128 matches
-
său - căci începuseră să se intereseze și de rude - fusese de la țară, cu tălpile goale, venise la oraș, unde, prin nu se știe ce opintiri și împrejurări ajunsese mai întâi cantaragiu la un depozit de lemne, mai târziu deschisese o cârciumioară la periferie și în urmă murise ca soldat, încă în puterea vârstei, în primul război. Pentru că tatăl său fusese „patron” (împrejurarea că murise ca soldat în războiul întregirii „nu conta”), „precis” l-ar fi dat afară „mai ales că lucra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Nu aveam chef să mă întorc acolo. Mă amărâse dispariția cepei. I-am spus ce mi se întâmplase. A oftat: — Decădem pe zi ce trece. Pângărim până și tradițiile cepei. S-o luăm atunci pe Academiei. La „Țiganu’“. Era o cârciumioară pe lângă Bancă. Mergeam pe sub coloane. Se sprijinea de brațul meu, șonticăind, greoi, gâfâind. Îi povesteam cum am făcut rost de ceapă. I-am arătat-o chiar pe cea din buzunar. Râdea și el. — Am avut consultații cu ăștia de la fefe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Cola. De Paști nu putusem să „ies“, îmi place să cred că din motive financiare, deși îmi descoperisem și o problemă de comunicare. De la birou nu mai plecam în gașcă, ca pe vremuri din uriașa Casă a Presei înconjurată de cârciumioare atractive. Iar la mânăstiri, unde se duce românul de Paști, chiar n-am mai ajuns din copilărie. (Din vacanțele cu ai mei la Mânăstirea Văratec, unde am învățat pe dinafară epitaful de pe mormântul Veronicăi Micle, naiv, licențios, macabru, cum vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
să-i plesnească inima, fiindcă n-are. Ăsta, domnule, a băgat oameni la pușcărie, a turnat cât a putut, în asta e profesor, în delațiune! Probabil ceea ce am numit deja self respect nu-i permite profesorului să se afișeze în cârciumioara noastră mai ieftină, la Carmen, după cotul liniei de tramvai. Pe mine mă atrăsese totuși la Cavafi umbra văzută din drum a unei fete, pe care acum pot s-o observ din față, cu scurtă de piele maron și cizme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
dacă tot avea să urmeze o lungă discuție, poate că nu era chiar de lepădat cafeneaua de alături... Deși ar fi fost de preferat să se ducă undeva mult mai departe, undeva unde să nu-i deranjeze nimeni... La o cârciumioară la șosea... Și iată că Geta ieșea pe o ușă laterală, undeva către capătul îndepărtat al gangului, până unde Paul nu îndrăznise să înainteze ca să poată supraveghea ambele ieșiri, atât cea pentru public cât și cea a actorilor. Geta se
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
în colțul gurii. Mi-a spus pe un ton voios, degajat: ― M-da, la Șosea e mai convenabil. Mi-ar plăcea însă un loc retras. ― O, cunosc atâtea... Sânt tufișuri cu bănci într-adins ascunse. Sau mai bine într-o cârciumioară, vorba cântecului... ― Drept să-ți spun aș prefera decorul de iarnă. Grozav îmi place gerul. Dar, știi, un ger să crape pietrele. ― Hm, ai gusturi bizare. Ce zici, domnișoară Deleanu, pe când te aștept? ― La 6 ianuarie... ― De-ce tocmai atunci
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
la fețe, culori și ansambluri de la care își lua rămas-bun, și de-aceea centrul orașului, într-o zi cu lumină galbenă ca uleiul, îl bucură. Se dusese în cartierul de case vechi de pe o colină, iar corolele majestuoase ale platanilor, cârciumioarele ascunse din loc în loc în foste conace de pe la 1800, restaurate aproape ca în vremea lor, îi calmară inima. Orașul avea și o moschee turcească suficient de încăpătoare, dar comunitatea persană era recentă și prea restrânsă pentru a fi avut locașuri
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
că fumează pipa păcii cu cei mai de treabă bucureșteni... Dedesubtul său, încolonate frumos, ca la manifestație, defilau arterele Ștefan cel Mare și Nicolae Titulescu. În stânga, Orașul Vechi, atâta cât mai era, cu alimentarele hârbuite rămase în pielea goală, cu cârciumioarele ponosite, să-ți pierzi clanța prin ele de n-aveai uitătura frumoasă, cu ulcioarele izmenite, cu asfalturile cutate precum pielea de elefant ori bombate precum spinarea mușuroiului de cârtiță de încordarea sutelor de copaci ce se învederau centenari, cu arhitectura
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de noi, de fiecare crevasă, spintecătură sau teșitură din zid, își înghiți un mic sughiț de dezgust Gabi cel Norocos. S-a pornit să se scurgă înapoi, în cartier, toată crema cumetrilor... Care de pe unde se înțepeniseră. Prin itebeuri, troleibuze, cârciumioare... șanțuri, ateliere, pișoare, băcănii... beciuri de miliție (unde-i deznodaseră din cafteli plutonierii, să declare de pe care șantiere speriaseră cheresteaua). Din cimitire, unde îi podidiseră cu săpăligele groparii. Oamenii cimitirelor ducând lupte de vorbe cu ei să se lase din
