127 matches
-
în sânge... Cum naiba să fie o cană goală așa de... frumoasă? Căutând să-i cârmească prietenește una, negriciosul fu gata să-și desfacă ventuzele palmelor și genunchilor lipite de fațadă și să se prăbușească în gol. Dar nu-i cârmi și nici nu căzu. În hăul șanțului de la baza clădirii, i se răsturnă numai clopul. Descoperindu-se, de sub calota clopului îi răsări (adulmecînd nemișcat din mijlocul plantației firelor îmbîcsite de păr și semănând cu o creastă pitică) un șoricel împăiat
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
fluide ale etajului întîi. 43 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI - ...Înghețase bălegarul în noi - vorbi din nou Bruță - când s-au aprins focurile alea vii... Așteptând să-nceapă șusta, mi-am aprins o nasoală, dar o ucenică mi-a cârmit una peste ea, de-a zburat sărmana țigărușă vreo zece minute, îngeraș alb prin preajma noastră. Strigîndu-ne mârlănii - țigărușa, Chiose viermănos - dar și aducîndu-ne veste că, în față, slugoaicele fermecătoarei ordonaseră încolonarea și vârâseră deja primele familii cartieriste între mestecătoarele vâlvătăilor
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
prin terenurile virane și grădinile cu zarzavat, un pârâiaș, ca și cum un băștinaș ar fi strâns un fir de orzoaică între măsele. În contul izvorului, care atâta îl înfrigura, însemnă lacul Bulindroiului, o baltă cu apă posacă și puturoasă. La vărsare, cârmi o cruciuliță peste dâmbul din vecinătatea cârciumii lui Laharie Tralala. Unde pișca pergamentul cu vârful creionului, locul atins se sucea ca o piele uscată de găină și fumega. În vinilinul plafonierei Daciei 1300, după atâtea pișcături, mai-mai se impregnase miros
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-mă, în vână, la madam Nicolici. Cică e meșteră și numai dumneaiei se pricepe ce picături trebuie scurse în ceaiul de crușin, ca să nu ți-l faci cu briceagul harcea-parcea pe gât... Ho diábolos tăcea. Stafidita nu descleșta botul. Genel cârmi și el, pe tăcere, clonțul. Cucoana se juca absentă cu buricele degetelor, prin draperiile de păr, ce semănau cu niște sârme roșii și îi acopereau în întregime sfârcurile urechilor și, cum se tolănise pe canapea, o dată își orientă vârful
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
deșteptarea, ca în pîrnaie!... Te scoli, mă duci în celălalt capăt al Bucureștiului. Și dacă-o fi să-ți rup osul, îți pun eu ghipsul la loc numai din bancnote de cîte-o sută! ...Hai, că fără taximetrul tău nu putem cârmi pe strădișoara aia... Dar în loc ca matahala la care zgâlțâia el să-i răspundă, se pomeni că, din somn, se răstește la dânsul, sfârâind și împleticindu- se, muierea din stânga. Nicoloaica. - Ce e, băi?... Ce... e, băi?... Ați făcut... cu toții hepatită
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Bucureștiului, Ho diábolos (îmbrăcat doar la pantalonul de pijama, cu bustul gol, întrupat într-un corp de profesor de gimnastică de pe la începutul anilor 1900, cu spate și deltoizi de înotător, pântecul supt, pectorali cu minuție marcați), Ho diábolos, deci, cârmi din zbor, ocolind, pe la mare înălțime, tăpșanele desfermecate ce se numeau, în prezent, Parcul Tineretului. Dar pe care, cu două sute de ani în urmă, fusese vărsat cel mai adevărat bâlci, după Moși, al Bucureștiului. Loc binecuvântat unde se chercheleau toptangii
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
se comportă ca și cum ar avea dureri de cap. Compozitorul și Pianista acționează în prim plan. Ceilalți par mai mult figuranți. COMPOZITORUL: Pentru Dumnezeu, ce seară. Pentru seară, ce Dumnezeu... PIANISTA: E foarte simplu... o pană de pasăre plutește, sau zboară sau cârmește...prin fereastră înlăuntru... în spațiul interior adevărat, ca o întrebare care plutește în aer: sau ca să spune așa: ca un acord pierdut. COMPOZITORUL (o ia pe pianistă de mână): Pana asta împuțită e cu siguranță de la șobolanii ăia zburători, și
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
semn al îngăduirii admirației primite cu înfocare. Iubita este cea care dă sens vieții neexperimentate a cavalerului, devine o adevărată călăuză și protectoare, cum de altfel ne și așteptăm de la o donna angelicata: „În anii tinereții mele/ Ea m-a cârmit în toate cele.”667 Pletora de calități nu putea cunoaște un climax decât în această transcendere a ființei iubite, angelizarea, eterizarea ei, ridicarea pe un piedestal al perfecțiunii morale și al frumuseții absolute: „Cea mai frumoasă și mai bună,/ Desăvârșirilor
