358 matches
-
văzut dacă și în ce măsură a fost împrumutată practica evocată sau a fost preluat numai motivul legendar. 6. „Prăjitura morților” : narcotice pentru lumea de dincolo în secolul al XIX-lea este atestat ceea ce pare a fi un obicei de folosire a cânepii și a macului ca plante narcotice, dar nu în scop terapeutic, ci în scop magico-ritual. În unele zone ale țării, de Mucenici (9 martie), când „se deschide raiul tuturor morților”, se coceau și se dădeau de pomană „pentru sufletele morților
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
folosite iarna pe șosele contra zăpezii și poleiului. Multe țări dezvoltate au interzis sau limitat sever împrăștierea de sare, dar la noi continuă În sursele neorganizate se includ însă și sursele ocazionale (spălarea de animale, utilaje etc; topirea inului și cânepii, deversări diverse) și accidentale (de exemplu inundații și alte calamități, deversări în urma unor accidente industriale, rutiere etc.), care sunt greu de monitorizat și rămân adesea necunoscute. Dacă sursele localizate au șansa de a fi monitorizate, cele difuze sunt greu de
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
VÂRGOLICI, Teodor (12.II.1930, Valea Cânepii, j. Brăila), critic și istoric literar, editor. Este fiul Zenobiei Vârgolici (n. Vasilescu), învățătoare, și al lui Constantin Vârgolici, preot. A urmat școala primară în comuna natală (1937-1941), Liceul „Nicolae Bălcescu” din Brăila (1941-1949) și Facultatea de Filologie, secția limba
VARGOLICI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290430_a_291759]
-
E un adevăr de care încep să-și dea seama din ce în ce mai mulți marinari. în ultimii ani, frînghia de Manilla a înlocuit aproape în întregime, în pescăriile americane, cînepa ca materie primă a saulelor pentru balene; căci, deși nu are durabilitatea cînepii, ea este mai rezistentă, fiind în același timp mult mai suplă și mai elastică; și, adaug eu îcăci există un aspect estetic în toate lucrurile), este mult mai frumoasă și mai potrivită cu o corabie, decît cînepa. Cînepa este un
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ceva fierbinte trecu șuierînd pe lîngă încheieturile tuturor: era saula fermecată. Cu o clipă înainte, Stubb o mai răsucise de două ori în jurul tamburului, de unde, din pricina rapidității sporite cu care se desfășura saula, țîșnea acum un fum albăstrui, de culoarea cînepii, amestecîndu-se cu fumul statornic al pipei sale. Saula se desfășura mereu, dar, înainte de a ajunge la tambur, trecea prin amîndouă mîinile secundului, de pe care căzuseră, din întîmplare, mănușile vătuite, purtate adesea în astfel de ocazii. Era ca și cum ar fi ținut
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
bine să ai o aparență de neuitat decât una insipidă. Am Învățat să-mi transform defectele În efecte. Mi-am făcut sprâncenele dese și mai negre, mi-am pus inele cu pietre mari pe degetele boante. Mi-am vopsit părul cânepiu În șuvițe lungi aurii, roșii și negre strălucitoare și le-am Împletit Într-o coadă grea care-mi atârna până la coapse. M-am Împodobit cu straturi de culori neașteptate, tonuri incompatibile asortate prin textura materialului, model sau felul cum cădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
un zâmbet rău pe dinții mici, aspri de dorințe și făgăduințe, înainta din lan spre un flăcău tomnatic (care stătea lângă o colibă de frunzar) o țărancă tânără, cu un tulpan verde răzvrătit pe cap, o femeie subțire, cu părul cânepiu, cu coapsele fine în rochia de cit, cu sânii mici, desculță, cu gleznele goale. Flăcăul stătea nemișcat, zâmbind. Femeia încordată îl sidera cu ochii ei scânteietori, împlîntați în ochii lui nesiguri. Dar flăcăul scund nu era o altă ediție a
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Extraterestrul dădea semne de oboseală. Se pare că alcoolul dat pe gât păhărel după păhărel Începea ușor-ușor să-și facă efectul. Ochii Îi sticleau din ce În ce mai rigizi În cap, vocea Începu să-i tremure ușor, iar barba sa de o culoare cînepie se acoperi de broboane de sudoare. Gura Însă Îi melița Întruna. Oaspetele, tot clătinînd din cap, Îi vorbi Mașei despre nu știu ce energie vitală, risipită prin sex, despre imaculata concepțiune, ceasul mileniului, băncile de embrioni conservați În vid și Înmulțirea in
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ce-i, femeilor? întrebă cucoana într-un rând, ridicând fruntea de deasupra gherghefului. Ce v-a făcut? Ce zavistie s-a stârnit? Câteva sunteți și nici acelea nu vă puteți înțelege?... Natalița, nevasta grămăticului, își feri din ochi părul rar cânepiu și se plecă spre genunchii cucoanei Aglaie. —Măria ta, grăi ea cu obidă, noi celelalte toate ne înțelegem. Dar casă bună cu Cristina lui Alexa nu putem duce! — Și tu, Luță, se îndreptă cucoana spre chelăriță, ce ai de împărțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
