68,811 matches
-
Iar asta, în lumea ideală a legendelor și basmelor, se pedepsește). Nici măcar vorbind cu zeii, el nu se desprinde de obiecte, nici de sine. Își refuză orice transcendență. Se ia mult prea tare în serios. De aici, degringolada căreia îi cade pradă. Midas nu este destul de rafinat încît să înțeleagă că un vers precum Je meurs de soif auprès de la fontaine nu e altceva decît o serie nesfîrșită de subtile și alambicate paradoxuri. Mă întreb, de altfel, dacă vor fi fost
Despre hybris, aur și legende by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14661_a_15986]
-
Nu întotdeauna mori, precum regele Midas, dacă ai norocul de a da peste o comoară. Dimpotrivă. Banii pot aduce fericirea. Important e să știi cum să convertești comoara. Gîndirea pozitivă a americanilor cere un scenariu conform căruia acela căruia îi cade în mînă un tezaur să-și mobilizeze, dintr-o dată, toate energiile posibile și să pună în mișcare un microunivers întreg, astfel încît să păstreze neatins talantul și să îl și sporească în mod spectaculos. Pentru ca basmul să fie complet, după ce
La despãrțirea de I. Fischer by Gabriela Creția () [Corola-journal/Journalistic/14663_a_15988]
-
e o întîmplare faptul că Portia poartă numele celei mai inteligente dintre eroinele lui Shakespeare. Aceea care studiază, inventează teste complicate în simplitatea lor, salvează viața unui om, onoarea altuia... Și cine știe cîte alte lucruri va mai face după ce cade cortina. Nici Portia lui Shakespeare și, păstrînd toate proporțiile cuvenite, nici aceea a lui Mark Twain nu devine numai o nevastă ce păzește larii și pentru care focul sacru al căminului ar putea echivala cu plita de gătit și cu
La despãrțirea de I. Fischer by Gabriela Creția () [Corola-journal/Journalistic/14663_a_15988]
-
Iar asta, în lumea ideală a legendelor și basmelor, se pedepsește). Nici măcar vorbind cu zeii, el nu se desprinde de obiecte, nici de sine. Își refuză orice transcendență. Se ia mult prea tare în serios. De aici, degringolada căreia îi cade pradă. Midas nu este destul de rafinat încît să înțeleagă că un vers precum Je meurs de soif auprès de la fontaine nu e altceva decît o serie nesfîrșită de subtile și alambicate paradoxuri. Mă întreb, de altfel, dacă vor fi fost
La despãrțirea de I. Fischer by Gabriela Creția () [Corola-journal/Journalistic/14663_a_15988]
-
Victor Frunză: "Închei cu speranța, nu deșartă, că va veni momentul (scrisoarea este datată 1996) când opera lui Pamfil Șeicaru, ca și a altor "osândiți ai istoriei", în integralitatea ei, va vedea mult-așteptata lumină a tiparului." Acestui început i se cade analiza aprofundată într-o cronică următoare.
Fără eufemisme by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14678_a_16003]
-
când trecea un glonte prin țeasta lor"). Aproape la fel de memorabil ar trebui să fie și Mitică din Ultima haltă în Paradis, un Don Juan de spital care-și educă mai tînărul și neexperimentatul coleg în tainele cuceririi femeilor, înainte de a cădea pradă unui atac ce-l lasă semiplegic și amnezic. Zi că-ți place! în schimb, farsă "electorală" în care cinci candidați, tipuri de orientare politică diferită, devin tot atîtea tipuri de bărbați care încearcă să profite în diverse moduri de
Clasicii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14672_a_15997]
-
ale șefului de cabinet pe seama tinereții acestuia. O fi dl Năstase tănâr, dar nu e chiar imberb: dacă nu mă înșel, în 2004 va avea 54 de ani. Peste un mandat, în 2008, ar ajunge la 58, iar dacă nu cădem în dictatură, s-ar putea retrage frumușel la pensie în 2012, când, la 62 de ani, va avea timp suficient să-și admire colecția de tablouri. În opinia mea, Năstase voia să afle în ce măsură se poate baza pe sprijinul lui
Iliescu, succesorul lui Iliescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14688_a_16013]
-
fiicele lui de ziua lor sau de Crăciun. în pustietatea aceea, lipsită de dragoste, Hellen Shetty a parcurs o spirală descendentă, și a dat în beție, droguri și datorii; nu s-a putut ține de nici o slujbă, și copiii au căzut, cu mare viteză, în neagră mizerie, pînă cînd mama lor a fost salvată de un zidar bun la toate, John Poe pe numele său, un văduv cu patru copii ai lui, care a întîlnit-o într-un bar, beată turtă și
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
Un șuierat lung și visul a luat sfîrșit. Pe 11 septembrie a fost ziua lui Alexa Visarion. La mulți ani! Nu din Lugoj, ci din București. P.S.: Cartea lui Alexa Visarion, Spectacolul ascuns, publicată de UNATC în 2002, mi-a căzut în mînă după ce scrisesem articolul de mai sus. Stupoare! Aveau același titlu. Am fost nevoită să caut pentru articol un alt titlu.
