723 matches
-
taica. El sta pe laviță în cotu’ sobii și curăța de boabe niște drugi pentru măcinat, că nu mai aveam făină de mălai în nelei - Lasă, Cătălină, că mă duc eu! a zâs muma. Trebuie să mă țin și la câne să nu sară pe străin. Mie îmi știe de frică și când strâg o dată la el, fuge de mănâncă pământu’ și intră su’ pătul! Mi-a luat frica de când l-am bătut cu păleața . L-am priponit de gard și
LA UMBRA UNUI FAG ROTAT de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359972_a_361301]
-
Suloi, nu are un rol important în comunitate. Ba, da! Însă atunci când iese din casă, una destul de greu de deosebit, pentru un trecător neobișnuit cu peisajul, de cotețul câinelui, cam pe la ora prânzului, se uită în dreapta, apoi în stânga își fluieră cânele, acesta apare, ceva mai înfricoșător decât strămoșii lui dinozaurii și pleacă amândoi pe baltă. Aici Suloi se urcă pe un bolovan și începe să scuipe în apă. Ai putea crede că este vreun ritual păgân sau o formă de meditație
SFÂNTU BIBĂNEL PROFETUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340452_a_341781]
-
lumea pleca, ei rămâneau. În graiul lor aparte, ritmat (căci accentuau fiecare silabă) povesteau acolo, sub ochii sfinților, care ce-a mai pățit, cum fată oile, cum mai au lapte, cât fân mai au, ce gadini îi mai bântuie, ce câni le mai țin piept. „Legumeau” până seara o ploscă cu țuică bătrână, păstrată anume. Lumea din afara bisericii le era străină deja. Cei mai tineri se angajau la mină, își lepădau portul, graiul și credințele. Bătrânii îi numeau pe orășeni „barabe
Povestea ca viață. Oameni și catedrale () [Corola-blog/BlogPost/338397_a_339726]
-
Îmi iau eu mâncare, cortul, tot, numai să vin cu dumneata. Și fac și treabă. - Mă... te duci numa tu! Inima mi-a urcat în gât. - Mai am juma de săptămână, de miercuri înt-una. Io-ți bag în disagi. la câni, tot. Și te și plătesc omenește. Dintre toți ciobanii din sat, cu nea Mihai m-am înțeles cel mai bine. Fiind venetic, îi lipsea acea autosuficiență specifică vechilor comunități de oieri, cea care îi face îngâmfați, rigizi, bășcălioși. Era un
„- Nu-i treaba me cin te-o trimes...” În prima mea ciobănie, „omul Domnului” ne-a apărut pe un vârf de munte și noi l-am luat cu bolovani () [Corola-blog/BlogPost/338788_a_340117]
-
lui Doauă mure negre, Obragiorii Lui Doi luceferei, Fruntea Lui Luna. Trupșoru Lui, Nalt și subțârel, Tras pint-on inel. Grâi Ion Sântion Că, dacă-i ase, L-o văzut, Da unie l-o văzut Nu i s-o-mparut, Că-l chinuia cânii de jidovi În chip ce-l chinuia: Bătea cunie Pin tălpuța, Pin pălmuța, În coastă-l împungea, Sângele cură, În pahar îl sprijonea, În țări îl trimetea, Grânațăle să făcea, Lumea să hărănea. Grâi Maica ceriului S-a pământului Ș-
Povestea ca viață. Veniți de luați Lumină () [Corola-blog/BlogPost/338474_a_339803]
-
să spală pe fata Și pe brața Și să uită-n sus și-n gios Încatro văzu Mai vedielos Și-L văzu Și grâi: Fiușoru mieu Din trupșoru mieu, Ieu putere ț-am dat, Di ce te-ai lăsat La cânii de jidovi Să te chinuie-n chip Ce te-o chinuit? Grâi IisusHristos Și spusă: Maica ceriului s-a pământului, Dacă Eu nu m-aș fi dat Chinului Ș-amarului, N-ar mai fi căutat Nici vacă de vital Nici
Povestea ca viață. Veniți de luați Lumină () [Corola-blog/BlogPost/338474_a_339803]
-
-am eu dus la lucru”, așa că la unii li s-a dat mai puțin, la alții mai mult, unii s-au mulțumit cu ce a rămas. Unii se dovedesc vrednici de ce au primit, alții sunt „brânză bună în burduf de câne”, unii au puțin dar fac mult. Lumea e și cu bune, și cu rele, dar o ducem mai departe, compensând răul cu mai mult bine, reînnoind-o periodic, străduindu-ne, alături de Dumnezeu și Sf. Petru, s-o perfecționăm. Fiind o
