226 matches
-
să-i sărut umerii, coborând delicat pe brațe, apoi mi-am mutat atenția pe sfârcurile sânilor și pe zona abdomenului. Tresărea de plăcere, iar corpul i se încorda la atingerea buzelor flămânde de senzații amoroase. Mâinile ei se jucau prin cârlionții mei, iar picioarele sale subțiri reluaseră cursa de sus în jos, peste ale mele. - Vino mai sus... vino să te simt lipit de mine... Am chef să te strâng în brațe, să te frâng, dacă aș putea... Nu-i ascultam
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370233_a_371562]
-
în casă, mobilier sculptat în lemn masiv, picturi valoroase și sculpturi, multe oglinzi și candelabre, plante exotice ce crescuseră ca în junglă. Trupul alb, perfect, din ghips al zeiței Venus le atrase atenția... și capul lui Hefaistos, acoperit abundent de cârlionți, aflat pe birou. Au privit apoi șocați bucățile de carne și sângele răspândit prin camera. Ochii li se îndreptară instinctiv către fotografia unei blonde superbe, cu fața de păpușă, ochii albaștri și ten de porțelan, ce îi privea zâmbind candid
“IUBIRE CANIBALĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370330_a_371659]
-
său. Pasiunea pentru mașini era singurul lucru comun dintre ei. Părinții săi erau medici, tatăl chiar conducea un spital. Vali era o namilă de om, cu o mustață groasă și stufoasă. La douăzeci de ani, înalt, masiv, păros, cu mulți cârlionți negrii, rebeli și o mustață deasă și cu fire groase, părea un bărbat de patruzeci-cincizeci de ani. Părea un cioban moldovean, cu blana de oaie lățoasă pe spinare, indiferent cât de elegant se îmbrăca. Avea și un autoturism de teren
”POȘTAȘUL NU MAI SUNĂ DE DOUĂ ORI” SAU „VISURI …VISURI ...VISURI…” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352861_a_354190]
-
rar... și astfel are timp berechet. Căci cercetare științifică nu mai face nimeni de un sfert de secol. Se mimează numai... Nicky privi atent pe Vali. Când erau studenți, la douăzeci de ani, acesta era înalt, gras, păros, cu mulți cârlionți negrii rebeli și o mustață deasă și cu fire groase, părea un bărbat de patruzeci-cincizeci de ani. Acum, părul îi albise complet, fața i se ridase puternic, slăbise și semăna izbitor cu Einstein la bătrânețe. - Dar cum de ai slăbit
”POȘTAȘUL NU MAI SUNĂ DE DOUĂ ORI” SAU „VISURI …VISURI ...VISURI…” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352861_a_354190]
-
uit când și când către Darrell, continuă fără aș fi luat vreun “elan”: “Odată, când era mic Darrell, să fi avut 2-3 anișori, apare, după cremenea strălucind în soare ca un ciob de sticlă, fulgerător, un cap mic și cu cârlionți blonzi “agățaț” cu mânuțele de colțul unei lespezi crăpate și tocite de timp care se profila în imediata apropiere a drumului pe care-l aveam de parcurs, am înlemnit, mi-am zis că nu poate fi adevărat că este băiețelul
PASTORUL KEITH ŞI INDIENII NAVAJOS(II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354249_a_355578]
-
în căutarea primăverii. Nu-ți alunga zâmbetul vreau să-l păstrez în ființa care se zămislește din foc și cuvinte în liniștea așternută vom avea aripi 5-Gândul fiului De astăzi mama va împleti așteptarea în părul păpușilor din geam cu cârlionți de mătase din pletele lunii pe buze le va pune ruj din praful de stele își va dori la masă fiul dar acesta nu va mai avea suficientă lumină să învețe numărătoarea secundelor în drumul spre casă. în mod permanent
UNSPREZECE SEPTEMBRIE de OVIDIU DINICĂ în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353099_a_354428]
-