Gară pentru trei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14728_a_16053]
-
Cristian Teodorescu Nu înțeleg supărarea premierului că presa n-a căzut pe spate la constatarea că o promisiune aruncată la una dintre discuțiile sale săptămînale cu prefecții, cea despre cornul și laptele din școli, a fost respectată. Dl Năstase a promis multe altele, de care a uitat. Fiind vorba de o
Statuie din bani publici by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14737_a_16062]
-
sau Schubert, cu surprinzătoare linii, nuanțe și accente muzicale pe care parcă le descopereai acum pentru prima dată; cu o susținere interioară impresionantă, cu verva ritmică și apetitul de a sublinia momentele "folclorice"; cu îngroșări de caractere muzicale - care nu cădeau nicidecum în grotesc. în plus, un critic muzical nota în Berliner Zeitung alte beneficii ale venirii lui Rattle la Filarmonică: garderoba gratis, programul de sală gratis...
Jurnal berlinez (1): Operă în piscină by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14732_a_16057]
-
indirect chiar în roman: "Mă uit la filme de vreo cincizeci de ani și, cu excepția unor explicații formale sau de ritm, încă nu știu de ce se trage din mai multe unghiuri. Cine vede așa? Autorul?... Sau Dumnezeu? De ce n-ar cădea atunci și bucăți epice din toate părțile ca o vînătoare de vulpi, sau ca o ploaie a memoriei plurale, anonimă, din noosfera unde unii cred că amintirile se păstrează pentru alte vieți, mai norocoase?". Tocmai aici intervine voluptatea literaturii pentru că
Pisicii, cizme, volupăți by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14745_a_16070]
-
trotuare normale, și nu prin ghemul de fierăraie ruginită ce se ițește obraznic printre crăpăturile betonului botezat cu exageratul nume de "pavaj", dacă fostele răsaduri cu flori n-ar fi o sursă nesecată de prăfăraie și infecție, dacă tencuiala zidurilor, căzută pe jumătate, n-ar fi fost opera, vorba lui Chandler, "a unui dement eliberat pentru bună purtare" și dacă băncile n-ar fi ocupate, de la răsăritul soarelui până binișor după apus, de eterna grupă vigilentă a pensionarilor. Ca-n poveștile
Voltaire, administrator de bloc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14740_a_16065]
-
scenei, actori și regizori, deopotrivă, lăsînd deoparte orice neîmplinire". Inevitabil, unii protagoniști ai demonstrațiilor, comentariilor și constatărilor lui George Banu sînt situații din piese, replici cehoviene sau shakespeariene, actori, regizori, scene și penseuri din repetiții, imagini din spectacole. Accentul nu cade neapărat pe teatru, ci pe descoperirile pe care autorul le-a făcut și prin teatru. Despre el, despre ceilalți, despre trecut și prezent, despre acumulare și renunțare, despre coexistența memoriei și a uitării în gesturile de zi cu zi, dar
Cartea fara coperta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14777_a_16102]
-
Vasile Dorobanțu Discursul lui Pericle, ținut în anul 431 îC, cu ocazia ceremoniei funerare organizate în onoarea soldaților căzuți în bătălia de deschidere a războaielor peloponeziene, avea să fie eșafodajul a ceea ce numim azi democrație. Tucidide, participant la acel miting funerar, a recreat din memorie discursul. Iată câteva propoziții ș1ț din respectiva cuvântare: "Sistemul nostru de guvernare este democratic
Democrația fuzzy by Vasile Dorobanțu () [Corola-journal/Journalistic/14726_a_16051]
-
de vreme după premiera absolută din 1885 s-a afirmat că ar fi piesa "cea mai slabă" a lui Caragiale. îndată după prima reprezentație, gazetele care o anunțaseră cu entuziasm s-au întrecut să scrie că lucrarea lui Caragiale "a căzut înr-un chip zdrobitor" sau că "pe cât au fost de mari laudele din ajun, pe atât și fiascul a fost mai complet". Premiată la concursul organizat de Teatrul Național din București de un juriu din care făceau parte, printre alții, Alecsandri
D'ale carnavalului by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/14754_a_16079]
-
Pintilie, în scenografia lui Liviu Ciulei și a lui Giulio Tincu și interpretat de Octavian Cotescu, Marin Moraru, Toma Caragiu, Aurel Cioranu, Gina Patrichi și Rodica Tapalagă. După această montare de hotar, laolaltă, oameni de teatru și exegeți literari au căzut de acord că D'ale carnavalului, departe de a fi "cea mai slabă piesă" a lui Caragiale e, fără tăgadă, cea mai dificilă. De dificultățile pe care le presupune înscenarea textului caragialian m-am convins încă o dată urmărind premiera orădeană
D'ale carnavalului by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/14754_a_16079]
-
