1,128 matches
-
unele-n cădere, Pân'ce alergând fost-am inspirat de ele.. Auzeam că de una prinzi și o închizi, În inima ta fără de haine mari dorinți, O dorință de importanță se împlinește, Neavând concluziuța că te păcălește. Adevărat că nicio căință te pipăiește, Și nicio pocăința cum palma te izbește, Ce nu cred c-ai mai smințit-o vreodată, Așa cum văd c-o fată n-ai văzut niciodată.’ Cum reuși Dorin pe apariția din noapte, Pe ’căința lui neașteptată ca s-o
TRILOGIA PRIETENIEI ŞI A IUBIRII. (II) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384130_a_385459]
-
te păcălește. Adevărat că nicio căință te pipăiește, Și nicio pocăința cum palma te izbește, Ce nu cred c-ai mai smințit-o vreodată, Așa cum văd c-o fată n-ai văzut niciodată.’ Cum reuși Dorin pe apariția din noapte, Pe ’căința lui neașteptată ca s-o împace, El știu, cum crezu c-o dorința s-a împlinit, Dar cert că răceala din inima-i s-a risipit. Și cum iar vruse s-o pipăie, s-o înțeleagă, Maică iar simți pe
TRILOGIA PRIETENIEI ŞI A IUBIRII. (II) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384130_a_385459]
-
un fost torționar, iar cartea îl poartă dincolo de porțile unei mănăstiri, unde îl întâlnește pe Părintele Filip, care fusese unul dintre cei supuși la chinuri în pușcăriile comuniste tocmai de fostul torționar. Părintele, sub taină spovedaniei, ascultă mărturisirea plină de căința a torționarului, care-i ucisese fratele, îi batjocorise sora și îi croise un dosar cu zeci de ani de muncă silnica. “Pierderea cunoștinței era momentul milei lui Dumnezeu. Până acolo însă, adeseori îți doreai moartea cea adevărată.” Aceasta este partea
Scriitorul, jurnalistul şi publicistul creştin Cornel Constantin Ciomâzgă [Corola-blog/BlogPost/94210_a_95502]
-
un fost torționar, iar cartea îl poartă dincolo de porțile unei mănăstiri, unde îl întâlnește pe Părintele Filip, care fusese unul dintre cei supuși la chinuri în pușcăriile comuniste tocmai de fostul torționar. Părintele, sub taină spovedaniei, ascultă mărturisirea plină de căința a torționarului, care-i ucisese fratele, îi batjocorise sora și îi croise un dosar cu zeci de ani de muncă silnica. “Pierderea cunoștinței era momentul milei lui Dumnezeu. Până acolo însă, adeseori îți doreai moartea cea adevărată.” Aceasta este partea
Scriitorul, jurnalistul şi publicistul creştin Cornel Constantin Ciomâzgă [Corola-blog/BlogPost/94217_a_95509]
-
facem întinși pe dușumea. Ale tale mirifice buze au gustul primăverii Când trupul meu îl sărută pătimaș - Al nopții viitoare de miere aldămaș Pe albele cearceafuri golite de mizerii. Ochii tăi frizează absolutul unui pictor de talent Vrăjindu-mă prin căința iubirilor totale, Telepaticele gânduri în zbor de flori mentale Către al tău dalb suflet superb și adolescent. Nu-mi doresc anume ca să te pierd vreodată - Mustind în a mea visare de a rămâne-n veci Cu tine împreună iubiți în
NIHIL NOVI SUB SOLE de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377144_a_378473]
-
ca tunet -e totuna, Prin conflicte surde totul ia amploare, Dintr-o unduire apare un val mai mare.. Tăceri ce mocnesc în jarul sufletesc, Prelungind conflicte ce aspru izbesc, Vibrând în suflete prea multe dorinți, Tac și iubirile uscate fără de căinți... Tăcerea înșelătoare fără de liniști, Orbitoare vorbe, pe bune le înfrunți, Părăsind peșterile sumbre te așezi La tratative, problema tot maschezi... Auzind spațiul.. în loc de comunicare, Tăcând, nesațiul se extinde ca o boare Încremeniri viabile-n seamăn făr’tip, Pârlește fervoros asemănări
TĂCERI CE DOR.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377167_a_378496]
