1,366 matches
-
Pan, multiplicat fantastic, cu frunze și pești care i s-au lipit "pe tâmple, la subsuori, pe mâini și pe pleoape". Un poem excelent, în cheia universală, cristică a miracolului, îmi pare Feofan. Vindecare: "L-am văzut coborând scările,/ cu cârjele subsuoară, tropăind/ când pe un picior, când pe altul,/ și atunci am strigat: stai,/ el însă continua să coboare mai departe/ fredonând aceeași melodie/ ce părea să nu aibă nici început și nici sfârșit;// cobora de parcă totul i-ar fi
Hyde Park by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8421_a_9746]
-
fi fost indiferent/ de parcă realitatea ar fi alunecat/ pe lângă el fără să-l atingă/ iar când i-am trecut mâinile/ cruce peste el, de sus în jos/ și de la dreapta la stânga/ din trupul lui curse o găleată de apă/ și cârjele lui înmuguriră...". Un ultim "sertar" în cartea de față este cel al reflecției propriu-zise. Poetul se dispensează aici de măștile și personajele sale, de înscenările dramatice, ba chiar și de mediul liric, pentru a medita singur, față în față cu
Hyde Park by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8421_a_9746]
-
în locul intuiției, adică noțiunea în locul flerului numinos. Mînat de orgoliul de a vedea în intuiție o facultate tulbure care provoacă numai confuzii, filosoful seamănă cu un schilod care își taie singur picioarele (intuițiile) pentru a se mîndri că merge pe cîrje discursive (categorii). El este un spirit greoi, dominat de încetineala asociațiilor și chinuit de încîlceala etimologiilor, un mocăit ale cărui meditații rămîn să zacă în chenarul unor pagini inerte. Dar mocăitul nu bănuiește că noțiunile nu sunt decît forma abstractă
Velle non discitur (III) by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3918_a_5243]
-
insidios, dușumelele. Și pretutindeni, pe lângă construcțiile agonizante, munți înalți de moloz, fragmente de stucaturi, bucăți de tavan, cioburi de ornamentații, lăsate deliberat, expuse, ca un memento al grozăviilor războiului (te pui cu expresionismul german?). Pe străzi, sumedenie de bărbați în cârje, amputați de câte un braț sau un picior, purtând pe chip amprentele durerii - sau poate că ale înfrângerii? Ni s-a atras atenția că lipseau generații întregi de bărbați între 20 și 60 de ani, că femeile se constituiseră într-
Dresda by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/3929_a_5254]
-
atacul la adresa președintelui vădește tentația de a uzurpa autoritatea șefului statului. Când primul-ministru al unei țări - învestit de o majoritate parlamentară - susține că președintele - care e ales direct, de o majoritate a cetățenilor - nu mai reprezintă statul, având nevoie de “cârja” unor miniștri, el fie se obligă să producă imediat o dovadă palpabilă, fie, dimpotrivă, se face vinovat de uzurparea autorității. Victor Ponta nu pare să fie în stare să asume demnitatea de șef al guvernului. El dă impresia că e
Cristian Preda: Atacul lui Ponta vădește tentația de a uzurpa autoritatea președintelui () [Corola-journal/Journalistic/44746_a_46071]
-
de 30 de ani, după care Goroaia l-a lăsat singur, că s-a grăbit să plece înaintea lui Pleșu, pe drumul din fața casei lor spre sud, drum ce duce direct spre țintirim. Așa a rămas Pleșu singur, doar cu cârja lui cea de culoare maro, ce avea un inel de culoare galbenă, inel din metal, așa de bine meșteșugit că nu era nici mai în afara lemnului, nici mai înăuntru și nu se cunoștea unde este îmbinat metalul. Mergea Pleșu pe
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
galbenă, inel din metal, așa de bine meșteșugit că nu era nici mai în afara lemnului, nici mai înăuntru și nu se cunoștea unde este îmbinat metalul. Mergea Pleșu pe drum cu ochii închiși, iar oamenii spuneau că merge dormind, dar cârja n-o slăbea deloc din mână, că o avea de la străbunicii lui. Când a fost înștiințat Pleșu de plecare, nu s-a mai culcat în pat vreme de aproape doi ani, a stat în picioare la capătul patului că avea
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
Când a fost înștiințat Pleșu de plecare, nu s-a mai culcat în pat vreme de aproape doi ani, a stat în picioare la capătul patului că avea pat cu capete înalte de lemn. A stat în picioare și cu cârja în mână, tot timpul gata de plecare. Cu o oră înainte de a muri i-a înmânat cârja lui Eugen, apoi s-a întins pe pat și și-a dat duhul. După înmormântarea creștinească, casa lui Pleșu a rămas pustie și
