118 matches
-
crede că exagerez din nou, al invit să facă inopinat, si nu anunțat de zurgalăii ierarhici, vizite an cazarmele din subordine!), iată cu ce fel de instituții se identifică românul! Dar să revin la drumuri. an zece ani, ănafara unor cârpeli mai mult sau mai putin reușite ale vechilor "artere" de pe vremea lui nea Pingelică, nu s-a făcut absolut nimic. Aceleași șosele nemarcate (sau cu marcajele acoperite de noroi), aceleași gropi vesele care te zdruncina că la un safari african
Societatea de consum... nervos by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17620_a_18945]
-
mers. De la gestionarea crizei economice fără măsuri reformatoare, s-a ajuns la o politică de reforme impusă de necesitățile gestionării imediate. Nu e nimic glorios în asta. Să faci reforma fiindcă n-ai încotro poate părea o politică nechitita, de cîrpeala. Vine însă Radu Vasile cu noutăți în materie de reformă? El aplică principii știute și răsștiute, despre care se vorbește în România încă din 1990. Însă simplul fapt că le aplică, în sfîrșit, stîrnește mari discuții. Optimiștii reformei îl acuză
Prejudecăti si iluzii by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/18204_a_19529]
-
foarte prezente în problemele orașului, în lumea urbană, spre deosebire de administrația publică din România. Aici, în România, avem sentimentul că sîntem mereu într-o urgență. Autoritățile nu-și acordă timpul să discute cu arhitecți și să analizeze realmente problema. Sînt, cîteodată, "cîrpeli" care nu aduc decît la alte "găuri", în altă parte. În România nu ai fațadă la bloc, dar ai Mercedes..." Arhitectul nostru este șocat de felul în care se organizează concursuri - pentru reamenajarea Pieței Mari din Sibiu, pentru redefinirea vizuală
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12822_a_14147]
-
mizerabile ale capitalei României, precum, din fericire și părți ceva mai curate, dar prea puține. Chiar pe unde s-a pavat din nou (ce încet se lucrează!), ulterior se sapă noi gropi sau canale care apoi se astupa inestetic. Sugerează cârpeala și lucru neterminat. Dar ce pavaj ordinar, un fel de asfalt poros - poate din grijă primăriei să nu alunece oamenii pe trotuare. Se pare că în România nu se cunoaște nivela cu bulă de aer, ca panțele nu sunt niciodată
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
s-ar putea plînge că sînt țintele unui uriaș bombardament mediatic. Nu e cazul; cei mai mulți au griji mai apăsătoare, care îi fac să se întrebe nu ce vor face mîine, ci cum se pot descurca azi. Eternizarea acestui prezent al cîrpelilor de tot felul provoacă o tot mai vădită indiferență față de informație acelora dintre moi cărora buzunarul gol le dă, zi de zi, una și aceeași știre esențială. Chiar și o parte însemnată a celor care în '90 cumpărau ziarele cu
Avortonii mediatici by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14837_a_16162]
-
o încurcătură cu subvenția. . - Serios? Gulimănescu spuse acest cuvânt cu un ton de surpriză și bruscă desconsiderare. . - La revedere! voi să scape Ioanide. . - Atunci tot e adevărat că Pomponescu a intervenit! . - Tot ce se poate. La primăvară îmi văd de cârpelile mele, și pace! . - Crezi că mai construiește cineva în împrejurarea de față? . - Așa sper. . - Biserica e o afacere bună. Păcat! Cu siguranță, n-au să-țidea nici un ban, ca să te împiedice s-o termini. . - E ca și gata. Altă generație o
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mari idealuri dispar de tot din mintea oricui cînd e vorba de a și salva propria piele. — E mare lucru că o spuneți cinstit și fără ocolișuri, zice Sena cu admirație, simțind că la următoarea tentativă motorul o să pornească. Puțină cîrpeală pe ici pe colo, nițică muncă de tinichigerie, feruginol, chit, grunduri, o spoială la urmă, și nimeni n-ar zice că nu-i nouă nouță, asta v-o garantez eu. Nu sîntem orbi ca să nu vedem cît de încîlcită e
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
de la ghemul pe care-l ține în palme la ceafa Curistului, am început, îl anunță Gulie înfigînd vîrful cuiului în pielița moale pe care o strînge într-o cută între degetul mare și cel arătător. Nu mai sîngerează, o să iasă cîrpeala, constată Dendé privind cum Gulie se pregătește să mai facă o gaură în partea opusă, prima copcă e ca gata, îi face semn lui Tîrnăcop să se apropie, să taie o bucată de sfoară cu dinții, o să fie greu să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