Povestea ca viață. Dumnezeu cu față umană () [Corola-blog/BlogPost/338610_a_339939]
-
De surioare și de frați, De morții părăsiți aici... Crăciunul fi-vă-mbelșugat, Frumoși români bogați săraci Cu un păcat neîmpăcat: De a fi miei fără de baci Să vă păzească stânele De lupii ce vă încolțesc, Nu să vă vândă cânele, Tăpșanul vostru strămoșesc Și blana de pe voi, pe voi Silindu-vă să transhumați Printre străini, flămânzi și goi: Exod de miei sacrificați! Iar cei rămași acasă, duși Cu voi și cu Păstoru-n gând, Sunteți o turmă de Iisuși Pe cruce
FI-VĂ CRĂCIUNUL FERICIT de ROMEO TARHON în ediţia nr. 724 din 24 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341515_a_342844]
-
și blestem aș vrea să te înduplec”) prefigurează conversia supremă a Ființei fenomenale îi Ființa Sacră. Stingerea eternă, fără de urmă - înseamnă retragerea decrepită din amprentele-lume, deci, și retragerea, consecutivă, a amprentelor-urme - în vederea refacerii plenarității energetice a unei Noi Plănuiri-Lume (Mântuitorul-Eden). Cânii care sunt asmuțiți să rupă inima (“Ș-aceluia, părinte, să-i dai coroană scumpă, / Ce-o să asmuță cânii ca inima-mi s-o rupă”) reprezintă starea de păcat vehement, stare care naște reacția de feed-back, de geneză a anticorpilor față de
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]
-
fără de urmă - înseamnă retragerea decrepită din amprentele-lume, deci, și retragerea, consecutivă, a amprentelor-urme - în vederea refacerii plenarității energetice a unei Noi Plănuiri-Lume (Mântuitorul-Eden). Cânii care sunt asmuțiți să rupă inima (“Ș-aceluia, părinte, să-i dai coroană scumpă, / Ce-o să asmuță cânii ca inima-mi s-o rupă”) reprezintă starea de păcat vehement, stare care naște reacția de feed-back, de geneză a anticorpilor față de degenerarea Ființei divine din Ființa spirituală, și a ființei spirituale în dispersie către Haos: ca să preîntâmpine disiparea completă
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]
-
completă și pierderea în haos (deci, blocarea circuitului expresie-resacralizarea ...), ruperea-sfâșiere de sine și dăruirea de sine-monedă sacră (fărâma euharistică) reprezintă forța de re-centripetizare, de re-energetizare a bucăților fărâme (degradate energetic-spiritual și, deci, având vocația centrifugală). Cine este cel care asmută cânii, ca reacție euharistică, față de degradarea comunității cosmice? Este Eul Divin din Omul Transcendental. Deci, coroana scumpă, de Om Transcendental, cooperant cu Părintele Dumnezeu, este a Poetului-Orfeu (Orfeu se oferă-jertfește, prin sfâșiere euharistică). “Iar celui ce cu pietre mă va izbi
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]
-
or să cetească. Am pomenit de obiceiuri, de cum se face nunta, am scris strigăturile de horă, am spus descântecele și am povestit cum se fac casele. Am amintit cum se cheamă purceii și cum strigi la drigane (bivolițe), cum alungi cânele și cum chemi scroafa, altfel decât porcul. Am scris tot, ca să nu rămână nimic pierdut despre noi . Diversitatea eseurilor este completată de imagini excelente și prezentare grafică de excepție. Coperțile cărții, design Călin Pascaru, sunt simbolice: • Coperta întâii reprezintă o
IOSIF KOVACS-PUTREREA CUVÂNTULUI SCRIS-O PUNTE ÎNTRE OAMENI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340603_a_341932]
-
