773 matches
-
ce-au trecut Dunărea cu bacul îi spune că ajunsese să aibă bani de nu mai știa Virginia pe unde i-a ascuns. Asta să fie paguba ta! îi zice Haikis care avea rabini în familie. Dar cînd îi arată cîrciumarul banii din servietă, trage mașina pe dreapta, opărit de admirație: Ce noroc pe el, cu Virginica - goldenberg! De sus pînă jos, goldenberg! Și își bagă Fiatul în draci, să ajungă mai repede la București. De-abia cînd au trecut de
Apartamentul în București by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7328_a_8653]
-
jos, goldenberg! Și își bagă Fiatul în draci, să ajungă mai repede la București. De-abia cînd au trecut de Piața Obor îi spune Fănică ce voia să facă cu banii. Dar măcar îi numărase? Așa, din ochi, o scaldă cîrciumarul. Intră Haikis pe Moșilor și se oprește la un telefon public. Șopîrlește apoi cu mașina pe niște străzi scurte și pune frînă în dreptul unui bloc cu trei etaje. |sta era! Se dă Fănică jos din mașină, se uită și face
Apartamentul în București by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7328_a_8653]
-
de umor (v. Herșcu Rudel), prin modul de a le selecta numele, mai toate sugerând mediul psiho-social, în linia caragialescă, prin arta povestirii captivante, evocând acea lume orientală (mahalaua bucureșteană), bogat colorată prin portretele, unele greu de uitat, cu ale cârciumarilor, al lui Spilka birjarul, și mai ales ale protagoniștilor (tatăl memorialistul și fiul). Aproape totul înălțat pe o nemijlocită realitate, mai totdeauna identificabilă până la destul de numeroasele nume autentice (să nu-l uit pe regretatul nostru coleg Radu Albala, și el
Realitate și ficțiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7624_a_8949]
-
ducea la Dealu Mare. Își lua și zarurile și titirezele. În tren mînca ușor și nu bea decît apă. Se cunoștea cu podgorenii și trecea pe rînd pe la toți. N-avea bani să plătească un degustător, cum auzise că făceau cîrciumarii ăia mari de la București. Scria într-un carnețel la cine și ce bea și cît îi plăcea, după fiecare pahar. Cînd își încheia turneul, după trei, patru zile, cumpăra cu butoiul. De la Mitică Grasu lua un vin alb sec care
Vin de Dealul Mare by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7511_a_8836]
-
pînă să plece trenul, se întoarce cu o șaretă la Georgică și-i mai propune una scurtă. Butoiul de vin sau nimic. Pisdosu acceptă și pierde. Îi dă banii pe vin înapoi lui Fănică și îl provoacă la o revanșă. Cîrciumarul n-ar fi avut nimic împotrivă. Dar mai întîi să ajungă la Medgidia căruța cu boi, așa goală cum era, și după aceea mai discutăm. Se întoarce Fănică la gară și se urcă în vagonul pe care îl închiriase, să
Vin de Dealul Mare by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7511_a_8836]
-
l boteze pe Tudorică: "Sărut mîna, părinte!" Popa se face că nu-l cunoaște: nu-l vedea la biserică... Poate după nume încearcă Fănică: Theodorescu, de la restaurantul gării. Nici după nume, că nu-l avea pe lista cu donații. Pricepe cîrciumarul și i-o întoarce, dar cu respect. Pînă mai deunăzi era greu să pătrunzi și în curte, darmite în biserică, dacă nu te aveai bine cu dl Stelian și cu gardiștii d-sale. Fănică nu ținea să-i aducă aminte
Botezul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7236_a_8561]
-
Fănică nu ținea să-i aducă aminte preotului că-l sărea cînd mergea cu busuiocul de Bobotează, dar nu voia nici să pară că nu observase. "Vremuri încurcate... Și cunoștința, cu ce ocazie?" Știa părintele ce voia să-i ceară cîrciumarul, dar se lăsa greu de cînd se răriseră botezurile, cu toate amenințările lui din amvon împotriva femeilor care lepădau pe furiș - lui i se spovedeau moașele, să le ierte de păcate. Fănică știa și el, din cârciumă, ce-l apăsa
Botezul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7236_a_8561]
-
niște pantofi de comandă, dar nu să-i și încalțe. Umbla cu niște gioarse cu scîrț pe care le dădea la pingelit pînă li se crăpau fețele. Bărbații din așa-zisa lume bună din oraș nu erau mai presus decît cîrciumarul lui. Umblau iarna și vara în aceleași costume de stofă groasă al căror miros de levănțică nu acoperea izul de transpirație pe care îl vînturau notabilii prin restaurant. Singurii care arătau bine în hainele lor erau judecătorul și Caludi - în
Pariu pe moarte by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7257_a_8582]
-
un colectiv de oameni talentați și pasionați de tot ce ține de internet și video. Scopul lor declarat este de a ridica ștacheta în ceea ce privește divertismentul de calitate din România. Colectivul e format din scenariști, regizori, comedianți, editori, designeri, programatori și cârciumari, din București și din toată țara", informează un comunicat de presă al Prima TV, potrivit paginademedia.ro. Cei care vor urmări serialul se vor distra în compania comedianțianților Raul Gheba, Teo și Andrei Ciobanu, dar și a actorului și muzicianului