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
semn al îngăduirii admirației primite cu înfocare. Iubita este cea care dă sens vieții neexperimentate a cavalerului, devine o adevărată călăuză și protectoare, cum de altfel ne și așteptăm de la o donna angelicata: „În anii tinereții mele/ Ea m-a cârmit în toate cele.”667 Pletora de calități nu putea cunoaște un climax decât în această transcendere a ființei iubite, angelizarea, eterizarea ei, ridicarea pe un piedestal al perfecțiunii morale și al frumuseții absolute: „Cea mai frumoasă și mai bună,/ Desăvârșirilor
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
pântecăraia", care se dovedește un factor cauzator al nașterii, căci "lărgindu-se boabele mitrei din pricina acelei tulburări, fătul a intrat în vâna cea mare, a ajuns prin diafragmă până sub umăr, unde sus-numita vână se desparte în două, apoi a cârmit-o spre stânga, ieșind afară prin ureche" (Cartea întâi, capitolul VI). Deși trimiterea la nașterea din capul lui Zeus era evidentă, naratorul simte nevoia unor comentarii explicite pentru a-și susține din umbră deriziunea: "Bachus nu s-a desprins din
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
rupe din mijlocul marinarilor lui, mă ia deoparte și mă roagă să nu-i mai zic așa, deoarece inferiorii lui trebuie să-l stimeze în continuare. Îi promit că nu. A doua seară, în aceeași conjunctură, zic "hai s-o cîrmesc!"; și, plin de respect, trec pe lîngă impozantul erou al mării aruncîndu-i un subordonat salut: "Bună seara, Masturbie!"... Celebrul umorist iar se retrage din anturaj și mă vîră, elegant, într-un clar obscur de hol: "Nici așa nu e bine
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
Bari, 1964, p. 112: Dove și trovi la poesia del Leopardi è già additato dalla comune coscienza critică, la quale, dopo avere accolto freddamente le Operette Morali, rifiutati i Paralipomeni e la Palinodia, accusava di prosaicità La Ginestra e altri cârmi, con atto risoluto e per opera del De Sanctis e facendo gridare i fanatici del patriottismo (dal Settembrini al Carducci), riconobbe altresì che le prime canzoni sono oratoria e oratoria di scuola, che di quelle frenetiche o imprecanti și salvano
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
departe, în larg, grupurile de pescari, pentru a se întoarce la mal, în alt loc, poate mai bogat în hrană, o fac tot în cârd, nu pleacă niciodată câte una sau două. La vreo sută de metri, bobocul nostru a cârmit-o spre stânga, în fața sculelor noastre de pescuit și, pe moment, am crezut că vrea să meargă spre suratele lui, dar s-a oprit la acea distanță, chiar în fața noastră. Mirarea noastră era la culme. - Scoateți acum lansetele și puneți
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
să se întrebe ce fac zeii cerești cu ciudatul lor turn și unde anume îl duc. Corabia pluti întîi spre miazăzi trei zile și trei nopți, apoi tot atâta spre răsărit și, ocolind munții de unde făcuse Iahuben rost de arme, cârmi spre miazănoapte pe o mare fără prea multe furtuni supărătoare, unde pluti încă șase zile și șase nopți până se apropie de țărmul Muntelui Vulturilor. Împingând cu ajutorul celor o sută douăzeci de vâslași turnul zeilor pe țărmul neted și plin
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Și nici în Atlantida nu mai puteam rămâne. Am plecat la noroc. - Și cum ați scăpat? - Ne-am gândit că vom ieși măcar spre țările cețoase de la miazănoapte, dar zărind la stânga Muntelui Vulturilor și la dreapta apă în loc de pământ, am cârmit la dreapta și am trecut spre răsărit. Stâlpii lui Melkart erau acoperiți de apă. Cât am trecut prin dreptul Muntelui de Foc, deși nu-l vedeam pentru că am plutit în partea cealaltă, aproape de Râul Cald, furtuni groaznice ne-au cutremurat
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
el. Iar când Mahukutah cu femeia sa, după multe nopți și zile de viață pe mare, trăgând uneori la mal să-și caute hrană și apă, ajunse la capătul unui țărm, fu bucuros că recunoaște și apele și stelele, și cârmi spre apus în altă mare, oprind pluta dincolo de niște insule lungi, unde pe o limbă lungă și lată de pământ despărțitor al mărilor se afla țara lui. Mahukutah merse cu femeia sa până în orașul unde trăise până a nu fi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
stele, nu știam unde e răsăritul. Eu știam că la răsărit de Muntele de Foc este acel țărm de unde ai venit tu, zeul meu bun, prin pustiul cu nisip până în oază. Mă uitam la Muntele de Foc și căutam să cârmesc așa ca să-l avem numai în spate. Am plutit o zi și o noapte, dar nu știu bine, căci n-a răsărit nici soarele nici luna. După aceea am auzit strigăt slab de om. Uneori fulgera în cer și am