deasemeni fuse și linguri. —Țigani? Nu sunt țigani; sunt rudari. Într-adevăr, în corul care se întocmise într-o clipă în ghiol, deosebeam glasuri subțiri de fete; câteva din aceste fete aveau în jurul frunții coroane de păr de un blond cânepiu. Ochii acestor rudărese blonde se cuvenea să fie verzi. Limba în care cânta laia era „rumânească“; se simțea însă într-însa ceva străin și vechi. Versurile cuprindeau unele vorbe crude, pe care, în alte împrejurări, le-aș fi socotit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Companiei, înainte ca acei biologi și evangheliști să-i facă pe toți să se sperie de sângele amestecat. Când băiatul se apropie de el, Harry tocmai pleca de la club, mergând apăsat de parcă ar fi fost brusc îngreunat de pielea lui cânepie. Luminile începuseră să se aprindă și el se ducea la întâlnirea cu Jennifer Cash, fata cu trăsături fine și tenul de culoarea pergamentului. În seara asta, s-ar putea simți o ființă umană decentă. Atâta timp cât n-ar undeva unde să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
împotriva amintirilor mele, ca în Apocalipsa lui Brueghel. Am sărit în picioare la gândul ăsta, exact ca acum o săptămână, când am hotărât să nu mă mai privesc niciodată în oglindă. Și, așa cum atunci am cusut husa aceea de pânză cânepie, grosolană, cu care am învelit apele oglinzii, acum m-am hotărât să scriu, să fac din paginile astea altă husă, altă țesătură, care să mă apere de data asta nu de corpul, ci de psihicul ei, de tristețile ei, de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
o gaură care avea toți pereții acoperiți cu un fel de blănuri cum nu mai văzusem nicicând. Unele blănuri erau numai dungi albe și negre, altele erau gălbui și pătate cu negru și cafeniu, iar altele, cele mai Înfricoșătoare, erau cânepii, dar se terminau cu niște uriașe coame roșcate. - Ăștia sunt leii. Din lei ne tragem noi și de aceea ne-a vizitat Dogon. Pe Dogon n-ai să-l vezi niciodată, dar ai putea să vezi leul dacă vii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
formă decorticată, griș, fulgi și făină. În anii de după 1989 s-a reluat cultura acestei plante în comuna noastră. Cultura plantelor tehnice Cultura sfeclei de zahăr s-a bucurat o vreme de oarecare atenție, dar treptat a fost neglijată. Cultura cânepii și a inului a dispărut definitiv, deși înainte de anul 1962 suprafețele cultivate cu aceste plante ocupau peste 2% din suprafața arabilă. Floarea-soarelui ocupa înainte de 1989 un procent de 6-7% din totalul culturilor, iar în anul 2004 au fost cultivate
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
roadelor cu mijloace tradiționale au fost abandonate, constituind, în prezent doar amintiri pe care am dorit să le evoc ca posibile căi de cunoaștere a rădăcinilor de către generațiile următoare. O altă cultură importantă pe aceste meleaguri a fost cea a cânepii și a inului. Fiind de mare trebuință în microindustria casnică, grija acestei activități revenea îndeosebi femeilor, mai ales în fazele finale de prelucrare. Amintim etapele procesului de cultivare a cânepii care erau, în ordine cronologică: aratul, semănatul, grăpatul, culesul, legatul
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
altă cultură importantă pe aceste meleaguri a fost cea a cânepii și a inului. Fiind de mare trebuință în microindustria casnică, grija acestei activități revenea îndeosebi femeilor, mai ales în fazele finale de prelucrare. Amintim etapele procesului de cultivare a cânepii care erau, în ordine cronologică: aratul, semănatul, grăpatul, culesul, legatul, bătutul semințelor, topitul, melițatul, răghilatul, periatul (separatul fuiorului de câlți), torsul, țesutul și nălbitul pânzei, după care urmau croitul și cusutul cămeșilor și a altor obiecte de îmbrăcăminte. Unitatea de
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
-lea se caracterizează prin dispariția unor meșteșuguri și apariția altora noi. Și- au făcut, astfel, apariția meșteri tinichigii, zugravi de interior, betoniști sau teracotiști. Cultivarea și prelucrarea cânepei și inului. De o mare trecere se bucura, pe meleagurile noastre, cultivarea cânepii și a inului, plante cu o largă întrebuințare în industria casnică, în alimentație și în medicina populară. Se presupune că cea mai veche țesătură de pe teritoriul României a fost descoperită la Sucidava. Este vorba despre un așternut de pat, care
