133 matches
-
Polițistul, pe care Takamori și Tomoe îl cunoșteau de-acum, a desfăcut, stângaci, șnururile sacului lui Gaston, în prezența lor. Era probabil mai îndemânatic la karate decât la asemenea îndeletniciri. A scos din sac cămăși și lenjerie de corp, toate cârpite, un aparat de ras ruginit, o jachetă, prosoape; apoi o carte de cântece cu coperta ferfeniță și un carnețel vechi. — E scris într-o limbă străină, exclamă descurajat polițistul. Știți să citiți? În tot carnețelul erau numai două rânduri scrise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
a da un decret care interzicea luarea de materiale de la orice construcție romană încă în picioare. Mi-am dat seama curând cât de puțini la număr erau maeștrii comancini și muncitorii pricepuți. Deși săraci, longobarzii, cu tunicile tocite și brăcinarii cârpiți, continuau să-și poarte cu fală scramasaxul, preferând să moară de foame decât să se-apuce de o muncă oarecare, deși pe domeniile îndepărtate de oraș ceva se schimba, și unii dintre ei s-au resemnat să pună mâna pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ori așa, ca să mai vadă cum trăiesc și alții. I-a lipsit însă imboldul, pentru că în seara aceea a descoperit cu emoție o față delicată și înmiresmată a vieții. În rând cu toată servitorimea, îmbrăcat cu o cămașă curată și cârpită frumos, a intrat în biserică. El era cu ochii după Ghighina, îi urmărea silueta micuță care se strecura printre șirurile de oameni și plănuia o întâlnire de dragoste, așa cum zăcea ea de multă vreme ascunsă în închipuirea lui Pampu. Știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
urma lată a unei broaște țestoase care îl conduse la un cuib de ouă proaspete. Își pregăti cea mai pantagruelică omletă din viața lui. Dormi atârnat în hamac între două trunchiuri de palmier, protejat de apărătoarea de țânțari ușoară și cârpită, fără alt acoperiș, decât cerul fără nori, și fără alți pereți, decât selva de o parte și râul de cealaltă parte. Se trezi la răgetul jaguarului dând târcoale prin împrejurimi, deranjat poate de ciudata prezență a omului, poate în călduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
și plante agățătoare. Cină pe plaja de nisip, acolo unde descoperise urme proaspete de broască țestoasă care i-a oferit deliciul unor omlete gigantice. Dormi în hamacul atârnat între două trunchiuri de palmier, ocrotit de apărătoarea de țânțari ușoară și cârpită, fără alt acoperiș, decât un cer fără nori, și fără alți pereți, decât râul, de o parte, și selva, de cealaltă parte. Se trezi la răgetul jaguarului dând târcoale prin împrejurimi, deranjat poate de prezența omului, fiind poate în călduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Cină pe plajele de nisip, unde descoperi urme late de broască țestoasă care îl conduseră la cuiburi de ouă proaspete, cu care își pregăti omlete pantagruelice... Dormi atârnat în hamac între două trunchiuri de palmier, protejat de apărătoarea de țânțari cârpită, fără alt acoperiș, decât cerul fără nori, fără alți pereți, decât pădurea de o parte și râul de cealaltă parte. Visă selve fără căldură și țânțari, fără umezeală și lilieci-vampiri, fără anaconde, șerpi sau caimani. Mâncă alte ouă de broască-țestoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
pluș, cu câte un bibelou improvizat: o sticlă goală de parfum, o ex-cutie de bomboane, o fotografie. Aglae, implacabilă, vru să vadă și bucătăria, care exista numai teoretic. Într-o magazie, o mașină șchioapă, ordinară ținea deasupra vreo două cratițe cârpite. Aglae se întoarse cam lividă în dormitor și se așeză pe pat ca să-i încerce moliciunea. O scândură căzu, desprinsă, trăgând după sine salteaua, numai de paie. Era un pat doar de formă, în care nu dormea nimeni. - Ei, spuse
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
plăcută. Negustorii își înmuiau glasurile, îi momeau, lăudîndu-și marfa, până scoteau baloturile, aruncîndu-le pe tejghelele din fața lor. Stere căuta haine de gata. De când se știuse, tot pe căpătate se îmbrăcase. Îi aducea jupânul niște pantaloni de-ai lui, vechi și cârpiți 20 În genunchi, îi lega cu o sfoară, punea deasupra haina ruptă în coate și se numea că nu e gol. Într-un loc găsiră. Cârciumarul încercă vreo câteva costume. Nu-i prea veneau. Erau largi și scorțoase. Ședeau pe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
