230 matches
-
Tu nu auziși nimic?” “- Ce, Doamne, apără-mă să aud? Io dorm, nu stau ca tine să ascult câinii noaptea lătrând.” “- Proastă ești, fă, păi e cineva la coteț. Auzi io, pe mine nu mă înșeală auzul. Auzi o găină cârâind și un zgomot suspect. Tu închiseși găinile aseară? “- Cum, Doamne apără-mă, să nu le închid! Le-nchisăi.” “- Aprinde, fă, lămpușul că eu mă duc la coteț.” “- Ești nebun, dacă-ți dau ăștia în cap?” “- Proastă ești fă, scăpai eu de
CIODIN, AUTOR ILIE FÎRTAT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353883_a_355212]
-
șaretă din care milițianul a rostit tare: - El este! Tata nu a mișcat, parcă nu înțelegea nimic, siluetele albastre l-au luat de brațe, toporașul a căzut în țărână, mama a țipat ca la mort, „Vasileeeee”, găinile au început să cârâie, lume la poartă, lângă gardul lui Stănescu, de peste drum, țipa o femeie înaltă și slabă, cu o rochie pestriță, neagru cu alb, cu părul despletit, cu mâinile spre cer, “criminaluleee, mi-ai omorât omul, tu și frații tăi, nenorociților, mânca
DE SILVIA OLTEANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353119_a_354448]
-
lunci și pe câmpuri se așternu un covor de verdeață uriaș,smălțuit cu milioane de floricele de diferite culori și nuanțe, prin care se jucau gâze cu mantii multicolore, sidefate. Păsările din urma alaiului începură să țipe de bucurie, să cârâie, să se zbenguie și să alerge de colo-acolo. În marșul lor victorios, vestitorii Primăverii intrară în pădure, unde le pieriră cântecul, când văzură ce dezastru făcuseră slujitorii Iernii. Mulțime de copaci cu crengile rupte gemeau, cu trunchiurile sfârtecate sub
MĂRŢIŞOR-16 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353203_a_354532]
-
punții. Thomson se retrage și el. Instinctiv răsucesc cheia în broască, de parcă ar mai contact. De afară se aud strigăte, focuri de armă, zgomote, apoi deodată se face liniște. Mă aștept la ce este mai rău în timp ce difuzorul începe să cârâie și o vocea răgușită, venită parcă din fundul Pământului, ni se adresează într-o engleză primitivă. - Toată lumea să predea de bunăvoie telefoanele, bijuteriile, banii și cardurile! Nu umblați cu prostii, fiindcă veți fi împușcați! Vom controla toate cabinele și fiecare
DRUMUL APELOR, 26 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352749_a_354078]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > PROFESORUL DE MUZICĂ Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 305 din 01 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului La pian un bobocel Exersează-un cântecel. Două ciori lângă ponton Cârâie într-un trombon. Trei sturzi, pe o creangă-naltă Susțin un concert de harpă. Patru tinere egrete Scutură din castaniete. Cinci presuri fac mare larmă Dau examenul la goarnă. Șase ciocănitori mari Vor s-ajungă toboșari. Șapte vrăbii pe balcon
PROFESORUL DE MUZICĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 305 din 01 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357297_a_358626]
-
familii, în catastiful său ofical, și numărul cornutelor și al porcinelor, pentru că, așa cum suna ordonanța aleșilor neamului, numai găinile nu intrau în atenția guvernanților, pentru că nu erau în stare, dacă ne gîndim bine, decît să facă un ou și să cîrîie de parcă ar fi produs o perlă. Umblînd din casă în casă și numărînd picioarele, care se împărțeau la doi, și copitele, care se împărțeau la patru, după formula clasică a recensămîntului inventată de comisia mixtă de specialiști, Cezar se mai
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 32-35 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358408_a_359737]
-