-
nr. 2007 din 29 iunie 2016 Toate Articolele Autorului ZBUCIUMUL MARII Azi marea-ai liniștită, Dar ce ascunde oare Căci din lăuntru-i urcă Un urlet până-n zare. Zâmbește cu durere Cu chin și suferință, Și liniștea-i ascunde Tristețe și căință. E plină de suspine Ce gem fără odihnă Din suflete-nghițite De mare și n-au tihnă. Se-aud de prin adâncuri Reci șoapte ce cerșesc Luminii să le poarte În dar un loc ceresc. Dar liniștea deodată Se-ncruntă și
ZBUCIUMUL MARII de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382261_a_383590]
-
Lumea altor popoare moarte, a căror viță de luptători e îndoită de-o istorică oboseală. Peste puțină vreme, călătoriile în timp, fără nimic romantic, vor deveni una din rețetele de supraviețuire literară. Contestată și iluzorie. Cum ilozorie va fi și căința, pentru vini cît se poate de reale. În '47, începutul sfîrșitului, Mihail Crama făcea figură de debutant promițător. Pînă la următorul volum de versuri vor trece, însă, 20 de ani. Și fiecare din cele două dedicații, omagii cuminți ale unui
Marile iluzii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8223_a_9548]
-
în cenușa de la moarte/ Să nu mai fie trăite.// Spaima lor fă-o pierdută/ Sau de nu, o rătăcește/ Poate vine și se culcă,/ Să vedem cine-o trezește?// Arde, doamne, necredința/ Așezată-n vârful scării/ Și aruncă-n hău căința/ De la lacrima tăcerii". Stimate domn, citesc din timp în timp versurile pe care mi le trimiteți cu nădejdea unui ajutor, de publicare, de scoatere la lumină. Nu fac decât să pun sub privirile cititorului, și el singuratic, neputincios și nepriceput
Actualitatea by Simona Dăncilă () [Corola-journal/Journalistic/8321_a_9646]
-
acțiunii un final al abandonului, al replierii, o infirmare a logicii caracterului. Lăudând foamea unei împliniri biologice, Breban desfide impasul, nu admite stadiile retragerii spre omenesc. După spargerea cifrulul convențional, tot ce urmează - dorința de a i se ierta păcatul, căința, ispășirea - ar fi o abatere de la demersul embrionar. Prozatorul român se erijează în avocat al cauzei răufăcătorului. în regatul inventat de el nu mai dispune de un altar pentru religie, pentru Dumnezeu. De aceea resurecția lui Raskolnikov e reprobată pe
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
care nu-i lasă omului măcar un minut să se gândească la viața spirituală, pizma, care te împinge la tot felul de ticăloșii față de aproapele, mânia de neînfrânt, gata să săvârșească îngrozitoare fărădelegi, lenea, sau totala desconsiderare a sufletului, nesocotirea căinței până în zilele ultime ale vieții și, în sfârșit, disperarea sau sentimentul contrar nădejdii totale în Dumnezeu, în mare mila Domnului, tăgăduind în Domnul bunătatea tatălui, mergând până la gândul sinuciderii, bombăni pisica. Uliana Vladimirovna încremeni. Uliana Vladimirovna se clătină pe picioare
Evgheni Popov în căutarea spiritualității pierdute by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/8639_a_9964]
-
de comportament detestabil este OK dacă doriți doar să vă faceți de râs în fața prietenilor, dar ce se întâmplă dacă aveți o dorință mai adâncă, mai neagră? Ce faceți dacă aveți năzuința de a dispărea și de a bea fără căință și singur pentru o lungă perioadă de timp, de a dispărea de pe fața pământului pentru un lung week-end "pierdut"? Ce faceți atunci? Atunci scopul dumneavoastră este o beție cruntă. Definit în lexicul argotic al băutorului, beția cruntă este o perioadă
O antologie a decadenței () [Corola-journal/Journalistic/7771_a_9096]
-
