97 matches
-
eliberarea de sine! Îl caut pe Celălalt ca să pot să aflu mai multe despre șabloanele mele de limbaj și de mentalitate. Sunt un hedonist altruist care se energizează din nevoia de Celălalt! În particular, sunt nefumător și îndrăgostit, degustător de cântice tradiționale românești și de improvizații etno-jazz, așa cum reușesc strălucit Grigore Leșe și Maria Răducanu. A.B. Care sunt modelele tale literare? Mă gândesc, în primul rând, la autorii canonici, fie că ei sunt Eminescu, Barbu, Rilke, Trakl, Dante sau Petrarca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Sebastian, De două mii de ani... cu o prefață de Nae Ionescu (prima ediție, 1934), și Cum am devenit huligan, Editura Humanitas, București, 1990, (prima ediție, 1935). 220. Simeon Fl. Marian, Poesii poporale române, vol. II, Cernăuți, 1875. 221. Ion Pop-Reteganul, Cântice populare, Biblioteca Familiei, București, 1891. 222. Ion Apostol, „Crăciunul și Anul Nou la Românii de la Est de Bug”, În Sociétés européennes, sous la rédaction de Paul H. Stahl, vol. 7, Paris, 1990. 223. Artur Gorovei, Datinele noastre la nuntă, Editura
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de romanistică la Paris și Geneva, apoi în Anglia și Scoția. Interesul deosebit pentru limbile romanice îl aduce de trei ori în România, F. întreținând în acest timp și o corespondență literară cu Mite Kremnitz. Apariția colecției Poezii poporale. Balade (Cântice bătrânești), publicată de V. Alecsandri, este considerată de F. un moment hotărâtor pentru preocupările de culegere și valorificare a literaturii populare. Contactul cu limba și literatura română îl determină să traducă lirică populară românească pentru a o face cunoscută cititorilor
FRANKEN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287078_a_288407]
-
universală. Pentru Alecsandri mizele s-au bifurcat. Din perspectiva lui, folclorul poate susține un raport de apreciere autonom, emancipat de interesul etnografic. El nu mai vinde doar documente istorice, ci și "flori de poezie", adică literatură în stare pură: "Aceste cântice au îndoitul merit de a cuprinde în sânul lor și notițe istorice, și flori de poezie vrednice de a atrage admirarea noastră"37. Putem vedea această schimbare de perspectivă urmărind felul în care cei doi autori susțin aprecierile estetice. În
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
nu numai prin amestecul de subiecte, ci mai ales prin diversitatea formulelor poetice: sunt multe prelucrări după rețete folclorice, nu neapărat românești. Găsim mai multe "legende" (Dragoș, Visul lui Petru Rareș, Biserica risipită), o "doină", o "horă" (Hora Unirei), un "cântic de lume", dar și un "cântic arăpesc" (El R'baa), un "cântic poporal spaniol" (Seguidilă), o "legendă din Munții Apenini" (Muntele de foc) etc. Alecsandri practică un soi de exerciții de virtuozitate, imitând diverse genuri folclorice din tradițiile locale sau
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
ci mai ales prin diversitatea formulelor poetice: sunt multe prelucrări după rețete folclorice, nu neapărat românești. Găsim mai multe "legende" (Dragoș, Visul lui Petru Rareș, Biserica risipită), o "doină", o "horă" (Hora Unirei), un "cântic de lume", dar și un "cântic arăpesc" (El R'baa), un "cântic poporal spaniol" (Seguidilă), o "legendă din Munții Apenini" (Muntele de foc) etc. Alecsandri practică un soi de exerciții de virtuozitate, imitând diverse genuri folclorice din tradițiile locale sau din cele internaționale. În acest context
