926 matches
-
Cârlig, și-o spune ceva. CÂRLIG: Păi spune. DĂNILĂ: Iaca spun. Eu, de când mă știu, sunt om norocos. Dovada aici de față: mi te-a scos norocu-n cărare. Pentru că de ce? Eu am acasă păsăretul pământului, atâta doară că pe gânsacul cârdului meu de gâște l-a mâncat vulpea mai acu' o săptămână. Și mă tot chiteam de unde să fac rost de altul în loc; tot am vorbe cu nevasta, că de ce stăm fără gânsac. Ce mai tura-vura: hai să facem schimbul. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
de lișițe pe baltă! Dac-aș ologi măcar una, s-o duc plocon bădiței Ispas, parcă tot aș fi cu inima împăcată. Nu par a fi prea departe și nici nu m-au văzut. O dată s-arunc cu toporișca-n cârd, și nu se poate să nu chitesc una. (se apropie de baltă) Încet, tiiiptil. Acuma! (aruncă toporul, plescăit de apă) Na, ai pălit mai mult de-o grămadă, frate Dănilă. Păi sigur, lișițele nefiind chioare, nici moarte, s-au împrăștiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ceva de jos. Stă la îndoială) Pre câtu-s de mici, de lucioase și de negre, par a fi boabe de mătănii călugărești. Sfărâmă un bob, îl miroase) Adică nu. Trebuie să fi trecut pe-aici, nu de multă vreme, vreun cârd de oi... ori, poate, niscai capre... Că după miroasa lor se vede bine doar că nu poate fi vorba de vaci. (Intră Ilinca. Trupeșă, sănătoasă. Are pe umăr câteva fâșii de pânză înălbită. Fredonează pentru ea un crâmpei de cântec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Spunea tata că pe aici umblau toată vara și toamna căruțe învârfonate cu grâu, păpușoi, cartofi și câte altele... Iarna nu mai terminau de umblat - la deal și la vale - săniile. Mai erau pe urmă și giosănii, care dimineața treceau cârd spre pădure, iar seara se întorceau. Dobitoacele abia se opinteau la cotiugarele încărcate cu lemne. Stai și fă-ți o socoată... Unde să se oprească gospodarii - la dus, da’ mai ales la întoarcere - să golească o cinzeacă de rachiu sau
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
iar: - Hai, du-te, dar vino repede, auzi? - Da, mamă, vin tot acum înapoi, spuse ea îndreptându-se spre poartă. Ieși în drum și ce bucurie! Chiar la câțiva metri de ea, erau cele două copile ale vecinei, care aduceau cârdul de gâște cu bobocii acasă, la amiază. Cum o văzură pe Ioana, îndată observară și rochița ei cea nouă, dar nu o întrebară nimic, prefăcându-se că nu au remarcat. Ioana simțea că ceva ascundeau vecinele, că nu erau sincere
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
său, iar șansa pe care o avea trebuia consumată până la capăt... De câteva zile, soarele incendia orașul, chinuindu-l cu dogoarea sa. Aruncate spre Înălțimi, clădirile uriașe erau copleșite În Încremenirea lor de fierbințeala aerului irespirabil. Doar curgerea necontenită a cârdurilor de mașini pe autostrăzile și bulevardele metropolei te asigurau că viața e posibilă Încă. Undeva, Într-un building Înalt, la etajul al 19 lea, el vopsea interiorul unui spațiu comercial, Încercând să reziste potopului de căldură. Cocoțat pe marginea geamului
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
trandafirii și adulmecând aerul pătruns de mirosul greu al florilor, se Întâmpla să aibă reverii bizare. Atunci, Îi fluturau pe dinainte crâmpeie dintre cele mai neașteptate: chipul unui băiețel cu părul Încâlcit și genunchii juliți, care alerga săltând după un cârd de gâște... surâsul unei fetițe În rochiță vișinie, cu guler alb și buze foarte roșii, ce se balansa Într-un leagăn și Îl privea tăcută numai pe el... palma-i plină de sânge, mușcată de o gură cu dinți fioroși
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
din loc, iar portarul socotea că mirosul e suficient de puternic încât să-l acopere pe cel de trăscău. Cu atât mai mult cu cât prânzul lui coincidea cu terminarea programului de lucru al funcționarelor de la universitate. Cetățencele părăseau în cârduri instituția, așteptându-se, strigându-se, povestindu-și fragmente de telenovele, detaliindu-și în fața suratelor lista de cumpărături. Cam una din patru se oprea să-și tragă ciorapii sau dresurile, punând un picior pe scară și aplecându-se pentru a efectua
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
cu Pâcu am hotărât dacă plecăm la drum ori ba. Într-un cuvânt, ce este de făcut. Așa că să nu aud cumva că se bagă cineva peste hotărârile lui Hliboceanu și ale lui Mitruță, că cu mine își pune în cârd și își va scoate boii fără coarne! Vasilică, băiete, dacă îmi dau bine seama, ești bun de cinste. Am zis eu nu? Atunci, ia comanda și la treabă! - a vorbit Pâcu, jumătate serios, jumătate în glumă. Nici o grijă, moș Pâcule
