130 matches
-
aduceau niște vapoare de la Mangalia, din portul militar, și trăgeau cu toate tunurile în larg, până săreau geamurile clădirilor. Ne-am plimbat pe dig până la „On Plonge“, îmbrățișați de frig. După câteva minute, a început să plouă, urât, cenușiu, mizerabil. Cârciumioara nu se mișcase din loc, cu tot acvariul ei din podea. Călcai pe sticlă și urmăreai morunii și nisetrii fugărindu-se printre alge și bolovani. N-am intrat, doar ne-am lipit nasul de geam: vreo cinci sau șase marinari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
civilizat. Mi-am luat elan și, sărind cu toată forța și ura pe scăriță, am aterizat pe trotuar. După ce-am reperat cafeneaua, m-am mai învârtit prin zonă. Am omorât cele 30 și ceva de minute libere bântuind printre cârciumioarele cu Heuriger. La noi îi spunea altfel, must sau carcalete (dacă turnai suc sau cola peste vin), dar nu scria pe clădire 1343 sau 1672, cifrele erau mai apropiate de nea’ Nicu sau lipseau cu desăvârșire. La 10.30, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
său - căci începuseră să se intereseze și de rude - fusese de la țară, cu tălpile goale, venise la oraș, unde, prin nu se știe ce opintiri și împrejurări ajunsese mai întâi cantaragiu la un depozit de lemne, mai târziu deschisese o cârciumioară la periferie și în urmă murise ca soldat, încă în puterea vârstei, în primul război. Pentru că tatăl său fusese „patron” (împrejurarea că murise ca soldat în războiul întregirii „nu conta”), „precis” l-ar fi dat afară „mai ales că lucra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
însorita Italie (vezi Scrisorile din Italia, publicate în prima ediție, din 1972, a volumului Bunul simț ca paradox), Alexandru Paleologu ocolea muzeele pline de turiști ahtiați după capodopere, zăbovind în schimb cu plăcere la un pahar cu vin, într-o cârciumioară liniștită, de unde se poate lua pe viu pulsul străzii, sau la adăpostul răcoritor al unor biserici oarecare, în fața unor fresce primitive. Și inteligentului eseist arta prerenascentiștilor i se părea mult mai "sinceră". Să fi fost la mijloc tot vreo "Igeea
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
ale paroxismului” <endnote id="(184, pp. 162-163)"/>. Când țăranii ucraineni voiau să colinde negativ (să „descolinde”) pe cârciumarul evreu din sat, ei Încercau să-l sperie, descriind Într-un mod hiperbolic cum cârciuma este pândită de un lup gigantic : „Lângă cârciumioară, Îmi șade la pândă cogeamitea lupul :/ Aiastă namilă de lup mi-ți are niște picioroange taman cât stâlpii ;/ lăboaicele cât niște căpăcioaie ;/ o piele așa de groasă, de parc-ar fi curea de harapnice ;/ o codoaie așa de stufoasă, cât
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
șir de omenire, femei, bătrâni, copii care cu bocceluța la spinare, care cu căruciorul vârfuit -, a luat calea codrului. Câțiva călugări tăbârcesc icoana făcătoare de minuni a Sfintei Fecioare, cărți ferecate, alte sfinte odoare. Suceava se băjenește la codru. La cârciumioara "LA MOLDOVANU ȘUGUBĂȚ", cârciumarul, un bărbat în puterea vârstei, ciung de dreapta, bate în scânduri ferestrele cârciumii. Apăi, să fie cu sănătate, Culaie! îl îmbie cu butelcuța un moșneguț afumat, călcând pe două cărări. O trece și aista, cum trec
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Bărbatul meu, bijuteriile mele, banii mei“. Eu, slavă Domnului, sunt sănă toasă, nu mi-am pierdut mințile, îți scriu scrisori din care poți vedea că mi-am păstrat judecata întreagă și întreaga bravură. Ți-aduci aminte de prânzul nostru din cârciumioara aceea și de lecția de gramatică pe care am studiat-o împreună sub umbrar? Și iată o altă față a lunii septembrie, cea de azi, draga mea dragă: la lumina lămpii micuțe, Doamna Cenușie își salută cu strigăte de durere
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
aibă niciun fel de colici din această apă împrumutând ceva din culoarea lintei, adăpându-se alături de măgărușul său și de beduinii din escortă? Îmi vin în minte și alte imagini, nu mai puțin bucolice: Sena impresioniștilor, canotierii (dar nu și cârciumioara: să nu glumim indecent); mica vâlcea a lui Rimbaud, mustind de raze, dar fără adormitul cu două găuri "roșcate și hidoase"; malurile Marnei pe vremea Frontului Popular, picnicurile și undița de pescuit, dar într-o tonalitate mai gravă: un maiestuos
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
