42,681 matches
-
doar patru, mirosul confundat cu gustul: Auzul, Văzul, Mirosul, Pipăitul, Gustul. O Tele-Viziune color. Prințesa încercând să cunoască, să prindă, surprindă Himera, Ficțiunea, Transcendentul, poate, sub forma Calului de basm cu un corn lung în frunte prin intermediul simțurilor fizice individualizate, cântate în culori ca anotimpurile lui Vivaldi prin sunete... Tapiserii părând actuale față de Joueur de viole de la 1190, calcar, Renania. Catedrala Cologne. Un cântăreț la vioară, fără cap, cu picioarele încrucișate, cu vioara, de calcar, în modul cel mai simplu făcută
Reflexe pariziene by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14850_a_16175]
-
Bisericii Ortodoxe Române, în frunte cu Prea Fericitul, s-au aflat la mănăstirea Nicula, la sărbătoarea hramului. Toți veniseră de cu seară. Deși ploaia a alungat cîteva mii de pelerini, au rămas peste 20.000 să asculte liturghia și să cînte toată noaptea de miercuri spre joi prohodul Adormirii Maicii Domnului. Toate televiziunile au prezentat imagini stupefiante de la sărbătoare, scoase parcă din filmul Rubliov al lui Tarkovski (à propos, marele regizor ar fi împlinit în august 75 de ani): femei bătrîne
Evul Mediu neîntîmplător by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14887_a_16212]
-
și niște versuri. N-am înțeles care și ale cui. Dar fiindcă vorbim de versuri. La Competiția Fresh de pe Antenă, a lui (a cui să fie, dacă nu a lui) Dan Negru, proaspăt recrutata pentru Festivalul Mamaia Paula Seling a cîntat, pe o muzică plîngăcioasă, �versuri de Eminescu, prelucrate". Dacă nu credeți, ascultați: Mai am un singur dor/ În liniștea mării/ Să mă lăsați să zbor/ La marginea visării// Mai am un singur dor/ Să nu simt cum trec anii/ La
Evul Mediu neîntîmplător by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14887_a_16212]
-
teleormănene în editorialul numărului 1/2002 al revistei. După un astfel de început, care ne amintește de mulțumirile adresate pe vremuri partidului, nu mai e nimic de adăugat. Chiar dacă în paginile revistei ar mai fi cîteva de citit. * "Regretele se cîntă numai în romanțe", îi spune dl G. Bălăiță interlocutorului său din interviul acordat pentru ZIUA LITERARĂ și reluat în revista 22 (nr. 31), care îl întrebase dacă nu regretă onorurile cu care a fost copleșit de regimul comunist. Și precizează
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14916_a_16241]
-
-i întrebe nimic! Așa cum nimeni nu-i întreba nimic pe tinerii întinși pe spate, direct pe piatra ascuțită, și distribuind, de la orizontală, reclame pentru un spectacol; sau pe bebelușul care se tîrăște pe burtă, pe trotuar, în timp ce mama și tata cîntă și dansează pentru cîțiva trecători receptivi; sau pe domnul distins, la costum negru și cravată, îndreptîndu-se în pas sportiv spre gară, cu o valiză în mînă și cu fața acoperită de un strat gros de cremă albă; sau pe țiganca
Teatrul unor nopți de vară by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14910_a_16235]
-
domnul distins, la costum negru și cravată, îndreptîndu-se în pas sportiv spre gară, cu o valiză în mînă și cu fața acoperită de un strat gros de cremă albă; sau pe țiganca bătrînă, cu basma și fustă scurtă, de tergal, cîntînd la acordeon, la intrarea în Palatul Papilor, "Barca pe valuri", și lansînd, la fiecare monedă care cădea lîngă ea, cîte un gutural "Săru'mîna!"... Apropo de țiganca noastră, se pare că vara lui 2002 a fost momentul de vîrf al
Teatrul unor nopți de vară by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14910_a_16235]
-
