630,907 matches
-
statică integrată în compoziție, ci spre relația dintre ele, spre acțiunea în plină manifestare. Cu alte cuvine, în acele momente în care ambele sînt necesare în egală măsură și cînd adevărata preocupare a lui Baba este interacțiunea lor. Însă atunci cînd miza picturii este arhitectura obiectului, materialitatea acestuia sugerată prin mijloace specifice convenției artistice, și marea problemă plastică - dar și metafizică și morală în același timp - o reprezintă dialogul dintre lumină și întuneric, prezența umană este doar presupusă, invocată indirect, ca
Organicismul picturii lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11262_a_12587]
-
de pictor din anii tinereții atmosfera Parisului ar fi folosit temperamentului meu, sensibilității mele de început, ar fi dat la lumină alte valențe, m-ar fi derutat sau nu și mai ales dacă mi-ar fi fost necesară,,. După 1960, cînd pentru prima oară pictorul ajunge la Paris și găsește o atmosferă publică dominată de Sartre, Maurice Thorez și de arta abstractă într-unul din momentele ei de glorie, el răspunde, într-un anumit fel, adică tot printr-o întrebare retorică
Organicismul picturii lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11262_a_12587]
-
li se adresa poeților era stereotipă: ,Pentru ce și pentru cine scriu?" și răspunsul, firește, invariabil același: ,Scriu pentru că nu știu să fac altceva". Scrisul e o muncă fără scop; scopul e vulgar". ,Scriu exclusiv pentru mine și în mine", , Cînd scriu îmi anulez orice dependență exterioară". Numai în scris îmi aparțin total". Se pare că toți poeții au un fel de dispreț față de ceea ce numim ,în aer liber" sau ,la lumina zilei". Cred că nici oamenii nu le plac prea
Dacă inspiri numai ce expiri, mori by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11268_a_12593]
-
ea și s-o ducă mai departe. Asta mi s-a arătat mie în laboratorul lui Paracelsus și mă gîndeam la poet, la nobila și ipocrita lui lepădare de lume. Aproape că mi se pare ridicol tot ce vă spun cînd aici, în fața mea, se află o bună felie de literatură universală și eu fac pe deșteapta vînzînd castraveți la grădinar. Da, am ajuns să recunosc că eu ca poet nu pot exista fără cititor abia după ce mi s-a interzis
Dacă inspiri numai ce expiri, mori by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11268_a_12593]
-
bărbatul meu care a murit acum 10 ani. Era poet. Și am întins mîna și am luat din raft cartea lui crezînd că o să-l găsesc acolo întreg cu gîndurile, cu amintirile, cu emoțiile lui, că o să facem conversație... și cînd colo nimic din Nino al meu; parcă citeam Pessoa, Trakl sau Saint John Perse. Sigur, sînt asaltată de idei, sar de pe un trotuar pe altul, încurc premizele cu concluziile și nu se mai înțelege nimic; îmi dau seama că și
Dacă inspiri numai ce expiri, mori by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11268_a_12593]
-
înțelege nimic; îmi dau seama că și pe voi ascultătorilor vă pierd din mînă. Dar ce să facă un scriitor care se încăpățînează să scrie, nu cum se vorbește, ci cum se gîndește: să scrii ca într-un amor perfect cînd forma scrisă a gîndului s-ar suprapune total peste forma gîndului care n-a învățat încă să vorbească. Vă dați seama ce economie s-ar face? Am elimina tot ce e de prisos, am scoate la pensie toți paraziții care
Dacă inspiri numai ce expiri, mori by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11268_a_12593]
-
culci la aceeași oră cu el și nici dacă îți place deodorantul lui. Cum să mai intereseze un corp poetic în care s-au stratificat fortuit reziduuri din Dostoievski, din Rimbaud, din Thomas Mann, din Kafka, din Faulkner, din Joyce, cînd lumea noului corp poetic începe cu Salinger, ridicat la rangul de patriarh al tinerei generații. Și, culmea, trăim concomitent, se cheamă că sîntem contemporani, dar vorbim limbi diferite, amintirile noastre nu se mai intersectează nicăieri. Cu cît timpul se accelerează
Dacă inspiri numai ce expiri, mori by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11268_a_12593]
-
franțuzești, sughițul și râsul, munca pe șantier/ care așteaptă;/ bărbații se-mbată și-și dau jos nădragii pe culoar.// Jocuri de noroc, baticuri, ciorapi de damă la preț redus,/ Munții Tatra, pădurile de brad și pin,/ curentul - de fiecare dată cînd deschizi ușa./ Idei tumultuoase, excese stupide; ar trebui să te tratezi,/ mai întîi de tuse și apoi de vis./ Poezia/ julește și te dă de rîpă, afli" (Balcan-expres). Evident, efectul acestei maniere nec plus ultra, în sensul că se ,prozaizează
Lirism extravertit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11253_a_12578]
-
dacă e ziuă sau dacă e noapte,/ iar pe pămîntul Suediei tocmai se declanșase/ războiul dintre autorități și lupoaica Ylva.(...)/ Și lupoaica a fost judecată și condamnată în contumacie./ Atunci cineva a spus:/ ŤPe ăștia să nu-i crezi/ nici cînd joacă în Lacul Lebedelor!ť/ M-am plimbat într-o vară prin Suedia" (Vară în Suedia). Iar voga postmodernismului e și ea așezată-n rama unei ironii ce sugerează că nu e altceva decît un simptom al unui moment ce-