de o locomotivă. Acum ea și mama stau împreună de bine, de rău, cu pensiile lor mici, de reversiune..." Și ceilalți, știi ceva despre ceilalți?" "Grigore ne scrie din când în când." "Unde e?" "La Brăila. A ținut acolo o cârciumioară până la închiderea restaurantelor private. După aia, a găsit o slujbă ca administrator." "E tot cu Panaiota?" "Nu, ea a intrat în mănăstire, după ce i-a murit băiatul, care s-a prăpădit în Grecia, în timpul războiului civil..." Învățătorul își lăsă capul
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
aflînd de la el cu ce-și burdușise geamantanul, de era pietroi de greu, se uitaseră la dînsul ca la un smintit. La terminarea orelor, profesorii obișnuiau să-și continue șueta la un păhărel, chiar la mai multe, la o șarmantă cîrciumioară din apropiere. Zi de zi semnau condica. Îl îmbiau să-i însoțească. Erau atît de insistenți că într-o zi l-au înduplecat. Nu că-l ademeniseră, nici pomeneală, ci consimțise pur și simplu să-i urmeze. Era poate și
Întîlniri cu Ion Irimescu by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/14234_a_15559]
-
lui nenumărate. Știa că reușita în orice artă presupune o muncă fără preget, iar sculptura cerea pe deasupra și condiție fizică ca să izbutești să-ți realizezi gîndurile, să dai materialitate jocului închipuirii. De a doua zi n-a mai călcat pe la cîrciumioara de lîngă liceu. Puțin i-a păsat că ai lui colegi l-au privit cu oarece compasiune, ca pe unul aflat, cine știe?, sub papucul femeii, slab de înger și nu bărbat în toată firea. El simțea că locul lui
Întîlniri cu Ion Irimescu by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/14234_a_15559]
-
și trîntesc uși, scaunele care ies din decor, din pereți, de peste tot, sufocant, mirările clovnerești ale actorilor, tăcerile lungi, peștele din acvariul fără apă" Ploaia nesfîrșită mi-a amintit de o repetiție pe care am văzut-o la Budapesta, în cîrciumioara Teatrului "Barka", înaintea reprezentației de seară. Magda Stief-Bătrîna, Biro Joszef-Bătrînul, Vlad Mugur-Regizorul, Barmanul și Eu-Spectatori. Și multe, multe scaune goale. Puteau să repete pe scenă, la urma urmelor. Vlad Mugur nu a ales întîmplător spațiul descris mai sus. Chiar și
Ploua infernal by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12836_a_14161]
-
Eleganță Elise STAN La Editura MUZICALĂ, scriitorul-compozitor Marin Voican-Ghioroiu reușește să ne prezinte figura legendară a celui supranumit de bardul din Ipotești, Mihai Eminescu “...fiul Pepelei cel isteț ca un proverb” în volumul, CU ANTTON PANN ÎN CÂRCIUMIOARĂ “LA DEȘLIU” - (a cincea carte) și în același timp înregistrarea cu Orchestra de Folclor a Radiodifuziunii a unui Album muzical “ARMONII ÎN LUMINĂ” - melodii interpretate de o cântăreață înzestrată cu o voce cultivată, care stăpânește cu eleganță și grație sunetele
Elegan?? by Elise Stan () [Corola-journal/Journalistic/83146_a_84471]
-
prea tare, apelam însă la ceea ce am numit ,soluția Beherovka". Ce este Beherovka? Este o băutură spirtoasă cehească, subtil aromată, de care eu unul m-am atașat profund. Din loc în loc, atunci când ne simțeam prea rebegiți, intram în prima ,cavarna" (cârciumioară, în traducere liberă) întâlnită în cale și ne administram doza terapeutică de Beherovka. Remontați fizic și sufletește ne puteam continua colindatul prin Praga.
Întâlnire la Praga by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11019_a_12344]
-
descopeream în liniște și pace, într-o zi sfîntă. O sărbătoream astfel, în curtea mea, cu un pahar de bere rece și bună, în vreme ce fiica ei o invitase, în tete-a-tete, în intimitatea emoționantă a legăturii lor de sînge, la o cîrciumioară cochetă. Ele două, cu tot ce le-a apropiat sau le-a despărțit, cu amintiri extraordinare, cu sensibilitățile unor firi diferite, cu lucruri rostite sau nu, cu înțelegerea iubirii și a timpului lăsat în urmă... O mare profesoară a școlii
Portret subiectiv by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13625_a_14950]
-
întâmplare" zice Apostolul Pavel, adică el știe bine ce vrea, el vrea cununa, vrea să se încununeze vorbind despre sine ca despre un atlet care aleargă pe stadion: el aleargă spre țintă, "ținta mea e mântuirea"." (Justin Marchiș, pp. 213-214); ,cârciumioarele nu mă deranjează dacă se cheamă "Impex" sau "Semiramida"; lasă să fie și ele dar și "La Iordache" sau "La trei păduchi" ori "La ultimul leu". Ani de zile am tot avut firme fără imaginație: Alimentara, Încălțăminte, Ferometal. Totul e
Felii de viață (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10925_a_12250]
-