de fiorul siluetei negre și de vorbele auzite, care s-au înălțat în văzduh și au coborât ca niște ace de gheață pe sub gulere... Într-una din zilele următoare tata stătea pe o buturugă, lângă porumbar, cu capul gol, cu cârlionții cenușii ai părului lipiți de nădușeală, cu mărășeasca în colțul gurii, mânuind cu stânga toporașul. Întotdeauna m-am mirat cum putea el să facă totul cu mâna stângă, încercam și eu dar nici apă nu puteam să beau cu cana
DE SILVIA OLTEANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353119_a_354448]
-
de iasomie și din miresme ți-am făcut culcuș, ți-am pus în palme dor de poezie și-ai fost vioara mea și-am fost arcuș. Mi-e sete de lumina ta cuminte de părul tău lucind a abanos de cârlionțul atârnând pe frunte, și de cuvântul arcuind frumos. Din pietre te-aș culege-n orice seară și floare-ai deveni în al meu vis, dar tu nu ești și tânguirea-mi clară tot rătăcește-n seri cu ochiu-nchis. Leonid IACOB
MI-E DOR de LEONID IACOB în ediţia nr. 345 din 11 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359544_a_360873]
-
scăunașe. Câteva panouri cu desene din povești acopereau unul din perete, iar pe un altul se afla un dulap mare, din lemn. Prin ferestrele de la care nu lipseau gratiile soarele cald de mai trimitea raze jucăușe ce se împleteau în cârlionții copiilor și aruncau lumini mirifice ici pe colo. Educatoarea se ridică cu copilul ce își încetase brusc plânsul zgomotos și îl înlocuise cu oftaturi adânci, dese și le ieși în întâmpinare. - Bună ziua! Încercăm să ne pregătim de masa de prânz
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1163 din 08 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360264_a_361593]
-
exclamă în sinea ei Maria, cu o urmă de deznădejde, ca și cum fizionomia micii copile ce își pierduse mama ar fi putut schimba decizia soțului ei. Asemănarea era atât de izbitoare, încât ultima speranță nerostită îi dispăru instantaneu. Șerban văzu doar cârlionții negri. Părul care cădea până la umeri era la fel de răzvrătit ca și zulufii ce nu se lăsaseră prizonierii cozii de cal ce ajungea până la brâu, ca și cei care, într-o noapte de toamnă îl tulburaseră într-atât încât uitase de
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1163 din 08 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360264_a_361593]
-
sunetul scoarței. ador a muri spre a a reasculta sufletul desișului. ador a strânge între coapse lichidul frunzelor. ador a îmbrățișa dințișorii nopții. ador a te ține de mână, spre a nu pierde cărarea. ador, iubito, emoțiile tale, le văd cârlionții. ador existența ta , infinitele grimase le văd ca pe ultima mea lumânare ludică, căci eu rotesc continuu romantismele rotunde din raze. Referință Bibliografică: arată-mi zâmbetul cărării / Mihaela Doina Dimitriu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2256, Anul VII, 05
ARATĂ-MI ZÂMBETUL CĂRĂRII de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340236_a_341565]
-
simț care părea să-i ofere capacitatea să vadă fără să se uite, le examina pe femei cu un ochi critic. Prima, care era evident că se trezise în prea mare grabă în acea dimineață, își prinsese boneta strâmb peste cârlionții negri. A doua avea încă acel obicei prost de a se legăna ușor de pe călcâie pe degete (oare chiar nu-și dădea seama că asta o făcea să semene cu un elefant în staul?). Iar a treia, Gulbahar - cea care
Katie Hickman: Poarta coliviei. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339294_a_340623]
-