iritare stârnită de semnele de decrepitudine ale partenerelor de azil, oglindă a propriei decăderi, sunt liantul acțiunii comune. Meritul principal al regiei mi se pare a fi construcția și dinamica acestui grup alcătuit din individualități, armonia corului și felul cum cântă în surdină când trebuie să se audă soliștii, minuția elaborării pentru partiturile solo, strădania, de-abia acoperită, de a da tuturor satisfacția aplauzelor la scenă deschisă. Desigur, această tratare duce la scăderi de ritm, momente de așteptare și de regrupare
Gloria de după glorie by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14956_a_16281]
-
aceasta sortit fixării în text, așa cum ni s-ar putea înfățișa o floare presată între pagini de carte. Trecîndu-l în regimul imaginarului, s-ar zice că poetul încearcă a salva acea "esență divină" a multiplicității amorurilor "descompuse" pe care o cînta Baudelaire: "vîntul iernii intră ușor pe sub ușă/ îți învelești picioarele în pled/ fulguirile penumbre îți apasă pleoapele/ degetul rămîne în cartea închisă/ ce păsări vin dinspre sud? ce tigri/ vin dinspre nord? cineva bate clapele/ pianului îmbătrînit în pod visezi
Un poet antioficial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14926_a_16251]
-
roata nopții floarea grâului meu Doamne floarea sufletului meu Dumnezeule disprețuiește-mă sunt bolnav de această floare care îmi înflorește roșie în creier peste suferința mea. * * * Mă chinuiește ochiul Doamne și durerea îmi face din inimă o mierlă care nu cântă iar scrisul meu pe cer străin ierburilor o Doamne mă chinuiește steaua care înoată prin somnul meu cu moartea și dimineața sufletelor curate Doamne ochiul meu vede ceea ce te apasă iar plânsul îmi poartă copiii în sânge o Doamne ochiul
Thomas Bernhard by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Journalistic/14939_a_16264]
-
sălbaticul Pollock, care voia la început să semene cu Picasso. Nebunia lui Dali are coregrafie, libertatea lui e de altă natură, de natura gasteropodelor, poate. încetineala părând la fel de dificilă ca și viteza. Asta o știu de la prietenii mei pianiști; a cânta la pian încet cere o măiestrie infinită, același lucru în pictură, în dans, poate și în arta scrisului, pentru că scrisul presupune existența gândurilor. Gândurile cer timp, ele trebuie așteptate la orice oră, gândurile sau mai exact ideile care nu vin
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
spunând lucruri convenționale, forme abstracte ale limbii, carcase fără măduvă, un simulacru de limbă. M-am întors acasă rănită în adânc, am luat lexiconul suedez și l-am citit din nou ca pe un roman psihedelic, atunci am auzit cum cântă lexiconul din propriul lui gât, ca un laringe enorm, dându-mi și mie pofta limbii adevărate, spălată, decantată de scoriile sociale, de ghipsurile crispării și de frica de a nu părea altcineva decât cel care sunt. MARTIE, 1989 O zi
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
neiertător. Nu se vede primăvara decât în cimitir, unde ghioceii și-au scos capetele de sub frunzele de anul trecut, putrezite, devenite pământ cafeniu lucios. Și apa din mijlocul Stockholmului, Strömen, învolburată, acolo unde se spune că apare Näcker, un tânăr cântând la vioară și atrăgând femeile în adâncul apei, înecându-le cu farmecul muzicii lui. O zi de martie, cu un soare rece care face să crească oasele copiilor. Pe pervazul bucătăriei se luptă coțofenele cu porumbeii pentru semințele puse de
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
supervizat de asistenta de regie, japoneza Michiko Inoue, care a dat fiecărui detaliu veridicitatea de carte cu poze din Țara Soarelui Răsare. Se poate obiecta că asemenea reconstituiri, de un realism cvasi-cinematografic (vezi cintezoii - sau sticleții - din colivie care au cântat frenetic tot timpul, rivalizând periculos cu soliștii) nu se mai poartă, dar stilizarea extremă cu personaje descărnate pe scena goală este mai convingătoare? Nu sunt împotriva stilizării ("Pescuitorii de perle" la Opera din București, tocmai prin renunțarea la exotismul de