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
poetice: sunt multe prelucrări după rețete folclorice, nu neapărat românești. Găsim mai multe "legende" (Dragoș, Visul lui Petru Rareș, Biserica risipită), o "doină", o "horă" (Hora Unirei), un "cântic de lume", dar și un "cântic arăpesc" (El R'baa), un "cântic poporal spaniol" (Seguidilă), o "legendă din Munții Apenini" (Muntele de foc) etc. Alecsandri practică un soi de exerciții de virtuozitate, imitând diverse genuri folclorice din tradițiile locale sau din cele internaționale. În acest context, mărgăritărelele sunt o descriere de formă
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
acustician-sonorizator, Teatrul Național "Lucian Blaga" din Cluj-Napoca; 7. domnului Bodochi M. Marius, actor, Teatrul Național "I.L. Caragiale" din București; 8. domnului Brehenescu Constantin, regizor, Iași; 9. domnului Cavassi L. Dan Mihnea, artist instrumentist, Filarmonica "George Enescu" din București; 10. doamnei Cântic Oltița, secretar literar, Teatrul Național "Vasile Alecsandri" din Iași; 11. doamnei Colpos I. Mariana, solistă, Opera Română din Iași; 12. domnului Cristea Nicolae Eugen, actor, Teatrul Național "I.L. Caragiale" din București; 13. doamnei Csorvassi C. Olga, artist liric, Filarmonica "George
DECRET nr. 36 din 7 februarie 2004 privind conferirea Ordinului şi Medaliei Meritul Cultural. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/155980_a_157309]
-
scris un volum în care versifica basmele Fraților Grimm, le pune în context modern și le și schimbă finalul. Ceea ce faceți și dumneavoastră într-o oarecare măsură.</b> Da, tema reciclărilor motivelor clasice e prezenta încă de la primul meu volum, Cântice mârlănești, apărut în 2007 la Editură Humanitas. Acolo, printre altele, reluăm poezioare pe care le știam din abecedar și dezvoltăm tema. Și o împingeam până la dimensiuni apocaliptice. Și în continuare, în Reciclopedia</b><b> </b><b>de povești cu rimă
„Literatura pentru copii este un act profund subversiv” () [Corola-website/Science/295700_a_297029]
-
Moldovei de Dimitrie Cantemir găsim prezentate obiceiuri, credințe, superstiții). Rolul major a revenit, însă, pașoptiștilor, care văd în poezia populară o adevărată oglindă a sufletului popular. Dacă lui Alecsandri îi datorăm cea dintâi culegere de poezie populară (Poezii populare. Balade (cântice bătrânești) adunate și îndreptate, 1852), lui Heliade Rădulescu, prelucrarea unui mit (Zburătorul), și intrarea literaturii populare ca izvor de inspirație în sfera de interes a creatorilor (Pann, Asachi, Bălcescu etc.), lui Alecu Russo îi datorăm sistematizarea, într-o viziune teoretică
Folclor literar () [Corola-website/Science/299039_a_300368]
-
lungul timpului, și-a schimbat formula din decameron - grc. „zece zile” în endecameron, dodecameron - „unsprezece, douăsprezece zile”) și respectiv "Karma-Kalyoga", ambele premiate de către juriul festivalului. În 1970, se editează pe disc single unica apariție a formației în studioul de înregistrare: "Cîntic de haiduc"/"Ziua bradului de noapte". Discul, în ciuda formatului scurt, este considerat unul dintre cele mai bune momente ale muzicii rock românești. În continuare, compune muzică de film la filmele "Nunta de piatră" (în colaborare cu Dan Andrei Aldea), "Filip
Dorin Liviu Zaharia () [Corola-website/Science/307729_a_309058]
-