Lirism extravertit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11253_a_12578]
-
cărțile sale au fost distinse cu importante premii literare, iar cronicarii i-au fost mai totdeauna favorabili, este limpede că prozatorul nu a reușit încă să-și ocupe locul pe care îl merită în tabloul literaturii române de azi. Atunci cînd se vorbește despre starea actuală a prozei românești sau se fac diferite sinteze ori clasamente de sfîrșit de an, cărțile lui Gheorghe Schwartz sînt, cu regularitate, uitate. Paradoxul este cu atît mai mare cu cît aceleași cărți sînt mereu abonate
Ispita Evului Mediu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11270_a_12595]
-
Cu cel de-al șaselea volum din această saga a umanității (precedentele romane ale seriei au fost Anabis, Ecce Homo, Oul de aur, Mîna albă, Vara rece), Axa lumii, atinge perioada din jurul anului 1000. Ne aflăm în zorii Evului Mediu, cînd civilizația europeană este divizată între Roma și Constantinopol, iar actualul teritoriu al României este o imensă gaură neagră. Nimeni nu știe ce se petrece pe aceste locuri. După retragrea aureliană din Dacia, referirile la acest teritoriu lipsesc din istoriografia internațională
Ispita Evului Mediu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11270_a_12595]
-
a formulelor narative din epoca respectivă, fără a se pierde nimic din farmecul misterios al scrierilor din Evul Mediu. Scribul este un narator postmodern, care relatează întîmplările petrecute la anul 1000 cu detașarea vechilor cronicari, fără a uita însă, atunci cînd este cazul să-și avertizeze cititorii în legătură cu unele coincidențe și similitudini cu întîmplări și personaje din vremea noastră. Panseurile și notele sale de subsol au un vădit substrat ironic și, mutatis mutandis, ele ar putea trimite cu gîndul la notele
Ispita Evului Mediu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11270_a_12595]
-
țărăncuței din Bizanț ori din Burgundia personaje cum ar fi G.W. Bush, Vladimir - alt Vladimir... - Putin sau Saddam Hussein, ca să ne menținem în spații mai restrînse? Probabil că, întrucît Cei O Sută nu sînt citiți încă de mai nimeni, cînd lumea se va apleca asupra lor, nici numele de la granița de început a mileniului trei nu vor fi mult mai familiare cetățeanului Terrei decît cele de la pragul de sfîrșit al primului mileniu creștin" (p. 7). Chiar și atunci cînd descrie
Ispita Evului Mediu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11270_a_12595]
-
nimeni, cînd lumea se va apleca asupra lor, nici numele de la granița de început a mileniului trei nu vor fi mult mai familiare cetățeanului Terrei decît cele de la pragul de sfîrșit al primului mileniu creștin" (p. 7). Chiar și atunci cînd descrie personaje și fapte de acum o mie de ani, Scribul folosește un limbaj modern, perfect adaptat la terminologia contemporană. ,Alături de el (de guvernatorul Otto von Nordheim), perceptorul se poartă inuman, stoarce ultimul strop din sudoarea pămîntenilor. Dar, ceea ce era
Ispita Evului Mediu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11270_a_12595]
-
unul a studiat Dreptul, e un avocat desăvârșit, dar nu-l interesează nimic altceva, în schimb, pe mine mă interesează o mulțime de lucruri; cum n-am fost niciodată un elev bun, nici nu puteam deveni un specialist grozav. LVR: Când ați început să scrieți? MP: În adolescență; am început cu mici texte. Prima carte am scris-o la 18 ani, dar n-a fost niciodată publicată, astfel încât am debutat abia la 24 de ani cu romanul M-am hotărât să
Cu Martin Page by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/11263_a_12588]
-
îndrăgostit, a simți o mare afecțiune pentru o persoană de sex opus". Ceva mai departe, apare și un sens care permite complementul non-animat: ,a ține extrem de mult la cineva sau la ceva". De fapt, uzul curent acceptă complement inanimat doar cînd se referă la abstracte și la nume de stări, procese, acțiuni - iubește viața, adevărul, cititul, mersul pe jos etc. - sau atunci cînd e posibilă o anume personificare, o implicită asimilare a entității în cauză cu o țintă a afectelor și
"Iubește să cumpere..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11258_a_12583]
-
non-animat: ,a ține extrem de mult la cineva sau la ceva". De fapt, uzul curent acceptă complement inanimat doar cînd se referă la abstracte și la nume de stări, procese, acțiuni - iubește viața, adevărul, cititul, mersul pe jos etc. - sau atunci cînd e posibilă o anume personificare, o implicită asimilare a entității în cauză cu o țintă a afectelor și nu cu un produs de consum: în română e mult mai firesc să se spună ,Iubesc marea" decît ,Iubesc prăjitura cu mere