și Norocel se strecuraseră pe lângă blegul de lup și intrară în palat. Aici croncănitorii lui Negru-Cioară văzură cele două căciuli cu ochi sclipitori, dar fiecare credea că sunt doi colegi de-ai lor, travestiți în acest fel, și începură să cârâie spre ei: Crau! Crau! Atunci, Mărțișor și Norocel răspunseră și ei: - Crau! Crau! Unui cioroipan i se părură nefirești cârâiturile celor două căciuli și le întrebă codificat: - Craaau! - Craaau! îi răspunse Mărțișor cu o voce îngroșată, iar Norocel: craaau! cu
MĂRŢIŞOR-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359703_a_361032]
-
te numești și cine ești slugă nevrednică? Scârțâi din nou, destul de sinistru, vocea oii. - Maiestate, numele meu este Verdunel Clisă și sunt profesor-doctor la noi în Băilești. Po-runcă! - Mmm, verdun, verdun, asta nu-i o așezare din marea noastră împărăție, cârâi vocea, iar papagalii din jurul ei începură se dea ochii peste cap și să aplaude părând că au auzit o înțelepciune de-a lui Socrate. - Tăticu’ nu credeam că sunt pe lume așa lingăi. Păi, pe lângă ăștia, ai noștri sunt niște
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
masa boierilor. E rău să-l ții dependent de un sistem de gândire în care așteaptă permanent „să i se dea” ceva, „să i se facă” ceva, „să i se mărească” ceva. Așa cum Ceaușescu „băga” carne la Gostat când lumea cârâia de foame, tot așa dl. Dragnea „bagă” prosperitate la supermarketul de iluzii al Partidului. Oamenii recunoscători că au „prins” ceva îl vor iubi pe dl. Dragnea și îl vor trimite pe autorul acestui text la dracu. În Grădina Maicii Domnului
Ia de la Dragnea () [Corola-blog/BlogPost/339004_a_340333]
-
vede nici un Hurduc! Cred că-i la bufet (bar, adică)! De fapt, ce să mai păzească pădurarul? Nici măcar bietele noastre ciori comunitare nu mai au unde să-și dureze cuibar, să se înmulțească, să se scadă, să se adune, să cârâie! Că mai bine-i să auzi cârâială de cioară decât manea scăpată de sub control la crâșma lui Cujbă!... Sigur că da! Îți vine să scoți lacrămi când știi ce-a fost și când vezi ce-a rămas! Îți vine să
Dumnezeu nu circulă pe Facebook (I+II+III) () [Corola-blog/BlogPost/340040_a_341369]
-
și cei mai mulți au cedat, într-un fel sau altul. Unii n-au fost în stare să se alinieze. Alții au fost dați afară și împușcați pentru perversiuni. Alții s-au lăsat îmbrobodiți de minciunile plîngărețe ale rozaliilor de comitet, care cîrîie ca războiul și abatoarele nu sînt necesare; au fost de asemenea dați afară și împușcați. De-a lungul anilor, cei slabi au pierit unul cîte unul - ce-a rămas e miezul de fier al Corpului, voi! Corpsmanii primei clase de
Șobolanii Spațiului () [Corola-blog/BlogPost/339002_a_340331]
-
lui Sarsailă și fac rău la lume. Mă lași, mămică?, se ruga Mărioara. Fugi de-aci! Fi-ți-ar ăia ai moartii de potopi! Tu nu vezi că i-au luat locul Onelcăi? Nu mai are biata fată unde să cârâie din cauza lor! * Onelca era fata Tincăi, din Gămănei. Tinca se înscrisese în partid și se făcuse “nembră”. Locuiau amândouă într-o casă, care era alcătuită dintr-o singură odaie, făcută din paiantă și netencuită pe dinafară. Cum era bolnavă din
OAMENI DE NISIP , ROMAN-TRILOGIE, DE IOANA STUPARU de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1031 din 27 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342041_a_343370]
-
nu făcea rău nimănui. Pleca pe linia-mare șolompăind din picior, pe lângă gard. Știam când trece, chiar dacă nu o vedeam. Avea obiceiul să râdă de una singură. Râdea tare, cu sughițuri și cu chiuituri. Însă, cel mai mult îi plăcea să cârâie, la răscruciul Muscoaicăi. Se proțăpea chiar în mijlocul drumului și începea: Cârrr! ... Cârâia cât putea de tare, ținând-o așa, fără să respire, până când se făcea roșie ca para focului. Aveai impresia că acu'-acu', pocnește. Tăcea un pic, probabil pentru
