232 matches
-
cu prada, àltfel țipă, Și altfel altă dată! Alte păsări Își schimbă glasul când se schimbă vremea: Așa e neamul cel cu viață lungă Al cioarelor și stolurile negre De corbi atunce când, precum se spune, Sau ploaie cer sau cârâie-a furtună. Deci dar, dacă simțiri deosebite Îndeamnă animalele chiar mute Să scoată glasuri tot deosebite, Cu atâta mai vârtos puteau și oamenii Să-nsemne prin cuvinte osebite Și lucrurile cele osebite.” Lucrețiu afirmă două lucruri esențiale: 1) analogia fundamentală
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
singurul martor. Ofițerul Boyle mă întrebă: - Ați băut ceva în seara asta, domnule? Deschide chepengul trapei. Pescărușii se ceartă. Rafalele de vânt se năpustesc asupra ta. Tatăl tău stă în tunelul unui viaduct care traversează autostrada. - Poftim? L-ai auzit, cârâi scriitorul. Boyle veni mai aproape, coborând vocea, întrebând: - Ați băut ceva în seara asta, domnule? - Nu sunt obligat să răspund. N-am condus nici un vehicul motorizat. (Am realizat că nu folosisem niciodată în viața mea sintagma „vehicul motorizat“ în nici o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
care pentru două cravate și un pachet de țigări americane sunt gata să jure că în Piața Națiunii stă gâdele cu satârul în mână, e mai mult decât probabil. Însă academicianul n-are timp să verifice enormitățile astea și atunci cârâie recitativul pe care îl cunoașteți, amintindu-ne de propriii săi rinoceri. Să-l privim cu îngăduință pentru că el măcar are niște merite literare incontestabile. Dar acum, ajuns la vârsta minții copiilor, s-a mai zaharisit și, în consecință, de ce să
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
un nou ciclu. Între mine și Vlad, comenzile încep să zboare scurt și ferm. Interfonul începe să vorbească parcă e vocea lui Graur, deși nu cred -, dar nu putem să-l ascultăm, așa că lovesc brusc clapa de închidere, lăsîndu-l să cîrîie înfundat. Cînd terminăm comenzile de pilotare a unui ciclu, deschid interfonul. Sînt Graur, aud în interfon. Mihai, spune-mi relația de la separator dintre tensiunea în filtrare și cîmpul electromagnetic. Ce te-a apucat, Petre?! mă mir eu. Nu ești la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Dacă am înclinat să cred vreodată asta, acum nu mai cred! E drept, strîng eu din umeri, după ce ai pornit Sinteza, te-am văzut la film de două ori cu Silvia, dar... de aici și pînă la... Interfonul începe să cîrîie. Îl deschid. Alo, Mihai, îl aud pe Graur, ai timp să discutăm noua variantă? Nu, răspund scurt. Vă sun eu peste cîteva minute, adaug și închid interfonul. De ce nu l-ai ascultat?! se miră Vlad. Acum te ascult pe tine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
de o oră, înainte de un seminar de sfârșit de semestru și puteam să fac ce-mi poftea inima. Bineînțeles că activitatea mea, nu tocmai didactică, îl scoase și mai tare din sărite. Pufni de două ori, fixă ostentativ monitorul și cârâi nevricos: "Bine că ne-au băgat ăștia net!". N-am comentat, deși l-aș fi întrebat dacă ar fi fost mai interesant să mă găsească frunzărind cu nesaț vreo gazetă sportivă, așa cum făcea el. M-am mulțumit să ridic interogativ
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
și săltat ficățelu', rinichiuțu', inimioara sau ce-o mai fi nevoie... Fără complicații, fără zbierete din partea lu' tac-su sau a mă-sii, că trebuia să-și dea și ei acordu'. Pa, bă, baboilor! Îi trimiți la plimbare imediat, dacă cârâie. Și o faci cu legea-n mână, cu cugetu' curat și plin de cele mai alese sentimente. Hai, marș d-aci, că avem treabă să salvăm vieți omenești, egoiștilor! Ce, nu mai are mortu' ochi în orbite? Ete, scârț! Da
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
leneș, mai jegos, mai cu păr pă limbă și mai nerecunoscător dăcât românii! Acuma, pă bune, dincolo dă micile afaceri, cine să zbate, moșule, pentru tot neamu' nostru? Ă? Cine? Noi, domnule, noi clasa politică pă care o înjură toată lumea. Cârâie toți, ca tâmpiții, că uite ce și-a făcut ăla, uite ce conturi are ălalt. Da' cine v-a băgat, bă, vitelor, în Europa? Acu' munciți ca cetățeni europeni pă peste tot, pă bani adevărați, nu pă lei-tramvai, husenilor! Nu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