Din Țara Soarelui Răsare by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15304_a_16629]
-
acțiuni cotidiene este mai bine valorificată de o regie care urmează sugestiile textului în toate nuanțele sale. Ele se regăsesc în relațiile personajelor lucrate cu precizie, cu o naturalețe care te poate face să uiți o clipă că acești actanți cântă. Tocmai în capacitatea de a reliefa vâna actoricească a cântăreților stă meritul principal al regiei, ea a clarificat relațiile, chiar și dintre rolurile secundare, a individualizat masa coriștilor obținând de la toți cântăreții o angajare scenică credibilă. Totul este viu, mobil
Din Țara Soarelui Răsare by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15304_a_16629]
-
și trăirilor eroinei. Tenorul Massimiliano Drapello, oaspete des întâlnit pe scenele noastre, spunea cineva cu ironie "are marea calitate de a fi un cântăreț italian, cu tot ceea ce derivă de aici". Într-adevăr, are dezinvoltură, voce solidă dar cam dezordonată, cântă în forță, aritmic și cu acute pline, se mulțumește cu o gesticulație sumară, e simpatic și arată bine pe scenă (important pentru Pinkerton). Ioan Ardelean - cu glasul său egal și frumos timbrat - a constituit cu el în actul I un
Din Țara Soarelui Răsare by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15304_a_16629]
-
în emoția și corporalitatea sa ("Copacii, mîinile care au mîngîiat/ În urmă secînd" - ibidem), alteori potențează o solitudine glorioasă a subiectului, prin-tr-o cosmică celebrare: "Și vreau să rămîn singur, albastru,/ Înconjurat de munți, de mări, de guri/ Care iarăși mă cîntă" - Despărțire). În fine, are loc și o separație a materiei telurice obiective de "sufletul" materiei subiective, a cărnii, notată cu o aproape indiferentă frăgezime: "Ce poate să fie/ În gîndul ce l-am primit/ Acum, atîta mîhnire în somn dată
Însemnări asupra poeziei lui Miron Kiropol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15320_a_16645]
-
figurează nici neantul nici transcendența, ci doar o concretețe ce se leapădă imagistic de sine, ce se desfoliază cu o diafană întristare: "Alergai peste maci/ Cu brațele întinse către un chip/ Din văzduh/ Care se înfiripa nesfîrșit/ Atingînd cu buze cîntînd fața ta -/ Era amintirea noastră/ Aproape de cer, mai rămînînd/ Deasupra pămîntului/ Departe de dimineață./ Și ai lăsat miresmele să treacă/ Pe trupul meu îngenuncheat" (ibidem). Întrucît văzul joacă un rol scăzut, dematerializarea aceasta relativă se adresează cu precădere olfactivului și
Însemnări asupra poeziei lui Miron Kiropol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15320_a_16645]
-
de intrigi și minciuni. 15. Deschide gropi, Închipuie genuni Și-apoi se prăbușește el În groapă. 16.Asupra lui Întreaga-i răutate Și violență cad. Și-l nimicesc. 17. Ci eu pe Dumnezeu Îl preamăresc. Numele Lui sublim, nepământesc Îl cânt. Și infinită Să dreptate. 8 1. Numele Tău, o Doamne, cât e de minunat ! Nu-L poate nici cuprinde, nici absorbi cuvântul. Cu slava-Ti deopotrivă cutreiera pământul Și slavă Ta deasupra de cer s-a ridicat. 2. Neprihănite glasuri
Biblice. In: Editura Destine Literare by Eugen Dorcescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_345]
-
este Pe-ntinderea de huma și-n marile celeste ! 9 1. Inima mea, Întreaga mea ființă Vor laudă pe Cel Etern, spunând Minunile-I oriunde pe pământ. 2. Căci El mi-e bucurie, biruința, Numele Lui Îl venerez și-L cânt : El, Cel teribil. Și, la fel : Cel blând. 3. Dușmanii s-au retras și au căzut În fața Ta. Și vor cădea mereu. 4. Căci Tu mă aperi, Dumnezeul meu, Tu, nepărtinitor și nevăzut ! 5. Popoare cerți, Îl mustri pe cel
