596 matches
-
Road, la mai bine de trei sute de iarzi de cămăruța prostituatei, fugind de parcă era pe punctul de a înscrie un eseu la un meci. Toți jucătorii de la Wanderers se afla deja în microbuze. Atmosfera era destinsă și chiar cântaseră câteva cântecele pe drumul spre Bexhill-on-Sea, pe autostrada A-22. Cititorul de bună-credință (chiar și cel rău și lipsit de principii) ar putea fi surprins să afle că Bull se număra printre cei care cântau cel mai tare și care glumeau cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
între operele de origine chineză, atât ca repertoriu, număr de artiști, formații teatrale și spectatori, cât și ca influență culturală. Opera în stil Beijing este o creație artistică foarte complexă. Intrigile și personajele din operă sunt ,,descifrate'' de public prin cântecele interpretate, textul vorbit, gesturi, lupte și dansuri. Sunt patru categorii de roluri: Sheng (masculin), Dan (feminin), Jing (roluri de bărbați cu fața pictată policrom) și Chou (bufoni), plus câteva roluri auxiliare. Pentru acest gen de spectacol, masca în sine este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
încolonați, să-și țină mâinile la spate, să mănânce tot (nu numai tocana, pilaful și ciulamaua, chiar și borșul cu știr, care, pentru unul ca Paul, era un prilej de lacrimi, zbucium și eternă răzvrătire), să învețe poezia, să cânte cântecelul, să-i dea în dar mămicii de 8 martie inima (și, în plus de asta, tot felul de ghiocei desenați și lipiți cu pelicanol pe cartoane), să numere un, doi, trei, patru, cinci, șase, atenție stăm, să se pârască unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
vârstă dintre noi era spulberată de vânt, patruzeci și opt de ani se duceau în hăuri ca polenul sau ca praful, cum eu nu reușeam să mă dau peste cap și să ajung bărbat, el redevenea copil, nu numai prin cântecelele și poantele din adevărata lui copilărie, ci prin sute de gesturi, cuvinte și semne. Odată, la cabana Omu, după ce terminaserăm o ciorbă de fasole, am găsit întâmplător sub mușamaua murdară, pe cantul mesei, o iscălitură în lemn. Și scria așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
țîșni sîngele prin pori și i-a dat să bea din nou o singură cană cu șampanie dintr-o sticlă nouă pe care o adusese cu el. Cînd și-a revenit, adjutantul stătea la masă, țuguia buzele și sîsîia un cîntecel. "Ce-ai făcut, Leonaș dragule, te-ai apucat să bei de unul singur, să uiți de tine frățioare?" A bolborosit ceva, că n-o să mai pună în gură băutură, dar Radul Popianu a ridicat degetul lui păros și pistruiat, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
suflet în tot ceea ce făcea! Nu reușea să vadă în ea femeia măritată, aplecată la balia cu rufe, ținută de poale de o armată de puradei gălăgioși și flămânzi. Visa atâtea pentru Luana, știa să facă atât de multe! Compunea cântecele și poezii, cupletele din spectacole erau creația ei. Cel din seara aceea îl începu Ema, așezată pe un scaun cu vioara sub barbă. Cum să iei din pod o cioară Când e tristă și fugară Și când, bătrână, abia se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
lipsit de importanță, la îndemnul dirigintei. În timp ce aștepta să intre în scenă, un tânăr cu chitara agățată de gât trecu pe lângă ea, se așeză pe un scaun și începu să cânte. Era în vogă Cenaclul Flacăra și întregul tineret fredona cântecele acestuia. Băiatul cânta încet, acordându-și chitara. Luana se apropie de el: Mai știi și alte melodii? Tânărul o privi uimit. Ea își trase un scaun lângă el și îi propuse să cânte ceva împreună. Nu pot, veni răspunsul. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
constelație. E drept că sistemul de notare era rudimentar, însă memoria se mulțumește adesea de un suport infim. Fără îndoială că mâzgăleala asta nu a fost suficientă ca să mă liniștească iar să adorm la loc ținea de domeniul miracolului. Absurdul cântecel de zece note mi se lipea de craniu ca și cum în capul meu s-ar fi aflat un afurisit de mecanism care nu putea fi oprit. Îmi evoca cele cinci note care, în Întâlnire de gradul trei, servesc la comunicarea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
-l și pe el cum își folosește trupul s-o cucerească, ca să-ți dai seama că nici el nu e un sfînt. — Nu m-aș putea imagina în locul lor, recunoaște Curistul. — Fii serios, totul e să știi să-ți alegi cîntecelul potrivit, spune Roja, după aceea totul vine de la sine, îl încurajează, privind atent fiecare mișcare a Angelinei care pune bucățică cu bucățică stăpînire pe Părințel ciupindu-l pe spate, înfigîndu-i unghiile în ceafă, smulgîndu-i gulerul sacoului, trăgîndu-l și împingîndu-l înainte