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
doi ani, a stat în picioare la capătul patului că avea pat cu capete înalte de lemn. A stat în picioare și cu cârja în mână, tot timpul gata de plecare. Cu o oră înainte de a muri i-a înmânat cârja lui Eugen, apoi s-a întins pe pat și și-a dat duhul. După înmormântarea creștinească, casa lui Pleșu a rămas pustie și nu a mai îngrijit-o nimeni, toată lumea o ocolea. Cei care au vrut să stea acolo s-
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
La vederea fantomei și a vrăjitoarei, baba cade ca un butuc, leșinată. − Fugi, c-am omorât baba! strigă Lucy speriată. În drum spre casă, prin întunericul de pe stradă, dau nas în nas cu o femeie bătrână care mergea cu o cârjă. Shelley se împiedică în cârjă, bătrâna se sperie rău și cade în nas. La asemenea reacții la costumele lor, Lucy și Shelley fug acasă, se dezbracă fără să fie văzute de bunica și se culcă. A doua zi dimineață, când
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3086]
-
vrăjitoarei, baba cade ca un butuc, leșinată. − Fugi, c-am omorât baba! strigă Lucy speriată. În drum spre casă, prin întunericul de pe stradă, dau nas în nas cu o femeie bătrână care mergea cu o cârjă. Shelley se împiedică în cârjă, bătrâna se sperie rău și cade în nas. La asemenea reacții la costumele lor, Lucy și Shelley fug acasă, se dezbracă fără să fie văzute de bunica și se culcă. A doua zi dimineață, când coboară la micul dejun, fetele
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3086]
-
a adus bunica din sat. − Știți voi ce-am auzit azi la piață? Baba Florea a văzut aseară niște stafii care au împins-o de și-a spart capul, iar țața Veta le-a văzut și ea, i-au furat cârja și au trântit-o de și-a spart nasul și barba. Amândouă sunt la spital. − Dar voi, aici, credeți în fantome? − Eu nu cred, dar vecinele astea jură că au văzut ceva. Ceva, ceva tot a fost de le-a
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3086]
-
capabilă să ne ajute cu aceste lucruri înainte de lansare. O mare parte din cercetare este extrem de utilă, în special la nivel macro. Dar nu te poți baza pe ea foarte mult pentru activitățile de la nivel micro. Cercetarea nu este o cârjă, ci un instrument sau cel puțin ar trebui să fie. Cât despre reducerea riscului, ei bine, toate programele de branding implică riscuri, și aceasta este o chestiune cu care trebuie să vă confruntați"85. Ce fac campaniile de relații publice
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
fizicianului Stephen Hawking: țintuit într-un scaun cu rotile, fizicianul are o voce în întregime protezică, creată de un calculator ce convertește literele tastelor în sunete articulate. Apoi s-a constatat că trupul nu numai că poate fi ajutat prin cîrje ultrasofisticate, dar chiar forma lui poate să fie modificată digitalic după voie, ca în cazul artiștilor contemporani. În cazul lor însă, e greu de spus cît anume din arta lor ține de talent și cît se datorează unei excentricități ce
Carnea digitală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8882_a_10207]
-
mesajelor căutate, nostime, cu rime, cu motive, cu aluzii. Nimic, într-o urare aurorală, păstrînd distanța, de la un tînăr - pesemne - domn la o tînără doamnă, nu trimite la petreceri, la mese îmbelșugate, la bani, într-un cuvînt la toate aceste cîrje ale sărbătorii. Doar comunicarea simplă, spre a da de veste și celor dragi, procurîndu-le un motiv de bucurie, că începe un an nou, a cărui primăvară e aproape. Scrisă cu tocul și cu înflorituri care trădează un îndelung exercițiu, urarea
Cărțile Anului Nou by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8932_a_10257]
-
zăcea o femeie trântită pe asfalt cu fața în sus. Buzele ei murmurau o lungă înjurătură. Priveam cum i se zvârcolește piciorul drept - o bucată de ghips se sfărâmase și dezvelea un petic de gleznă galbenă, obrintită. I-am cules cârjele de pe jos și am ajutat-o să se ridice în picioare. În timp ce palmele mele îi ștergeau coapsele de moloz, am simțit în buzunarul de la rochie câțiva biscuiți obișnuiți - și atunci mi s-au încleștat fălcile de poftă." (Relatarea unui bărbat
Scrisoarea unui provincial by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8934_a_10259]
-