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
al cincilea monarhist - reluă strategia învăluitoare negriciosul - l-a ouat mă-sa cu șmecherezul de-a se găsi, cu hoitul, exact în aceiași vreme, în două locuri complect diferite... Bei, ca exemplu, aici cu el o bere în București, la cârciumioara de-i zice "Rateu", dar, în aceeași clipită, el soarbe, cu un alt gudulan, patru sticle de votcă, 250 kilometri mai jos, pironit într-un bufet din Craiova. Te muți, cu ăsta cu care-ai băut, prima dată, două străduțe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
că primul lui imbold când s-a văzut în Gara de Nord, plină de oameni care alergau în toate părțile, a fost să fugă imediat, înapoi la Galați, în centrul universitar micuț din orășelul de provincie. În jurul căminului întâlneai cel puțin cinci cârciumioare cu câte o grădiniță discretă în spate iar în jurul facultății erau și mai multe. Prin ele cântau numeroși vioriști, guriști, acordeoniști ambulanți și majoritatea erau destul de buni, interpretând ce melodii pofteai chiar din repertoriul internațional. Pe măsură ce și-a învățat colegii
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
expresii ale unor dimensiuni interioare ca: melancolia, sentimentul armoniei, visul, dorința, certitudinea, foamea eminesciană de repaos, osificarea spirituală a lumii generate de civilizație. În volumul "Ironice" (1970) poetul se distrează cu "caraghioslâcuri", "hagialâcuri", într-un cuvânt persiflează și parodiază existența. "Cârciumioara Trocadero are-un vin egal cu zero/ cine-l bea nu se mai scoală/ de sub piatra funerară." Nota de gravitate își face loc odată cu apariția volumului "Mioritiada" (1973); ostentativ uneori ca atitudine și ca formulă poetică, revine la dadaism. ("Cine
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
o întîlnire în fața facultății, într-o zi de vară, pe la ora prînzului. Recunosc, eram emoționat, căci nu ai ocazia să vorbești în fiecare zi cu o personalitate de un asemenea calibru. Mi-a propus să discutăm pe îndelete la o cîrciumioară plăcută, situată între boschete înalte, peste care adia o briză ușoară dinspre lacul Herestrău: restaurantul Bordei. Ne-am așezat la masă toți trei: Goangă, eu și șoferul său cel chinuit (căci artistul îl boscorodea întruna, acuzîndu-l că nu are grijă
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
însorita Italie (vezi Scrisorile din Italia, publicate în prima ediție, din 1972, a volumului Bunul simț ca paradox), Alexandru Paleologu ocolea muzeele pline de turiști ahtiați după capodopere, zăbovind în schimb cu plăcere la un pahar cu vin, într-o cârciumioară liniștită, de unde se poate lua pe viu pulsul străzii, sau la adăpostul răcoritor al unor biserici oarecare, în fața unor fresce primitive. Și inteligentului eseist arta prerenascentiștilor i se părea mult mai "sinceră". Să fi fost la mijloc tot vreo "Igeea
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
ne-a făcut un pic de rușine: îi intrase un cui într-o roată din spate și aceasta trebuia schimbată. Gabi și cu Cristi s-au apucat de treabă, iar eu, neavând ceva de făcut, m-am îndreptat spre o cârciumioară cu terasă. Am comandat o halbă cu bere și o scrumbie proaspătă de Dunăre la gratar. Mâncând, am constatat că era pur și simplu delicioasă. Cum băieții terminaseră de schimbat roata, i-am strigat să vină și ei la terasă
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Lăpușneanu, de exemplu. Nu intra prin magazinele cu coloniale, cum era acela al lui Smirnov, că „nu era de nasul lui”, se uita la vitrine, intra la cofetăria din colț și cumpăra acadele soției, mai trăgea o raită pe la vreo cârciumioară cu prețuri mai de doamneajută, apoi înc-o cinzeacă în alta, și tot așa. Câteodată își pierdea pălăria și bastonul prin șanțurile pe unde cădea și câte un cunoscut venea și striga la poarta casei cu numărul 5. - Madam Ionescu, madam
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
pe aia cu În cabina de votare azi e mare sărbătoare, cetățeanul dă un vot, iar pe ei Îi doaren cot! Unu la zero pentru mine, v-am păcălit de v-au mers fulgii... De-asta Îmi place mie la cârciumioară, e distracție, e lumea veselă! 07.06.2009 Căldură mare, discuții mici Căldură mare, monșer, vorba lu’ nenea Iancu Caragiale... Se topesc și fețele de masă, dragilor, iar noi suntem ca untul la soare a pufnit Sandu Șpriț, nemulțumit, de cum