urmă, și chipul tău pierit-a-n depărtare Sub norii grei și-a cețurilor turmă... O, nu-i destul s-arunci zâmbind o rază Pe fața mea udată de furtună! Cuvintele duioase-mi ușurează Mâhnirea doar, rușinea nu; e bună Căința, și regretul e dojana Ce singur ți-ai ales, dar el n-aduce Deplină vindecare pentru rana Ce-o poartă umilitul ca pe-o cruce. Dar lacrimile tale, nestemate Din dragoste, răscumpără păcate... XXXV Nu te căi de ce-ai
Sonete de Shakespeare într-o nouă traducere by Radu ȘTEFĂNESCU () [Corola-journal/Journalistic/6894_a_8219]
-
tovarășa Ana" n-a șovăit a-i întoarce spatele în 1952, cînd aceasta a căzut în dizgrație, alături de Vasile Luca și Teohari Georgescu, în urma manevrelor lui Gheorghiu-Dej ce-și dorea monopolul puterii. Străin de orice simțămînt de gratitudine ori de căință, afișînd o pasiune a "disciplinei de partid" ce disimula un resort personal al arivismului, Cameleonea nu doar că nu s-a prăbușit în acel moment critic, ci a fost chiar promovat. A ajuns membru în Biroul organizatoric al CC al
O carte despre Cameleonea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6906_a_8231]
-
Woodstock" și-l va cunoaște pe actorul și regizorul John Cassavetes, cu care va lega o strânsă prietenie. A urmat "Mean Streets", primul film cu Robert de Niro. Stilul lui Scorsese începe să se contureze: violență și sânge, vina și căința, orașe și străzi cu o atmosferă ciudată, imaginea realizată în stilul unui documentar vechi. În 1974 regizează "Alice Doesn't Live Here Anymore", în rolul principal jucând Ellen Burstyn, fiind recompensată cu premiul Oscar pentru cea mai bună actriță într-
Personalitatea zilei: Martin Scorsese by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/80769_a_82094]
-
Serenitatea textului e în contrast cu tensiunea beligerantă a epocii, cardinalul părînd a se scutura de promiscuitatea istoriei sub forma unor meditații lirice în marginea destinului cărților. Tenta paginilor trădează mina unui cărturar dezamăgit de mundi peripsema (mizeria lumii), care își convertește căința istorică în elogiu bibliofil. De aceea volumul e un ditiramb vaporos în numele nobleței de spirit dintre coperțile unei cărți, eruditul benedictin făcînd apologie livrescă. Pentru Richard de Bury cartea e totul: e spirit, e binecuvîntare, e leac, e refugiu, e
Biblioteca perfectă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3899_a_5224]
-
am reprezentat, mi-am strivit semnele înainte de somn să nu mai adorm cu ele apăsată de vise. Puritatea dulce din copilărie am prefăcut-o fără să știe într-o lume secretă, atât de discretă, încât am trăit fără ispite, fără căinți, lăsate în margini de dorinți. Ritual așezat într-o altă lume a credinței mele. Aproape de cer am strâns amintiri inelate; în al doilea joc din loc în loc schimbate, din carul de carne în cel de foc. Uneori întârziem să intrăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
de undeva. În fiecare an de Paște, Lumina ne este dăruită nouă, calmă, ca o bucurie, mai spunea Slava; tot el mai povestea că cei cărora li s-a arătat vor cunoaște o mare suferință. O sete grozavă și câtă căință îl împinse, să cunoască flăcările roșii atinse de har desigur, Slava avea un dar: se va isca o pădure, o vale de piatră, un cutremur ca și atunci când Isus însumat și solemn ne-a dăruit, demn, lumina cea mare din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
uitați de vreme. Mă înfioră cuvintele nespuse și brațele obosite de pază, la porțile cerului de altădată, într-o lume uitată.. Vorbele mari le tot ascult, și iată, nu le înțeleg, de parcă m-ar răni mai mult decât credința și căința unui păcătos îngenuncheat, pe treptele bisericii uitat. Mă plimb pe zăpada albă, prin ceață în fiecare dimineață. Îmi sună în timpane trompete despre țară, că-mi vine să plec afară să nu asurzesc de tot. Atâtea glorii au apus și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