Prima TV difuzează din 14 iulie serialul "Sector 7″ by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/46061_a_47386]
-
Moriț și spune-i să pregătească masa. Friptură și ce mai știe el că-mi place. Transmite-i că dacă nu face fripturile așa cum Îmi plac, Îl jupoi. și, apoi, Îndreptându-se spre mine: — Ai să cunoști acum, băiete, un cârciumar de pe vremuri. Îl știu de mulți ani. M-a ospătat cu cele mai bune bucate de câte ori am fost În turneu prin aceste locuri. A suferit, ca și ceilalți, după schimbările care-au avut loc, dar de câțiva ani lau adus
Cum am cunoscut-o pe Maria Tănase. In: Editura Destine Literare by Herman Victorov () [Corola-journal/Journalistic/99_a_399]
-
ochi, pe nas pe gură. Moriț stătea retras, urmărind-o pe domna Maria Tănase cu un aer Întrebător și, parcă, Înfricoșat că s-ar putea să nu-i placă ceva. — Moriț ai pregătit o mâncare regească, i-a spus și cârciumarul s-a luminat la față. Ia banii și lasă-te de prostii! Din partea casei nu hrănești un vagon Întreg. Dacă ai prea mulți, ceea ce mă Îndoiesc, pune-i deoparte. Nu se știe cât o să te lase ăștia să-ți continui
Cum am cunoscut-o pe Maria Tănase. In: Editura Destine Literare by Herman Victorov () [Corola-journal/Journalistic/99_a_399]
-
o iau de la capăt, dar sunt sigur că voi reuși să deschid un mic restaurant. Vă aștept acolo În turneu și am să vă pregătesc o masă Împărătească. și totul are să fie din partea casei, a Încheiat, cu un ton ferm, cârciumarul. Maria Tănase l-a Îmbrățișat pe Moriț cu lacrimi În ochi. Mic de statură, părea un copil ocrotit de mama lui. S-a desprins cu părere de rău și l-am văzut ștergându-și ochii pe furiș. Spectacolul de la Onești
Cum am cunoscut-o pe Maria Tănase. In: Editura Destine Literare by Herman Victorov () [Corola-journal/Journalistic/99_a_399]
-
unui Mitică șugubăț care-l determină pe amicul său Mișu printr-un bilețel fals să se ducă plin de speranțe la o întîlnire de amor noaptea la trei și jumătate pe movila din Cișmigiu. Mișu era amorezat de nevasta unui cîrciumar iar scrisorica promițătoare venea ca din partea acesteia. Cleopatra, iubita amicului Mitică, joacă, la adăpostul întunericului, rolul cîrciumăriței iar Mitică însuși pe cel al soțului înșelat care descoperă adulterul. Totul avea să fie glumă reușită dar cînd, împresurat de tenebrele nopții
Caragiale și sindromul spaimei by V. Mîndra () [Corola-journal/Imaginative/15271_a_16596]
-
pentru a o întregi, ei ignoră semnele istoriei trăite. Dosarul de Securitate al lui Luca devine istoria vieților scrisă de altcineva, de un scrib-sectorist, o umbră sau „un vis care ne visează”, spun ei. Diagnosticul celor trei Crai îl dă cârciumarul Coropciuc: „să treci, în același timp, hotarul dintre două secole, dintre două milenii și dintre două moduri de a trăi nu e puțin lucru”. Se schimbă lumea și „cel mai mare ucigaș e cuvântul. Omenirea e o uriașă groapă comună
Scenarii caleidoscopice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3093_a_4418]
-
Breban din "Don Juan" beau whisky și apoi improvizează un fel de ruletă pe dezbrăcate, rotind sticla paralelipipedică. La apogeu, bărbații îți schimbă între ei partenerele. Abstinența e dureroasă! Un personaj al lui Cătălin }îrlea trăiește clipe de coșmar: toți cîrciumarii refuză să-i ofere carburantul necesar cu formularea "Pas d'alcool!" Din fericire pentru el, e chiar un coșmar, consecință a unei beții din ziua precedentă. Ținînd seama că personajele literaturii române au o sete epocală, insațiabilă, acest articol ar
Alcooluri și beții de personaje by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/10520_a_11845]
-
lungă, pe care o răsucea tot timpul și pentru care, din spusele lui, ar fi făcut o crimă dacă cineva s-ar fi atins de ea. Era singura despre care trebuie să vorbim cu admirație. Tata-mare, sub vechiul regim, fusese cârciumar. Acum spăla vagoanele de tren în Gara de Nord, sperând că, într-o zi americanii vor răsturna guvernul comuniștilor și îi vor restitui toate bunurile confiscate. Tanti Oala, de fapt se numea Mărioara, dar cum numele ei nu l-am putut pronunța
GLORIE COPILĂRIEI V de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357079_a_358408]
-