Biblice. In: Editura Destine Literare by Eugen Dorcescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_345]
-
o înțelegere primitivă a misiunii presei. P.S. Ca să nu fie îndoială că ziarul dlui Popescu conține exact "cultura" pe care pariază d-sa, iată cîteva titluri din paginile culturale ale Adevărului din ziua care a urmat notiței despre noi: Se cîntă rock Unplugged cu Direcția 5, Frank Sinatra, un maniaco-depresiv care a crescut natalitatea americană, Premieră la "Academia Vedetelor", Britney Spears, un Mickey Mouse al tv etc. Să nu omit capitalele informații din rubrica Ochii și urechile lumii (din care aflăm
C.T.P. și literatorii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15337_a_16662]
-
Tudor Călin Zarojanu La 90 de ani, aflat în activitate (a dirijat de ziua sa, în 8 martie 2001), Emanuel Elenescu este seniorul dirijorilor din întreaga lume. Experiența sa profesională și de viață este fabuloasă. A cântat sub bagheta unor conducători de orchestre precum George Enescu, Theodor Rogalski, Jean Bobescu, Ionel Perlea, George Georgescu. La rândul lui, i-a dirijat pe Henrik Szeryng, Dimitri Bașkirov, Ion Voicu, Valentin și Ștefan Gheorghiu, Dan Grigore, Nikita Magaloff. A înregistrat
Cu maestrul Emanuel Elenescu - "Domnule, există oameni inteligenți, fără humor" by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15326_a_16651]
-
cu care l-am auzit pe Hitler vorbind în fața unui stadion de 100.000 de oameni. În felul lui, vorbea foarte bine. Cum trăia un artist în perioada antebelică? În 1933, eu, care n-aveam un rol principal în orchestră, cântam la fagot, aveam un salariu de 9.000 de lei. Impozitul era de 500 de lei - am și acum contractul în sertar, acasă -, iar un ou costa un leu. Tata, care făcuse Dreptul și era inspector PTT, avea doar 8
Cu maestrul Emanuel Elenescu - "Domnule, există oameni inteligenți, fără humor" by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15326_a_16651]
-
așa de rău?" Asta îi înnebunea pe cei de la cadre, care mă chemau și mă întrebau: "Maestre, cum vorbiți?!" Sau veneau cântece de mase cu niște cuvinte de-ți venea să spargi geamurile. Noi plesneam de foame și trebuia să cântăm: "Ce mai faci tu, mă, Marine?", la care bașii răspundeau: "Iată, nu mai pot de bine." La care eu adăugam: "Așa un bine să aveți acasă!" N-aveau oameni, că altfel putrezeam în închisoare. N-aveau dirijori care să citească
Cu maestrul Emanuel Elenescu - "Domnule, există oameni inteligenți, fără humor" by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15326_a_16651]
-
mănîncă o bomboană și iarăși izbucnește în plîns. Natașa plînge, dar în același timp trage cu ochiul spre masă, poate a apărut a doua bomboană. Dar a doua bomboană nu apare. Natașa a încetat să plîngă și a început să cînte. A cîntat, a cîntat și deodată a murit. A venit tatăl Natașei, a luat-o pe Natașa și a cărat-o la administrator. "Iată, - zice tatăl Natașei -, confirmați decesul". Administratorul a suflat în ștampilă și a lipit-o de fruntea
Proze scurte de Daniil Harms by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/15332_a_16657]
-
bomboană și iarăși izbucnește în plîns. Natașa plînge, dar în același timp trage cu ochiul spre masă, poate a apărut a doua bomboană. Dar a doua bomboană nu apare. Natașa a încetat să plîngă și a început să cînte. A cîntat, a cîntat și deodată a murit. A venit tatăl Natașei, a luat-o pe Natașa și a cărat-o la administrator. "Iată, - zice tatăl Natașei -, confirmați decesul". Administratorul a suflat în ștampilă și a lipit-o de fruntea Natașei. "Mulțumesc
Proze scurte de Daniil Harms by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/15332_a_16657]