a oricărui om, ci numai a acelora care sînt văduviți de privilegiul credinței. Altfel spus, filozofia este soluția la care recurg cei care nu pot crede în mîntuirea propovăduită de religia lor. Lipsiți de darul credinței, ei se agață de cîrja înțelegerii. Pentru ei, a înțelege ce rost are lumea și ce caută ei în ea reprezintă virtuțile soteriologice al activității filozofice. Rezultatul imediat al acestui tip de înțelegere este liniștirea. Înțelegînd, încetezi să te mai frămînți, împăcîndu-te cu tine și
Contravenientul ideologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7701_a_9026]
-
cam duce acasă, mă simt obosit, se ridică Lionel. — Eu mai rămân, zice Roman. Dacă tot mă las de băutură de mâine, în seara asta vreau s-o fac lată. Lionel intră în holul blocului. Vede, mai întâi, vârful unei cârje, pe urmă un picior în ghips și un altul în ciorap, pe urmă pe Robespierre sub o subsuoară de femeie și, la urmă de tot, figura dezolată a lui Liliane. O fată cu un picior în ghips poate fi omologată
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
jucat cu el până l-au stricat. E un scandal. Am să-l sun pe Clovis, trebuie să ia măsuri. Am ajuns o țară de imigranți. Cum o să urce acum domnișoara Liliane până la etajul patru? Lionel se uită lung la cârja și la ghipsul lui Liliane. Doar nu degeaba face el în fiecare dimineață exerciții de forță. Se hotărăște pentru un gest demn de Fred Astaire, dintr-un film hollywoodian. — Domnișoară Liliane, îmi permiteți să vă duc în brațe până la vastele
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
dintr-un film hollywoodian. — Domnișoară Liliane, îmi permiteți să vă duc în brațe până la vastele dumneavoastră apartamente? — Sunteți prea amabil, domnule viconte, intră Liliane în rol. Lionel o ia în brațe și începe să urce scările. Liliane ține în mână cârja, pe care o manevrează destul de neîndemânatic. Agnès, emoționată, comentează: — Ce romantic, ca la o nuntă. Atenție, mireaso, să nu zgârii pereții, că ți-i pun la plată. Pe palierul etajului trei, Lionel se oprește să-și tragă sufletul. Robespierre profită
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
întoarce spre Lionel. Îl vede plângând calm. Vrea să se repeadă spre el, uitând că are un picior în ghips. E gata să cadă și să-l opărească pe Lionel cu cafea proaspătă. Pune tava pe măsuță. Ajutându-se de cârjă, se apropie de Lionel. Se așază într-un fotoliu art déco și începe să-l mângâie ca pe-un copil. Cu observația că nici un copil nu are un început de chelie. — Ce s-a-ntâmplat, domnule Lionel? Lionel se oprește
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
greșit camera, își pune ochelarii: vede exact aceeași dezordine, dar mult mai clar. Își scoate ochelarii, își acoperă fața cu perna, ca să nu vadă lumina de afară, și se culcă la loc. E ora 8.30. Liliane, sprijinindu-se în cârjă, intră în biroul lui Gérard Clément, fostul ei coleg de clasă, ajuns șeful departamentului de știri al postului local 99 de televiziune L’Anjou Libre. Lui Gérard nu-i vine să creadă că fata după care a suspinat tot liceul
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
complet și i-o dă fetei mai mari. — Vă rog s-o țineți puțin. Își scoate și cămașa, pe care, după ce-o stoarce, i-o dă văduvei. Între timp, Liliane a găsit un mop în debara și, sprijinându-se în cârjă, încearcă să reducă din dezastrul pe care Lionel își dă silința să-l provoace. Fata mai mică se alege cu pantalonii bine storși. Lionel e acum în chiloți, maiou, ciorapi și pantofi. Constată că și chiloții sunt uzi, dar observă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
să semene cu Fred Astaire, mai mult ca niciodată. Nici Liliane nu e mai prejos: are pe ea o rochie de seară, cu trenă și cu spate gol. Poartă un pantof oranj, cu toc, asortat la culoarea ghipsului și a cârjei. Rochia de tafta - și ea oranj - are o despicătură foarte adâncă pe partea ghipsului. Într-un cuvânt, Liliane e ridicolă. A mai îmbrăcat această rochie o singură dată, la nunta unei verișoare din Vesoul, iar despicătura și-a făcut-o
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
în semn de omagiu, a interzis cântatul la ukulele. — Frumos gest. Renunț la ukulele. Bun, ce-a rămas? Jean începe să citească din carnețel: — Una bucată pian, două bucăți viori, una bucată contrabas... În mijlocul enumerării, Liliane le face semn cu cârja: e evident că Lionel n-are cu cine dansa. Îl întrerupe brutal pe Jean din recapitulare: — Decomand totul. Păcat, aveam chef de-o salsa ca la mama ei! Robert, știi salsa? — Numai sub formă de sos. — Păcat, nici nu știi
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]