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Cotman. Tare aș fi râs să te văd oprit în mijlocul viforniței ca să-l aștepți, iar el...el să-i facă ochi dulci... Cui? - a întrebat răstit Mitruță. Taci! Să nu-ți aud pliscul, că cu mine ți-ai pus în cârd! - a șoptit Cotman scârșnit. Ce puneți la cale băieți? - a întrebat Hliboceanu când i-a ajuns din urmă. Păi... Vorbeam și noi ca oamenii... Spuneam că ne-ar prinde bine un crâsnic... Și la ce ți-ar folosi ție un
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
aer și începea să devină plictisitor, cel puțin pentru unii. Dar scînteia se aprinde exact cînd trebuie, la balcon se furișează Piticul ca la teatrul de păpuși, cu o portavoce în mînă, încearcă să spună ceva, în jurul lui bîzîie un cîrd de figuranți și marionete, tovarăși, cineva încearcă să ne destabilizeze, să fi durat vreo douăzeci de secunde toată improvizația, pînă s a dezmeticit lumea și a început să arunce înspre ei cu tot ce le pica în mîini, și el
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ieșind la plimbare de unul singur prin București, cu gîndul acasă la Constanța, la nisipul de pe plaje plin de scoicile în care riscai să te tai în tălpi dacă nu călcai cu atenție, la pescărușii care își luau zborul în cîrduri de pe diguri urmărind peștișorii minusculi care înotau la suprafața apei, și la valurile înspumate care se loveau de mal aducînd cu ele tot felul de alge și ierburi de mare de culoare verde, o nuanță aidoma cu cea pe care
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
încerci să le hrănești din palmă, apoi prinzînd încredere, cu tot mai mult curaj, aici se petrece ceva fantastic, îi mai auzeam spunînd pe unii dintre ei, iar eu îmbărbătat de atitudinea lor, haideți, ciuguliți, lingeți, bucurați-vă sufletele, veneau cîrduri, stoluri, turme. Pînă cînd ai apărut tu și totul s-a dus de rîpă, ușurel Părințele, despre ce vorbești? Cine scăpase frîiele din mînă? Posibil să mă fi luat puțin valul, evenimentele începeau să se precipite, tot tineretul ăla care
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
zis băieților să se așeze pe borduri, să-și strîngă steagurile și să lase pancartele jos. N-a trecut mult și mi-am dat seama că forfota urma să crească în intensitate, lumea a început să curgă înspre piață în cîrduri fără capăt, veneau de pe platforme, se vedeau pancarte cu 23 August, Optica Română, IMGB, mi am zis asta e, să înceapă circul, cînd un omuleț a venit la mine și m-a întrebat ceva, dar din cauza zgomotului n-am auzit
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ascendent și o detașare. Tu vii acum și-mi spui cât de frumoasă este cerșetoria? Dumnezeule mare! Cum să fie frumoasă? Este tragică, de un tragism fără margini. Nu ești atentă la fețele cerșetorilor? Nu le vezi disperarea din priviri? Cârduri de cerșetori cenușii. Toți, dar absolut toți, par personajele tragice ale unui piese. Fiecare cu mimica lui, cu Îmbrăcămintea lui rufoasă, cu Înfricoșarea lui, cu spaima de frig, de durere, de Întuneric, de violență, de-și-mai-rău. Plăcințica Îl privește insistent, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
vară în care se retrăsese nu atît din cauza bătrîneții și a suferințelor, cît din pricina uitării care îl acoperise cu totul, chiar dacă trecea agale pe Calea Victoriei, încercînd să răspundă la vreun salut ce nu se mai arăta, văzuse din trăsură un cîrd de cinci dropii, strînse ciopor în mijlocul cîmpiei verzi-gălbui din cauza secetei. Țineau gîturile întinse, încordate, păzindu-se una pe cealaltă, dar era clar că în caz de primejdie adevărată n-ar fi avut cum scăpa, încotro să fugă? Cîmpul era drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
la nas și la gură. Inky merge drept înainte. Spune: — Așa-mi place să fac asta. În fața noilor îmbogățiți de soiul ăsta, Inky spune că e timpul să schimbăm regulile. Spune: — Sărăcimea e noua nobilime. Puțin mai încolo e un cârd de miliardari ai internetului și de șeici arabi ai petrolului, fumând cu toții în fața unei galerii de artă, și Inky spune: — Hai să-i sictirim cerându-le mărunțiș... Asta e vacanța în care încetează să mai fie Packer și Muffy Keyes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