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
nu orice! Imita perfect clanetul lui Costică Bârțac din Valea Mare, cu toate Înfloriturile specifice dar, și notele personale date de excelentul muzicant, șef de fanfară, atunci când Începea o horă sau o sârbă și când le Încheia! Știa mai toate cântecele pe care le cânta „banta”! și toți băieții și fetele au rămas uimiți, l-au rugat să-i Învețe și pe ei, dar arta-i artă și nu toți sunt hărăziți a ajunge artiști! A Învățat pe fiecare În parte
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
devastarea întregii orchestre. Norocel își revine din amețeală, plînge și cu un scaun îi trîntește una în cap lui Bucșă. Ca la un semn, toată orchestra a început să lovească în amfitrion, terminîndu-l. Acum Norocel este la închisoare și fredonează cîntecele minunate care ieșeau din vioara lui. Nu-mi pare rău. Vioara mea merita o astfel de răzbunare. Blestemații De peste o lună de zile n-a căzut strop de ploaie peste satul Românești. Părintele Cobuz a făcut slujbă mare, oamenii s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
uit la ea curioasă. Păi... n-am prea știut ce să-i răspund. Am lăsat-o cu uimirea ei, am spus să-i mulțumească mamei pentru ajutor sărind într-un picior, fetița râdea și spunea mereu : "Eu, eu, eu...", un cântecel de copii, probabil. Pe urmă, s-a dus spre casă, scuturând în drum florile grele de apă, după ploaia de azi noapte. Dinăuntru a ieșit un bătrân cu plete lungi și barba albă (dacă-și punea cămașă roșie, aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
cu ochii pe jumătate închiși, ca un apucat, plutind în lumea lui. Dar, după ce cânta așa o vreme, lăsa găidulca din mână și începea să lovească în ea cu arcușul, de parcă găidulca era vinovată că el nu deprinsese bine toate cântecele din moși-strămoși sau dumnezeu mai știe ce. Sfârșindu-și istorisirea, Mitică al lui Caloianu își lăsă capul în piept și rămase nemișcat pe scaun. Impresionat de cele auzite, Stelian îi spuse vecinului său că nu trebuia să se lasă copleșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
dădu scârbit din mână și ocoli un răspuns net și categoric, pretextând nu prea convingător că nu mai dorea să-și aducă aminte de cele întâmplate. Pe la sfârșitul primăverii, un tânăr mucalit din sat înfundă și el pușcăria pentru un cântecel satiric pe care-l născocise pe seama agriculturii colhoznice, iar popa Niță Niculescu deveni membru de partid cu acte în regulă. Tot în preajma verii, Grigore Gospodin umbla de zor să mai facă rost de un motor de udat, fiindcă avea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Lupul își ascuțea dinții în coada unui miel, iepurele bătea step în pălăria unui vânător iar vulpea fericită pentru că în poieniță un cocoș îi închina batista la o periniță. Când o porumbiță curta un cioroi mititel, mierla fredona un nou cântecel și greierul s-a abonat la corul ce-ndată s-a înființat. În timp ce pițigoiul își pieptăna creasta la ocarină, privighetoarea scărpina o mandolină iar cucu-și cânta singurătatea la cimpoi, cocostârcul călca-n schimbul doi și masa pe domn broscoi
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
gri fațadelor clădirilor din apropiere și le reflecta tot mai clar pe dalele ude de sub picioarele mele. Ca să-mi omor timpul, mă amuzam privind cum se desenau contururile acelea Între pantofii mei. Cu asta mă ocupam când am auzit un cântecel, un refren care Îmi era familiar: un fel de tirurí-ta-ta, și printre reflexele acelea bătând În cenușiu și ocru a apărut o pată Întunecată, nemișcată. Ridicând ochii, am văzut Înaintea mea, cu capă și pălărie, silueta neagră inconfundabilă a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
fost cea mai puternică, mai puternică decât poezia. După-amiaza și seara citeam cu toții într-o capelă, loc clasic cu îngeri și bănci de biserică, și acolo l-am văzut "dansând" pe Oskar Pastior, în limbajul său inventat, și am ascultat cântecele care luaseră premiu, scrise pe textele aceluiași. Oskar Pastior explica felul său de a scrie poeme ca un rezultat al muncii la Radio, unde "lucra cu prefabricate". A recitat, la rugămintea mea, Ballade vom Radieschen și o pastorală cu titlu
Întâlnire cu Oskar Pastior by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7279_a_8604]
-
că acesta ar fi locul care a generat proza fantastică Horlŕ a lui Maupassant, ca și nebunia scriitorului francez. Alte referințe explicite lipsesc, dar se pot ghici ușor. Poezia ermetică din textul căreia comisarul descifrează identitatea ucigașului trimite deopotrivă la cântecelul folosit ca schemă epică de Agata Christie în Zece negri mititei și la o celebră narațiune a lui Karel Capek, Poetul, din volumul Povestiri dintr-un buzunar. Nu cred că i-a rămas necunoscută lui Pablo Tusset nici proza lui