de a epata“ etc. Scritorii de mare talent, încă din cele mai vechi timpuri, au știut să valorifice (pentru „coloritul mediului social“, pentru „atmosferă“ etc.) potențialul stilistic argotic: Petroniu («Satyriconul»), François Villon («Balade»), Tudor Arghezi («Sici, bei“), Miron Radu Paraschivescu («Cîntice țigănești»), Eugen Barbu («Groapa»), Nichita Stănescu («Argotice») ș. a. „Lamentația (de dor și of)“ a unui Gică, la cârciuma "Calul Bălan", grație capacității stănesciene de a rafina și sublima „argoticele“, capacitate datându-se din orizontul zilei de «joi, 12 mai 1955
Argou () [Corola-website/Science/302505_a_303834]
-
etc.; criticul/istoricul literar Eugen Simion ne mai încredințează că Miron Radu Paraschivescu, „a debutat în cercurile de avangardă și a susținut în articole agresive radicalizarea liricii românești” (SSra, I, 14). După un debut de „mare succes“, în 1941, cu "Cântice țigănești" (cu mai multe ediții „adăugite“ în 1957, 1958, 1972 etc.), Miron Radu Paraschivescu mai publică și alte remarcabile volume de versuri: La mijlocul anilor 1960 a redactat suplimentului literar al revistei „Ramuri” din Craiova, „Povestea vorbii”, unde a publicat pe
Miron Radu Paraschivescu () [Corola-website/Science/305876_a_307205]
-
arc voltaic); de la ermeticii solemni și muzicali, tânărul Miron Radu Paraschivescu deprinde gustul pentru tăcerile verticale, luminile vesperale, taie articulațiile dintre versuri și trece ideile prin marmora unui poem rece, sculptural» (SSra, I, 14). După ciclul «Primele», poetul nu așază "Cântice țigănești" (1941), cum s-ar fi așteptat istoricul literar, ci "Declarația patetică" (1960), deoarece poemele de sub acest titlu «au fost scrise între anii 1934 și 1948)» (PScr, I, 41); „această ordine“ i se impune poetului prin „titlul programatic“ și prin
Miron Radu Paraschivescu () [Corola-website/Science/305876_a_307205]
-
și 1965: (PScr, I, 92 sqq.). "Addenda" la „Declarația patetică“ reunește cinci poeme politice în tonalități whitmaniene - "Patrice, Dulceața de zmeură, Ella Fitzgerald, Colind" și "Greva generală" - scrise între anii 1961 și 1968. Abia după "Addenda" sunt antologate poemele din "Cântice țigănești" (1941), poeme care, prin reeditările din 1957 și 1958, au păstrat nestins jarul poeziei, transmițându-l generației resurecționale. Pentru că, după cum cu îndreptățire subliniază și Ov. S. Crohmălniceanu, «mai evident transpare fondul rafinat, modernist, din care țâșnește lirica de inspirație
Miron Radu Paraschivescu () [Corola-website/Science/305876_a_307205]
-
reeditările din 1957 și 1958, au păstrat nestins jarul poeziei, transmițându-l generației resurecționale. Pentru că, după cum cu îndreptățire subliniază și Ov. S. Crohmălniceanu, «mai evident transpare fondul rafinat, modernist, din care țâșnește lirica de inspirație socială, protestatară, a poetului în "Cântice țigănești". Ele veneau să celebreze o populație care, la data respectivă, era supusă exterminării rasiale. Miron Radu Paraschivescu își lua ca model vestitul "Romancero gitan" al poetului Federico García Lorca, „privighetoarea Spaniei“, asasinat mișelește de falangiștii lui Franco. Cum existența
Miron Radu Paraschivescu () [Corola-website/Science/305876_a_307205]
-
vestitul "Romancero gitan" al poetului Federico García Lorca, „privighetoarea Spaniei“, asasinat mișelește de falangiștii lui Franco. Cum existența nomadă a țiganilor a fost considerată mereu un simbol al libertății, gestul autorului căpăta o și mai accentuată semnificație politică antifascistă. Balada "Cântic de poterași" înfățișează chiar o urgie criminală dezlănțuită din senin asupra șatrei» (CrohL, II, 543); poemul "Cântic de poterași" este chiar dedicat «memoriei lui Federico García Lorca, privighetoarea Spaniei»: (PScr, I, 252 sqq.). "Țigănia / șatra" - ca "topos" - cunoaște tensionarea între