OAMENI DE NISIP , ROMAN-TRILOGIE, DE IOANA STUPARU de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1031 din 27 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342041_a_343370]
-
Știam când trece, chiar dacă nu o vedeam. Avea obiceiul să râdă de una singură. Râdea tare, cu sughițuri și cu chiuituri. Însă, cel mai mult îi plăcea să cârâie, la răscruciul Muscoaicăi. Se proțăpea chiar în mijlocul drumului și începea: Cârrr! ... Cârâia cât putea de tare, ținând-o așa, fără să respire, până când se făcea roșie ca para focului. Aveai impresia că acu'-acu', pocnește. Tăcea un pic, probabil pentru a-și aduna forță, și începea iarăși și iarăși. Nu înceta, până
OAMENI DE NISIP , ROMAN-TRILOGIE, DE IOANA STUPARU de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1031 din 27 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342041_a_343370]
-
prin fața șemineului. Luă clopoțelul de aur de pe biroul de lucru și sună. Peste nici un minut ușa se deschise și în prag apăru majordomul. Comparativ cu el lordul era un fel de june prim în filme de duzină. - Porunciți, înălțimea voastră, cârâi lugubru stafia majordomului. - Convoacă, pentru mâine, la ora nouă, consiliul coordonator! Ieșirea majordomului aduse parcă un aer de primăvară în bibliotecă. Evident, era doar o biată iluzie. A doua zi, în sala de ceremonii a castelului, în jurul mesei se aflau
CONSILIUL ORDINULUI NEGRU de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341087_a_342416]
-
florile de cicoare, cu spice de mohor sau vârfuri de știr, peste orizontul în care linia ferată părea un fermoar ce unea pământul cu cerul. O cioară vâslea prin aerul de vată, a coborât brusc pe o aripă, curioasă, a cârâit o dată, scurt, trezindu-mă, am scuipat în palme și am tras prima brazdă, hâârști! Nea Tache bea apă din sticla de borvis, împingea sticla în sus, nu putea să dea capul pe spate, gâl-gâl-gâl și omulețul se plimba în sus
NEA TACHE de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341112_a_342441]
-
a distrus mândrețe de gard viu care producea oxigen, că...Mofturi de vecini invidioși. -Băă, a răcnit el la vecini, vă îmbrac în bani și vă omor. Pe toți vă omor și vă plătesc! N-a mai îndrăznit nimeni să cârâie. Iar el, Mototolea, trăgea la șaibă până se spetea, în nenorocita de uzină căpușită de toți directorii. Muncea din zori până seara târziu și venea acasă cu un amărât de salariu, tot mai subțire, care nu-i mai ajungea nici măcar
FRAGM.1- NUVELA CHIOŞCARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1391 din 22 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341108_a_342437]
-
a convinge o elevă cu note bune să-și continue studiile. Motivul elevei a căzut ca o ghilotină, implacabil, peste pletora de argumentații ale mamei,aruncând în ridicol euristica ei old school.” Am bani strânși să-mi iau mașină”, a cârâit eleva bună la matematică și corigentă la logică. Dincolo de slabul halou de lumină al felinarului școlii, se întind mlaștinile mentalităților fabricate de televizor, un Mordor din care rar s-a întors cineva. Nu se știe ce face eleva acum. Probabil
Baștan Turbo S. Aștept provincia () [Corola-blog/BlogPost/338044_a_339373]
-
și de la el. Din bulibășie. Numai să-i dai și lui, când îți aduci aminte, niscai apă și semințe. Și dacă nu îi dai, există un Mare Papagal, sus, care duce și grija nimănui... La corbul sărac, ciorile ce mai cârâie. Chiar dacă nu au deloc nici urechi (muzicale, că fluturătoare... au) nici voce, cățelușii pekinezi se străduiesc să cânte din toate puterile lor, când stăpânul lor cânta la muzicuță. Citește mai mult • Când copiii se joacă numai, ca să-și ofere fiecare