americanul entuziasmat promițând că avea să mă citeze în teza de licență în perspectivă... În fine, mă făcusem înțeles. Dar asta datorită fizicei invocate, instrumentul de bază al cunoașterii americane. Făcând o miscare greșită, cartea alunecă de pe masă, gata să cadă...În ultima clipă, o prinsei în zbor. Când am adus-o la loc, ochii îmi căzură pe pagina subliniată cu un creion albastru. De astădată însă nu era subliniat decât un singur cuvânt pe care il deslușii anevoie: Mrkrgnaô!... - cu
Reflexe pariziene VII by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14773_a_16098]
-
mă făcusem înțeles. Dar asta datorită fizicei invocate, instrumentul de bază al cunoașterii americane. Făcând o miscare greșită, cartea alunecă de pe masă, gata să cadă...În ultima clipă, o prinsei în zbor. Când am adus-o la loc, ochii îmi căzură pe pagina subliniată cu un creion albastru. De astădată însă nu era subliniat decât un singur cuvânt pe care il deslușii anevoie: Mrkrgnaô!... - cu o liniuța de dialog înainte, semn că vorbea o persoană. Până să mă lămuresc, Jeff începu
Reflexe pariziene VII by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14773_a_16098]
-
unui interviu pentru Europa Li-bera ce se înțelege prin asta, dl Răzvan Popescu, membru al CNA, a dat un răspuns aiuritor: și anume că CNA a constatat că opoziția n-avea nici 20% iar puterea trecea de 80%. Așa că se cădea o reparare. Trei remarci se impun. Dacă așa stau lucrurile, de ce CNA a tăcut pînă acum? N-a observat că scorul meciului Nastase-Vadim era 8 la 2? (Despre alți opozanți mai bine ta-cem). Telefil a remarcat de multă vreme că
De la 20% la 33% by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14783_a_16108]
-
să inducă sentimentul că respirația blîndă a transcendentei este consubstanțiala formei și inseparabila de existență ei imanenta. Iar această performanță rară este obținută fără a sacrifică, prin abuz de materie sau prin fugă excesivă, miracolul incarnării, dar și fără a cădea în iluzia că forța plăsmuirii și a fabulației poate mîntui lumea de pleonasmele substanței. Artista și-a găsit un orizont optim de contemplație și de manifestare în acele momente în care nevoia de exprimare și de mărturisire este apanajaul exclusiv
A treia cale sau Inocenta Sfintului Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14780_a_16105]
-
doar pe șine însăși. Dincolo de fabulație și de interjecție, soluții deja experimentate la nivel maximal, sculptorița a găsit în viziunea populară și în devoțiunea simplă resursă cea mai eficientă a concilierii. Fără a renunța la figurativ, dar și fără a cădea în ego-ul sonor și arogant al acestuia, Silvia Radu s-a întors către expresivitatea crudă, adică necoapta, si, nu de puține ori, sălbatică, a icoanei populare, fie ea pe lemn sau pe sticlă. Dacă unii dintre îngerii săi expresioniști descind
A treia cale sau Inocenta Sfintului Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14780_a_16105]
-
fulgurant al unei stări trecătoare: "Buzele crinului/ înverzite de iarba/ pe care atât de discret/ o paște"; sau: Un munte/ cum un uger/ nemuls;" sau: "Vântul: o vânătaie/ pe obrazul văzduhului." Este o poezie nominală, prin excelență, în care accentul cade pe revelarea legăturilor intime, imperceptibile, dintre lucruri. Așa cum o sugerează și titlul volumului, fundamentală pentru viziunea poetului este o percepție dihotomică asupra universului, "mântuită" prin revelarea consubstanțialității cosmicului cu miniaturalul. Idiosincratica înlocuire a adverbului de comparație "ca" prin "cum" devine
Metafora revelatorie by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14790_a_16115]
-
să scap de individ... În scurtele sale treziri somnoroase, printre mormăieli cu greu deslușite, intru în vorbă cu el. Așa aflu că vine de la granița Spaniei, de la Henday, unde am vrut și eu să ajung, dar renunțasem din cauza ploilor abundente căzute în zona Pirineilor. E un turist ca toți turiștii din lume. Visul lui e să ajungă la Paris. Ar vedea întâia oară orașul despre care până și un american știe că este fala lumii întregi. Ca european, într-unul din
Reflexe pariziene VI by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14800_a_16125]
-
luăm după fapte. Dar nu-l sun pe Țî din două motive: mai întîi pentru că m-a sunat el atît de insistent în legătură cu acest text încît cred că și-a epuizat întreaga energie rezervată comunicării prin telefon și nu se cade să-l mai zgîndăr eu acum, cînd tocmai s-a relaxat, și, în al doilea rînd, pentru că nu vreau să scriu despre lucrarea lui Gorduz, nici despre efigia lui Ioan Alexandru și nici despre orice altceva din registrul strict al
Sculptorul și Poetul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14806_a_16131]