vină de a gândi autonom și critic. Ore în șir, Adrian Ursu și Oana Stancu ne demascau, seara, în direct, să vadă tot poporul cine sunt susținătorii dictatorului Băsescu, și eventual să-i alerge a doua zi pe străzi. A cârâit atunci ceva CTP împotriva Realității TV? Răcnea cineva că-s metode bolșevice, securiste, specifice dictaturii? Dar ce mai contează mijloacele, dacă SOV și CTP au un scop comun: alungarea dictatorului. Dacă CTP a început să gândească la fel ca Nistorescu
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
se opresc anchete, au sărit câțiva ca arși. Azi, când Nistorescu cenzurează pe față și asumat, nu mai sare nimeni. Unde le sunt principiile? Bușcu era viteaz cu Traian Ungureanu, dar tace chitic cu Nistorescu. Doar Ioan T. Morar a cârâit ceva pe blog, adică l-a anunțat pe noul director editorial că refuză colaborarea cu el. Probabil că ziariștii de la Cațavencu se vor folosi de acest moment ca să-și recupereze cumva pozițiile de putere pierdute cu timpul în trustul lui
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
eu sap la izvorul vieții dar n-am să reușesc nimic, așa mi-e scris, copiii sunt dincolo de acel perete de lut, susurul apei e șoapta lor adresată soarelui, copacilor și florilor. Așa mia spus și a plecat cu găina cârâind în traista aia mare, atârnată de un umăr. Tu visezi vreodată Mihule? - Rar, și niciodată nu le țin minte. Arătă cu mâna într-o parte, vezi ridicătura ceea de pământ. E un gorgan ridicat de mâna omului. Un fel de
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
mai râde Parasca, ce dinți albi are și ce proastă e...”. Unul câte unul se opriră cu privire mirată, poate și uitaseră de ce râseseră, așa de neverosimil părea totul. Se oprise și Lăscărică privindu-l de la înălțimea lui și cârâind într-un târziu: „Cum mă, crezi că ai tu preș ca să mă duci pe mine? Ha, ha, ha, păi ăla era măă... și înainte de a spune cum era acela, slobozi iar câteva cascade de râs gros și cleios, ăla era
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
se zbătea undeva în gât până ce matahala ceea se aplecă asupra lui. De abia atunci irumpse din adâncul inimii și răscoli până departe pădurea, sau cel puțin așa i se păruse lui. O pasăre adormită fâlfâi scurt din aripi și cârâi speriată. Atunci se auzi ca un mormăit venind din adâncul unei peșteri. -Țipă, înseamnă că nu l-a tăiat plugul de zăpadă, slavă Domnului. Apoi vocea deveni pur și simplu tunătoare. -Hai sus, în picioare, dacă stai aici îngheți în
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
pui să scrie exact numele de familie al ex- monarhului român, dau, în medie, aproape câte o variantă, strict personalizată, pe cap de scrib. Ei, dar tocmai aceștia, așa dintr-odată s-au umplut toți de cotcodac! Și cotcodăcesc și cârâie de să-i audă și Parisul. Mirositoare lighioane mai sunt și „intelectualii” aceștia a lui Băsănău! Când s-au tăiat nemeritat salariile la milioane de români, nici unul din cei menționați anterior n-a piuit nimic! Când au fost reduse pensiile
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
dintre „intelectualii” lui nu a mârâit nimic! Când a tras ghiolbanul, precum Gore din Chitila, un dos de palmă-n fața unui copil, iar scandalul a devenit public, mai ceva decât Casa Poporului, nici unul dintre „marii gânditori” băsiști nu a cârâit oripilat, doar la ideea că un candidat la prima funcție în stat ar fi putut chiar să și gândească așa ceva. Au fost destui care s-au înghesuit urgent ca să-i fie un jalnic ecou: „Nu-i adevărat! Minciuni! Era pixelu-albastru
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
nesăbuită? Răspunsul era ușor: dai vina pe un dușman din afară. Dincolo de poarta orașului, cam la o sută de pași, fusese construită o schelărie de lemn pe care se lăsau stoluri de corbi, coțofene și ciori, care își luau zborul cârâind la sosirea vultanilor și a zăganilor. Aflat în spatele meu, soldatul care mă escorta călare a rânjit și mi-a spus: - Din prietenii tăi se înfruptă acum cele mai spurcate animale de pe pământ. Mi-am înghițit mânia și durerea, încercând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de la sensul avut în lozinca „Să triumfe Libertatea, Pacea și... Securitatea”. La prima vedere, așadar, trăiam într-o societate decerebrată, conformistă și amorțită, căreia i se potriveau de minune versurile lui Mircea Dinescu: „găinile n-aveau simț politic prea dezvoltat/ cârâiau în surdină și închideau ochii la tot ce se-ntâmplă”. Cu mai bine de un secol în urmă Caragiale observa că nu guvernul era ridicol, ci opoziția, unii speculând după 1990 că și în comunism erau provocate false împotriviri, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