altuia. În ciuda acestei atenții asupra materiei, Erminia părea mai inocentă decât doamna Ioanide, care făcea impresia a cunoaște viața pe degete. "Prozaismul" suavei Erminia Ioanide îl înțelegea în sensul că aceasta își închipuia că un ciorap al lui Hergot bine cârpit și dichisit reprezenta un obiect gingaș. Însă un ciorap este un ciorap. Hergot, la rândul său, forma pentru Ioanide, când trăgea în gazdă la el pe strada Tritonilor, un obiect de observații. Medicina, care ar fi trebuit să fie preocuparea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
puțin conținutul lor efectiv. La o școală sătească, de pildă, "înainte de a începe ora dimineața, profesorul care făcea prima oră [...] făcea control: mâinile pe masă, batistuța curată, unghiuțele tăiate, urechiușele [curate], fetele [să fie] pieptănate, băieții tunși, [și] hăinițele curate, cârpite" (O.I.). În așteptarea unei inspecții, "toată clasa a învățat lecția aceea pe de rost. [Profesoara a spus] am inspecție și vă omor dacă nu răspundeți. Rămâneam după ore, peste program. Toată lumea visa lecția aceea" (O.I.). Inspecția era evenimentul cel mai
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
comune, în gropile prea puțin adânci de la polul înghețat, oamenii erau luați o dată, a doua oară, a treia oară în lagăr, oamenii degerau în timpul etapelor, oamenilor le plesnea inima de cât săpau pentru a-și câștiga dreptul la o pufoaică cârpită, iar curățelul ăsta nu doar că-și amintește de numărul cămășii sale, dar mai știe și ce număr poartă la guler?! Uite, numărul ăsta de la guler îl dăduse gata pe Oleg! N-ar fi crezut niciodată că gulerul mai are
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
delirul imagistic; linii frânte, volume insolite, reprezentări piezișe (între pseudo-figurativ și decompoziție) intră în relații turbionare mozaicale, departe de intenția vreunei sinteze. Ochiul perseverează în suprafețe. O întâlnire în pod e pretext de inventariere a vechiturilor stocate: "scaune tapițate", "rufe cârpite, pe frânghii vii", "feronerii și faianțe"; la un ospăț nocturn într-un ambient eteroclit ca acesta se etalează "ieruncile perpelite-n pezmeți / spetele de urs, garfele de mistreți, / balercile de crâmpoșie, / iar noi, eu și căpetenia, făceam filozofie / și toată lumea
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
păroasă, cu mâinile până la genunchi". Șocul acestei prime întâlniri cu oamenii casei este augmentat ulterior; călătorii descoperă o altă creatură, demnă de fanteziile cinematografice ale unor Tod Browning sau Wes Craven: "un gușat cu traista de carne lucioasă, căscând ochii cârpiți, rânjind dinții galbeni într-un râs grotesc și strâmbându-se tâmp". În sfârșit, cadrul se lărgește suficient cât să permită înregistrarea pe retină a castelului bântuit, descoperit, într-o simultaneitate teatral-gotică, de narator și de lector: "Răspundea exact închipuirii: cu
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
credea pierită, socotind că și făcuse seama singură.) sau o interjecție cu valoare verbală (Na-ți-o frântă că ți-am dres-o. Te iată prins de vânturi. Hai la noi porcar!). Regentul verbal poate fi uneori implicit (Croitorul umblă cârpit și ciubotarul umblă desculț.). Lucrările de gramatică a limbii române, referindu-se la natura morfologică a regentului verbal al subordonatului cu dublu regent simultan, arată că „acesta poate fi atât un verb predicativ, cât și unul la un mod nepredicativ
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
de zdrențăroasă. Bărbații purtau redingote a căror culoare ajunsese cu totul îndoielnică, ghete care în cartierele elegante se aruncă la gunoi, rufe ponosite, veșminte care își trăiseră traiul. Femeile purtau rochii uzate, vopsite din nou și iarăși decolorate, vechi dantele cîrpite, mănuși lustruite de atîta purtare, gulerașe totdeauna pîrlite cu fierul de călcat și fișiuri destrămate. H. de Balzac, Moș Goriot, p. 18 Trebuie, de asemenea, adăugat faptul că este necesară asocierea acestor descrieri funcției matezice. Într-adevăr, ele servesc la
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
lumea umbla cu celularul legat de gât iar pe pârâu trecea numai lapte și miere. Într-o zi eram, ca de obicei, în cimitirul de epave cu prietenii mei, Țuți, Victor, Sandu, Aurel. Virgil, băiat cuminte, venit dintr-un sat, Cârpiți, astăzi Victoria, stătea la niște rude, nu venea niciodată cu noi, poate de frică. Adunasem multe artificii, care erau ca macaroanele, cu gaură sau plate, ca tăițeii de casă. Erau pregătite pentru a le pune a doua zi pe șinele
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
