134 matches
-
fost urmate de împliniri slăbănoage și precare; * Pentru că pentru majoritatea oamenilor din jurul nostru câștigul major și indiscutabil al revoluției - libertatea cuvântului - pare să nu însemne mai nimic; * Pentru că suntem incapabili să ne vedem așa cum arătam și trăiam "înainte": cu ciorapi cârpiți și haine ponosite, demodate și de proastă calitate, încovoiați și cu chipuri apăsate de deznădejde, extenuați de efortul de a procura mâncare, străbătând strada și viața terorizați de ger, de întuneric și de restructurările pe criterii politice; * Pentru că, în evaluarea
De ce "înainte era mai bine"? by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/16404_a_17729]
-
de ieri// vii sînt numai păsările nocturne se încrucișează/ stîrnind pudră de harfă/ peste geografia orașului ignobilă// vii sînt numai viitorii sinucigași singurii/ ce-și știu să-și prețuiască destinul// viu în această noapte este preotul/ chemat să rostească îndemnuri cîrpite/ la căpătîiul muribundului surd// o noapte asimetrică o noapte refuzată gloriei/ o noapte în care trecutul și viitorul meu/ dialoghează incoerent ca doi bețivi/ cu proteza dentară pierdută-n pahare" (Poem idilic). Se regăsește în atari versuri ceva din acel
Un clasic al poeziei noastre actuale by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Journalistic/10452_a_11777]
-
ta, oameni sunt?! - a Întrebat și bunicul, parcă dus cu privirea Într-o altă lume. Nicolae, trage, mă, trage clopotul să se ridice satul! Poate schimbăm și noi ceva! Că lumea se schimbă, se-nnoiește! Și dacă noi nu, tot cârpiți, tot În zdrențe rămânem! - Câtă vreme, cârpaci ne e cârmaciul, ne merităm soarta! Asta e! - a repetat Nicolae, mâhnit, printre bătăile clopotului: bang! ...bang! Mă, Costică, adevărul e că nici nu ai cu cine! Tataie a tăcut. Și eu am
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
ta, oameni sunt?! - a Întrebat și bunicul, parcă dus cu privirea Într-o altă lume. Nicolae, trage, mă, trage clopotul să se ridice satul! Poate schimbăm și noi ceva! Că lumea se schimbă, se-nnoiește! Și dacă noi nu, tot cârpiți, tot În zdrențe rămânem! - Câtă vreme, cârpaci ne e cârmaciul, ne merităm soarta! Asta e! - a repetat Nicolae, mâhnit, printre bătăile clopotului: bang! ...bang! Mă, Costică, adevărul e că nici nu ai cu cine! Tataie a tăcut. Și eu am
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
Lângă o vitrină în care tronează un brad mare, bogat împodobit, s-au oprit trei copilași sărmani, un băiețel și două fetițe. Sunt frați. Băiețelul, un puști de vreo 10 ani, cu ochii mari, albaștri, cu haina peticită și pantalonii cârpiți, își ține mâinile înfipte cu nădejde în buzunare, vrând să pară nepăsător atât la frigul ce-i îngheață trupușorul lui firav, cât și în fața minunățiilor ce sclipesc în vitrină. Fetițele de 8 și 6 ani, ținându-se de mânuțe, tremură
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
cînd au auzit ce făcuse Iosua Ierihonului și cetății Ai, 4. au întrebuințat un vicleșug, și au pornit la drum cu merinde pentru călătorie. Au luat niște saci vechi pe măgarii lor, și niște burdufuri vechi pentru vin, rupte și cîrpite, 5. iar în picioare purtau încălțăminte veche și cîrpită, și erau îmbrăcați cu niște haine vechi pe ei, iar toată pîinea pe care o aveau pentru hrană era uscată și mucegăise. 6. S-au dus la Iosua în tabără la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85104_a_85891]
-
Ai, 4. au întrebuințat un vicleșug, și au pornit la drum cu merinde pentru călătorie. Au luat niște saci vechi pe măgarii lor, și niște burdufuri vechi pentru vin, rupte și cîrpite, 5. iar în picioare purtau încălțăminte veche și cîrpită, și erau îmbrăcați cu niște haine vechi pe ei, iar toată pîinea pe care o aveau pentru hrană era uscată și mucegăise. 6. S-au dus la Iosua în tabără la Ghilgal, și i-au zis lui și tuturor celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85104_a_85891]
-
era felul, dar își trase de seamă și-și acoperi râsul cu palma. Se sfia. Era bărbat voinic, dobora și ursul, dar îl ciopârțise războiul. Venise de pe frontul "cu Hicler", cum spunea el, cu falca obrazului smulsă și un ochi cârpit, privind șui, într-o parte.Glumea singur că se uită cu-un ochi la făină și altul la slănină. Mai avea și-un genunchi betegit. Mergea târșind piciorul și alignind, parcă punea fasole tot timpul. Asta, însă, nu-l împiedica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