să-i lovească, fiindcă blestemul lor se ridică numai prin curgere de sânge. Atunci devin pe loc oameni și mulțumesc celor care îi scapă de blestem. „Treceam cu oile pe la Ocoliș, povestește Tușa Anuța. Un cioban beut o drăcuit un câne. Atunci m-o întrebat un bătrân la o poartă: Muiere, ori cum dați cânii la Rău? Să crezi ce îți spun, c-am fost pricolici și 7 ani am umblat cu lupii, da la târla unde or fost cânii nedați
O poveste despre ciobani, sălbăticiuni și câini în vremea vânătorii, scrisă de un om care s-a retras de 8 ani din lume () [Corola-blog/BlogPost/337873_a_339202]
-
devin pe loc oameni și mulțumesc celor care îi scapă de blestem. „Treceam cu oile pe la Ocoliș, povestește Tușa Anuța. Un cioban beut o drăcuit un câne. Atunci m-o întrebat un bătrân la o poartă: Muiere, ori cum dați cânii la Rău? Să crezi ce îți spun, c-am fost pricolici și 7 ani am umblat cu lupii, da la târla unde or fost cânii nedați la Rău nu puteam intra, că ne săgeta la inimă lătratu lor.” „Lupu își
O poveste despre ciobani, sălbăticiuni și câini în vremea vânătorii, scrisă de un om care s-a retras de 8 ani din lume () [Corola-blog/BlogPost/337873_a_339202]
-
un câne. Atunci m-o întrebat un bătrân la o poartă: Muiere, ori cum dați cânii la Rău? Să crezi ce îți spun, c-am fost pricolici și 7 ani am umblat cu lupii, da la târla unde or fost cânii nedați la Rău nu puteam intra, că ne săgeta la inimă lătratu lor.” „Lupu își știe numele și să teme de el, spune aceeași Tușa Anuța lu Liță. Dacă apuci să strâgi la el Lupu!, stă-n loc și să
O poveste despre ciobani, sălbăticiuni și câini în vremea vânătorii, scrisă de un om care s-a retras de 8 ani din lume () [Corola-blog/BlogPost/337873_a_339202]
-
puteam intra, că ne săgeta la inimă lătratu lor.” „Lupu își știe numele și să teme de el, spune aceeași Tușa Anuța lu Liță. Dacă apuci să strâgi la el Lupu!, stă-n loc și să uită, ș-atunci apucă cânii să-i taie calea.” E singura ocazie când ai voie să-i pronunți numele. În rest îl numești gadină, joavină, lighioană. „Dacă-i pomeni numele altucând, iacă și lupu-n oi.” De aici proverbul „Vorbești de lup și lupul la ușă
O poveste despre ciobani, sălbăticiuni și câini în vremea vânătorii, scrisă de un om care s-a retras de 8 ani din lume () [Corola-blog/BlogPost/337873_a_339202]
-
trebuie să țină câinii frumoși acasă, câinii agresivi în lanț, altfel își bate joc de oi. Oile au nevoie de câini utili. Închei cu o poveste tristă, spusă mie zilele trecute de baciul Culiță al lu Prună: „Hăl mai bun câne de l-am avut la viața mea o fost Tibor. Eram cu oile la țară, pe la Luncoiu, ș-o nins. Venisără vânătorii și îi pusăsără lu Tibor jujeu, lua-i-ar dracu cu jujeu cu tot... Cum s-o muiat
O poveste despre ciobani, sălbăticiuni și câini în vremea vânătorii, scrisă de un om care s-a retras de 8 ani din lume () [Corola-blog/BlogPost/337873_a_339202]
-
mie, în piept, o tristețe. În clipa când am coborât din căruță, eram atât de ușor ca mi-aș fi luat zborul. - Băăă, pe lume-ntăi șî-ntăi mi-o fost dragi oile. După aia muierile, după aia caii și după aia cânii. Pe alceva n-am pus preț. Din școala nimica nu mi-o fost drag afar de geografie.Știu atlasu din cap, am acas doauă, unu mare și unu mic. Țară am umblat-o cu oile din Bărăgan, pe Lunca Dunării
Povestea ca viață. „Unchiu Culiță... the beginning of a beautiful friendship” () [Corola-blog/BlogPost/337875_a_339204]
-
Avea trup alb-gălbiu și pielea-i călduță îmi dezmierda mâna. - Spune-mi că mă iubești... I-am surâs. Își întinsese rădăcinile în mine precum o salcie în mijlocul izvorului. Printre rădăcini, viața nu mai țâșnea, ci se prelingea în tăcere. - Bat cânii. Bat a urs... I-auz? Bat înt-una. Nu-s câni de treabă. Câniele bun bate oțâr șî tace. Cân îl audz că tace, atuncea prinde de urs. Așe-i șî omu: cân prinde miezu lucrurilor, tace... Ușa cioplită a stânii s-