potrivit să spui copilăriei „hai cu mine” atunci când n-ai avut-o. Mie mi se pare absurd să ceri cerului să fie senin când el este încărcat cu nori negri și face a furtună. Eram amândoi desculți, cu pantalonii scurți, cârpiți și răscârpiți în fund, cu genunchii juliți, cu vechi cicatrici. Aveam pe noi niște cămășuțe cârpite pe unde se mai putea, nu prea curate și rupte, cu părul zburlit și anapoda, așa cum trebuia să-i șadă bine oricărui puști din
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
flori mari de lemn, rumegușul ce acoperea bancurile, lăzile cu scule și ferăstraiele mecanice - totul te ducea cu gândul la un loc lăsat de mult în paragină. Priveau în jurul lor, după ce-și îmbrăcaseră flanelele vechi și pantalonii decolorați și cârpiți, și șovăiau. Ballester nu-și lua ochii de la ei. - Începem? spuse el. Fiecare se îndreptă în tăcere către locul lui. Ballester mergea de la un capăt la celălalt, amintindu-le în câteva cuvinte ce aveau de început sau de terminat. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
și citea o revistă. Fernande îl întrebă pe Yvars dacă totul a mers bine. El nu-i răspunse, se spălă în spălătorie, apoi se așeză pe bancă, cu spatele rezemat de zidul scund al terasei. Deasupra lui atârnau câteva rufe cârpite, cerul era străveziu, și, dincolo de zid, se întindea marea blândă din fiecare seară. Fernande adusese rachiul de anason, două pahare, cana cu apă rece, și se așeză lângă bărbatul ei. El îi povesti totul, ținând-o de mână, ca în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Mama își încovoaie un deget împodobit cu inel. Îți amintești noaptea în care ți-am tuns părul? șoptește ea și dansăm prin cameră, eu în pantalonii scurți de înot și în pantofi de tenis, ea într-o rochie cu imprimeu cârpită de multe ori, mâinile mele sunt pe talia ei, brațele ei se zbat, mimând împotrivirea. Râde, plânge și țipă la mine să o las în pace, iar eu o împing, o trag după mine și o răsucesc prin cameră, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
care uită pentru o secundă că este o doamnă în vârstă, și eram bucuros. Zâmbetul însemna că amintirile mele legate de ea nu erau minciuni. A spus că i-ar plăcea foarte mult, își întinse mâna acoperită cu o mânușă cârpită și se prezentă ca doamna Pfeffer. I-am spus că numele meu este Harry Wolfe. Ca animalul, am adăugat eu, dar cu un „e“ la sfârșit. Am ieșit din tribunal în soarele de iarnă și ne-am făcut loc prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
gândurile mele puteau să rătăcească, fără să fie puse în pericol de decizii luate sub presiunea timpului. În ceea ce privește felul în care au curs mai departe zilele și nopțile mele petrecute nu știu cum după prăbușirea frontului Neiße-Oder, filmul derulat înapoi și adeseori cârpit oferă la început puține date. Nici foaia de ceapă, adineaori încă atât de elocventă, nici cea mai transparentă bucată de chihlimbar în care o insectă din vremuri imemoriale arată ca și cum ar fi din ziua de astăzi, nu-mi pot fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
târzii ale nopților să simți depărtarea ce poate să-ți alunge sufletul în veșnicia neînțelesului unde nu mai poți să accepți toată priveliștea lumescului ce ca un miracol te supune unui pustiu gol și fără copilăria sărutului. În el sărăcia cârpită nu se aseamănă cu cea a cerului de unde mă strecor ca un vânt cu setea timpurilor din ființele iubite. Obiectele făceau parte din febra cearcănelor în care căutând înțelegere am împrăștiat împărăția scrumurilor prin visele ce nu pier niciodată. Vorbeam
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
cărți, nici tablouri; nu prea avea mare lucru. Într-unul dintre colțuri fixase o sîrmă; acolo, pe cîteva umerașe, Își ținea hainele. Cel puțin, hainele-i erau Îngrijite. Își făcu loc printre ele și găsi o pereche de șosete bine cîrpite și niște pantaloni impecabil croiți. Se schimbă Într-o cămașă mai curată, cu un guler alb și moale, pe care-l lăsă deschis la gît, așa cum fac de obicei femeile. Dar pantofii erau bărbătești; Îi luă un minut să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
una albastru Închis cu revere crem. Costase două lire acum doi ani; Kay i-o cumpărase, bineînțeles. Ea Îi cumpărase majoritatea lucrurilor, În special În zilele acelea. O parte din tiv era ușor Încrețită, acolo unde se tocise, și trebuia cîrpită, dar În afară de asta, arăta ca nouă. Helen o scutură, o desfăcu și se vîrÎ În ea. Kay Întinse mîinile. — Vino aici, zise ea, să-ți prind eu copcile. Helen se duse spre ea, se Întoarse și-și ridică părul. Kay
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]