Îi sărută genunchii, apoi urcă cu sărutările pe pulpele dezgolite de poalele rochiei ce se ridicau tot mai sus cu ajutorul mâinilor sale dibace. Femeia trăia din plin senzațiile momentului. Îl mângâie pe păr cu ochii închiși, răsfirându-și degetele prin cârlionții săi aspri. Nu avea curajul să și-i deschidă de teamă să nu se spulbere iluzia că nu trăiește doar un vis. Gemea ușor de plăcere șoptind cuvinte fără de înțeles. Ștefan se ridică și-i cuprinse buzele între ale sale
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1189 din 03 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341894_a_343223]
-
manzana, manzanilla. Sunt la capitolul despre familie și în jurul meu se vorbește pe același ton. Pare că s-au întâlnit niște prieteni mai vechi care au devenit între timp vecini. Ea e o tipă simplă, are ochii cam goi și cârlionții pieptănați, ceea ce îi netezește și mai tare trăsăturile. El e un tip slab cu mărul lui Adam bine evidențiat și flirtează subtil pe o voce subțire, deși vorbește în numele pronumelui personal „noi", care „doar ce ne-am mutat aici și
„Dă, Doamne, ca ai mei să divorțeze”. Familia tradițională trăită de un copil de 11 ani () [Corola-blog/BlogPost/338020_a_339349]
-
Îi sărută genunchii, apoi urcă cu sărutările pe pulpele dezgolite de poalele rochiei ce se ridicau tot mai sus cu ajutorul mâinilor sale dibace. Femeia trăia din plin senzațiile momentului. Îl mângâie pe păr cu ochii închiși, răsfirându-și degetele prin cârlionții săi aspri. Nu avea curajul să și-i deschidă de teamă să nu se spulbere iluzia că nu trăiește un vis. Gemea ușor de plăcere șoptind cuvinte fără de înțeles. Ștefan se ridică și-i cuprinse buzele între ale sale și
ROMAN (CAP. NOAPTEA DE TAINA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 612 din 03 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343751_a_345080]
-
el îi tot povestea câte ceva, iar ea râdea cu poftă, avea două gropițe în obrăjori, o frumusețe. Amândoi atrăgeau privirile celor de pe terasă, el blond cu ochii albastrului de cer, ea brunetă, cu ochii negri și părul lung căzut în cârlionți bogați pe spate, erau frumoși foc. După ce făcură o raită peste tot, fără a-i da drumul de mână, se întoarseră la masa unde îi așteptau farfuriile aburinde. Ionuț uitase de foame, abia când văzu mâncărica pe masă începu să
EP.19 de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378432_a_379761]
-
a tinereții vigoare, Ca un luptător în război, când în mâinile lui este putere mare. Pe capul Lui poartă pălăria mântuirii pe pământ, Dreapta Lui mântuiește, precum și brațul Lui sfânt. Picături de rouă sunt în părul Lui și luminează sorții, Cârlionții părului Lui poartă fărâmele nopții. El se fălește cu mine, fiindcă îi sunt drag la față Și tot El îmi va fi cunună, ca cea de cerb, măreață. Spre farmec și spre slavă, cununa ca cea de cerb, de strălucire
ŞIR HA-KAVOD – CÂNTEC DE SLAVĂ de LUCIAN ZEEV HERŞCOVICI în ediţia nr. 2068 din 29 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/372560_a_373889]
-
Îi sărută genunchii, apoi urcă cu sărutările pe pulpele dezgolite de poalele rochiei ce se ridicau tot mai sus cu ajutorul mâinilor sale dibace. Femeia trăia din plin senzațiile momentului. Îl mângâie pe păr cu ochii închiși, răsfirându-și degetele prin cârlionții săi aspri. Nu avea curajul să și-i deschidă de teamă să nu se spulbere iluzia că nu trăiește doar un vis. Gemea ușor de plăcere șoptind cuvinte fără de înțeles. Ștefan se ridică și-i cuprinse buzele între ale sale
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376786_a_378115]
-
potrivite, apoi oftă. Cum cheama asta fetiț? - Tea. Teodora. Bătrânul oftă din nou. - Eva nu iubit Theo! Vrea folosit el! Tu, fost bun cu el! El, prost! Scuipă ultimele cuvinte și îndrăzni să mângâie cu degetele noduroase capul micuței prin cârlionții întunecați. Ah, ce frumos fetiț! Pot vin văd el? Theo, prost! Diana ar fi vrut să-i spună că nu era nevoie să-l vorbească pe fiul lui de rău ca să poată să-și vadă nepoata, dar tăcu. Știa prea