Prometeu înlănțuit al lui Eschile și Antigona lui Sofocle. Viziunea cosmică axiologică a lui Omar Khayyam se reflectă în constatarea amară a nimicniciei universale: Miresme, cupe, harfe și bucle aurii: O, jucării sfărmate de Vreme, jucării ! Gând, faptă, renunțare, virtuți, căinți și rugi: Cenuși pe care vântul le spulberă, cenuși.... antidotul fiind detașarea, viețuirea în sublimitatea poeziei: Surâs și puritate ! o, răsărit divin ! În cupe scânteiază câte-un imens rubin ! Fă dintr-un ram de santal o harpă să vibreze Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
arzător Vom sui fără hotare Și în veșnica Iubire Ne vom pierde, vom dispare. Omar Khayyam, după ce deplânge în robaiyate măiestre nimicniciile destinului omenesc: Miresme, cupe, harfe și bucle aurii: O, jucării sfărmate de Vreme, jucării! Gând, faptă, renunțare, virtuți, căinți și rugi: Cenuși pe care Timpul le spulberă, cenuși... își încheie periplul vizionar cu o deschidere care ne rămâne inaccesibilă: "Eu văd un loc mirific, dar nimănui nu-ncredu-l,/ O taină am pe care n-o pot dezvălui. " Gazeluri perfect tăiate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
pentru un anumit act. Personajul intră în oraș deghizat, fiind un străin în patria sa, iar Electrei îi spune la început că se numește Fileb și că este originar din Corint. În Argos el găsește un oraș al tăcerii și căinței, în care oamenii sunt îmbrăcați în negru și par a fi copleșiți de o taină publică; un oraș plin de muște, al căror sens i-l dezvăluie Jupiter, deghizat și el într-un om obișnuit ce joacă rolul comentatorului cinic
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
de pomelnice, nu te va obliga nimeni să faci asta și nici nu te va da nimeni afară din Sfânta Biserică sau Sfânta Mănăstire dacă nu cumperi lumânări sau nu dai pomelnice. În Sfânta Biserică se intră cu smerenie, cu căință pentru păcatele făcute, cu dragoste față de Dumnezeu și cu minim de respect față de semeni. Discipolii diavolului au mai primit o misiune de la stăpânul la care se închină, și anume hula adusă lui Dumnezeu prin necinstirea lucrurilor sfinte. Fiind o formă
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
orice. îi place să aștearnă povești. îi place la nebunie. Dar îl bănuiesc că-i place și să ghicească reacția cititorului, mai ales a celui negarnisit cu titluri prețioase și pompoane critice. Stupoare, jubilație, rușine, invidie, contrarietate, vertij, fericire, indignare, căință - toate acestea sunt forme de feedback la textele din Miros de roșcată amară. Amploarea evantaiului e firească, fiindcă, la rândul lui, Dan Alexe atrage etichetele cum magnetul pilitura. în funcție de adorația sau de resentimentele ștampilatorului, pe forumuri sau în alte medii
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
salvează de acreală prin faptul că înlocuiesc iubitul cu Dumnezeu. Prăbușirea bărbatului singur este evidențiată adesea prin beție (beția poate da seama și de existența unei singurătăți în doi). Prefer însă bărbatul bețiv femeii acre; e mai ușor de suportat. Căința este apanajul celor puternici; gesturile celor slabi sunt umbrite de frică. ٭ Emmanuel Lévinas sugerează că locuința joacă un rol important în constituirea interiorității, în constituirea eu-lui. Ceea ce înseamnă că există o strânsă legătură între casă și egoism. Pe linia reflexivității
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]