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Împiedic barca să se Îndepărteze de mal. După câteva clipe, am auzit un alt schimb de focuri și un zgomot care semăna cu cel al unui burghiu perforând la pupa bărcii. Am tras puternic Înainte de maneta de accelerație și am cârmit din volan ca să mă Îndepărtez de debarcader. Strâmbându-mă de durere, mi-am aruncat o privire În jos spre mână, Închipuindu-mi că fusesem atins de un glonț, dar am descoperit În schimb că din palmă mi se ițea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
ploaie de picături metalice, trimițând În sus așchii, rupând crengi și tăind prin frunziș. Privind din nou În fața mea, am avut doar atâta timp la dispoziție cât să trag de maneta de accelerație ca să o pun În marșarier și să cârmesc departe de asaltul poliției. Apoi am oprit motorul și mi-am ridicat instinctiv mâinile sus deasupra capului, lăsându-mi arma să cadă pe jos În barcă. Abia atunci am observat urma roșie, cu contur perfect, ca un semn distinctiv al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
care mă urau. L-am prins pe Willy Brown tocmai când ieșea din barul Lucky Time Wine. — Mă-ta suge o pulă nașpa, cioroiule, l-am abordat eu. Willy mi-a sărit la beregată. Am încasat trei, dar i-am cârmit șase. Când am terminat cu el, lui Brown îi zburau dinții pe nas. Doi polițiști care ardeau gazul pe trotuarul celălalt au asistat la toată scena. Roosevelt Williams, un violator eliberat condiționat, proxenet și escroc patentat, a fost mai dur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Îndrepte. „Citind și recitind aceste ultime pagini, constat că am fost impardonabil de egoist, exagerat de prolix și de difuz“, recunoștea Peter; și „Da, da, băiete dragă, mă tem că așa e“, murmură Henry În timp ce citea aceste cuvinte. Apoi, povestirea cârmea brusc spre domeniul supranaturalului. Peter, Închis Într-o instituție pentru nebunii periculoși (pentru a-și fi ucis diabolicul tată vitreg), și iubita sa, ducesa de Towers, reușeau să comunice În mod miraculos și să aibă o viață Împreună, prin intermediul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ne-am certat niciodată... dar știi ce vreau să spun. Cred că da, spuse Henry, deși era În continuare nedumerit, cu sentimentul că Fenimore Îi ascunde ceva din mesajul lui Alice. Ea Îl privea gânditoare, dar puțin distrasă, În timp ce conversația cârmea spre subiecte mai banale: liniștea din universitate În timpul vacanței de Paște, comorile Bibliotecii Bodleian, unde avusese norocul de a primi un permis de lectură, speldoarea cântului corului de la catedrala Christ Church duminica, pe care o putea aprecia chiar și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
un miniclaxon. Pot auzi asta? — Firește. Apa e un foarte bun conducător pentru sunete. — Dumnezeule! exclamă Ted. Drept În fața lor, gigantica aripă de titan se ridica zveltă deasupra fundului oceanului. Norman nu se așteptase deloc la asemenea dimensiuni; În timp ce submarinul cârmi la stânga, aripa le acoperi În Întregime câmpul vizual timp de aproape un minut. Metalul era cenușiu Închis și, cu excepția câtorva pete de vegetație marină, avea suprafața intactă. — Nu s-a corodat deloc, remarcă Ted. — Așa este, domnule. Toți au observat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
arată cu degetul triumfător: — Ia uite! Ia uite-o pe Kathy. Ce v-am zis io?! —Mulțumesc, Gerald, mă grăbesc eu să-i spun omului de la pază. Tata nu e În apele lui azi. Îl preiau eu de-aici. Îl cârmesc către ușă, asigurându-mă că privesc drept Înainte pentru a evita zâmbetele pline de milă nelipsite din viața familiei Reddy de când mă știu. Odată ajunși afară În siguranță, pomenesc de o cafenea din Cheapside, cât mai departe de orbita pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
luminată cu felinare pe care Daphne le achiziționase din Maroc, într-una din călătoriile ei pentru cumpărături, iar pe gazon erau așternute peste tot covorașe brodate și pernițe. Nici n-am apucat bine să asimilez scena, că Zach a și cârmit spre colecționarii de fotografii, lăsându-mă singură în mijlocul petrecerii. Deodată, Daphne m-a prins de braț și m-a prezentat unei tinere actrițe, Betthina Evans, care tocmai câștigase un Glob de Aur. Betthina părea să poarte măsura zero la haine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]