LIVIU FLORIAN JIANU [Corola-blog/BlogPost/381285_a_382614]
-
și de la el. Din bulibășie. Numai să-i dai și lui, când îți aduci aminte, niscai apă și semințe. Și dacă nu îi dai, există un Mare Papagal, sus, care duce și grija nimănui...• La corbul sărac, ciorile ce mai cârâie.• Chiar dacă nu au deloc nici urechi (muzicale, că fluturătoare... au) nici voce, cățelușii pekinezi se străduiesc să cânte din toate puterile lor, când stăpânul lor cânta la muzicuță.... IX. LIVIU JIANU - DIALOGURI CU ELISE (6), de Liviu Florian Jianu, publicat
LIVIU FLORIAN JIANU [Corola-blog/BlogPost/381285_a_382614]
-
când aveau câte o misiune se prefăceau cu toții în ciori, comunicând între ei mesaje cifrate, prin diferite cârâieli. Și tot așa: - Crau! la piață, crau! pe stradă, crau! pe un stâlp de telegraf, de nici nu bănuiau bieții oameni ce cârâie dumnealor. Zbârnâiau întruna mesajele cifrate la maestrul Ciorică, iar acesta, extrem de îngrijorat, întocmi un raport minuțios despre starea tulbure din țară. În scurt timp se pomeni strigat la împărăteasă: - Să vină maestrul Negru-Cioară! Alergă speriat pe coridoarele palatului și se
MĂRŢIŞOR- 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374298_a_375627]
-
ordin nervos: - Imediat să vină la mine toți slujitorii! Maestrul Ciorică, bătu călcâiele, făcu o plecăciune adâncă și se retrase în viteză. Ceilalți doi înțepeniră în poziția de drepți. Negru-Cioară transmise gâfâind porunca, iar croncănitorii speriați și zburliți începură să cârâie haotic prin tot palatul. Mai ales în Valea Troienelor Uriașe, cerul se înnegrise de atâta vălmășag și cârâit. Cioroipanii croncăneau peste tot ca turbații: - Să vină la Măria Sa toți slujitorii! Toți slujitorii! Toți slujitorii! La auzul cârâiturilor alarmante, toate namilele
MĂRŢIŞOR- 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374298_a_375627]
-
transformat mai pe urmă într-o rumbă amețitoare, când se prinse în joc și Viscorilă. Apoi se aruncară și Fulgoii, soldații lui cei greoi, învârtindu-se într-o sârbă îndrăcită. O dădură în horă, prinzându-i și pe cioroi, care cârâiau beți pe margine. Si când hora era mai aprigă, se năpustiră Nor Vânăt și Nămețilă ce duhnea a băutură. Iar din hora cea săltată, o făcură-mpiedicată. Apoi, Viscorilă își umflă bojocii într-un trombon, acompaniat de orchestra Vânturilor Lățoase, niște
MĂRŢIŞOR- 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374298_a_375627]
-
să răsufle o țigară, să se învioreze cu o cafea dau să se odihnească puțin la o bârfă. Acasă sunt o pacoste pentru tovarășul de viață votând întotdeauna pentru contra. Nu sunt mulțumiți decât în pat unde nu contenesc să cârâie și mârâie contra greutăților vieții. Sunt fericiți doar când au ocazia să cârtească, blestemând-uși șefii care, cică, nu fac nimic elogiind munca lor care face globul să se învârtească. O plagă socială. Ultima categorie altă plagă socială. În general semidocți
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1196 din 10 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347774_a_349103]
-
1 Vreme: Cer acoperit Temperatura aerului: +6°C A nins. Prin hublou zăresc munții înzăpeziți, și în mare ghețari... un adevărat paradis alb. Respir greu, e și de la altitudine. * Trecem pe lângă o colonie de pinguini. Când ne văd, încep să cârâie. * Încălțăm tălpici (snow shoes) la bocanci pentru ca picioarele să nu se înfunde în zăpadă. Se umblă greu cu ele... trebuie să ridici piciorul la fiecare pas. * Cum se deplasează pinguinii... cu aripioarele întinse, ca niște avioane! * Urc zece metri, mă
EXPEDIŢIE ÎN ANTACTICA (5) – CUCERIND ANTARCTICA de FLORENTIN SMARANDACHE în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376525_a_377854]