și străchinoaie de formă tronconică; ghiceve pentru flori, fierbători pentru vin, precum și olane pentru cișmele și hogeaguri. Ornamentarea vaselor se face cu humă albă de fond roșu, de regulă fără angobă. Huma lichefiată se toarnă cu lingura în „limbi” sau „cârâit”. în general ornamentica este simplă, de factură geometrică, ceea ce accentuează caracterul său arhaic. 4.3 Producția artistică la copiii cu dizabilități din județul Vaslui Mulți dintre noi s-au gândit, cu siguranță, cam care sunt gândurile copiilor fără (aparente) gânduri
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
rezerva de cadre, să merg la Izvorul Mureșului, iar pe 29 august am fost chemat la Centrul Universitar și anunțat că voi fi trimis la o instruire. S. B.: De ce a nemulțumit Mircea Cranta? D. T.: A început să se cârâie cu cei de la partid și de la organul de învățământ. El a avut și atitudini pro-studențești pregnante, chiar în raport cu UTC-ul, și unele au fost chiar foarte bune. Era tânăr, el făcuse liceul militar, avea disciplină organizațională și avea atitudinea aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
Era cineva, pe atunci. D.T.: Era, a fost și el. Ne-am certat de la antet, că eram organizatori. Am spus: "Băi, Mitică, noi organizăm, noi finanțăm. Dai un ban ca să apari pe revistă?". "Păi, nu, că nu știu." Ne-am cârâit la telefon și mă sună Bontaș, personal, direct, pe fix. Vasile Bontaș era secretar al CC al UTC cu probleme de propagandă. Era un tip deștept, inteligent, după Revoluție era managerul lui Copos. Mă sună el foarte dur: "Tovarășu' Tompea
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
de chinuitoare, nu mi-au influențat discursul în chestiuni de importanță publică. De câte ori mă întreb dacă s-o fi terminat ticăloșia pe care îmi este dat s-o înghit în această viață, o voce ascuțită, venind de deasupra capului meu, cârâie: "mai vrei o porție?". Citește și:
Popescu şi un om cu care a lucrat () [Corola-journal/Journalistic/25860_a_27185]
-
reușește. Ar merita studiate stratagemele prin care izbutește el să înșele vigilența cenzurii. Dar Dinescu nu se războiește, în poemele sale, numai cu cenzura, cu regimul și cu Ceaușescu însuși, ci și cu inerția unui popor întreg, obișnuit doar să "cârâie": "...găinile n-aveau simțul politic prea dezvoltat / cârâiau în surdină și închideau ochii la ce se-ntâmplă.../. Sarcasmul autorului nu-i cruță nici pe colegii săi scriitori: "noi eram fericiți / și dispuși să ieșim la vânătoarea de lei / cu hârtia
Mai scrie poezii, Mircea Dinescu! by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/8838_a_10163]
-
el să înșele vigilența cenzurii. Dar Dinescu nu se războiește, în poemele sale, numai cu cenzura, cu regimul și cu Ceaușescu însuși, ci și cu inerția unui popor întreg, obișnuit doar să "cârâie": "...găinile n-aveau simțul politic prea dezvoltat / cârâiau în surdină și închideau ochii la ce se-ntâmplă.../. Sarcasmul autorului nu-i cruță nici pe colegii săi scriitori: "noi eram fericiți / și dispuși să ieșim la vânătoarea de lei / cu hârtia de muște... (Găinile) Schimbarea importantă care se produce
Mai scrie poezii, Mircea Dinescu! by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/8838_a_10163]
-
pe scări, sar zăvoare cu un scheunat de rugină, cineva o fi reparat rezervorul din pivniță care lucra într-o toropeală duodenală, lovituri energice de ciocan or fi distrus etajul superior, iar corbul, pe care îl deranja zgomotul, o fi cârâind cuvinte de ocară nautice pe gresia din bucătărie. Poate că refluxul o fi descoperit vreo deschizătură printre stânci, poate că o lumină strâmbă o fi însuflețit salciile pletoase și ghivecele cu magnolii, poate că or fi existând vapoare la orizont
António Lobo Antunes - Dulci miresme, blânzi morți by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7462_a_8787]
-
eram fericiți/ și dispuși să ieșim la vânătoare de lei/ cu hârtia de muște,/ revoluția miroasea a cartof copt/ megafoanele înlocuiseră arta/ erau și lămpi care produceau întuneric/ erau și cutii de scrisori pe care nu le mai deschidea nimeni/ cârâiam și noi în surdină/ închideam și noi ochii la ce se-ntâmpla". Rugăciune de noapte transpune speranța evadării dintr-o lume închisă, insuportabilă: "De ce n-ai pus Doamne un transatlantic pe Dâmbovița/ de ce n-ai deschis un aeroport în Dudești
Strategiile subversivității by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8470_a_9795]