Povestea ca viață. De câte feluri sunt vorbele () [Corola-blog/BlogPost/337881_a_339210]
-
Spune-mi că mă iubești... I-am surâs. Își întinsese rădăcinile în mine precum o salcie în mijlocul izvorului. Printre rădăcini, viața nu mai țâșnea, ci se prelingea în tăcere. - Bat cânii. Bat a urs... I-auz? Bat înt-una. Nu-s câni de treabă. Câniele bun bate oțâr șî tace. Cân îl audz că tace, atuncea prinde de urs. Așe-i șî omu: cân prinde miezu lucrurilor, tace... Ușa cioplită a stânii s-a deschis cu un vaiet prelung. Ciobanii hoiau și țolăiau
Povestea ca viață. De câte feluri sunt vorbele () [Corola-blog/BlogPost/337881_a_339210]
-
ne sparsă una! Glasul răgușit al ciobanului părea că răzbate din iad. Am dat să ies din stână, dar Unchiu m-a prins de pieptar. - Lasă-i mereu! Or dzâs să nu-l măi scot pe Ciontu, că au iei câni. Acu, i-ote cânii! Așe fac tot anu. Îi strâcă ursu șî vin cu ruga să fac binie să-l scot la oi. Pe urmă prinde ursu frică de iel șî nu le măi trăbuie, îl bat să tune-acas. An, o
Povestea ca viață. De câte feluri sunt vorbele () [Corola-blog/BlogPost/337881_a_339210]
-
Glasul răgușit al ciobanului părea că răzbate din iad. Am dat să ies din stână, dar Unchiu m-a prins de pieptar. - Lasă-i mereu! Or dzâs să nu-l măi scot pe Ciontu, că au iei câni. Acu, i-ote cânii! Așe fac tot anu. Îi strâcă ursu șî vin cu ruga să fac binie să-l scot la oi. Pe urmă prinde ursu frică de iel șî nu le măi trăbuie, îl bat să tune-acas. An, o tunat taiat în
Povestea ca viață. De câte feluri sunt vorbele () [Corola-blog/BlogPost/337881_a_339210]
-
eu oareș cum să cânt mai mândru să-m șie mnie drag șî la păsări să le placă de cântările mele. Păi, m-am pusu-mă șî pe-o parte, șî pe alta ș-auzăm, apăi cân’ auzăm cucu’ cântân’, clopotile sunân’, cînii bătân’, apăi mai fășém câteodată „U mă leliucă măăă!” Așă-m’ viné câte-on dor... Să mă duc șî eu să jioc în sat. Dapăi mă-nvârtém pingă oi, că așeea era plășerea mé. După-șeea, mă luam desară, cân’ muljém oile-n porneală
AMINTIRI DESPRE TUDOR JARDA de VERONICA OŞORHEIAN în ediţia nr. 143 din 23 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344331_a_345660]
-
eu oareș cum să cânt mai mândru să-m șie mnie drag șî la păsări să le placă de cântările mele. Păi, m-am pusu-mă șî pe-o parte, șî pe alta ș-auzăm, apăi cân' auzăm cucu' cântân', clopotile sunân', cînii bătân', apăi mai fășem câteodată „U mă leliucă măăă!” Așă-m' vine câte-on dor... Să mă duc șî eu să jioc în sat. Dapăi mă-nvârtem pingă oi, că așeea era plășerea me. După-șeea, mă luam desară, cân' muljem oile-n porneală
IN MEMORIAM TUDOR JARDA de VERONICA OŞORHEIAN în ediţia nr. 192 din 11 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344354_a_345683]
-
râde de-i sare muntele de blănuri de pe el ca și clopul de pe cap, ca să nu mai vorbim de alți doi troglodiți cu cizme de cauciuc și salopete de pușcăriași la fel de bine dispuși, curioși foc în cât timp vor termina cânii treaba pentru care fuseseră instruiți. În zadar răcnim că avem copiii, că auleooo, mamă, fluierăm, dăm cu rucsacii și cu picioarele fiindcă fiarele antediluviene atacă la baionetă iar monștrii se prăpădesc de râs. Bine cel puțin, că nu pun pariuri
EXPEDIŢIA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 642 din 03 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343881_a_345210]