Miron Radu Paraschivescu () [Corola-website/Science/305876_a_307205]
-
existența nomadă a țiganilor a fost considerată mereu un simbol al libertății, gestul autorului căpăta o și mai accentuată semnificație politică antifascistă. Balada "Cântic de poterași" înfățișează chiar o urgie criminală dezlănțuită din senin asupra șatrei» (CrohL, II, 543); poemul "Cântic de poterași" este chiar dedicat «memoriei lui Federico García Lorca, privighetoarea Spaniei»: (PScr, I, 252 sqq.). "Țigănia / șatra" - ca "topos" - cunoaște tensionarea între "roșu (Eros)" și "negru (Thanatos)" ca limite „tragic-spectrale / existențiale“. În balada "Rică", „obiectivul mironparaschivesc“ țintit, din „periferie
Miron Radu Paraschivescu () [Corola-website/Science/305876_a_307205]
-
fapt în „opusul pol“, în „elita“, în „centrul“ unui București al anilor 1940 - 1941, proiectându-i "țigănia" - spațiu-capcană: cine-i respectă legile nescrise supraviețuiește, cine nu le respectă cade sub jungherul Sorții „migratoare“, aidoma protagonistului: (PScr, I, 209 sqq.). După "Cîntice țigănești", volumul I al "Scrierilor" lui Miron Radu Paraschivescu lasă cale liberă pentru "Laude și alte poeme" (1959) în care «nu mai găsim nici retorica whitmaniană din primele poeme, nici lirismul sentimental din "Cântice"»; «versul se clasicizează, anecdota și morala
Miron Radu Paraschivescu () [Corola-website/Science/305876_a_307205]
-
protagonistului: (PScr, I, 209 sqq.). După "Cîntice țigănești", volumul I al "Scrierilor" lui Miron Radu Paraschivescu lasă cale liberă pentru "Laude și alte poeme" (1959) în care «nu mai găsim nici retorica whitmaniană din primele poeme, nici lirismul sentimental din "Cântice"»; «versul se clasicizează, anecdota și morala pătrund în poem»; «ereticul Miron Radu Paraschivescu străbate și el, fără revoltă, deșerturile literaturii sfătoase, „înaripate“ (cum o numește critica momentului), scriind, pe teme curente, poeme didactice și reflexive, fără originalitate» (SSra, I 24
Miron Radu Paraschivescu () [Corola-website/Science/305876_a_307205]
-
Iași". Aceasta va fi urmată de "Chirița în provincie" (1852), "Chirița în voiagiu" (1864) și "Chirița în balon" (1874). La Teatrul Național se joacă "Chirița în Iași sau Două fete ș-o neneacă". În 1852 apare volumul "Poezii poporale. Balade (Cântice bătrânești). Adunate și îndreptate de d. V. Alecsandri". Tipărește primul volum de teatru "Repertoriul dramatic", care conține piesele "Iorgu de la Sadagura", "Iașii în carnaval", "Peatra din casă", "Chirița la Iași", "Chirița în provincie". În 1853 apare volumul "Poezii poporale. Balade
Vasile Alecsandri () [Corola-website/Science/297595_a_298924]
-
nu cu un an înainte). Sub pseudonimul Gino Stella (ca student la secția de italiană la Facultatea de Filologie), i-l trimisesem, împreună cu alte câteva, lui Miron Radu Paraschivescu, care a scos la lumină o mulțime de autori debutanți. Autorul Cânticelor țigănești ținea pe atunci o dublă poștă a redacției, la "Contemporanul" și la "România liberă". "Trebuie să mărturisesc (comentează MRP), de multă vreme visam la un gen de roman-pilulă-în-versuri, ca în felul nuvelelor lui O. Henry, sau la o poezie-roman-de-aventuri
Coline cu demoni by Ilie Constantin () [Corola-website/Journalistic/8182_a_9507]