era o cămășuță multifuncțională (na, că întrebuințez un cuvânt prețios, știu că nu vă place, dar asta-i treaba!), deci era un obiect înzestrat cu aer condiționat. Mama o spăla, dar se rupea foarte ușor și răsuflătorile apăreau imediat după cârpeală. Tata ieșise la pensie și avea pensia foarte mică, dar banul, oricum, era ban, avea putere și-ți făceai nevoile cu el, nu ca acum! Hei, ce să-i faci, erau timpurile de aur ale foametei! Hăinițile acelea ale mele
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
e clară, de o trasparentă și, mai ales, eficientă mizantropie. Mai toate figurile din roman se lasă reduse la câteva linii Privirea îndreptată de autoare către lumea din jur este lipsită de iluzii, iscoditoare și „rea“. Universul apare făcut din cârpeli, ziare vechi, mizerie. Oamenii sunt caricaturi, trădând la fiecare mișcare sforile păpușerești, denunțându-se singuri ca impostori ai propriei lor condiții. Exagerarea e un semnal al vacuității interioare, și, într-adevăr, mai toate figurile din roman se lasă reduse la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
râsul e sănătos și dezleagă mințile și ogoaie burțile. Ce să-i faci, așa-i românu : Râde și cântă cu burta goală și cu țoalele rupte pe el, că nici alea de duminică nu-i mai sunt Întregi de atâta cârpeală. Da nu-i bai ! Râzi În soare, copile ! Cântă cu ciocârlia, copilă ! Lasă cucuvelele să și cânte singure de noapte. Tu mergi pe drumul tău, Înainte, tot mai sus, spre lumină, omule, că ai de ce și pentru cine Nu știu
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
păstreze pentru el tot ce descoperă. Tractorul avea șase roți, un blindaj gros, pneuri imense și o placă de protecție rezistentă la coroziune. Dacă nici aceasta nu rezista pe Acheron, atunci, practic, nimic nu rezista. Carcasa lui ajunsese ca o cârpeală de bucăți de metal decolorate asamblate prin suduri și rășini epoxide.. Dar era etanș și progresa regulat. Pasagerilor nu le trebuia mai mult. Deocamdată, se cocoța zdruncinându-se, pe o pantă ușoară. Roțile mari stârneau nori de praf vulcanic pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
p\rea a fi scăpat de raidurile aeriene din timpul războiului și de aceea clădirile rămăseseră, în mare parte, intacte. Bineînțeles că se vedeau și clădiri refăcute complet, dar majoritatea fuseseră doar mărite sau reparate pe alocuri și tocmai aceste cârpeli păreau să dea un aer mai sărăcăcios cartierului decât înseși clădirile vechi. Întreaga atmosferă te ducea cu gândul la faptul că majoritatea celor care au locuit aici s-au săturat de mașini, de aerul poluat, de zgomot și de chiriile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
e greu să găsești pe cineva dispus să se Întâlnească cu atâția oameni Într-unul singur. Însă astea sunt doar vise cu ochii deschiși. În visele adevărate mătușa Feride nu vede nicăieri iubiți, ci doar colaje abstracte. În timpul nopții creează cârpeli În culori uimitoare și În diverse forme geometrice. Vântul bate cu putere, curenții oceanici Îl urmează, iar lumea devine o sferă cu nesfârșite posibilități. Tot ceea ce e construit poate fi În același timp distrus. Doctorii i-au spus mătușii Feride
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Lucian că, dacă îi arde teatrul, n-o să poate veni pompierii, strada e blocată de mașini parcate aiurea, undeva pe lângă Senat. Dna Tatoiu spune lozinci generoase: funcționarul să se aplece către cetățean, nu cetățeanul peste ghișeu, mai bine strategii decât cârpeli etc. Promite puțin: un pic mai multă curățenie, străzi puțin mai bune, ceva mai multe investiții, dacă guvernul schimbă codul fiscal, directorii de regii n-o să mai câștige cât fotbaliștii. Face gafe senine, de pildă spune că va ridica siguranța
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
a-și bate joc de tinerii studenți din Romania". Șerban Georgescu, membru al Comisiei pentru Învățământ din Parlament, a numit-o pe Ecaterina Andronescu, Ministru al Educației, "sluga lui Ponta" și "activistă comunistă", care nu s-a remarcat decât prin "cârpeli aberante pentru educație". În opinia parlamentarului democrat-liberal, "incompetența ministrului este dublată numai de trufia sa în a prefera să crească taxele tinerilor studenți mai degrabă decât să-și recunoască limitele". Acesta a continuat spunând că această mișcare face parte din
Conflictele din ştiri. Impactul asupra cinismului, încrederii şi participării politice by Mădălina-Virginia Boţan [Corola-publishinghouse/Journalistic/928_a_2436]
-