alergătură, să mai poată fugi și după noi? După câteva clipe de gândire se isca iarăși, ca o furtună stârnită din senin, nebunia strigătelor și a chiotelor dezlănțuite cu și mai aprigă dorință, moment în care, biata Bica, privea în urma cârdului de sălbăticiuni, sănătoase și fericite, cu dragoste și în același timp cu groază în priviri. Seara, cea care încheia trupa în drumul spre așternuturile primitoare, căutând tot felul de pretexte pentru a întârzia odihna, era tot Luana. Bica o aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
gesturi ample, se leagănă, mimează cuvintele și stârnește râsul puștimii din sală. După tiparul folosit de ani și ani, încep să se perinde, unul după altul, corurile de pionieri din mai toate clasele, punând la grea încercare răbdarea spectatorilor. Urmează cârdul de recitatori, mai mult ori mai puțin talentați, cu o înlănțuire de poezii învățate în timpul școlii și de care spectatorii sunt complet plictisiți. Un elev dotat cu un mare talent, cântă la pian preț de un sfert de ceas o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de mate era un dascăl excepțional. Plecai cu lecția învățată din clasă. Lucra mult cu elevii, zeci și zeci de probleme, de toate felurile. Cunoscându-și școlarii ca pe propriul buzunar, ea sesiză că Luana învăța mecanic, înșiruind pe tablă cârduri de demonstrații, ajutată doar de o memorie de invidiat nu și de un studiu aprofundat. Luana, ce-mi "pictezi" tu aici e memorie și nu judecată. În felul ăsta n-ai să ai rezultate prea bune la treaptă. Cu oarece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
vârful pantofului până-l afundă în țărână. Cum ți s-a părut campania? Se urcă pe o balercă răsturnată și o invită pe Carmina să se urce lângă el. Părea nedormit, pungile de sub ochi îi erau vineții. De acolo zăriră cârdul de muntence, traversând parcela de porumb, dezolant de goală acum, de-a latul. Mergeau în șir indian, cu traiste mari, roșu cu negru, țesute în casă, agățate pe umăr. Înaintau încet, nepăsătoare, spre șosea era ceva tulburător în acea despărțire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
zboară și ei până să dea frigul de-a binelea. E atât de dificil, concluzionă Carmina, în timp ce se apropia de casă, să poți discerne măreția și simplitatea din frunzișul de fiecare zi... Parcă se desprinsese ceva din ea când văzuse cârdul de fete, păsări călătoare, plecând către casele lor, împăcate. Ele reprezentaseră pentru ea un univers anume, de care încercase să se apropie, să se omogenizeze, fără să reușească. Însemna pentru ea un nou examen și un nou eșec, știa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
trece cu ușurință, nici nu trebuie să-ți ridici fusta. Îmi mai vorbește despre luntrași, mi se pare imposibil, știi astăzi râul nu mai este decât un fir anemic de apă, vegetația a acaparat fostele albii, ici, colo, pasc iarbă cârduri mari de gâște, conducătorul lor sâsâie nemulțumit la trecerea noastră, zburlindu-și penele, compunându-și o figură curajoasă, lipăie câțiva pași înspre noi, amenințător și după ce ne îndepărtăm, gânsacul organizează un adevărat concert al triumfului, ați văzut ce grozav sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
propoziție de același fel aflat în raport de coordonare copulativă: Cerul își plânge cu lacrimi mărunte și dese seninul pierdut al verii”; complementele directe, indirecte și de agent așezate după predicat: ,,Câmpul îmbracă o haină argintie și săgeți frânte de cârduri de cocori străpung cerul”. În frază, se pune virgulă între propozițiile coordonate prin juxtapunere, precum și în fața conjuncțiilor adversative: dar, iar, disjunctive: ba, fie, ori, sau conclusive: deci, așadar. Se despart obligatoriu prin virgulă următoarele tipuri de subordonate: atributiva explicativă, completiva
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
desprinde răcoroasă; cerul își prelinge seninul pierdut; foșnind uscat din frunze; floarea-soarelui bătrâna își plânge tinerețea pierdută; norii grei își poartă plumbul întristând cerul; ploaia țese pânză de păianjen pe geamuri; câmpul îmbracă o haină argintie - brună; săgeți frânte de cârduri de cocori și rândunele străpung cerul; norii fug goniți de vânturile înălțimilor; rânduiți în unghi cocorii își încep pribegia; pădurea are în răstimpuri înfiorări; solzii frunzelor mărunte s-au zburlit pe ramură; pădurea tace melancolică; unduiau lin funigeii; cu galben
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]