"Iubește să cumpere..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11258_a_12583]
-
ale apocalipsei. De aceea nu pot accepta gratuitatea estetică a pamfletului, despre care vorbesc toți exegeții și teoreticienii și, împreună cu ei, autorul cărții în discuție. Pamfletul are o misiune morală, ce trebuie să fie vizibilă până la tezism. El face parte, când se ia în serios, din categoria detestată a artei cu tendință, ca orice specie oratorică. Tendința sa distructivă, vizând o societate alienată și viciile ei, nu e din aceeași categorie cu satisfacția estetică neroniană în fața cetății în flăcări. Pamfletul arde
Pamfletul apocaliptic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11256_a_12581]
-
Popa Iapă, preotul Neica-nimeni care și-a ascuns calul furat în biserică (dar - culmea! - arhiereul va deveni episcop). Nu e totuna să cauți purici în barba lui Iorga sau să spurci nu știu ce lepră politicianistă. Negația uniformă egalizează valorile și nonvalorile. Când obiectul pamfletului, de dragul artei, nu mai contează, înseamnă că moralistul a murit. Plăcerea estetică a demolării de dragul demolării compromite campania pamfletarului fără discernământ. Căci pamfletarul care mai păstrează o doză de rațiune trebuie să aibă întotdeauna o justificare morală. Nicolae
Pamfletul apocaliptic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11256_a_12581]
-
brutal de pamfletarul orbit de patimă. Din nefericire, Arghezi nu este ghidat în permanență, în textele sale vituperante, de o ,pravilă de morală practică", așa cum și-ar fi dorit. Unde mai e morala în declarația programatică intitulată Permis și nepermis, când Arghezi pretinde karamazovian: Totul este permis, căci nimic nu poate, într-o minte liberă, să fie interzis" ? Arghezi trece prin momente când nu are nimic sfânt, prin crizele lui Ivan Karamazov, care vrea să-l înlocuiască pe Dumnezeul-om cu
Pamfletul apocaliptic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11256_a_12581]
-
morală practică", așa cum și-ar fi dorit. Unde mai e morala în declarația programatică intitulată Permis și nepermis, când Arghezi pretinde karamazovian: Totul este permis, căci nimic nu poate, într-o minte liberă, să fie interzis" ? Arghezi trece prin momente când nu are nimic sfânt, prin crizele lui Ivan Karamazov, care vrea să-l înlocuiască pe Dumnezeul-om cu Omul-Dumnezeu. Pamfletarul, lipsit de o morală creștină, încearcă satisfacția fulgurantă a unei identificări clandestine cu Antihrist: ,e un fel de a slobozi
Pamfletul apocaliptic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11256_a_12581]
-
Opere, îngrijită de Mitzura Arghezi și Traian Radu, în colecția de ,Opere fundamentale", apărută la editurile Academiei Române și Univers enciclopedic. Înclin să cred că negativismul lui Arghezi, rezultat din pasionalitate și temperament, nu ajunge la nihilism, care presupune o filosofie. Când vrea să fie un pamfletar extremist, Arghezi uită ,pravila de morală practică", de care face atâta caz altă dată. Gratuitatea estetică și ludicul, negația de amorul artei sunt imorale în pamflet, care năzuiește spre o anumită eficiență, constând în anularea
Pamfletul apocaliptic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11256_a_12581]
-
critic. În câteva dintre pamfletele sale ,extremiste" Arghezi sfidează deopotrivă morala, rațiunea și pudoarea. De aceea, nu aș numi - așa cum face criticul - atitudinea implicată în discursul pamfletar ,o violență inocentă". Arghezi nu a fost, până în 1947, un partinic consecvent și când a devenit adeptul constrâns al unui regim, după 1955, spiritul pamfletar a murit sau a fost înăbușit (e totuna). El a fost, la origine, un spirit independent, un contestatar universal și de aceea pamfletele lui nu sunt străine de o
Pamfletul apocaliptic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11256_a_12581]
-
ferocitate: ,după ce ucid nu mănânc câteva zile sau mănânc/ cu ochii. o mare scârbă îmi încrețește pielea/ și atunci m-aș jupui de viu. caut un pumn de pământ/ mâinile merg în jos nu ating zgura sunt zile și nopți/ când mănânc lumea care este o plantă amară și atunci/ unde e carnea? unde este pielea cu care mă învelesc/ când soarele e bolnav?/ mi-e frig degetele s-au acoperit cu blăniță - în fața pragului/ îmi smulg coronița de nervi îi
Vremea ratării by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11254_a_12579]
-
aș jupui de viu. caut un pumn de pământ/ mâinile merg în jos nu ating zgura sunt zile și nopți/ când mănânc lumea care este o plantă amară și atunci/ unde e carnea? unde este pielea cu care mă învelesc/ când soarele e bolnav?/ mi-e frig degetele s-au acoperit cu blăniță - în fața pragului/ îmi smulg coronița de nervi îi dau foc un câine/ întors din infern îmi călătorește prin sânge/ cu o mână sugrum urletul/ și asta e toată
Vremea ratării by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11254_a_12579]