Deliciile unei prefăcătorii by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7114_a_8439]
-
modernismului din secolul al XX-lea, lectură de căpătâi pentru Ginsberg și generația beat), care înglobat declarat și tehnicile trubadurești. Romulus Bucur s-a îndreptat la rândul său, începând cu volumul Dragoste&Bravură, 1995 (titlu declarat trubaduresc) și culminând cu Cântecel(e), fast-food poems, 1998, către aceste teme și secvențialitatea muzicală; totul scris, desigur, ca pentru un cititor român din mileniul al treilea. Că e vorba de programatism, nu încape îndoială. Până și cele câteva citate din folclorul de mahala dovedesc
Secvențe pentru violon d’encre by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7335_a_8660]
-
și jocurile de cuvinte - nu foarte dese, dar pregnante, dând o deosebită savoare poeziilor - alunecă între mai multe limbi ("poezia e în orice limbă/ violon d'encre"). Se înmulțesc intertextualismele și tentațiile poeziei concrete (datorită posibilităților nelimitate ale computerului); iar "cântecelele" lui Romulus Bucur încep să fie compuse ca pentru a fi ascultate în lumea engleză. Câte o notă de subsol plină de haz arată că totuși această tendință era mai veche: "Epigraful e luat din studiul lui Alan Dundes, Here
Secvențe pentru violon d’encre by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7335_a_8660]
-
lor liberă: dispăruseră soldații cu care se întîlneau pe strada principală. În cîrciumi se strîngea lumea, dar toți stăteau cu ochii după comunicatele de pe front și pe listele cu militari căzuți în luptă sau dispăruți. Lăutarii șomau, chiar dacă învățaseră toate cîntecele din repertoriul soldățesc și ariile naționale. La resturantul din gară se formase un fel de comitet de război, care își purta discuțiile într-un separeu. Doctorul Tefik venea cu veștile de la Istanbul, Haikis angrosistul aducea noutăți din țară. Judecătorul înțelegea
Noua ordine by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7609_a_8934]
-
o să vi-l amintiți drept un uriaș pe scenă, cu o inimă pentru fiecare dintre voi. A fost dus la Urgențe azi, la ora 3 dimineața și inima lui s-a oprit. A părăsit această lume cu mine cântându-i cântecele preferate la ureche. A fost un luptător. Voi ați fost alături de el, zilnic, cu dragostea voastră. A știut că este foarte iubit și că nu e singur", a scris mama sa. Cheng a suferit un accident de mașină în Santa
Chi Cheng, basistul trupei Deftones, a murit la 42 de ani by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/72455_a_73780]
-
ale acestuia sunt, desigur, perceptibile. O prietenă alături de care urmăream nu demult concertul de la Londra explica: „E norocul baritonilor și-al bașilor de a-și păstra vocea intactă până la bătrânețe. Tenorii n-au această șansă.” Chiar dacă trei sau patru dintre cântecele noului album sunt mai apropiate de recitativ decât de cântatul propriu-zis, magia îmbinării textului, a frazei muzicale și a orchestrării aproape că elimină acest inconvenient care nu ține nici de diminuarea talentului, nici de dispariția inspirației, ci, pur și simplu
Vechimea, adâncul (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4911_a_6236]
-
gramofon/ stau prinși/ favoriții/ bunicului/ tăiați cu o filă de/ calendar liliachiu/ decembrie 1910/ deschide și vezi/ pisici în papiote/ ling tăvița de/ zăpadă/ o femeie în/ redingotă/ (mătușă/ amantă?)/ aburește într-un/ pahar cu picior/ ghici ciupercă ce/ firav cântecel/ fulguie-n prag/ motanenbaum.” (p. 15) Și aici, și mai încolo, se simte apropierea de formula lui Mircea Ivănescu (un frumos poem, desfăcând un inel, fiindu-i, de altminteri, dedicat acestuia). N-aș vorbi, totuși, de filiație. Mai degrabă de afinitate
Aspecte lirice contemporane by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5447_a_6772]
-
și anume, baladele și basmele populare, difuzate pe cale orală iar, mai tîrziu, așternute în scris și purtînd "marca" autorului. La aceasta se adaugă literatura ludică, numită de autoare literatura de joc, de tipul ghicitorii, numărătorii, a rimelor pentru cei mici, cîntecelelor, refrenelor și a poeziei pentru copii, în care își găsesc locul, nuanțate diferit în funcție de spațiul cultural și tradițiile lui literare și artistice, absurdul, fantasticul, nonsensul, umorul, lirismul, fantezia. Teatrul pentru copii, cu partea lui de joc gestual, și periodicele care
Denise Escarpit și continentul literaturii pentru copii by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6679_a_8004]