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
să treacă Într-un caiet dictando astfel de cugetări pe care el le consideră adânci precum fântâna de la țară, până ajunge găleata la lichid fumezi o țigară! -, cei trei cheflii s-au regăsit din nou În echipă completă pe terasa cârciumioarei din cartier. Este după amiază, momentul festiv al oficializării europarlamentarilor a devenit deja tristă amintire, campionatul național de fotbal a tras pe dreapta - Gore dixit -, iar vinerea e zi de post. De la Gicu citire. Tot el a zis că dacă
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
2009 Despre porc, fata de la pagina 5 și andropauză... Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul, dragă Sandu Șpriț asta ți-o doresc! E un frig de-ți plâng oasele În trup pe mai multe voci și se zgribulește splina, dar În cârciumioara din cartier duduie centrala termică și dă senzația că ar vrea să sară din perete... Nu se mai bea decât țuică fiartă și vin fiert de la o vreme, În consens cu tulburarea atmosferică de afară - vorba unuia -, e un miros
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
și trece la guvernare, că face majoritate. O să avem o floare prim ministru, iar Hrebenciuc o să facă scenarii și o să urle precum lupul la lună... Hă, hă!!! Un fleac, v-am Îmbătat!!! 09.12.2009 Socrul lui Sandru Șpriț În cârciumioara din cartier miroase a țuică fiartă, iar În ferestre dansează primii fulgii de nea, făcând bezele consumatorilor mai mult sau mai puțin afectați de Îngurgitarea lichidelor preferate. La o masă din colț - la o masă mai retrasă, vorba melodiei de
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
În funcție până vine și firmanul cu mazilirea... 16.02.2011 Ziua Bărbatului și informații pe surse Ziua bărbatului, ziua bărbatului, ar trebui să se bea gratis toată ziua! Agitația care l-a cuprins pe Gore Îl face pe patronul cârciumioarei să zâmbească În timp ce trece Într-un caiet halbele consumate, iar Sandu Șpriț lovește cu furculița, sacadat, În sticla de Tămâioasă. Gore, auzi cum sună, ca cloapetele lu` primarele din Belciugatele, ăla de s-a certat cu similea lu` răposatu` surdu
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
medelin ionescu... La ăla nu e cu scut. 03.05. 2011 Apocalipsa Cald. Un soare plictisit, tolănit ca o pisică leneșă peste acoperișuri, un cer scăldat În albastru, fără nori, nicio răsuflare de vânt care să răcorească decorul. Pe terasa cârciumioarei din cartier este lume multă, pestriță, Înghesuită În jurul meselor acoperite de pălăriile multicolore ale unor umbrele cu largă deschidere vorba unui mușteriu pus pe glume. Sandu, Gore și Gicu stau la masa lor, rezervată În prealabil, la primele ore ale
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
de lângă Templul Evreiesc, <Sakmari> din Păcurari, bodega <Pogor> și restaurantele <Luther> și <Bragadiru> din Piața Unirii, <Bolta Rece>, bodega <Sindicatul Viticol> vizavi de Liceul Național, barul <Coroana> și <Calul Bălan> din drumul Gării, etc. etc. Ah! Era să uit micuța cârciumioară <Maria Kanter> situată în drumul Băii Comunale...” -Fiindcă - vrei-nu vrei - a venit și sfârșitul neprețuitului Păstorel, iată cum descrie L. Kalustian acest capăt de drum: „...Și în 1964, la capătul unei chinuitoare suferințe, Păstorel lichidează socotelile terestre. Era internat la
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
plicul cu mișcări nedibace. Ochii i se împăinjeniră: era ordinul de concentrare a căprarului Hriscu N. Gheorghe. Împături, cu grijă, bucata de hârtie și o porni, fără să vadă nimic înaintea ochilor, spre fratele mai mare, Vasile, care ținea o cârciumioară, într-o odaie a casei. Trecu pe la uluc, sorbi cu sete apa răcoroasă, al cărei izvor venea tocmai din Poiana Căldărușei, ajunse la răscrucea drumurilor spre târgul Hîrlăului și spre vechea Cetate de Scaun a Sucevei, oprindu-se, nehotărât, la
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
semne că vrea să comunice, Îi zise: — Taunton. Fusese În vizită la sora ei și la copilul acesteia; plecaseră acolo, adăugă ea, din calea bombelor. El o asculta dînd din cap. — Taunton, repetă el. Am fost acolo o dată. SÎnt niște cîrciumioare bune, din cîte-mi amintesc. Una se numește Ring - ai băut acolo? Proprietarul - Își strînse el pumnii - boxa. Un pitic, cu nas mare și turtit. Își ține o pereche de mănuși Într-un pahar, pe tejghea. Doamne! Oftă și-și Împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]