelui, apei, câmpiei, văzduhului, gliei românești. Toate instrumentele pretind muzicieni care scot îngerul din ele, iar taragotul e atins de gura zeului însuși, un zeu melod! Nu a avut nimeni până azi harul melodic întru obținerea dintr-un singur taragot, a unei vaste
DUMITRU FĂRCAŞ TARAGOTUL CARE A PLÂNS ŞI A BUCURAT ROMÂNUL de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1415001951.html [Corola-blog/BlogPost/379830_a_381159]
-
am grăbit să fiu cu voi, ca să vă spun că nu-i o dramă a noastră din Eden plecare - Pământu-i mare și ne-așteaptă să-l călărim fără cruțare. Al meu e tot acest rotund cu ape, munți și largi câmpii; veți constata c-aici vi-i locul, căci numai astfel veți fi vii în gânduri, fapte și-aspirații, iar nu-n Eden - o zonă fadă cu interdicții și pedepse, unde doar robii vor să șadă... E drept că nu va
TEATRU: DE PROFUNDIS (CHEMAREA NEROSTITULUI) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/George_petrovai_teatru_de_george_petrovai_1359546041_efn2j.html [Corola-blog/BlogPost/359352_a_360681]
-
viu. Poruncile în zeci de ani Ți le-am urmat după puteri și-un bun păstor am vrut să fiu pentru sărmanii mei evrei, eliberați de voia-Ți suverană din faraonica robie și-ajunși prin marea spintecată în dezolarea din câmpie, pe unde-n patruzeci de ani i-am tot purtat cu mic cu mare ca-n țara laptelui și-a mierii să nu pătrundă orișicare, ci numai cei ce n-au cârtit și după datini Te-au cinstit. Eu însumi
TEATRU: DE PROFUNDIS (CHEMAREA NEROSTITULUI) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/George_petrovai_teatru_de_george_petrovai_1359546041_efn2j.html [Corola-blog/BlogPost/359352_a_360681]
-
totul prin iubire. Cum bucuria-i cunoscută doar de copilul fără vină, se cere inimii mature ca cea de prunc să redevină ... Și-așa, cu inima avidă de-a viețuirii bucurie, călcam cu turmele de oi pe stamba verde din câmpie, ca la Horeb să pot ajunge și sufletul să mi-l încânt de sus, cu-a Ta pictură vie mai fascinantă ca un cânt. Priveam întâi spre-un cer năuc de-a Soarelui înverșunare, ce-și arcuia azurul zvelt din
TEATRU: DE PROFUNDIS (CHEMAREA NEROSTITULUI) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/George_petrovai_teatru_de_george_petrovai_1359546041_efn2j.html [Corola-blog/BlogPost/359352_a_360681]
-
precum este și natura. Din păcate omul nu poate concepe natura și ia contact numai cu peisaje. Omul montan este mult diferit de omul marin având fiecare procedee de viață, respectiv alimentare, distincte. Cu atât mai mult diferă omul largilor câmpii și podișuri care poate obține hrana prin culturi. Fiecare om din aceste categorii vede Divinitatea „asemănătoare” lui. Astfel fiecare tagmă preoțească si-a creat propriul Dumnezeu Adevărat și consideră drept „eretici” toți evlavioșii unui alt Dumnezeu. Natura fiind însă unică
SLUGĂ LA DOI STĂPÂNI de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1327 din 19 august 2014 by http://confluente.ro/emil_wagner_1408436537.html [Corola-blog/BlogPost/352174_a_353503]
-
n-am avut de-o fărâmă de răgaz!? Străjeri de departe din Barodina, aman Ne-a trimis vorbă că imperatorul Traian Trece podul cetatic de peste Istru construit colan Și aruncă peste Dacia armata imperiului roman. Tot ce are Dacia pe câmpiile-i însorite, Râuri, pâraie, șuvoaie, în cale să-i fie năpustite, Să nu văd nici-un suflet în urmă rămas! Toată suflarea să se ridice înt-un glas! Să dăm foc, să otrăvim fântânile, nici chiar o fiară Să nu găsească hrană
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, TABLOUL 4 de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Florile_sarmisegetusei_drama_istorica_in_versuri_tabloul_4.html [Corola-blog/BlogPost/357390_a_358719]
-
mare bătălie cu un necunoscut obelisc ridicat din iarba crescută crunt în năvalnice uitări, sași părăsind urbe țigani cu merțane puhoi ocupând cetăți ridicate împotriva hunilor asiatici claxonând căruțe de țărani, Mihai Viteazul e doar vis de român născut la câmpie într-un sat de Floci, în niciun oraș nu a cerut statuie, fiul lui, Nicolae dorea și el să se jertfească pentru o Romanie și un renăscut popor, în micuțe gări cu geamuri sparte, tinere fete zâmbind ce-și sărută
MIRIAPODELE DECADENŢEI de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 987 din 13 septembrie 2013 by http://confluente.ro/Miriapodele_decadentei_radu_liviu_dan_1379066031.html [Corola-blog/BlogPost/365025_a_366354]
-
și mi-e dor Să simt iar suflul tău mistuitor. Creatorul: 25 -Nu te neliniști, nu te întoarce, tu. -Mi esti, Frumoasa între frumoasele împărătești Cu arome amețitoare încântător mă străbați Purtate pe aripile cailor tăi înaripați! *** 26 Seara-n câmpie, în amurg, printre flori Când legănându-le, trece agale duhul, uneori Auzi cum cântă-n cor pe tot Pământul Tot ce e viu, de s-a înnoit în cântec vântul. Terra: 27 Oceanele și mările pulsează-n desfătare Iar serile
IUBIREA ÎMPĂRĂTEASCĂ (MEGAPOEM) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 by http://confluente.ro/Elena_armenescu_iubirea_imparateasc_elena_armenescu_1342176284.html [Corola-blog/BlogPost/347925_a_349254]
-
Căci tot ce te conține, în tine cântă! 49 Azi am colindat tainica pădure trează am văzut cum mugurul dorinței durează, Lianele îmbrățișau copacii, ca în basm Făpturi noi se desprindeau din ele, fantasm. 50 Am străbătut apoi în zori câmpia Și-am întâlnit acolo lanul, via Îmi ațâțase pofta cu-a ei struguri mi-am amintit atunci, aprinsele ruguri. Terra: 51 Iar ai plecat... Te caut pe orbește Nu te găsesc și simt că spaima-mi crește Din dulce somn
IUBIREA ÎMPĂRĂTEASCĂ (MEGAPOEM) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 by http://confluente.ro/Elena_armenescu_iubirea_imparateasc_elena_armenescu_1342176284.html [Corola-blog/BlogPost/347925_a_349254]