trăgeau cu toții din familii de pietrari din partea locului, am învățat că în piatră loviturile greșite rămân așa pe veci, dacă nu sunt ascunse prin alte trucuri dibace. Astfel, ne petreceam ziua cu îndreptarea unor daune provocate de război, așadar cu cârpeli. Rețeta pentru chitul de piatră, care nu trebuie să fie nici prea gros, nici prea subțire, i-o datoram meșterului Singer, care mi-o încredințase la despărțire ca secret profesional ce se cerea păzit cu strășnicie. Dar în ceea ce privește arta, obiectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cu valul un preaciudat caic: Nici vâsle și nici pânze; catargul, mult prea mic; Dar jos, pe lunga sfoară, cusute între ele, Uscau la vânt și soare tot felul de obiele, Pulpane de caftane ori tururi de nădragi; Și, prin cârpeli pestrițe și printre cute vagi, Un vânt umfla bulboane dănțuitoare încă. Ce ruginiri de ape trezite și ce brâncă Lăsară fierul rânced și lemnul buretos? În loc de aur, pieptul acelui trist Argos Ducea o lână verde, de alge năclăite, Pe când la
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
credeam că veți reuși. Nu vă faceți iluzii acolo. Ce puteți face? ― Trebuie reparată o pereche de conducte și consolidate intrările stricate. Nu putem fixa conductele fără să băgăm toată nava în cală. Va trebui să ne mulțumim cu o cârpeală. ― Înțeleg. Altceva? ― Modulul 12. O spun sincer. Am pierdut celula principală. ― Cum? Praful? ― În parte. (Parker schimbă câteva vorbe cu Brett, apoi reveni la microfon.) Câteva fragmente aglutinate în intrări s-au topit, s-au lipit de pereți și au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Ascult. ― Mergem și noi cu ceilalți în expediție, sau trebuie să rămânem închiși aici până când se restabilește totul? Am refăcut deja alimentarea cu energie. Cât despre resturile astea (arătă sala mașinilor devastată, cu un gest larg), asta-i treabă de cârpeală... Cosmetică, ce mai! Poate să mai aștepte câteva zile. ― Știți amândoi răspunsul. (Ea se rezemă, își șterse palmele pe tunica murdară și-l privi în ochi.) Nimeni nu poate să părăsească nava până când nu se întorc ei și nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
timp le-ar trebui pentru a o rambursa, în caz că ar abandona-o. Răspunsul lui Parker, nu neapărat încurajator, fu străbătut de o undă de speranță. ― Nu se prezintă prea rău pe la noi. Dar nu uita că am făcut doar o cârpeală. Avem nevoie de echipamentul unui șantier pentru o treabă ca lumea. ― Va ține propulsia? ― Musai, de nu, ne prind turbulențele ascendente. Celulele noi ar putea să explodeze... mai mult nu pot să facă. N-o să mai apucăm să le reparăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
s-a cerut, dar după asta și-a dat seama că ziariștii făceau mai mult decât să vorbească pur și simplu cu el: nu, ei vorbeau și cu toți prietenii lui. „Un articol colorat“, se exprimase Jo Hartley. Nu spusese cârpeală, dar nici nu putea să spună, se gândise Ben. Așa că ținându-se tare, Ben deschise ziarul, dar se cutremură instantaneu de rușine, când văzu pozele. Acuma, de unde naiba au luat astea? Nu-mi vine să cred c-am zis asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
multe ori și nu întotdeauna la remaiat. Erau mici cabine (una în parterul magazinului Central) în care, sub lumina unui bec foarte puternic, niște țesători iscusiți puneau firele subțiri de mătase la loc. Rămânea însă, oricât de discretă, și evidența cârpelii. Se găseau în schimb uniforme. Erau cele școlare, imprescriptibile în ciclul primar și gimnaziu, dar care, sub ochii binevoitori ai profesorilor, mai sufereau unele îmbunătățiri (o feminizare) în liceu. Cămașa bleu rămânea fără guler sau căpăta o tentă mai închisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
era deloc încredințată că se află, într-adevăr, pe drumul cel bun, dar știa aproape sigur că, prin ceea ce face, l a părăsit pentru totdeauna pe cel rău și înfundat! Ceea ce trebuie, totuși, de ținut minte este că niciodată o cârpeală ieftină nu va putea repara haina ruptă șinvechită, ci doar îi va mai prelungi puțin sfârșitul. Astfel, absolut orice s-ar fi putut zice despre Adriana, dar numai nu că era vreo superficială, sau vreo persoană deloc aplecată către amănunte
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
punem ciorapi noi la prima găurică ivită în călcâi. Iar mama nu lăsa prima găurică să ia proporții: alegând ață de culoare potrivită, o înlătura prompt, restrângând-o la o abia perceptibilă dunguliță în țesătura ciorapului. După mai multe asemenea cârpeli însă, gaura începea să fie prea mare și nu se mai lăsa strânsă pur și simplu. Și aici se vădea adevărata îndemânare a mamei, absolventă, cu mulți ani în urmă, a unei școli de arte și meserii. De pe urma căreia rămăsese
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]