Dan Cipariu făcea cyberpoeme cu aer de Villon, stănescian sau optzecist (ah, poezia străzii!), parodice și interesante teribil pentru recuzita metaforică pendulând între spațiul virtual și sentimentalismul edulcorat și antonpannesc: "Hai să ne-ntâlnim pe site sâmbătă seara/ într-o cârciumioară la șosea/ unde cântă ram-ul și vioara/ unde-i fantazia mea", cu talentul bine crescut (și temperat) meritând reclamă. Vă mai citez, spre convingere, și alte poeme la fel de bune: "în grădinile sfârșitului sunt robinete/ cu holograme senzuale și defecte
Viruși romantici și cibernetici by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15237_a_16562]
-
și cu peste 36 000 de locuitori. Totuși, prima impresie a autorului nu a fost favorabilă. Gara din Iosefin era o clădire sărăcăcioasă, joasă; de acolo, cu „trenul tras de cai”, autorul a ajuns la porțile cetății, iar la o cârciumioară i s-a servit un lichid albăstrui pe post de „apă potabilă”. Casele erau joase, erau multe locuri libere, străzile erau pietruite, dar greu de circulat, podurile din lemn peste Bega erau jalnice. Momentul decisiv pentru viitoarea dezvoltare urbanistică avea
Agenda2004-6-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282029_a_283358]
-
se poate spune așa, e că multe din „obiectivele” (sic!) pe care le înșiră Crutzescu - Capșa, Stavropoleos, Casa de Depuneri, Sfântul Dumitru, Telefoanele sunt încă pe loc, însă Calea Victoriei, mutată într-o altă convenț ie, e cu totul alta. Alte cârciumioare, care înlocuiesc pitoreștile La ochiul lui Dumnezeu, din casa Musu, sau gelateria (sic!) La Giovanni, își fac loc pe bucata dintre Regală (Câmpineanu) și Franklin. Și bătrâna stradă mare trebuie, din nou, să împace contrastele. Pe măsură ce, urcând spre Piața Victoriei
Calea Victoriei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3423_a_4748]
-
într-ale scrisului să facă la fel, dacă sunt în stare. Satisfacțiile sunt mult mai mari, și în plan creativ, și în plan financiar". Din păcate pentru tânărul copywriter, această reclamă autoglorificantă răsună de zeci de ani în sute de cârciumioare boeme. Să fie - vorba aceea - un trend?
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9764_a_11089]
-
recunoscură târziu pe vecina lor, căci acum purta o perucă buclată, platinată, care-și trimitea șuvițele răsucite până mai jos de șale, începu un cântec despre Bucureștiul înnoptat, presărat cu stele, în care îndrăgostiții ascultă, mînă-n mână, tânguirile lăutarilor-țigani prin cârciumioare, iar apoi ies sub covorul de stele ca să se-mbrățișeze sub felinarele pâlpâitoare, în piațete cu statui. Coborâseră și niște decoruri, cu Ateneul, Arcul de Triumf, Mihai Viteazul călare, toate pictate ciudat, numai din bucle și volute, ca împletite din
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
să-i pară de-atunci mereu mai plauzibil decât unul al celor vii. Existau și super-artiștii, se zvonea, și unii oameni-statuie pretindeau chiar, sorbind important din paharul rotund de Duvel, în serile de iarnă, la gura sobițelor de metal din cârciumioare, că ar avea cunoștință de cei care, disprețuind arta im-personării, sătui de rafinamentul mandarinic al atâtor Hitleri și Stalini și Marlene Dietrich, s-ar fi-ntors la puritatea originară a artei lor, suind iarăși pe lăzile umile de portocale, în hainele
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ne-a făcut un pic de rușine: îi intrase un cui într-o roată din spate și aceasta trebuia schimbată. Gabi și cu Cristi s-au apucat de treabă, iar eu, neavând ceva de făcut, m-am îndreptat spre o cârciumioară cu terasă. Am comandat o halbă cu bere și o scrumbie proaspătă de Dunăre la gratar. Mâncând, am constatat că era pur și simplu delicioasă. Cum băieții terminaseră de schimbat roata, i-am strigat să vină și ei la terasă
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Lăpușneanu, de exemplu. Nu intra prin magazinele cu coloniale, cum era acela al lui Smirnov, că „nu era de nasul lui”, se uita la vitrine, intra la cofetăria din colț și cumpăra acadele soției, mai trăgea o raită pe la vreo cârciumioară cu prețuri mai de doamneajută, apoi înc-o cinzeacă în alta, și tot așa. Câteodată își pierdea pălăria și bastonul prin șanțurile pe unde cădea și câte un cunoscut venea și striga la poarta casei cu numărul 5. - Madam Ionescu, madam
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
semne că vrea să comunice, Îi zise: — Taunton. Fusese În vizită la sora ei și la copilul acesteia; plecaseră acolo, adăugă ea, din calea bombelor. El o asculta dînd din cap. — Taunton, repetă el. Am fost acolo o dată. SÎnt niște cîrciumioare bune, din cîte-mi amintesc. Una se numește Ring - ai băut acolo? Proprietarul - Își strînse el pumnii - boxa. Un pitic, cu nas mare și turtit. Își ține o pereche de mănuși Într-un pahar, pe tejghea. Doamne! Oftă și-și Împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]