împuțite! Cozi de topor, asta sunt, sărăntocii dracului", medita el încruntat și trântea paharul de masă. Și acum avem de toate, ce nu se vede? Băi, Chirilă, ia mai adu un rând la masa asta cinstită, băi! striga el la cârciumar ca să-și ascundă supărarea și să braveze în fața însoțitorilor ce așteptau vorbele astea cu bale bogate invadându-le gura. Chiar dacă Vasile vorbea în felul acela ca să nu trezească bănuieli care să-i aducă necazuri, el fiind unul din acei nemulțumiți
EPISODUL 7, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384500_a_385829]
-
un braț, cu singura sa mână Îl Înșfăcase de vintre pe un mușteriu aflat Într-o vădită stare de ebrietate. Sărăcuțul țipa ca un porc dus la tăiere, pe când celălalt Îl târa spre ieșire. — Și În seara asta, prietenul nostru cârciumarul a trebuit să recurgă la priza cruciatului, zise Bruno, făcându-le cu ochiul celorlalți. — Priza cruciatului? — Nu cunoști această delicioasă trouvaille care provine de peste mare, messer Alighieri? interveni Veniero. E unul din multele meșteșuguri pe care ni le-au predat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
o ipoteză absurdă. — Chiar asta s-a Întâmplat. Iar crima pe care o cercetez plutește pe urmele voastre. Asupra cuvintelor sale se lăsă o tăcere subită. Până și zgomotele tavernei se domoliseră. Cu coada ochiului, Dante văzu cum și Baldo, cârciumarul, se apropiase de locul lor. De la acea distanță, părea cu neputință să le fi putut asculta spusele, și totuși nu exista nici o Îndoială că Îi urmărea cu luare aminte. — În biserica În care Își va avea sediul viitorul Studium, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de stingere sunase de ceva vreme când Își luă rămas bun. Dar nimănui din jur nu Îi păsa de stingere, de parcă toată lumea din acea cârciumă s-ar fi bucurat de un permis de liberă trecere. În dreptul ușii se Încrucișă cu cârciumarul, care avea aerul că așteptase momentul acela pentru a se apropia de el. Părea nerăbdător să Îi spună ceva, dar se mărgini la o plecăciune stângace și la câteva vorbe de salut bolborosite. I se păru că, În timp ce vorbea, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
numele, murmură Antonio da Peretola, atrăgând atenția tuturor. Damietta. Dante deveni dintr-o dată atent. — Damietta, repetă celălalt cu un glas mai sigur. Cu o mare poartă din piatră și patru lei. Mi-a spus-o Baldo. — Ești sigur că tocmai cârciumarul ți-a vorbit despre asta? — Da, sunt sigur. De altfel, cine altcineva dintre noi ar putea avea cunoștințe despre un pământ atât de Îndepărtat? Dacă nu cineva care a călătorit peste mare... Poetul Își roti privirea În jur, căutând o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
la masa noastră pe proprietarul localului? continuă priorul. Undeva În fundul cârciumii, capul lui Baldo se ițea peste ale comesenilor săi aidoma unui dovleac plutind În voia valurilor. Veniero, care până În acea clipă rămăsese tăcut, se ridică și se duse spre cârciumar. Schimbară câteva cuvinte. Dante văzu cum cruciatul Își Îndrepta de mai multe ori privirea spre dânșii, cu o expresie perplexă. Apoi cei doi se apropiară. De cum ajunse, Baldo se opri rezemându-și singurul braț de masă și Îl fixă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cârciumă. Omul surprinse privirea poetului. — Îți place Graalul meu, messere? Întrebă cu un glas ironic, apropiindu-i ciotul de față. — La Damietta ai fost rănit? Îl Întrebă Dante, forțându-se să nu-și ferească ochii. Ostentația aceea Îl deranja. Oare cârciumarul credea că Îl impresionează cu mizeriile lui? De parcă nu ar fi văzut și el oase sfărâmate și capete rostogolite În praf, la Campaldino. — Nu, messere. La Acri a Început moartea să mă urmărească. Dar am văzut bine Damietta, În călătoriile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
fi trebuit Ambrogio să Întoarcă pe dos acest simbol? Și de ce să Îl Îndrepte către Roma? După primele momente de entuziasm, În jurul său conversația Începuse să lâncezească, fără să fi ajuns la nici un rezultat. Dante i se adresă din nou cârciumarului, care rămăsese În preajma lor, cu mâna lui Îndoită ca o gheară pe masă. — Ai spus că moartea a Început să te urmărească la Acri. Ce voiai să zici? Omul strânse din dinți și, dintr-o dată, Își lăsă prada pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
șters cu totul exigențele trupești, iar acum trupul, slăbit, se răzbuna. Ducându-și mâna streașină la ochi, zări la capătul celălalt al străzii Însemnele unei cârciumioare și se Îndreptă Într-acolo. — Cu ce vă pot sluji, messere? Îl Întrebă Îndatoritor cârciumarul, care Îi ieșise de Îndată În Întâmpinare. Pe tejghea erau expuse câteva tăvi cu felii de brânză și de șuncă, Înconjurate de câteva farfurii cu legume. Omul urmări privirea poetului. — Văd că Îmi prețuiți mâncarea. Nu vă veți căi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]