bagă în tine!“ Niciodată calitate, măsură, rafinament, ci numai cantități de disperată supra vie țuire: mormane de cartofi prăjiți, doi cârnați, patru ochiuri, varză murată și, la ocazii, gogoși sau baclavale. Am umblat toată copilăria în pantaloni burlănoși, trenin guri cârpite, fesuri cu ciucur, cămăși roase la gât și teniși găuriți, total in diferent la sfintele cutume ale micii bur ghezii inter belice. Tot așa, n-am fost deprins cu buna cumpătare (care nu e totuna cu sărăcia resemnată), cu chibzuința
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
că românii și ungurii nu se mai măcelăresc după scenariul securistic din 1990 - anunță indubitabil amurgul unei epoci. În schimb, populismul pomanagist pare să-și fi descoperit câțiva profeți redutabili. Becali a fost, o vreme, Cucuze-lul acestei noi mistici a cârpiților în fund. Descoperin-du-l pe Dumnezeu, patronul Stelei și-a cam cusut buzunarele, navetând, în schimb, între metafizică și crampoane. Geoană și-a dat seama că, în acest context, "primarul care este" poate fi un argument "hard" în lupta disperată pentru
Chermeza năucilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8621_a_9946]
-
nici unele și nici putere să dreagă ce le-au stricat apele. Mi se strânge inima când îi văd și mă simt vinovat. Toți îi jumulim pe țărani. Și ei au ajuns să creadă că asta li se cuvine. Să umble cârpiți, să mănânce pe sponci și să se uite la domnii de la oraș cu ochii condamnaților pe viață. Și mai aud câte un dobitoc, cam la a doua generație încălțată la barieră, cât sunt țăranii noștri de puturoși, de primitivi, nu
Dumnezeu, ministrul țăranilor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12593_a_13918]
-
altuia. În ciuda acestei atenții asupra materiei, Erminia părea mai inocentă decât doamna Ioanide, care făcea impresia a cunoaște viața pe degete. "Prozaismul" suavei Erminia Ioanide îl înțelegea în sensul că aceasta își închipuia că un ciorap al lui Hergot bine cârpit și dichisit reprezenta un obiect gingaș. Însă un ciorap este un ciorap. Hergot, la rândul său, forma pentru Ioanide, când trăgea în gazdă la el pe strada Tritonilor, un obiect de observații. Medicina, care ar fi trebuit să fie preocuparea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
doar într-o civilizație fără memorie devin inutile. Alte obiecte aflate acolo ar fi jgheabul și burlanul rupte, sârmele unui fost gard. Polata mai are un acoperiș schilod, stă să cadă, pereții au scândurile găurite, mâncate. O șandrama de lemn. Cârpit, peticit, petece de lemn peste pereții de lemn. Se mai află un acvariu care nu a avut niciodată geamuri. Cuibarul găinilor îl găsim tot acolo. Singurul lucru viu din toată această încăpere ciudată. Polata comunică cu cotețul în care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
lumea umbla cu celularul legat de gât iar pe pârâu trecea numai lapte și miere. Într-o zi eram, ca de obicei, în cimitirul de epave cu prietenii mei, Țuți, Victor, Sandu, Aurel. Virgil, băiat cuminte, venit dintr-un sat, Cârpiți, astăzi Victoria, stătea la niște rude, nu venea niciodată cu noi, poate de frică. Adunasem multe artificii, care erau ca macaroanele, cu gaură sau plate, ca tăițeii de casă. Erau pregătite pentru a le pune a doua zi pe șinele
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
potrivit să spui copilăriei „hai cu mine” atunci când n-ai avut-o. Mie mi se pare absurd să ceri cerului să fie senin când el este încărcat cu nori negri și face a furtună. Eram amândoi desculți, cu pantalonii scurți, cârpiți și răscârpiți în fund, cu genunchii juliți, cu vechi cicatrici. Aveam pe noi niște cămășuțe cârpite pe unde se mai putea, nu prea curate și rupte, cu părul zburlit și anapoda, așa cum trebuia să-i șadă bine oricărui puști din
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
ce-ți paraliza respirația sufoca orice activitate pe toate șantierele de construcții care trimese muncitorii În vacanță de iarnă, numai brigăzile de arestați ai penetenciarului Rahova nu cunoșteau odihna. Sărmanii, Îmbrăcați rudimentar cu haine militare ce proveneau din secolul trecut, cârpite grosolan cu petice de altă culoare pe alocuri legate cu sârmă, Încălțările la fel zdrențuite, desperechiate, cu pingele improvizate din cârpe ori ziare, Îndurau vitregia dezlănțuită a iernii...! Barăcile din lemn erau construite grosolan impropiu ființei umane, unde deținuții serveau
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