(III) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376652_a_377981]
-
nu se înțelegea cu băieții, iar cu fetele nici atât. Într-o zi apăru cineva nou în viața sa, o fetiță abandonată. Doru o plăcu din prima clipă. Îl atrăgea la nebunie aspectul ei băiețesc, cu părul tuns scurt, negru, cu cârlionți mici, cu dantura din față ieșită în afară, ca și cum ar avea bot, foarte slabă și cu pielea închisă la culoare. Părea un băiețel negru, subnutrit din Africa, ca cei prezentați la programele de știri ale televiziunilor. Sica se numea fata
”SLUJITORUL DIAVOLULUI” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375059_a_376388]
-
sub iarba deasă a cimitirului; copiii o urmară acolo; iar nefericitul bătrîn, fără casă și fără familie, porni cu pași împleticiți, ca un vagabond în doliu, ale cărui suferințe nu trezesc nici un respect, al cărui păr cărunt e disprețuit de cîrlionții bălai! Moartea pare singurul deznodămînt de dorit pentru o asemenea viață, dar Moartea nu-i decît un salt în lumea ciudată a Necunoscutului, nu-i decît un prim pas spre Depărtarea imensă, spre nețărmuritul și sălbaticul tărîm al apelor adînci
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
-ți ia-n coarne sutienul, / Sufletu-mi crud ca coioții / Care-ți ronțăie chiloții” ; „Azi e joi, mâine e vineri, / Lasă-mă, fără rețineri, / Să-ți scot izmenuțele, / Sărutu-ți mânuțele, / Ca să-ți văd iar soarele, / Sărutu-ți picioarele / Cu razele-n cârlionți / Și-apoi să mă-mpușc c-un glonț : / Piuuuuuuuu......./ Pe lume să nu mai fiu”; „Mladă Madă, / Vin’ și adă / Trupul tău precum o spadă, / Cu sânii mari și de pluș / De o parte și de alta / De tăiuș. Și
BRUMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285886_a_287215]
-
jumătate În lumină, pe jumătate În umbră, contrastele de pe trupul ei fiind exact acelea din fotografia de la pagina 8 a catalogului Lingerie Parisienne. Desdemona (costumier, scenograf și regizor, toate la un loc) Îi prinsese Victoriei părul Într-un coc, lăsând cârlionții să-i cadă pe frunte și atenționând-o să-și țină nasul mărișor În umbră. Parfumată, epilată, unsă cu creme cu dermatograf În jurul ochilor, Victoria i se Înfățișă lui Lefty. Simțea cum privirea lui o arde, Îi simți respirația accelerată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cercetau cu curiozitate pe iliri, iar pe alani cu o ostilitate prost mascată - considerau întregul lor popor prieten al hunilor. Gundovek îl însoți pe Sebastianus înaintea celor două catafalcuri. Dezlegându-și coiful cu pene, romanul își descoperi chipul leonin și cârlionții deși, castanii, prin care nu puține matroane din Roma găseau că e un deliciu să-și plimbe degetele inelate; îi dădu lui Vitalius coiful, își puse o mână pe piept și, contemplând cu o privire lungă trupul marelui războinic - pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Unde dispăruse? De la balustradă, îl întrebă pe Clemantius, care se întorsese dedesubt și vorbea cu însuflețire cu purtătorii de lectică ai Matidiei, dar nu primi decât un răspuns negativ, stânjenit. înspăimântată, privi în jur, trecându-și nervos o mână prin cârlionții negri. Alți oameni i se adresau, cu glasul frânt de teamă, punându-i întrebări presante, la care, în acel moment, încetă să mai răspundă. Coborî treptele în fugă și ieși, la rândul său, în parc. Smulse din mâna unui serv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]