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
țesătură de pe teritoriul României a fost descoperită la Sucidava. Este vorba despre un așternut de pat, care aparținea perioadei de trecere de la neolitic la epoca bronzului și care era lucrat din in, în două ițe. În Epoca bronzului, țesutul cânepii și al inului câștigă în importanță. De pildă, referindu-se la traci, Herodot afirmă: „în țara lor crește cânepa, care seamănă nespus cu inul, numai că este mai groasă și mai înaltă. Crește și de la sine și semănată”. Se observă
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
Decoctul de puzderie de cânepă se bea contra limbricilor, iar ceaiul de cânepă, în amestec cu alte plante, se folosea la băile contra hemoroizilor. Pentru regenerarea părului, oamenii se spălau pe cap cu ceai de cânepă verde. Puterile tămăduitoare ale cânepii sunt adeverite și de numeroase credințe populare. De pildă, se considera că tortul de in sau de cânepă obținut prima dată de către o fată, avea puterea de a vindeca boli sau de a proteja oamenii de „teama de rău”; dacă
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
exemplu, udarea după un anumit ritual a pânzei venea în sprijinul sănătății fizice și psihice a membrilor familiei. În schimb, cânepa apărută în vis semnifica sărăcie, grijă, boli grele sau lacrimi. Multe acțiuni aveau menirea de a provoca întrebuințarea însușirilor cânepii, pe calea analogiei magice. Spre exemplu, când se punea pe furcă primul fuior din cânepa nouă, se considera că este bine ca femeia care torcea să meargă cu furca pe uliță, cât mai departe, în speranța obținerii unei pânze cât
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
nouă, se considera că este bine ca femeia care torcea să meargă cu furca pe uliță, cât mai departe, în speranța obținerii unei pânze cât mai lungi. În general, hărnicia femeilor era apreciată în raport cu îndemânarea și sporul avute la lucrul cânepii. Tradiția a păstrat un registru bogat de strigături sau zicători, care se referă la muncile dificile pe care le presupun cultivarea și prelucrarea cânepii, cum ar fi: „Nu există rușine mai mare decât să nu fi tors singură cânepă, din
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
cât mai lungi. În general, hărnicia femeilor era apreciată în raport cu îndemânarea și sporul avute la lucrul cânepii. Tradiția a păstrat un registru bogat de strigături sau zicători, care se referă la muncile dificile pe care le presupun cultivarea și prelucrarea cânepii, cum ar fi: „Nu există rușine mai mare decât să nu fi tors singură cânepă, din lene sau nepricepere”. După cum arată informațiile culese din teren, cultura cânepii și a inului a fost răspândită pe toată suprafața comunei, indiferent de condițiile
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
care se referă la muncile dificile pe care le presupun cultivarea și prelucrarea cânepii, cum ar fi: „Nu există rușine mai mare decât să nu fi tors singură cânepă, din lene sau nepricepere”. După cum arată informațiile culese din teren, cultura cânepii și a inului a fost răspândită pe toată suprafața comunei, indiferent de condițiile locale; cânepa, în special, era nelipsită din orice gospodărie. În orice loc, terenul care urma să fie însămânțat cu in sau cânepă, trebuia să fie îngrășat din
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
cioban ținea lâna, iar altul o sucea și apoi o dădea pe tocălie. Această operațiune se putea executa, la nevoie, și de către un singur cioban. Fig. 2 Tocălie (după Vuia) (reproducere după „Zona etnografică a Colinelor Tutovei) Fig. 3 Torsul cânepii cu furca așezată în (reproducere după „Zona etnografică brâu (reproducere după „Zona etnografică - a Colinelor Tutovei”) Grafică a Colinelor Tutovei). Fig. 4 Ustensile folosite în industria casnică: 1 - raghilă;2 - rășchitor;3 - furcă de tors; 4 - scripete;5 - mai de
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
Fig. 4 Ustensile folosite în industria casnică: 1 - raghilă;2 - rășchitor;3 - furcă de tors; 4 - scripete;5 - mai de rufe;6 - piepteni; 7 - crivală pentru funii;8 - vârtelniță; 9 - fofează de vârtelniță (detaliu) Concluzionând, se poate afirma că prelucrarea cânepii, a inului și a lânii a constituit o îndeletnicire străveche a locuitorilor ce au populat aceste meleaguri, tehnicile și uneltele folosite fiind aceleași ca cele folosite pe întreg teritoriul locuit de români. Până nu demult, cânepa și inul aveau, totuși
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]