văzusem un film american unde recruții se instruiau făcând exerciții la diferite aparate sportive Într-o veselie generală și, chiar simțem nevoia unei deconectări fizice, fiind extrem de optimist. La câteva zile Însă, sufeream o amară decepție. Hainele militare erau rupte, cârpite, unsuroase și extrem de murdare iar bocancii la fel deteriorați. La câmpul de instrucție două ore Învățam cântece patriotice pe versuri comuniste, apoi marșuri forțate cu pași de paradă și În final instructorul striga căt Îi permiteau plămânii: aviația inamică...! Atunci
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pluș, cu câte un bibelou improvizat: o sticlă goală de parfum, o ex-cutie de bomboane, o fotografie. Aglae, implacabilă, vru să vadă și bucătăria, care exista numai teoretic. Într-o magazie, o mașină șchioapă, ordinară ținea deasupra vreo două cratițe cârpite. Aglae se întoarse cam lividă în dormitor și se așeză pe pat ca să-i încerce moliciunea. O scândură căzu, desprinsă, trăgând după sine salteaua, numai de paie. Era un pat doar de formă, în care nu dormea nimeni. - Ei, spuse
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cărți, nici tablouri; nu prea avea mare lucru. Într-unul dintre colțuri fixase o sîrmă; acolo, pe cîteva umerașe, Își ținea hainele. Cel puțin, hainele-i erau Îngrijite. Își făcu loc printre ele și găsi o pereche de șosete bine cîrpite și niște pantaloni impecabil croiți. Se schimbă Într-o cămașă mai curată, cu un guler alb și moale, pe care-l lăsă deschis la gît, așa cum fac de obicei femeile. Dar pantofii erau bărbătești; Îi luă un minut să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
una albastru Închis cu revere crem. Costase două lire acum doi ani; Kay i-o cumpărase, bineînțeles. Ea Îi cumpărase majoritatea lucrurilor, În special În zilele acelea. O parte din tiv era ușor Încrețită, acolo unde se tocise, și trebuia cîrpită, dar În afară de asta, arăta ca nouă. Helen o scutură, o desfăcu și se vîrÎ În ea. Kay Întinse mîinile. — Vino aici, zise ea, să-ți prind eu copcile. Helen se duse spre ea, se Întoarse și-și ridică părul. Kay
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Europei, țipă și fuge. Firoz se gândește că femeia este într-adevăr foarte încordată. Este trimis cineva s-o găsească și s-o aducă, înainte să intre în vreun bucluc. În întunericul acelei ore dinaintea ivirii zorilor, nababul, cu ochii cârpiți, dă ordine șoferului să pregătească mașina. Își urcă necazurile în compartimentul din spate acoperit de draperie și este purtat pe un drum cu gropi, alunecând dintr-o parte în alta pe bancheta de piele. Confuzia de la Fatehpur se depune în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și cât consumă (curent, apă, mâncare), cine, ce și cât aduce în casă. În 1996, când moare la 96 de ani, în afară de costumul cu care e îngropat, ceilalți pantaloni, vestele, vestoanele îi arată ca niște platoșe din petice, atât de cârpite sunt. Tot atunci, imediat după moartea lui, cei trei băieți și cele patru fete fac un fel de concurs pentru moștenire, intitulat pe cine a chinuit tata mai mult. Deși e clar că ocupă locul I, Christine nu primește mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
senzația vagă de durere, localizată undeva În partea stângă, sub inimă, m-am simțit absolvit - cel puțin din punct de vedere biologic. Ca să mă asigur, mi-am trecut mâinile peste față. Nu, n-aveam nici o rană, doar cruste și ochii cârpiți. Dezvelindu-mă, am Închis ochii din nou. Soarele de dimineață strălucea doar de câteva ore, și totuși, dogorea destul de tare. Urma o nouă zi spectaculoasă de vară. Am Încercat să mă adun, respirând Încet. Dacă vroiam ca planul meu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
aveam motive să fiu indignat, nu asta era problema. Altceva mă descumpănea. Înțeleg să minți, dar să știi că minți! Or, bătrânii nu mai deosebeau adevărul de minciună, nu mai deosebeau realitatea de închipuire. Povesteau un trecut în parte visat, cârpit și nu mai știau nici ei cu exactitate care fusese adevărata lor viață, câtă autenticitate exista în urma lor, Minciuna le intrase în pori ca praful de marmură în pielea sculptorilor. Erau momente când ar fi dorit, cu siguranță, pentru ei
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Mama își încovoaie un deget împodobit cu inel. Îți amintești noaptea în care ți-am tuns părul? șoptește ea și dansăm prin cameră, eu în pantalonii scurți de înot și în pantofi de tenis, ea într-o rochie cu imprimeu cârpită de multe ori, mâinile mele sunt pe talia ei, brațele ei se zbat, mimând împotrivirea. Râde, plânge și țipă la mine să o las în pace, iar eu o împing, o trag după mine și o răsucesc prin cameră, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]